Decizia civilă nr. 395/2013. Constatare nulitate act
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.395/R/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - S. I.
JUDECATOR - C. G. JUDECĂTOR - V. -L. O. GREFIER - DP
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursurilor formulate de recurentul M.
G. în calitate de curator ( lichidator) al d-lui B. C., reprezentat prin M. I. S.
; M. I., SC SS, B. C. ȘI B. M. împotriva sentinței civile nr. 14179/_ pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, având ca obiect în primă instanță constatare nulitate act.
Se constată că concluziile părților asupra recursurilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, tribunalul reținând cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 14179/2012 pronunțată la data de 29 iunie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. G., în calitate de curator a d-lui B. C., reprezentată prin M. I. S., în contradictoriu cu B. C., B. M., M. I. și SC SS și s-a dispus anularea cesiunii de părți sociale din data de_ realizată în cadrul SC SS, prin care B. C. a cesionat către M. I. 3 părți sociale, s-a dispus anularea cesiunii de părți sociale din data de_ realizată în cadrul SC SS, prin care B. C. a cesionat către B. M. 7 părți sociale, s-a dispus anularea parțială a cesiunii de părți sociale din data de_ realizată în cadrul SC SS, prin care B.
M. a cesionat către M. I. 7 părți sociale, numai în limita părților sociale cesionate de B. C. către B. M., în număr de 7 părți sociale, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii actelor juridice menționate, cu consecința redobândirii calității de asociat în cadrul societății SS a lui B. C. cu o cotă de 10 părți sociale, continuarea societății cu asociata M. I. și realizarea acestor mențiuni la ORC C. . Prin aceeași hotărâre s-a constatat calitatea de curator pentru asociatul B. C. a d-nei
M. G., numită în baza sentinței nr. 134/2003 pronunțată de T. ul Ordinar din Veneția în dosarul nr. 124/2003 și realizarea acestor mențiuni la ORC C. . A fost respins capătul de cerere privind anularea cesiunii de părți sociale din data de_ realizată în cadrul SC SS peste limita celor 7 părți sociale cesionate de B. M. către M. I.
, ca neîntemeiat. Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.618,10 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin Sentința nr. 134/03 pronunțată în data de_ de T. ul Ordinar din Veneția în dosar nr. 124/03, în baza legii falimentului din I., s-a declarat falimentarea lui B. C., născut la data de_ în I., titular al societății proprii Costruzioni B. C., cu sediul în Santa M. di Sala (Veneția), via Fermi 8, obiectul de activitate constând în săparea și manipularea
pământului, respectiv în construirea imobilelor, procedură în care a fost numit ca judecător delegat d-l C. Cerroni, iar în calitate de curator (lichidator) d-na G. M. .
Prin Sentința comercială nr. 990/2008 din data de_ pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr._ s-a încuviințat recunoașterea pe teritoriul României a Sentinței nr. 134/03 pronunțată de T. ul Ordinar din Veneția și încuviințarea executării silite a sentinței menționate.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar instanța a reținut că societatea S. P. S. a fost înmatriculată în România la data de_, asociați fiind MASOTTO GIAMBATTISTA și B. C., fiecare având câte 10 părți sociale, reprezentând 50% din capitalul societății.
La data de_, prin Actul adițional nr. 1 la actul constitutiv al societății S. P.
S., cei doi asociați au cesionat câte 3 părți sociale către M. I., fiecare dintre ei rămânând cu câte 7 părți sociale.
Apoi, la data de_, asociatul MASOTTO GIAMBATTISTA a cesionat către
M. I. restul părților sociale pe care le deținea în societate, astfel că aceasta deținea un număr de 13 părți sociale, pentru ca în data de_, asociatul B. C. să cesioneze către asociata B. M. restul părților sociale deținute în societate, respectiv cele 7 părți sociale. Totodată, M. I. a cesionat un număr de 3 părți sociale către B.
M., astfel că fiecare dintre cele două dețineau câte 10 părți sociale.
La data de_ s-a hotărât schimbarea denumirii societății în SS, iar la data de_, asociata B. M. a cesionat în întregime părțile sale sociale către M. I., aceasta deținând în totalitate cele 20 de părți sociale.
În consecință, instanța a reținut că, asociatul B. C. și-a înstrăinat în întregime părțile sociale deținute în cadrul societății SS ulterior declarării falimentului său în I.
.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea cesiunilor succesive de părți sociale realizate în cadrul societății SS privind pe B. C., respectiv operațiunea de cesiune a părților sociale din data de_ prin care asociatul B.
C. a cesionat un număr de 3 părți sociale către M. I. și operațiunea de cesiune a părților sociale din data de_ prin care B. C. a cesionat un număr de 7 părți sociale către B. M. .
M. ivele de nulitate absolută invocate de reclamantă sunt întemeiate. Aceasta întrucât, reclamanta a invocat nulitatea absolută a cesiunilor de părți sociale realizate de
C. pentru cauză ilicită. Nulitatea este sancțiunea prin care actul juridic este lipsit de efectele ce contravin legii care interesează ordinea publică sau bunele moravuri, fraudează legea sau interesele individuale.
Art. 966 C.civ. statuează cu privire la lipsa efectelor unei obligații fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, iar art. 968 definește cauza nelicită ca fiind aceea prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
În conformitate cu prevederile art. 46 din Legea nr. 85/2006 toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule, prin urmare, cesiunile de părți sociale din data de_ realizată în cadrul SC SS, prin care B. C. a cesionat către M. I. 3 părți sociale și cea din data de_ realizată în cadrul SC SS, prin care B. C. a cesionat către B. M. 7 au fost efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale menționate.
Așadar cauza, componentă a voinței juridice care reflectă scopul pentru care s-a încheiat actul juridic, este, în situația concretă, prohibită de lege și conduce inevitabil la constatarea nulității actelor juridice astfel încheiate.
Alt motiv de nulitate absolută invocat de reclamantă este frauda la lege, motivată de intenția clară a asociatului B. C. de a-și sustrage activul de la urmărirea
procedurii falimentului, realizând cesiunea părților sociale fără informarea și fără acordul cuatorului (lichidatorului) numit în I. .
Frauda la lege este acea operațiune care constă în folosirea anumitor dispoziții legale la încheierea unui act juridic în scopul de a încălca alte dispoziții legale imperative. Frauda la lege presupune reaua credință a tuturor părților contractante la încheierea actului juridic.
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar la filele 12 - 35 cu dispozițiile art. 225 C.pr.civ., interpretate de instanța ca un început de dovadă în folosul reclamantei, în lipsa răspunsului la interogatoriu a pârâților M. I., B. C. și B. M. (filele 37
- 48), reiese reaua credință a tuturor părților contractante la încheierea cesiunilor de părți sociale, încercându-se sustragerea activului de la urmărirea procedurii falimentului deschise împotriva lui B. C. .
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută invocat de reclamantă, respectiv faptul că B. C. a cesionat părțile sociale către soția sa B. M., cu nerespectarea prevederilor art. 1307 C.civ., instanța, în lipsa unor dovezi în acest sens, a apreciat că acest motiv de nulitate nu este întemeiat (simplul fapt că au același domiciliu nu conduce la concluzia menționată de reclamantă).
În consecință, față de motivele de nulitate absolută apreciate ca fiind întemeiate, instanța a dispus anularea cesiunii de părți sociale din data de_ realizată în cadrul SC SS, prin care B. C. a cesionat către M. I. 3 părți sociale și anularea cesiunii de părți sociale din data de_ realizată în cadrul SC SS, prin care B. C. a cesionat către B. M. 7 părți sociale.
Totodată, ca urmare a anulării actelor de cesiune de părți sociale menționate mai sus, instanța a dispus, în baza principiului anulării actului subsecvent ca efect al anulării actelor inițiale, având în vedere legătura dintre acestea, anularea parțială a cesiunii de părți sociale din data de_ realizată în cadrul SC SS, prin care B. M. a cesionat către M. I. 7 părți sociale, numai în limita părților sociale cesionate de B.
către B. M., în număr de 7 părți sociale și va respinge capătul de cerere privind anularea cesiunii de părți sociale din data de_ realizată în cadrul SC SS, peste limita celor 7 părți sociale cesionate de B. M. către M. I., ca neîntemeiat.
În consecință, ca urmare a anulării cesiunilor de părți sociale detaliate mai sus, instanța a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii actelor juridice menționate, cu consecința redobândirii calității de asociat în cadrul societății SS a lui
B. C. cu o cotă de 10 părți sociale și continuarea societății cu asociata M. I., precum și realizarea acestor mențiuni la ORC C. și a constatat calitatea de curator pentru asociatul B. C. a d-nei M. G., numită în baza Sentinței nr. 134/2003 pronunțată de T. ul Ordinar din Veneția în dosarul nr. 124/2003 și a dispus realizarea acestor mențiuni la ORC C. .
În baza art. 274 alin. 1 și art. 277 C.pr.civ., instanța a obligat pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.618,10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 2.613,10 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 5 lei valoarea timbrelor judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta M. G., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii integrale a petitului nr. 4 al acțiunii introductive in sensul de a dispune nulitatea absolută totala a cesiunii de parti sociale realizata in cadrul societății SS (fosta S. POSNT S. ) la data de_, între B. M. si MĂRGINEAM I. ca si consecința a nulității actelor principale menționate in acțiune; admiterii integrale a petitului nr. 5 al acțiunii introductive in sensul de a dispune repunerea partilor in situația anterioara încheierii contractelor de cesiune menționate la pct. 2, 3 si 4 din acțiunea
introductiva respectiv redobândirea calității de asociat în cadrul societății SS (fosta S.
P. S. ) a lui SERTON C. cu o cota 50 % din capitalul social si continuarea societății cu asociata M. I., realizarea mențiunilor cu privire la modificarea structurii asociaților si a împărțirii capitalului social la ORC C. . S-a solicitat și obligarea paratilor care se vor opune admiterii recursului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea recursului recurenta a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinica si nelegala. De asemenea, chiar daca nu influențează soluția data asupra celorlalte capete de cerere, recurenta a arătat că aprecierea instanței cu privire la motivul de nulitate invocat in acțiunea introductiva ce vizează cesiunea de parti sociale intre soți, este neîntemeiata.
Recurenta a arătat că a indicat in cuprinsul acțiunii introductive ca motiv suplimentar al anularii cesiunii de parti sociale dintre B. C. si B. M., operațiune realizata la data de_, interdicția de vânzare intre soți. In acest sens s-a indicat si o decizie a I. intr-un recurs având ca obiect nulitatea unui contract de cesiune de parti sociale intre soți, stabilind ca "Interdicția de vânzare intra soți prevăzuta expres in art.1307 Codul civil este deopotrivă aplicabila si contractului de vanzare-cumparare comerciala (art.1 Cod comercial)_ In concluzie, sancțiunea vânzării intre soți este nulitatea absoluta iar in aceste condiții dreptul la acțiune este imprescriptibil conform ari.2 din Decretul nr.167/1958." (I., Secția comerciala, Decizia 1367/_ ).
Fata de soluția indicata de instanța de fond cu privire la aceasta problema, recurenta a apreciat ca a fost insusit acest motiv de nulitate, apreciindu-se insa ca nu a fost dovedita starea de căsătorie dintre B. C. si B. M. . Or, având in vedere probatoriul administrat in fata instanței de fond, in special cu privire la interogatoriile depuse si aplicarea art. 225 Cod proc. civ., recurenta a apreciat ca si aceasta situație a fost dovedita (interogatoriile cuprinzând întrebări cu privire Ia starea de căsătorie dintre cei doi parați). Având in vedere aceste aspecte, se impune reconsiderarea soluției instanței de fond in ceea ce privește acest, subiect cu consecința constatării nulității absolute a cesiunii de parti sociale încheiate intre B. C. si B. M. si pentru acest motiv.
Fata de nulitatea, absoluta, totala a cesiunii de părți sociale încheiate intre B. M. si M. I. si repunerea partilor in situația anterioara recurenta a arătat că pronunțând solutia cu privire la acest capăt de cerere, instanța de fond nu a indicat si motivele care au format convingerea sa in sensul de a respinge ca neîntemeiata aceasta cerere. S-a solicitat nulitatea absoluta totala a actului de cesiune încheiat la data de_ prin care B. M. a cesionat in intregime părțile sociale către M. I. având in vedere nulitatea absoluta a actelor de cesiune prin care B. C. a cesionat pe rând un număr de 3 parti sociale către M. I. si 7 parti sociale către B. M. . Practic, aceasta soluție vine ca si o consecința a anularii actelor de cesiune de parti sociale menționate la petitele 2 si 3 din acțiunea introductiva, anularea actului principal având ca si consecința anularea si a actelor subsecvente, în temeiul principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipiensis.
Asa cum s-a remarcat si in doctrina, nulitatea unui act juridic determina 3 consecințe majore: retroactivitatea efectelor nulității - in sensul ca efectele nulității se produc din momentul încheierii actului juridic; repunerea partilor in situația anterioara - respectiv restituirea prestațiilor efectuate in temeiul actului juridic anulat; anularea atât a actului juridic inițial cat si a actului juridic subsecvent - ca si consecința a anularii actului inițial, principal.
In speță, instanța de fond a avut in vedere respectarea celor trei principii enunțate mai sus dar a scăpat din vedere repunerea in integralitate a partilor în situația ariterioara actelor de cesiune de parti sociale. La aceasta analiza se impune a se avea in vedere situația participatiilor in cadrul societății SS a asociatului cedent BERTOM C. anterior realizării actelor de cesiune de parti sociale către M. I. si B. M. ,
conform următorului istoric. Societatea S. P. S. a fost înmatriculata in România la data de_, asociați fiind MASOTTO GIAMBATTISTA si B. C., fiecare având cate 10 parti sociale, reprezentând 50% din capitalul social al societății. La data de_ (act publicat in IV ol n 850/_ ), prin Actul adiționai nr. 1 la actul constitutiv ai societății
S. P. S., cei doi asociați anteriori au cesionat cate 3 parti sociale către M. I., urmând ca structura asociativa sa fie formata după cum urmeaza: MASOTTO GIAMBATTISTA - 7 parti sociale, B. C. - 7 parti sociale, M.
I. - 6 parti sociale. La data de_ (act publicat în Monitorul Oficial 1046/_ ), printr-un Act adițional la actul constitutiv al societății S. PO!NT S., asociatul MASOTTO GIAMBATTISTA a cesionat către asociata M. I. restul partilor sociale pe care le deținea in societate, ieșind practic din societate. Astfel, structura asociativa a fost formata după cum urmează: B. C. - 7 parți sociale și M. I. - 13 părți sociale. La data de_ (act publicat in Monitorul Oficial nr. 1745/_ ), printr-un Act adițional la actul constitutiv al societății S. P. S., asociatul B. C. a cesionat către asociata B. M. cete 7 parti sociale pe care acesta le deținea in societate, ieșind practic din societate. De asemenea, in baza aceluiași Act adițional, asociata M. I. a cesionat un număr de 3 parti sociale către asociata B. M., capitalul social fiind format după cum urmează: M.
I. - 10 parti sociale și B. M. - 10 parti sociale. Prin urmare, inainte de prima cesiune de parti sociale din data de_, asociatul B. C. deținea 50 % din capitalul social al societății SS .
Recurenta a arătat că repunerea părților în situația anterioară trebuie să aibă în vedere acest moment, prin urmare aplicarea in mod corect a acestui principiu impune acordarea către B. C. a cotei de 50% din capitalul social al societății SC SS, alături de asociata M. I. . Momentul anterior realizării primei cesiuni de parți sociale din data de_ a fost avut in vedere si la promovarea acțiunii, sens in care s-a solicitat reintegrarea lui B. C. in societatea SS cu o participatie de 10 parți sociale reprezentând 50 % din capitalul social (in condițiile in care in anul 2004, capitalul social al SS era împărțit in 20 de parti sociale). Chiar daca s-ar avea in vedere majorarea capitalului social la 100.000 lei, imparțit in 100 parti sociale, operațiune realizata in anul 2007, la repunerea partilor in situația anterioara ar trebui păstrată ca baza cota de participatie de 50 %. Aceasta soluție se impune cu atât mai mult cu cat scopul acestor cesiuni a fost de fraudare a intereselor creditorilor asociatului B. C. care trebuie sa beneficieze de repararea integrala a prejudiciului produs prin aceste acte. Numai in acest mod s-ar putea da eficienta in întregime celor trei principii expuse mai sus.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au declarat recurs, în termen legal și recurenții M. I., SC SS, B. C. și B. M., solicitând admiterea recursului și modificarea in totalitate a sentinței recurate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata formulata de reclamantă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului recurenții au arătat că instanța de fond a reținut in motivarea deciziei de anulare a cesiunilor de parti sociale, frauda la lege precum si aplicarea prevederilor art. 46 din legea 85/2006. Inca de la inceput recurenții au supus atenției instanței de judecata confuzia făcuta de instanța de fond cu privire la textele de lege aplicabile in speța dedusa judecații precum si cu privire la termenii definiți de dreptul societar. Practic, instanța de fond a anulat un contract de cesiune a partilor sociale reținând in motivare doua stări de fapt, care in opinia instanței de fond ar justifica anularea contractelor de cesiune parti sociale încheiate de parați. Astfel, s-a reținut faptul ca a fost declarat falimentul paratului Bernato C., prin sentința nr. 134/2003 pronunțata la data de_ de T. ul Ordinar din Veneția in dos. nr. 124/2003. Sentința de
faliment reținuta de instanța de fond in motivare reprezintă o hotărâre prin care paratul Bernato C. a fost obligat sa răspundă pentru falimentul societății Construzioni B. C. pe care a detinut-o in I., si pe care a adus- o in stare de faliment, fapte condamnate de altfel, atât de legislația I. na cat si legislația României. Astfel, ne confruntam cu situația răspunderii patrimoniale a fostului asociat pentru datoriile societății falimentare, impotriva patrimoniului acestuia, oricare dintre creditori putând solicita începerea executării silite. Patrimoniul paratului Bernato C. reprezintă totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care vor putea fi executate in baza sentei pronunțate de T. ul Ordinar din Veneția.
Aportul asociaților constă în contribuțiile cu care aceștia vin la constituirea firmei și care, la societățile cu răspundere limitată, pot fi în bani sau în natură si care se reflecta sub forma unor parti sociale. Părțile sociale sunt fracțiuni ale capitalului social ale societății cu răspundere limitata, in raport cu care se va determina valoarea profitului fiecăruia dintre asociați. Prin cesiune, cedentul transmite cesionarului drepturile sale deținute asupra capitalului social, iar in continuare capitalul social ramane gajul general (garanția) al creditorilor societății, acesta este fix pe toată durata societății, putând fi micșorat sau mărit numai în anumite condiții prevăzute de lege. Practic, instanța de fond a anulat actul de cesiune, fara sa se facă dovada intenției frauduloase a paratului Bernato C. de a prejudicia interesele creditorilor urmăritori, cu atât mai mult cu cat, creditorii paratului Bernato C. nu puteau urmări capitalul social al SC SS, capitalul social al acesteia din urma societăți comerciale constituind gajul general al creditorilor societatii S.
S., ca si entitate separata de cea a asociatului Bernato C. si de datoriile pe care acesta le are in mod personal fata de terțe persoane.
Al doilea motiv ce a stat la baza hotărârii de anulare a actelor de cesiune ii constituie frauda la lege, si anume, încălcarea prevederilor art. 46 din legea 85/2006. Textul de lege reținut ca fiind incalcat in mod fraudulos de paratul Bernato C. nu-si găsește aplicarea in speța dedusa judecații, deoarece nulitatea de care face vorbire art. 46 din legea 85/2006 vizează actele încheiate de asociat in raporturile cu societatea aflata in insolventa. Art. 46 prevede ca "toate actele si operațiunile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule", prin urmare si actele de cesiune încheiate ulterior acestei date sunt nule. Nulitatea descrisa de textul de lege mai sus enunțat, vizează situația in care, odată deschisa procedura insolventei impotriva unei societăți comerciale, actele încheiate de asociați/ administratori sunt nule si a fost instituita ca o măsura de protecție a patrimoniului debitoarei aflate in insolventa, pentru garantarea executării obligațiilor fata de creditorii acesteia.
In speța dedusa judecații, actele ce cesiune ce au fost anulate de instanța de fond au fost încheiate in cadrul societății SS, societate care nu se afla in insolventa si care este total străina de activitatea societății falimentare din I., si total distincta de răspunderea asociatului Bernato C. in nume personal. In atare situație, art. 46 din legea 85/2006 nu este aplicabil în speța dedusa judecații, instanța de judecata putând sa pronunțe constatarea nulității absolute a actelor încheiate de asociatul/administratorul SC
SS, daca impotriva acesteia din urma s-ar fi deschis procedura insolventei.
Cesiunea de parti sociale este un act prin care se înstrăinează cu titlu gratuit sau particular partite sociale deținute de cedent intr-o societate comerciala, condițiile de valabilitate ale incheirii unui asemenea act juridic fiind: prevederea in statut a unei asemenea operațiuni juridice si validitatea consimțământului partilor implicate in actul juridic astfel incheiat, condiții indeplinite fara echivoc de actele de cesiune a cărei anulare a dispus-o in mod gresit instanța de fond. Fraudarea legii nu poate fi reținuta in speța, cu atât mai mult cu cat art. 46 din legea 85/2006 vizează situația falimentului societății in
raport cu care s-a intocmit actul de cesiune (SC SS ), falimentul societății din I. sau a persoanei asociatului italian Bernato C., neputand avea vreun afect asupra cesiunii de parti sociale încheiate in condiții legale si statutare.
Prin decizia civilă nr. 1248/2012 pronunțată la data de 18 decembrie 2012 în dosarul nr._ al T. ului C. a fost admisă excepția necompetenței materiale și s- a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a prevederilor art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele
:
Societatea S. P. S. a fost înmatriculată în România la data de 20 noiembrie 2001, asociați fiind MASOTTO GIAMBATTISTA și B. C., fiecare având câte 10
părți sociale, reprezentând 50% din capitalul societății.
La 4 februarie 2004, prin Actul adițional nr. 1 la actul constitutiv al societății S.
P. S., cei doi asociați au cesionat câte 3 părți sociale către M. I., fiecare dintre ei rămânând cu câte 7 părți sociale. Ulterior, la 30 martie 2006, asociatul MASOTTO GIAMBATTISTA a cesionat către M. I. restul părților sociale pe care le deținea în societate, astfel că aceasta deținea un număr de 13 părți sociale, pentru ca în data de 31 martie 2006, asociatul B. C. să cesioneze către asociata B. M. restul părților sociale deținute în societate, respectiv cele 7 părți sociale. Totodată, M. I. a cesionat un număr de 3 părți sociale către B. M., astfel că fiecare dintre cele două dețineau câte 10 părți sociale.
La data de 7 mai 2007 s-a hotărât schimbarea denumirii societății în SS, iar la data de 21 noiembrie 2007, asociata B. M. a cesionat în întregime părțile sale sociale către M. I., aceasta deținând în totalitate cele 20 de părți sociale.
Prin recursul formulat de către recurenta reclamantă M. GIVANA, desemnată curator în procedura falimentului debitorului B. C., s-a criticat hotărârea instanței de fond cu privire la neadmiterea nulității cesiunii de acțiuni între intimații părâți B. C. și B. M., cesiune intervenită la data de 31 martie 2006 și având ca obiect 7 părți sociale la intimata SC SS, raportat la dispozițiile art. 1307 cod civil român.
Astfel, art. 1307 Cod civil instituie o incapacitate atât de a vinde cât și de a cumpăra cu privire la vânzările între soți, prohibiție specială instituită în ideea de a conferi, printre altele, creditorilor soților o posibilitate mai largă de manevră decât acțiunea pauliană contra fraudei posibile întotdeauna în asemenea vânzări, prohibiție care afectează capacitatea soților de a încheia o asemenea tranzacție.
Ori, având în vedere faptul că potrivit mențiunilor din actul adițional cu dată certă nr. 21 din 31 martie 2006 conferită de BNP BRÎNZAȘ E. M., ambii intimați pârâți(B. C. și B. M. ) au cetățenia italiană, pentru a stabili dacă dispozițiile legii române sunt incidente trebuie să recurgem la dispozițiile Legii nr. 105/1992 care reglementează raporturile de drept internațional privat.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 105/1992, în vigoare la data încheierii contractului de cesiune de acțiuni, relațiile personale si patrimoniale dintre soți sunt supuse legii naționale comune, astfel că având în vedere că ambele părți au naționalitate italiană, raporturile patrimoniale dintre soți sunt guvernate de legea italiană, ori în cauză reclamanta nu a făcut dovada unei interdicții prevăzute de legea italiană echivalentă dispozițiilor art. 1307 Cod civil român, deși avea obligația de a face această dovadă potrivit art. 1169 Cod civil.
De asemenea, potrivit art. 11 din Legea nr. 105/1992, Starea, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice sint cirmuite de legea sa nationala, afara numai daca, prin dispozitii speciale, nu se prevede altfel. Așadar, având în vedere faptul că art. 1307 Cod civil instituie o limitare a capacității persoanei și prin raportare la dispozițiile
art. 11 din Legea nr. 105/1992, legea aplicabilă este cea italiană, iar nu legea română. Sub aspectul acestei incapacități, tribunalul reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 57-58 din același act normativ, acestea referindu-se la condițiile de transmitere părților sociale iar nu la capacitatea de a încheia un asemenea act.
O altă critică formulată de către recurentă se referă la modul de soluționare a cererii de anulare a cesiunii de acțiuni între B. M. și M. I. și repunerea părților în situația anterioară. Analizând hotărârea instanței de fond sub acest aspect, tribunalul reține că prin sentința civilă nr. 14179/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ s-a dispus repunerea părților în situația anterioară cu consecința redobândirii calității de asociat în cadrul SC S. SL a intimatului pârât B. C. cu 10 părți sociale și continuarea societății cu intimata pârâtă M. I. . Ori având în vedere că anterior cesiunilor de părți sociale, intimatul pârât a deținut 10 părți sociale reprezentând 50% din capitalul social, după repunerea în situația anterioară efectuat de către instanța de fond, acesta deține tot 10 părți sociale reprezentând tot 50% din capitalul social al SC SS, societatea urmând a continua cu intimata pârât M. I., care deține 10 părți sociale reprezentând 50% din capitalul social, astfel că sub acest aspect motivul invocat de către recurentă este lipsit de interes.
De asemenea, în mod legal instanța de fond a avut în vedere la soluționarea cauzei principiile care guvernează regimul nulității actului juridic, respectiv principiul retroactivității nulității, principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis și principiul repunerii părților în situația anterioară, criticile formulate de către recurentă sub acest aspect fiind neîntemeiate.
Împotriva sentinței civile nr. 14179/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ au formulat recurs și pârâții B. C. ,
M., M. I. și SC SS, criticând hotărârea sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor legale și netemeinicie.
Potrivit dispozițiilor Regulamentului CE nr. 1346/2000 referitor la procedurile de insolvență ( art. 1,3, 4) deschiderea procedurii insolvenței debitorului B. C. prin sentința nr. 134/2003 pronunțată de T. ul Ordinar din Veneția este reglementată de legea italiană, respectiv de Decretul Regal nr. 267/1942 (filele 59-69). Potrivit art. 31 raportat la art. 104 din DR nr. 267/1942, curatorul desemnat în procedura falimentului trebuie să administreze patrimoniul falimentului în scopul vânzării sale integrale pentru a putea obține banii care vor fi folosiți apoi pentru a plăti creditorii admiși la masa credală a falimentului.
De asemenea, potrivit art. 42 și 44 din același DR nr. 267/1942, sentința care declară falimentul îl lipsește începând de la data ei pe falit de administrarea și de disponibilitatea bunurilor sale existente la data declarării falimentului, fiind incluse și bunurile care îi parvin falitului în timpul falimentului după ce sunt deduse costurile suportate pentru cumpărarea și conservarea bunurilor respective, toate actele încheiate de falit și plățile realizate de acesta după declararea falimentului sunt fără efect față de creditori.
Astfel, potrivit normei care reglementează procedura falimentului debitorului B.
, începând cu 2 noiembrie 2003, data deschiderii procedurii, acesta nu putea să mai dispună de bunurile sale, implicit de a le înstrăina, astfel că toate cesiunile realizate de către falit cu privire la părțile sociale pe care le deținea la SC SS, sunt inopozabile creditorilor, existând o prezumție de fraudare a intereselor acestora. Printre condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, art. 948 Cod civil prevede și o cauză licită iar art. 966 Cod civil adaugă că obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect. Astfel cauza actului juridic constă în scopul urmărit la încheierea unui asemenea act, fiind compusă din scopul imediat, identic în cadrul
aceleiași categorii de acte juridice, și scopul mediat care reprezintă acel motiv al cauzei care constă în motivul determinat pentru încheierea actului juridic, motiv care se referă fie la însușirile contraprestației fie la însușirile celeilalte părți, fiind un element subiectiv și variabil de la un act juridic la altul.
Potrivit art. 967 Cod civil, legea prezumă faptul că există cauza în fiecare act juridic și că aceasta este valabilă, ori în această speță, raportat la dispozițiile legii italiene, legiuitorul a instituit o prezumție de fraudare a intereselor creditorilor, revenind recurenților pârâți obligația de a răsturna această prezumție, prin dovada contrară, obligație care însă nu a fost îndeplinită.
Părțile sociale deținute de către recurentul pârât B. C. la SC SVEN S. reprezintă fără urmă de îndoială o valoare patrimonială, economică, care intră în patrimoniul acestuia, urmând a fi valorificată în cadrul procedurii insolvenței, potrivit dispozițiilor legii române, ori faptul că acestea au un statut aparte în ceea ce privește urmărirea lor nu este de natură a înlătura prezumția de fraudă a creditorilor, astfel că în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus anularea cesiunilor de părți sociale și repunerea părților în situația anterioară.
În ceea ce privește anularea cesiunilor de părți sociale nu are relevanță dacă recurenta SC SVEN S. este în procedura insolvenței sau nu, căci aceasta nu a fost parte (cedent sau cesionar) în actele a căror nulitate s-a pronunțat, ceea ce are relevanță fiind doar situația părților în acele contracte, respectiv a recurenților pârâți B. C., B. M. și M. I., ori faptul că recurentul pârât B. C. se afla în procedura falimentului reprezintă un element suficient pentru a se reține fraudarea creditorilor acestuia potrivit legii italiene prin înstrăinarea părților sociele pe care acesta le-a deținut la recurenta pârâtă SC SVEN S., astfel că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate.
Față de cele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 304, 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta M. G., în calitate de curator (lichidator) al d-lui B. C., în contradictoriu cu intimații B. C.
, B. M., M. I. și SC SS, împotriva sentinței civile nr. 14179/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, precum și recursul formulat de recurenții B. C., B. M., M. I. și SC SS în contradictoriu cu intimata M. G., în calitate de curator (lichidator) al d-lui B. C. împotriva aceleiași hotărâri și va menține sentința civilă nr. 14179/2012 pronunțată la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în întregime ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de recurenta M. G., în calitate de curator (lichidator) al d-lui B. C., în contradictoriu cu intimații B. C., B. M., M.
I. și SC SS, împotriva sentinței civile nr. 14179/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Respinge recursul declarat de recurenții B. C., B. M., M. I. și SC
SS în contradictoriu cu intimata M. G., în calitate de curator (lichidator) al d-lui
B. C., împotriva sentinței civile nr. 14179/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
S. I. C. G. V. L. O. DP
Red.CG/MM 2 ex./_
Judecător fond: I. A. B., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 366/2013. Constatare nulitate act | Decizia civilă nr. 494/2013. Constatare nulitate act → |
|---|
