Decizia civilă nr. 520/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 520/R/2013
Ședința publică din data de 7 octombrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: S. I. JUDECĂTOR: C. G. JUDECĂTOR: E. B. GREFIER: A. ZAH
Pe rol fiind pronunțarea deciziei cu privire la recursul declarat de către recurentul
H. A. împotriva sentinței civile nr. 236/2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca la data de 11 ianuarie 2013, privind și pe intimatele SC OMNIASIG V. I.
G. SA și SC ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM V. I. G. SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nici una dintre părți.. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 30 septembrie 2013, concluziile părților și mersul dezbaterilor fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta deciziei.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.236/2013 pronunțată la data de 11 ianuarie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B. A. V. I. G. SA, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată și a fost respinsă cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamantul H. A., în contradictoriu cu pârâta SC B. A. V.
I. G. SA, având ca obiect pretenții, ca neîntemeiată, fiind respinsă cererea de chemare în garanție, astfel cum a fost precizată, formulată de către pârâta SC B. A.
V. I. G. SA, în contradictoriu cu chemata în garanție SC ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ-ASIROM V. I. G. SA, ca rămasă fără obiect. Totodată, a fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit art. 137 C.proc.civ. "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.";
Excepția lipsei calității procesuale este o excepție de fond, absolută și peremptorie. Calitatea procesuală pasivă este o condiție de a fi parte în procesul civil, precum și o condiție de exercițiu a acțiunii civile și presupune existența unei identități între persoana pârâtului/intimatului și cel care este subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecății, iar în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiției, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza acest interes.
Instanța a reținut că prin sentința comercială nr. 2248/_ pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, pârâta S.C. B. A. V. INSURENCE G. S.A. a fost obligată să-i
plătească reclamantului H. A. echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 149.624,88 EURO, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 58.501,20 lei, a fost admisă în parte cererea de chemare în garanție, chemata în garanție S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - ASIROM V. INSURENCE G. S.A. a fost obligată să-i plătească pârâtei S.C. B. A. V. INSURENCE G. S.A. echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 49.000 EURO, suma de 19.500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, precum și suma de 5.766 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 254/_ pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._, a fost admis apelul declarat de S.C. B.C.R. A. V. I. G. S.A. împotriva sentinței de mai sus, care a fost schimbată în parte în sensul că s-a admis cererea de chemare în garanție împotriva S.C. ASIGURAREA R. EASCA - ASIROM V.
I. G. SA și a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei apelante suma de 148.624,88 euro în echivalentul lei la data plății, iar apelanta S.C. ASIGURAREA R. EASCA - ASIROM V. I. G. S.A. B. a fost obligată să plătească apelantei
S.C. B.C.R. A. V. I. G. S.A. suma de 13.333,73 lei, cheltuieli de judecată, restul dispozițiilor sentinței apelate fiind menținute.
Apare astfel dincolo de orice dubiu că există identitate între persoana pârâtei și cea care este subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecății, în condițiile în care, prin hotărârile menționate nu s-a creat un raport juridic distinct, direct între reclamantul H. A. și chemata în garanție SC ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ-ASIROM V. I. G. SA.
În consecință, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B. A. V. I. G. SA, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei instanța de fond a reținut că creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare";, conform art. 1073 cod civil de la 1864, iar potrivit art. 1088 alin. (1) C.civ., "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate";, precum și cele ale alin. (2) ale aceluiași articol, potrivit cu care "aceste daune- interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept";, texte legale în vigoare la data nașterii situației juridice dedusă judecății și aplicabile prezentei proceduri conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil coroborat cu art. 220 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod Civil.
Debitul stabilit în sarcina pârâtei SC B. A. V. I. G. SA prin sentința comercială nr. 2248/_ pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr._, reprezentând echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 149.624,88 EURO, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 58.501,20 lei, a fost achitat de către aceasta din urmă în luna iunie 2011, aspect necontestat de către părți.
Astfel cum s-a reținut mai sus, sentința instanței de fond a fost atacată cu apel, sens în care s-a pronunțat decizia nr. 254/_ pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
În consecință, instanța a reținut că achitarea debitului s-a făcut în mod voluntar de către pârâtă, înainte ca hotărârea prin care s-a stabilit obligația de plată în sarcina sa să devină definitivă, respectiv până la soluționarea căii de atac a apelului formulată împotriva hotărârii de primă instanță, cu alte cuvinte înainte ca obligația stabilită în sarcina pârâtei să devină certă, lichidă și exigibilă.
Instanța a apreciat că daunele interese pentru executarea cu întârziere a unei obligații de a da o sumă de bani, materializate sub forma dobânzii legale, reprezintă o evaluarea legală a prejudiciului suferit de creditorul unei obligații ce constă într-o sumă de bani ca urmare a executării cu întârziere de către debitor.
Este evident că atâta timp cât creanța creditorului nu este certă, lichidă și exigibilă, acesta nu poate pretinde daune interese pentru executare cu întârziere.
În consecință, creanța reclamantei, stabilită prin hotărâre judecătorească, a devenit certă, lichidă și exigibilă prin adimiterea apelului împotriva sentinței instanței de fond, confom deciziei nr. 254/_ pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr. _
.
Această concluzie se desprinde și din coroborarea art. 3712C.proc.civ., art. 372 C.proc.civ., 376 C.proc.civ.
În aceste condiții, nu se poate susține cu temeinicie că executarea voluntară de către pârâtă efectuată în luna iunie 2011, ulterior datei pronunțării hotărârii instanței de fond nedefinitivă, respectiv datei de_ poate da naștere în sarcina pârâtei a unei obligații de a suporta dobânda legală aferentă.
În consecință, în temeiul art. 1073, art. 1088 alin. (1) C.civ. de la 1864, instanța a respins cererea principală, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamantul H.
A. în contradictoriu cu pârâta SC B. A. V. I. G. SA, având ca obiect pretenții, ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, raportat la soluția pe care urmează a o pronunța asupra cererii principale, având în vedere că pârâta nu a căzut în pretenții, instanța a respins cererea de chemare în garanție, astfel cum a fost precizată, formulată de către pârâta SC B. A. V. I. G. SA în contradictoriu cu chemata în garanție SC ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ-ASIROM V. I. G. SA, ca rămasă fără
obiect.
În baza art. 274 alin.(1) C.proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, instanța a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurentul H. A., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului recurentul a arătat că soluția recurata a fost pronunțata in considerarea faptului ca obligația de plata nu a devenit certa, lichida si exigibila decât la pronunțarea Deciziei nr. 254/_ pronunțata de către Curtea de Apel in Dosar nr._ si ca de altfel ea a si fost executata in mod voluntar de către intimata in iunie 2011, anterior dobândirii caracterului de obligație definitiva, fapt care s-a produs la soluționarea apelului, respective in decembrie 2011. Mai statuează instanța de judecata faptul ca executarea voluntara in iunie 2011, ulterior datei pronunțări soluției definitive nu poate da naștere unei obligații de a suporta dobânda legala.
Recurenta a arătat că critica soluția recurata in temeiul art. 304 punct 7 Cod Proc Civ, având in vedere premisa instituita de textul art. 261 alin. (1) punct 5 Cod Proc Civ, care stipulează faptul ca hotărârea va cuprinde si motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanțelor de judecata, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile partilor. Examinarea acestui motiv de recurs presupune studiul considerentelor si dispozitivul hotărârii atacate. Or, hotărârea apare ca nemotivata căci s-a limitat in a deduce soluția din examinarea expunerii paratei, fara a da o motivare proprie. Jurisprudenta a statuat faptul ca instanța de fond, neindicand care sunt imprejurarile de fapt anterioare sau din momentul formarii raporturilor comerciale dintre parti si nici nu a
arătat in considerente absolut nici o referire la probele din dosar, fara de care nu se poate exercita controlul judiciar.
S-a arătat că în cuprinsul hotărârii recurate instanța nu face vorbire despre considerentele hotărârii judecătorești care a stabilit obligația principala de plata. Astfel, intre părți a existat pe rolul instanțelor de judecata un litigiu comercial în cadrul dosarului nr._ al T. ului Comercial C., soluționat prin Sentința Comerciala nr. 2248/7 aprilie 2011. Urmare a acestei sentințe parata a executat de buna voie dispozitivul acesteia, achitandu-i recurentului suma dispusa de către instanța in luna iunie 2011. Este real faptul ca aceasta au declarat apel, insa in ceea ce îl privește pe recurent soluția este irevocabila, motivele de apel fiind exclusiv in contradictoriu cu chemata in garanție din cauza de care fac vorbire. Aceasta deoarece prin Sentința comerciala nr._ pronunțata de către Tribunalul Comercial Cluj in dosar_, parata a fost obligata sa- i plătească recurentului subsemnatului suma de 149.624,88 euro, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea bunurilor asigurate prin polița de asigurare ICO nr. CJ 0081. In considerentele acestei hotărâri s-a concluzionat faptul ca asigurătorul urmează sa răspundă in limitele poliței de asigurare si a valorii bunurilor asigurate, cu suma mai susaratata, la data producerii evenimentului. Citam in acest sens din soluția judecătoreasca de care am făcut vorbire: "având in vedere faptul ca marfa a fost distrusa in incendiu, asigurătorul urmând așadar sa răspundă in limitele poliței de asigurare si a valorii bunurilor asigurate, la data producerii evenimentului."
Or, intimata si-a îndeplinit obligația de plata a sumei ordonate de către instanța, insa si-a indeplinit aceasta obligație de despăgubire cu întârziere, respectiv in luna iunie 2011, iar nu la data producerii evenimentului asigurat, iulie 2009. Ori, momentul la care trebuie raportata ca fiind cauzata paguba acesta este iar obligația de plata a devenit obligatoriu de a fi plătită la data de_, data la care recurentul i-a solicitat intimatei plata asigurării prin adresa 6514, de care Sentința comerciala nr._ pronunțata de către Tribunalul Comercial Cluj in dosar_ arata in mod expres.
In motivarea pretențiilor sale recurentul a arătat că in puterea legii executarea obligației inscrise in Polița de asigurare putea si trebuia executata benevol la data producerii evenimentului. Împrejurarea ca, in mod voluntar au executat sentința, nu-l exonerează pe recurent de repararea întregului prejudiciu. Or, suma achitata recurentului privește numai data încasării efective, iunie 2011, deși aceasta este stabilita in considerarea datei producerii evenimentului, iulie 2009. Ori, textul art. 1084 Cod Civil arata limpede faptul ca recurentul este indreptatit la repararea pierderii suferite cat si a beneficiului de care a fost lipsit, adică a pagubei reale. Căci tocmai acesta este principiul care sta la baza acestui text, respectiv repararea integrala a prejudiciului cauzat prin intarziere. Noțiunea de pierdere efectiva la care se refera dispozițiile art. 1084 Cod Civ. are in vedere toate aceste pierderi cauzate prin întârzierea la plata creanței.
Pe de alta parte, niciunde in cuprinsul hotărârii recurate nu se regăsește nici o referire la înscrisurile depuse, respectiv la corespondenta dintre parti, unde apare oferta înaintata de către intimata, care i-a oferit recurentului suma de 15.000 euro in vederea stingerii litigiului, sumă apreciată ca fiind vădit insuficienta, insa relevant cauzei apare aspectul ignorării cu desăvârșire a acestei probe si a valorii juridice a acestei recunoașteri. De altfel, insasi proba ceruta la judecarea pe fond, cea cu expertiza contabila, care sa stabilească cu exactitate cuantumul sumei datorate, a fost respinsa in pofida faptului ca intimata se apară in principal cu referire la cuantumul sumei, aspect pe care il contesta ca fiind greșit calculat, iar nu nedatorat.
Totodată, recurentul a arătat că critică soluția prin prisma art. 304 punct 8 Cod Proc Civ., instanța de fond procedând greșit la calificarea operațiunii juridice deduse judecații, incadrand-o greșit, cu consecința greșitei aplicări a regimului juridic aplicabil.
Revine instanței fondului obligația interpretării deopotrivă a legii si actelor juridice. Instanța vorbește in permanenta despre momentul iunie 2011 când intimata si-a îndeplinit obligația de plata, subliniind ca a facut-o in baza unei soluții judecătorești nedefinitive. Recurentul susține ca instanța face o grava denaturare a actului, căci, pe de o parte nu a fost tocmai voluntara, ci in baza unei sentințe comerciale si vorbim de o suma stabilita de către instanța - de 150.000 euro, dar stabilita ca fiind datorata la data cererii (adică in iulie 2009) iar nu in iunie 2011. De altfel, referirea la caracterul nedefinitiv al sentinței este din nou eronata, căci vorbim despre o sentința comerciala, căreia procedura civila ii conferă caracter executoriu, asimiland-o celor civile definitive si care pot fi aduse deja la indeplinire. Intimata face plata nu in mod voluntar, ci din dorința de a evita executarea silita a acesteia, fiind, asa cum s-a arătat executorie de la fond.
Împrejurarea ca a fost atacata cu apel si a devenit definitiva in decembrie 2011 nu interesează cererea dedusă judecății, căci definitivarea are semnificația juridica a faptului ca intr-adevar suma de 150.000 de euro este datorata cu caracter definitiv, dar din 6 iulie 2009, nu din momentul plații, iunie 2011. Or, din iulie 2009 ea trebuie sa producă dobânda legala, căci curge in puterea legii.
Recurentul a arătat că textul art. 1088 Cod Civ. stipulează faptul ca acestea nu pot cuprinde decât dobânda legala si sunt debite din ziua chemării in judecata, dar nota bene, vorbim de chemarea in judecata din acțiunea principala, în cadrul dosarului_, adică 13 octombrie 2009. De la aceea data curge dobânda, de drept, curgerea acesteia nefiind condiționată de faptul ca in acel dosar nu a fost solicitat, ci a fost solicitat pe cale separata, in acest dosar.
Recurentul a criticat soluția judecătoreasca din perspectiva prevederilor art. 304 punct 9 C.p.civ. având in vedere faptul ca prin ansamblul operațiunilor de care s-a făcut vorbire se realizează o pronunțare a hotărârii judecătorești cu aplicarea greșita a legii. S-a susținut că instanța de fond nu a constatat si apreciat faptele, cu consecința evidenta a aplicării greșite a normei de drept situației greșit reținute. Eroarea de interpretare a ipotezei normei juridice are ca premisa greșita constatare a chestiunilor de fapt si a determinat aplicarea greșita a legii. Aceasta a presupus incongruenta normei de drept raportata la starea de fapt reținuta de instanța fondului. Situația de fapt greșit calificata comparativ cu exigentele normei de drept a condus la greșita soluționare a raportului dedus judecații.
Prin întâmpinare, intimata S.C. OMNIASIG V. I. G. S.A. (fosta denumire
S.C. B. A. V. I. G. S.A.) a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea hotărârii primei instanțe ca legala si temeinica.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că prin hotărârea recurata instanța de fond a respins cererea astfel cum a fost formulata si precizata de către reclamantul H. A. ca neîntemeiata, precum si cererea de chemare in garanție formulata de către intimată in contradictoriu cu SC Asigurarea R. easca ASIROM VIG SA ca rămasa fara obiect.
Pentru a pronunța aceasta sentința instanța a reținut in mod corect faptul ca
"debitul stabilit in sarcina paratei SC B., A. V. I. G. SA prin sentința comerciala nr.: 2248/_ pronunțata de către Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr._, reprezentând echivalentul in lei la cursul BNR din ziua plații a sumei de 1.
,88 Euro, precum si cheltuieli de judecata in cuantum de 58501,20 lei a fost achitat de către aceasta din urma în luna iunie 2011, aspect necontestat de către parti". De asemenea, a subliniat instanța de fond faptul ca sentința instanței de fond fost atacata cu apel, in aceasta cale de atac pronunțându-se decizia nr. 254/ 13.12.2.011 pronunțata de către Curtea de Apel C. .
Fata de data plații iunie 2011 si data rămânerii definitive a sentinței nr. 2248/_
, respectiv data soluționării apelului,_, Judecătoria C. N. a apreciat in mod temeinic si legal faptul că achitarea debitului s-a făcut în mod voluntar de către parata, înainte ca hotărârea prin care s-a stabilit obligația de plata in sarcina sa devină definitiva. Se arata astfel in mod corect in cadrul sentinței motivate faptul ca creanța reclamantei, stabilita prin hotărâre judecătoreasca, a devenit certa, lichida si exigibila prin admiterea apelului împotriva sentinței instanței de fond, conform deciziei nr.254/_ pronunțata de către Curtea de Apel C. in dosarul nr._ .
Intimata a arătat că nu poate fi reținuta apărarea recurentului reclamant in sensul ca "in puterea, legii executarea obligației înscrise in Polița de asigurare putea si trebuia executata benevol la data producerii evenimentului";, având in vedere poziția societății exprimata în mod întemeiat prin apărările efectuate in dosarul_, precum si faptul ca in litigiul care a făcut obiectul dosarului menționat au fost efectuate mai multe expertize complexe (expertiza in procese pirotehnice si incendii), expertiza tehnica auto si expertiza de evaluare ia bunurilor.
Pe de alta parte, asigurătorul nu datorează indemnizația de asigurare in lipsa unui prejudiciu al asiguratului/beneficiarului. S-a arătat că abia in urma soluționării cererii de chemare in judecați formulate de către recurentul de astăzi in dosarul nr._ s-a putut determina, prin interpretarea efectelor juridice ale corespondentei cu furnizorul străin, ca voința părților a fost ca dobânditorul sa preia riscul transportului bunurilor la destinație. Buna-credința a intimatei rezulta din împrejurarea ca îndată ce i s-a comunicat sentința civila pronunțata de către Tribunalul Cluj care a clarificat aspectele litigioase referitoare la cuantumul despăgubirii, a efectuat plata acesteia, astfel încât este lipsit de temei si fără relevanta in speța punctul de vedere al recurentului conform căruia "intimata face planta nu in mod voluntar, ci din dorința de a evita executarea silita a acesteia".
Se arata de către recurentul prin motivele de recurs faptul ca "textul art. 1088 Cod Civil stipulează faptul ca acestea nu pot cuprinde decât dobânda legala si sunt debite din ziua chemării in judecata, dar nota bene, vorbim de chemarea in judecata din acțiunea principala, dos._, adică 13 octombrie 2009. De la acea, data curge dobânda, de drept, curgerea acesteia nefiind condiționată de faptul ca in acel dosar nu a fost solicitat, ci a fost solicitat pe cale separata, in acest dosar." Referitor la dobânda legala, instanța de fond constata ca "atâta timp cat creanța creditorului nu era certa, lichida si exigibila, acesta nu poate pretinde daune interese pentru executarea cu întârziere"; si pe cale de consecința "nu se poate susține cu temeinicie ca executarea voluntara de către; parata efectuata in luna iunie 2011, ulterior datei pronunțării hotărârii instanței de fond nedefinitiva, respectiv datei de_ poate da naștere in sarcina paratei a unei obligații de a suporta dobânda legala aferenta.", fără a lua in calcul aspecte despre care face vorbire recurenta in cadrul caii de atac promovate.
Intimata a arătat că in mod corect instanța de fond a reținut in cadrul sentinței civile recurate pe de o parte faptul ca, cuantumul debitului a fost stabilit prin sentința comerciala nr.2248/_, iar pe de alta parte plata efectuata de către societate in iunie 2011, astfel incat nu poate fi invocata executarea cu întârziere a obligației intimatei, iar solicitarea recurentului din petitul acțiunii ce formează obiectul prezentului dosar este în mod vădit neîntemeiata.
Nu in ultimul rând, s-a susținut că prin sentința recurata instanța de fond, fata de soluția pronunțata cu privire la cererea principala, a respins cererea de chemare in garanție formulata de către intimată in contradictoriu cu SC Asigurarea R. easca ASIROM VIG SA ca rămasa fara obiect. Fata de aceasta împrejurare, intimata a solicitat ca, in situația admiterii recursului si modificării parțiale/totale a sentinței civile nr. 236/2013, in temeiul
art.3041C.pr. civ. cauza să fie examinată sub toate aspectele si instanța de recurs să se pronunțe asupra temeiniciei acestei cereri.
Prin întâmpinarea formulată, intimata ASIGURAREA R. EASCA ASIROM V. IISISURACE G. a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a hotărârii atacate ca fiind temenica si legala si totodată respingerea cererii de chemare in garanție ca netemenica si nelgala.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că potrivit Legii nr.135/1995 art.
2. in asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat si asigurător, precum si drepturile si obligațiile fiecărei parti se stabilesc prin contractul de asigurare. Conform art. 27. - despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc in funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat, despăgubirile nu pot depasi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei si nici suma la care s-a făcut asigurarea, daca nu s-a prevăzut altfel in contractul de asigurare. Asa după cum rezulta din dosarul instanței, in dosarul nr._, prin Decizia Curții de Apel C. nr. 254/2001, societatea noastră a fost obligata la plata sumei de 148.624,88 euro, către parata B. A., in baza poliței de asigurare nr. 11922/2008, asigurarea de răspundere civila a transportatorului, completata cu specificația la polița de asigurare, încheiata in data de_ polița prin care se asigura marfa transportata la suma asigurata de 150.000 euro cu o fransiza de 1000 euro, suma achitata către B. asigurări.
Ori, asa cum rezulta, paguba produsa reclamantului a fost de 149.624,88 euro, astfel ca in baza poliței intimata a fost obligata la plata sumei de 148.624,88 euro, scazandu-se fransiza de 1000 euro, aceasta fiind partea din despăgubire, pe care asiguratul trebuie sa o suporte in caz de eveniment. Ori, in situația data, intimata considera ca nu mai poate fi obligata la niciun fel de daune interese sau penalități de întârziere, in favoarea B. A., in calitate de chemata in garanție, in baza poliței de asigurare CJ11922/2008, dat fiind faptul ca despăgubirea a fost achitata conform clauzelor contractuale si a Deciziei Curții de Apel si a Legii 136/1995, despăgubirea neputând sa depășească cuantumul pagubei si nici suma la care s-a făcut asigurarea.
Intimata consideră că nu poate fi obligata la plata dobânzii legale atâta timp cat, prin contractul de asigurare nu se stipulează acordarea unor astfel de penalități, si mai mult decât atât, despăgubirea acordata de către aceasta reclamantei B. A. a atins limita maxima prevăzuta in polița de asigurare de 150.000 euro, mai puțin fransiza, obligarea intimatei incalcad astfel dispozițiile Legii 136/1995.
De asemenea raportat la faptul ca, parata B. A. a achitat debitul in mod voluntar către parata, înainte ca hotărârea prin care s-a stabilit obligația de plata sa devină definitiva, nu poate naște in sarcina pârâtei a obligației de a suporta dobânda legala.
Prin răspunsul la întâmpinarea depusa de chemata in garanție SC ASIGURAREA
R. EASCA ASIROM V. I. G. SA, intimata SC OMNIASIG V. I. G. SA (fosta S.C. B. A. V. I. G. SA ) a solicitat respingerea apărărilor formulate de aceasta ca neîntemeiate, arătând că chemata in garanție susține ca nu poate fi obligata la plata dobânzii legale fata de subscrisa, in cazul in care noi am cădea in pretenții fata de reclamantul H. A., pentru motivul ca in opinia acesteia cuantumul despăgubirii este limitat la valoarea prevăzuta in polița, iar cum polița de asigurare in temeiul căreia ASIROM a căzut in pretenții fata de intimata in dosarul_ prin Decizia Curții de Apel, era limitata la valoarea 150.000 Euro minus 1000 Euro franciza, ar înseamnă ca nu poate fi obligata la o alta suma.
Deși considera ca pretențiile reclamantului-recurent H. A. sunt inadmisibile, intimata a arătat că în cazul în care ar cădea in pretenții fata de acesta, este legal si temeinic ca si ASIROM sa cada in pretenții fata de intimată si cu sumele constând in dobânda legala. Argumentul principal este acela ca dobânda legala este un accesoriu al
pretențiilor principale, or daca in dosarul_ soluționat de Curtea de Apel C. ASIROM a căzut in pretenții fata de subscrisa cu suma de 148.624,88 Euro ca urmare a căderii in pretenții a subscrisei fata de reclamantul-recurent H. A. cu suma de 148.624,88 Euro, este conform principiului simetriei si legalmente temeinic ca in cazul in care fata de subscrisa "se suplimentează"; obligația cu dobânda legala aceasta obligație sa se "transfere"; si chematului in garanție ASIROM. Logica a chematului in garanție ASIROM de limitare a obligației de plata conform poliței ar trebui sa fie aplicata si intimatei întrucât si polița in temeiul căreia aceasta a fost obligată la plata despăgubirii, ICP Nr. CJ 0081/_, este limitata la 150.000 Euro minus 369 Euro fransiza, in fapt instanțele in dosarul_ obligând-o pe intimată la maximul posibil permis de polița, adică 148.624,88 Euro .
Fata de faptul ca temeiul obligării la despăgubire a chematului in garanție ASIROM in dosar_ l-a constituit dreptul intimatei de a se subroga in limitele indemnizației plătite contra celor răspunzători pentru acoperirea daunei, conform art. 22 din Legea 136/1995, este normal ca ASIROM, in calitate de persoana ținuta sa acopere prejudiciul produs in temeiul Poliței de Răspundere Civila a cărăușului nr. CJ 1311992/_, sa acopere si eventualele dobânzi legale deoarece prin subrogarea intimatei are dreptul la recuperarea întregului prejudiciu. Daca prejudiciu ar include si aceste dobânzi legale solicitate de reclamantul-recurent H. A. este legal ca intimata sa se poată subroga in drepturile creditorului H. A. pentru recuperarea si a acestora de la cei răspunzători de acoperirea prejudiciului care in acest caz este SC ASIGURAREA R. EASCA ASIROM V. I. G. SA.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de către recurent constă în aceea că hotărârea instanței de fond apare ca fiind nemotivată, instanța de fond deducând soluția din examinarea expunerii pârâtei nefăcând nici o referire la considerentele hotărârii judecătorești care a stabilit obligația principală de plată.
Pornind de la dispoziția art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, în doctrină și jurisprudență s-a subliniat că judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților, căci fără arătarea motivelor și a probelor avute în vedere nu se poate exercita controlul judiciar. Ori, analizând hotărârea instanței de fond sub acest aspect, tribunalul reține că instanța de fond și-a expus raționamentul judiciar pe baza căruia a pronunțat soluția, astfel că acest motiv de recurs nu este întemeiat. Faptul că instanța de fond sesizată cu o cerere privind acordarea unor penalități nu a făcut referire la hotărârea prin care s-au acordat aceste despăgubiri la care recurentul a solicitat acordarea unor penalități de întârziere nu echivalează cu nemotivarea hotărârii în sensul prevăzut de art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.
Prin sentința comercială nr. 2248/_ pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, pârâta
S.C. B. A. V. INSURENCE G. S.A. a fost obligată să-i plătească reclamantului
A. echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 149.624,88 EURO, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 58.501,20 lei, a fost admisă în parte cererea de chemare în garanție, chemata în garanție S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - ASIROM V. INSURENCE G. S.A. a fost obligată să-i plătească pârâtei S.C. B. A. V. INSURENCE G. S.A. echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 49.000 EURO, suma de 19.500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, precum și suma de 5.766 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 254/_ pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._, a fost admis apelul declarat de S.C. B.C.R. A. V. I. G. S.A. împotriva sentinței de mai sus, care a fost schimbată în parte în sensul că s-a admis cererea de chemare în garanție împotriva S.C. ASIGURAREA R. EASCA - ASIROM V.
G. SA și a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei apelante suma de 148.624,88 euro în echivalentul lei la data plății, iar apelanta S.C. ASIGURAREA R. EASCA - ASIROM V. I. G. S.A. B. a fost obligată să plătească apelantei
S.C. B.C.R. A. V. I. G. S.A. suma de 13.333,73 lei, cheltuieli de judecată, restul dispozițiilor sentinței apelate fiind menținute.
Potrivit Condițiilor generale ale poliței ICP nr. CJ0081 de asigurare a bunurilor pe timpul transportului încheiat între recurentul H. A. și intimata SC B. A. V. I.
G. SA la 2 iulie 2009 (filele 7-16 dosar nr._ al T. ului Comercial C. ) asiguratorul este în drept să amâne plata despăgubirii dacă în legătură cu evenimentul asigurat a fost deschisă împotriva asiguratului/beneficiarului o anchetă din partea organelor de poliție sau o procedură penală, până la finalizarea anchetei, respectiv a cercetărilor penale (art. 7.11 condiții generale de contract). Ori, având în vedere faptul că atât împotriva asociatului societății transportatoare cât și a recurentului s-au formulat plângeri penale, intimata SC B. A. V. I. G. SA era în drept să suspende plata despăgubirilor până la momentul finalizării acestor cercetări. Analizând momentul de la care obligația de plată a despăgubirii a devenit exigibilă, tribunalul reține că nici în prezenta cauză, nici în dosarul în care s-a pronunțat sentința comercială nr. 2248/2011 a
T. ului Comercial C. (inclusiv în cadrul dosarului de apel) nu s-a făcut dovada datei de la care s-au finalizat demersurile judiciare ale organelor penale, obligație care cădea în sarcina recurentului reclamant, executarea obligației de plată după data soluționării apelului apare ca fiind o executare benevolă a intimatei societatea de asigurări, aceasta fiind singura în măsură să renunțe la beneficiul termenului contractual stabilit în favoarea sa.
De asemenea, raportat la raționamentul menționat anterior, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că suntem în prezența unei executări voluntare a obligației și în consecință intimata nu era ținută la plata dobânzii legale, căci caracterul executoriu și caracterul irevocabil al hotărârii judecătorești prin care s-a stabilit cuantumul prejudiciului nu sunt echivalente. De asemenea, sintagma "la data producerii accidentului"; vizează momentul raportat la care se stabilesc despăgubirile datorate de societatea de asigurare în temeiul poliței iar nu data plății acestor despăgubiri, aceasta din urmă fiind reglementată fie de dispozițiile contractuale fie de dispozițiile procedurale incidente. Astfel că nici motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8-9 Cod procedură civilă nu sunt întemeiate.
Față de cele de mai sus, raportat la dispozițiile art. 304, 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurentul H. A. în contradictoriu cu intimata SC B. A. V. I. G. SA împotriva sentinței civile nr. 236/2013 pronunțate la data de 11 ianuarie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C.
-N., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurentul H. A. în contradictoriu cu intimata SC B. A. V. I. G. SA împotriva sentinței civile nr.
236/2013 pronunțate la data de 11 ianuarie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C.
-N., pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
S. I. C. | G. | E. | B. | A. | ZAH |
Red.CG/MM 2 ex./_
Judecător fond: R. M. P. a, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 391/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 71/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
