Decizia civilă nr. 71/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 71/2013
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D. JUDECĂTOR: L. U.
Grefier: M. T.
S-au luat în examinare apelurile formulate de reclamantul C. LOCAL AL
M. C. -N., PRIN P., M. C. -N. PRIN P. și pârâta SC A. C.
S., împotriva sentinței civile nr. 796/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
C. ea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 7208, corelat cu art. 282 alin. 1, teza a II-a C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că apelul formulat de pârâta SC A. C. S. nu este timbrat, iar apelul părților potrivnice este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru. De asemenea, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
C. ea, după deliberare, văzând faptul că, deși pârâta apelantă SC A. C.
S. a fost citată cu mențiunea achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 22.756,7 lei și 3,15 lei timbru judiciar mobil, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, motiv pentru care, C. ea, din oficiu, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, coroborat cu art. 9 alin. 2 din OUG nr. 32/1995 invocă excepția netimbrării apelului pârâtei SC A. C. S. și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
Cât privește apelul promovat de C. Local al M. C. -N., prin P. și M. C. -N. prin P., în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 796 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului specializat C., a fost admisă în parte acțiunea formulata de reclamantul M. C. N. cu sediul în C. -N. în contradictoriu cu parata SC
A. C. S. .
A fost obligată pârâta sa plătească reclamantului suma de 4.149.240 lei reprezentând taxa de ocupare abuziva a imobilului situat în C. -N., str. Bucegi nr.11B, Cinematograful Dacia, aferenta perioadei_ -_, precum și taxa datorata pana la data părăsirii efective a imobilului.
S-a dispus evacuarea paratei din imobilul situat în C. -N., str. Bucegi nr.11B, Cinematograful Dacia.
A fost respinsă cererea de obligare a paratei la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de închiriere nr.587/_ încheiat intre FILIALA DE EXPLOATARE A FILMELOR C. în calitate de locator și SC A. S. în calitate de locatar, s-a transmis în favoarea locatarului folosința temporara a spațiului în suprafața de 250 mp situat în cinematograful ‘Dacia’ C. -N., compus din: sala spectacol B - suprafața 190 mp, hol interior ce face acces la grupul social - în suprafața de 45 mp, birou de lângă casierie - în suprafața de 15 mp și acces grup social. Contractul de închiriere s-a încheiat pe o perioada de 2 ani, începând cu data de_ . (filele 46-49 dosar Tribunalul Cluj). Prin actul adițional nr.19/_ s-a prelungit termenul de închiriere al contractului pana la data de_ (fila 50 dosar Tribunal).
Prin cererea de chemare în judecata înregistrata sub nr._ pe rolul Tribunalului București, parata SC A. S. a solicitat obligarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor ‘România Film’ sa încheie contractul de vânzare- cumpărare a activului denumit cinematograful Dacia situat în C. -N., cartierul
M. astur, str. Bucegi FN. Inițial, aceasta cerere a fost admisa în parte, prin sentinta comerciala nr.11303/_ pronunțata de Tribunalul București, dispunându-se obligarea paratei sa încheie cu SC A. S. contractul de vânzare-cumpărare mai sus menționat, insa a fost respinsa cererea de obligare a paratei la plata daunelor cominatorii (filele 43-44). Prin decizia comerciala nr.223/_ pronunțata de C. ea de Apel București, a fost admis apelul declarat în cauza și a fost schimbata în tot sentința atacata, în sensul ca a fost respinsa cererea ca nefondata (filele 41-42). Aceasta decizie a rămas irevocabila ca urmare a respingerii apelului de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de_, după cum rezulta din fisa dosarului aflata pe pagina de internet a instanței supreme.
In baza Legii nr.303/2008, a fost adoptata Hotărârea C. ui Local nr.475/_, prin care s-a aprobat preluarea cinematografelor Dacia, Favorit, Mărăști și V. din domeniul privat al statului și administrarea RADEF Romaniafilm București, în domeniul public al M. C. N. și în administrarea C. ui local al municipiului C. -N., menționându-se ca Cinematograful Dacia se compune din sala de spectacol cinematografic, situata în
C. -N., str.Primaverii fn și terenul aferent, în suprafața de 1065 mp (fila 5). Anexat acestei hotărâri de consiliu local, a fost semnat un protocol de predare - primire la data de_ de către RADEF Romaniafilm București, prin reprezentanții săi, și P. ul municipiului C. -N. (fila 6).
Potrivit Procesului verbal de predare - primire nr.200659/_, semnat de RADEF Romaniafilm prin reprezentanții sai și de către membrii Comisiei pentru preluarea cinematografelor din municipiul C. -N., predătorul și primitorul s-au prezentat la sediul cinematografului, în scopul predării-primirii, de doua ori, respectiv în data de_ și_ . La data de_ chiriașul s-a prezentat la fata locului, dar nu a permis accesul membrilor comisiei în incinta sălii cinematograf, motivat de faptul ca exista un litigiu încheiat intre RADEF Romaniafilm și SC A. S. . în data de_, chiriașul, deși convocat, nu s-a prezentat la fata locului, îngrădind astfel accesul celor doua comisii în incinta sălii cinematograf (filele 13-14).
Prin Hotărârea C. ui Local al municipiului C. -N. nr.48/_, s-a stabilit nivelul despăgubirilor pentru ocuparea fără forme legale a locuințelor și spatiilor cu alta destinație, proprietate a municipiului C. -N., după cum urmează: locuințe: 2 lei/mp/zi, spatii cu alta destinație: 8 lei/mp/zi (fila 51). în baza acestei hotărâri, a fost întocmita de către M. C. -N. - Direcția Patrimoniul M. și Evidenta Proprietății Fisa de daune nr.533/_, conform căreia despăgubirile datorate de parata pentru spațiul ocupat fără forme legale este de 8520 lei pe zi (fila 17). Deși fisa de daune a fost expediata paratei cu confirmare de primire, aceasta nu a fost recepționata de către parata (fila 18).
Potrivit facturilor emise de către reclamant pe seama paratei în perioada _
-_, taxa de ocupare abuziva a spațiului menționat pentru perioada august 2010 - noiembrie 2011 este în valoare totala de 4.149.240 lei (filele 23-38).
Prin notificarea nr.100/_ emisa de M. C. -N., s-a pus în vedere paratei sa achite debitul restant în cuantum de 4.149.240 lei, reprezentând taxa de ocupare abuziva, la care se adaugă penalități de întârziere în valoare de 4.284.921 lei reprezentând majorări de întârziere generate de debitul principal. Deși avizata, parata nu si-a ridicat corespondenta (fila 55).
Analizând temeinicia pretențiilor reclamanților, prin prisma prevederilor art.998 - art.999 Cod civil, instanța a apreciat ca dovedite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale fata de parata SC A. C. S. .
Astfel, din probele administrate în cauza rezulta în primul rând fapta ilicita săvârșita de aceasta, constând în ocuparea fără un titlu legal a imobilului - teren și construcție. Este real ca parata a avut anterior un titlu locativ, reprezentat de contractul de închiriere nr.587/_, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.19/_, durata locațiunii urmând sa expire la data de_ . Prin HCL nr.475/_ s-a dispus trecerea imobilului din domeniul privat al Statului în domeniul public al M. C. -N. . Existenta contractului de închiriere încheiat cu parata a fost adusa la cunoștința noului proprietar, dupa cum rezulta din procesul verbal de predare-primire din data de_, insa reclamantul M. C.
-N. nu si-a asumat obligația de a respecta locațiunea, ci dimpotrivă, si-a exprimat intenția de a lua în primire spațiul, adusa atât la cunoștința vechiului proprietar, cat și a chiriașului, care a fost convocat în acest sens, după cum reiese din același proces verbal.
Pe de alta parte, nu sunt incidente în cauza dispozițiile art.1441 din Codul civil 1864, întrucât trecerea imobilului din domeniul privat al statului în domeniul public al municipiului s-a făcut ope legis, iar aceasta transmisiune a dreptului de proprietate nu poate fi asimilata unei vânzări a bunului închiriat sau altui act
juridic de înstrăinare prin acte intre vii, cu titlu particular.
Ca urmare, ulterior trecerii imobilului în proprietate publica a municipiului, parata a continuat sa folosească imobilul în mod abuziv, în lipsa unui titlu locativ care sa fie opozabil proprietarului, fiind probata fapta ilicita săvârșita de parata. Cu privire la același aspect, nu se poate retine apărarea paratei în sensul ca nu exista fapta ilicita întrucât chiar reclamantul a precizat ca a încheiat un protocol de predare-primire privitor la sala de spectacol împreuna cu spațiul respectiv, întrucât încheierea unui protocol de predare primire intre RADEF Romaniafilm și M. C.
-N. nu este echivalenta unei predări efective a imobilului respectiv. Potrivit art. II pct.5 din OUG nr.7/2008, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.8 din Legea nr.303/2008, punerea în aplicare a dispozițiilor pct. 1-4 (respectiv preluarea în domeniul public al unității administrative - teritoriale) se face pe baza unui protocol încheiat intre primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de catre conducerea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor «Romania-Film», în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre. P. rea efectiva urma sa se realizeze prin încheierea unui proces verbal de predare-primire, care insa după cum rezulta din procesul verbal nr.200659/_ nu a avut loc, primitorul neavând posibilitatea de a pătrunde în incinta cinematografului în condițiile în care parata nu i-a permis accesul. Procesul verbal respectiv, semnat de membrii comisiei formate la nivelul RADEF Romania Film și de membrii Comisiei pentru preluarea cinematografelor din municipiul C. -
N., atesta faptul ca reprezentantul paratei s-a prezentat la data de_ la fata locului, insa nu a permis accesul în spațiul cinematografului, iar la data de_ nu s-a prezentat deloc, astfel ca membrii comisiei nu au putut patrunde în imobil.
Acest proces verbal probează împrejurarea ca parata nu a permis accesul reclamantului în imobilul respectiv, dar dovedește totodată și faptul ca parata este cea care a obstrucționat acest acces. Cat privește apărarea paratei în sensul ca nu a detinut cu chirie decat un spatiu în suprafata de 250 mp și i se solicita acordarea de despagubiri pentru o suprafața de 1065 mp, instanța a reținut ca este real faptul ca paratei i-a fost închiriata doar o suprafata de 250 mp din constructia cu destinație de cinematograf, insa opunandu-se predarii imobilului - teren și constructie, parata a ocupat intregul spatiu, iar reclamantul nu a putut prelua posesia imobilului respectiv în absenta unei hotarari judecatoresti prin care sa se dispuna evacuarea.
Din aceleasi probe administrate în cauza reiese totodata și culpa paratei, precum și raportul de cauzalitate intre fapta acesteia și pagubele produse.
Cat priveste prejudiciul, reclamantul a cuantificat paguba suferita prin raportare la dispozițiile HCL nr.48/2010, care stabileste cuantumul despăgubirilor pentru ocuparea fara forme legale a locuințelor și spatiilor cu alta destinatie, proprietate a municipiului C. N. . Desi HCL nr.48/2010 reprezinta un act unilateral, ce emana exclusiv de la reclamant, asa cum a observat parata, are forta juridica a unui act administrativ cu caracter normativ, a carui legalitate nu a fost contestata de catre parata. Desi parata avea posibilitatea legala de a invoca exceptia de nelegalitate a actului administrativ în discutie în conformitate cu dispozitiile art.4 din Legea nr.554/2004, nu a uzat de aceasta posibilitate, imprejurare în care actul normativ respectiv isi produce efectele specifice, impunandu-se tuturor subiectilor de drept carora li se adreseaza. Ca atare, instanta de judecata va avea în vedere dispozitiile art.1 din HCL nr.48/2010 în ce priveste modul de calcul al despagubirilor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.998 - 999 cod civil 1864, în vigoare la data nasterii raportului juridic dedus judecatii, instanta va admite actiunea formulata și va obligata parata sa plateasca reclamantului suma de
4.149.240 lei reprezentand taxa de ocupare abuziva a imobilului situat în C. N., str.Bucegi nr.11B, Cinematograful Dacia, aferenta perioadei_ -_, precum și taxa datorata pana la data parasirii efective a imobilului.
In temeiul prevederilor art.480 Cod civil, retinand ca parata nu are un titlu care sa ii confere un drept de folosinta cu privire la imobilul în litigiu, instanța a apreciat ca este întemeiata și solicitarea reclamantului de a se dispune evacuarea pârâtei din imobilul său și a fost astfel admis și acest capăt de cerere din acțiunea formulata.
Cat privește insa majorarile de intarziere solicitate de catre reclamant, acestea au natura unor penalitati de intarziere pretinse de reclamant pentru neindeplinirea de catre debitor la scadenta a obligatiei de plata a despagubirilor pentru ocuparea abuziva a imobilului. Clauza penala, reglementata de art.969 și 1066 Cod civil 1864, în vigoare la data nasterii raportului juridic intre partile în litigiu, este o conventie a partilor, prin care acestea evalueaza anticipat și conventional un potential prejudiciu cauzat creditorului prin neîndeplinirea de catre debitor a unei obligatii de a plati o suma de bani, cu alte cuvinte reprezinta o evaluare conventionala a pagubei suportate de creditor prin neplata la timp a datoriei. Clauza penala presupune cu necesitate un acord de vointa a partilor în ce priveste valoarea respectivei pagube, or în speta reclamantul nu a facut dovada existentei unui asemenea acord de vointa al partilor în litigiu.
In ce privește dispozițiile art.1 din HCL nr.284/_, invocate de către reclamant, instanța a constatat ca aceste prevederi legale nu sunt incidente în speța, întrucât privesc majorările care se aplica veniturilor nefiscale de care beneficiază autoritatea administrativ teritoriala (cum ar fi chiriile percepute în temeiul unor contracte de închiriere sau preturile unor servicii pe care le prestează
la cererea persoanelor îndreptățite), ca urmare a neachitării la scadenta a sumelor pe care debitorul s-a obligat sa le achite, or sumele pretinse pe calea prezentei acțiuni reprezintă despăgubiri în temeiul răspunderii civile delictuale, al căror cuantum a fost stabilit doar în urma soluționării prezentei acțiuni, după ce a fost analizata temeinicia pretențiilor reclamantului.
Având în vedere dispozițiile art.274 Cod procedura civila, instanța a constatat ca reclamantul nu a făcut dovada avansării unor sume de bani cu titlu de cheltuieli de judecata, astfel ca nu a fost întemeiata cererea de obligare a paratei la plata vreunei sume de bani cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâta SC A. C. S. și reclamantul M. C. N.
.
Prin apel declarat de pârâta SC A. C. S.R.L.
, s-a solicitat anularea în parte a sentinței civile recurate și să se dispună modificarea acesteia, cu obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată.
Prin apelul declarat de reclamanții C. local al municipiului C. -N. și M.
C. -N.
, au solicitat admiterea apelului formulat, cu consecința modificării sentinței atacate, în sensul obligării intimatei-parate la plata majorărilor de întârziere în suma de 4.284.921 lei calculate pentru perioada_ -_ și în continuare în procent de 0,5%/zi de întârziere pana la data plații efective a debitului, precum și obligarea Ia plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea apelului.
În motivarea apelului s-a arătat că prin acțiunea introductiva de instanța formulata de C. local și M. C. -N., s-a solicitat instanței de judecata ca prin hotărârea judecătoreasca pe care o va pronunța, sa oblige intimata-parata la plata sumei de 8.434.161 lei, din care suma de 4.149.240 lei reprezintă taxa de ocupare abuziva a imobilului situat în mun. C. -N., str.Bucegi, nr.11B, Cinematograful "Dacia", aferenta perioadei 0_ -_, iar suma de 4.284.921 lei reprezintă majorări/dobânzi de întârziere aferente perioadei_ -_ și în continuare în procent de 0,5%/zi de întârziere până la data plații efective, sa oblige intimata-parata la plata taxei de ocupare abuziva a imobilului în cuantum de 8.520 lei/zi pana la data părăsirii efective a imobilului sa se dispună evacuarea intimatei- parate din imobil, cu cheltuieli de judecata.
Prin Sentința civila nr.796/2013 pronunțata de către Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr._, instanța de judecata a admis în parte cererea de chemare în judecata, obligând intimata-parata la plata sumei de 4.149.240 lei reprezentând taxa de ocupare abuziva a imobilului situat în mun. C. -N., str. Bucegi, nr.11 B, jud.C., Cinematograful Dacia, aferenta perioadei 0_ -_, precum și taxa datorata pana la data părăsirii efective a imobilului, a dispus evacuarea intimatei din imobilul în discuție, a respins cererea d obligare a paratei la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecata.
Criticam temeinicia și legalitatea sentinței recurate prin prisma argumentelor la care ne vom referi în continuare.
În considerentele hotărârii judecătorești apelate, în mod greșit a reținut instanța de judecata ca prejudiciul cauzat creditorului prin neîndeplinirea de către debitor a unei obligații de a plați o suma de bani, poate fi evaluat doar pe cale convenționala, respectiv printr-un acord de voința a pârtilor în ceea ce privește valoarea respectivei pagube.
Practic, prin petitele acțiunii introductive de instanța s-a solicitat obligarea intimatei-parate la plata unor sume de bani, reprezentând folosul de tras precum și penalități de întârziere calculate pentru folosul de tras nerealizat decurgând din ocuparea abuziva a unui imobil proprietatea M. C. -N. .
În speța, evaluarea daunelor-interese s-a stabilit pe cale legala și nu convenționala, respectiv prin hotărârea emisa de C. local al municipiului C. -N.
, determinându-se astfel procentul penalităților de întârziere aplicate asupra sumelor care ar fi datorate în cazul folosirii abuzive a unui imobil proprietatea M.
-N., sume care constituie venituri bugetare nefiscale.
Astfel, apreciem ca suma de bani reprezentând taxa de ocupare abuziva este purtătoare de penalități de întârziere, stabilite în mod legal, prin H.C.L. nr.284/2010, având ca temei săvârșirea unui fapt ilicit cauzator de prejudicii.
Prin actul normativ indicat mai sus, care se afla în vigoare și produce efecte juridice, s-a aprobat cuantumul de 0,5%/zi de întârziere ca și procent utilizat în calculul majorărilor de întârziere pentru toate veniturile de natura nefiscala, începând cu data de 0_ .
De asemenea, instanța de judecata retine în mod greșit ca prevederile H.C.L. nr.284/2010 nu sunt incidente în speța, întrucât privesc majorările de întârziere care se aplica veniturilor nefiscale de care beneficiază autoritatea administrativ- teritoriala (cum ar fi chiriile percepute în temeiul unor contracte de închiriere sau preturile unor servicii pe care le prestează la cererea persoanelor îndreptățite), ca urmare a neachitării la scadenta a sumelor pe care debitorul s-a obligat sa le achite. Despăgubirile pentru ocuparea abuziva a unui spațiu proprietatea unității administrativ-teritoriale nu intra în categoria veniturilor fiscale vizate de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, ci reprezintă o despăgubire cu caracter delictual
civil pentru lipsa de folosința a unui imobil proprietatea M. C. -N.
Din analiza Legii nr.273/2006 rezulta ca doar chiriile rezultate din închirierea bunurilor unității administrativ-teritoriale sunt venituri bugetare, iar potrivit art.16 alin.l din Legea nr.213/1998 prevede ca sumele încasate din închirierea bunurilor proprietate publica sunt venituri nefiscale la bugetul local.
Pentru aceste considerente, despăgubirile solicitate în speța pentru lipsa de folosința a unui bun proprietatea apelanților-reclamanți, asemenea chiriilor datorate pentru folosința unui imobil sunt clasificate ca și venituri nefiscale la bugetul local, astfel ca, prevederile HCL nr.284/2010 sunt incidente în speța, intrucat privesc majorări de întârziere care se aplica veniturilor nefiscale de care beneficiază autoritatea administrativ-teritoriala.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului formulat, cu consecința modificării sentinței atacate, în sensul obligării intimatei-parate la plata majorărilor de întârziere în suma de 4.284.921 lei calculate pentru perioada_ -_ și în continuare în procent de 0,5%/zi de întârziere până la data plații efective a debitului, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea apelului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, C. ea reține următoarele:
În ce privește apelul formulat de pârâta S.C. A. C. SRȘ C. -N.
, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 a stabilit în sarcina pârâtei obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 22756,7 lei noi lei, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 timbru judiciar în sumă de 3,15 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 pârâta apelantă a fost înștiințată să achite în contul bugetului local al unității administrative-teritoriale în a cărei rază își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal debitorul sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că apelul nu a fost timbrat în întregime, (ci doar cu suma de 50 lei taxă de timbru și 2 lei timbru judiciar), că apelanta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de_ (f. 22), că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea apelului ca insuficient timbrat.
2. În ce privește recursul formulat de reclamantul M. C. N. , raportat la limitele acestuia, C. ea va reține că este fondat pentru considerentele ce urmează:
Evaluarea daunelor-interese s-a cerut a fi avută în vedere pe baza hotărârii emisă de C. Local al municipiului C. -N. adoptată în calitate de autoritate a administrației publice locale îndrituită cu atribuții privind administrarea domeniului public și privat al unității administrativ teritoriale conform art. 36 alin. 2 lit. c) și alin. 5 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001.
În acest context, evaluarea prejudiciului ce a constat din folos de tras generat de ocuparea abuzivă a bunului ce face parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale s-a făcut pe cale legală, actul administrativ cu caracter normativ fiind opozabil atât entității pârâte cât și instanței până când acesta nu este anulat.
Din această perspectivă, acest act administrativ produce efecte juridice în speță cu toate consecințele juridice ce decurg de aici.
Așa fiind, taxa de ocupare abuzivă și penalitatea stabilită prin HCL nr. 284/2010 sunt repere clare și legale pentru evaluarea prejudiciului material izvorât din faptul ilicit și prejudiciabil săvârșit de pârâtă.
Pentru ca prejudiciul astfel rezultat să fie susceptibil de reparare, trebuie să întrunească următoarele condiții: să fie cert și să nu fi fost încă reparat. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și cu privire la posibilitățile de evaluare. Este întotdeauna cert prejudiciul actual, deci cel deja produs la data când se pretinde repararea lui, de asemenea cel viitor, care, deși nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, el fiind astfel susceptibil de evaluare. Prejudiciul viitor - care este cert - nu se confundă cu prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine și, deci, nu poate justifica acordarea de despăgubiri.
Din această perspectivă, se poate conchide că veniturile de natură nefiscală la care se aplică HCL nr. 284/2010 respectiv calculul majorărilor de întârziere nu se referă neapărat la acele venituri care se obțin pe bază de raporturi convenționale ci și la cele delictuale rezultate din prejudicii aduse patrimoniului unității administrativ teritoriale, ca modalitate de evaluare legală anticipată a prejudiciului viitor generat de lipsa reparării imediate a acestuia.
Din această perspectivă, în temeiul art. 296 din codul de procedură civilă aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 se va admite apelul declarat de reclamant și ca o consecință se va schimba parțial sentința atacată în sensul că în temeiul art. 998 din Codul civil de la 1864 va obliga pârâta SC A. C. S. să plătească reclamantului penalități de întârziere în procent de 0,5% pe zi de întârziere până la data plății efective a debitului.
Ținând seama că nu s-a dovedit suportarea cheltuielilor de judecată de către apelantul reclamant în faza de apel, cererea acestuia se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Anulează ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâta SC A. C. S.
.
Admite apelul declarat de reclamantul M. C. N. împotriva sentinței
civile nr. 796 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului specializat C., pe care o schimbă parțial în sensul că: obligă pârâta SC A. C.
S. să plătească reclamantului penalități de întârziere în procent de 0,5% pe zi de întârziere până la data plății efective a debitului.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată din apel. Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 16 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECATOR, | GREFIER, | ||||
M. | D. | L. | U. | M. | T. |
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. M. C. B.
| ← Decizia civilă nr. 520/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 95/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
