Decizia civilă nr. 674/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 674/R
Ședința publică din 21 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
J. ecător C. G.
J. ecător M. P.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - intimată R.
I. SA - C. B. M., cu sediul în B. M., str. T. V., nr. 34, județul M.
, împotriva încheierii din data de_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul cu nr. de mai sus având ca obiect contestație la executare în contradictoriu cu intimații - contestatori R. G. și R. M. cu domiciliul în localitatea B., str. V., nr. 62 D, județul M., R. I. SA - S. B.
M., cu sediul în B. M., str. C., nr. 13, ap. 21, județul M., SC A. & O.
S., cu sediul în B. M., strada V. L., nr. 175, județul M. și SC A. &
O. S., cu sediul în B. M., b-dul T., bl. 9, ap 2, județul M. .
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ și_, în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Prin încheierea de ședință din data de_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul cu nr._ a fost admisă cererea de suspendare a executării silite ce formează obiectul Dosarului de executare silită nr. 198/2012 al B.E.J. M. V. Mircea, dispunându-se suspendarea oricărui act de executare silită împotriva contestatorilor R. G. și R. M., până la soluționarea contestației la executare ce formează obiectul Dosarului nr._ al acestei instanțe.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că debitorii- contestatori R. G. și R. M., în cadrul contestației la executare formulate în prezentul dosar, la care se află conexat Dosarul nr._, având ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea R. M., au solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, respectiv până la soluționarea unei plângeri penale (f.4, respectiv f. 6).
Cererile de suspendare a executării silite au fost legal timbrate.
Prin cerere formulată separat și înregistrată pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus sub nr._, aceiași contestatori au solicitat suspendarea provizorie a executării silite, învederând că au înregistrat pe rolul aceleiași instanțe Dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în cadrul căreia au formulat și cerere de suspendare a executării silite (în prezent înregistrat sub nr._, pe rolul Judecătoriei B. M., după declinarea competenței de către
J. ecătoria Vișeu de Sus).
S-a învederat consemnarea unei cauțiuni de 22.746 lei (f. 7 - Dosar nr. 416), precum și că imobilul asupra căruia se efectuează executarea silită se impune a fi reevaluat, întrucât prin două expertize s-au stabilit două valori diferite.
Prin Încheierea nr. 366/_, pronunțată în Dosarul nr._ (atașat), s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite, apreciindu-se necesară clarificarea valorii bunurilor sechestrate (teren și construcții).
Suspendarea provizorie s-a dispus până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul contestației la executare ce a format obiectul Dosarului nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus, înregistrat pe rolul Judecătoriei B. M. sub nr._, după declinarea competenței teritoriale în favoarea acestei instanțe si conexat la prezenta cauză.
La termenul din_, în sarcina contestatorilor s-a stabilit, în baza art. 403 alin. 1 Cod procedură civilă, obligația consemnării unei cauțiuni de 21.000 lei.
Instanța, în baza art. 403 alin. 4 teza ultimă Cod procedură civilă, întrucât cererile de suspendare a executării silite s-au formulat în ambele cauze, în prezent conexate, stabilește ca fiind achitată cauțiunea la care au fost obligați contestatorii pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite.
Cu privire la motivele acestei cereri, arătate prin apărător, instanța apreciază ca a fost justificată necesitatea măsurii solicitate, după cum se va demonstra în continuare.
Astfel, forma executării silite ce se efectuează cu privire la imobilul urmărit, și anume urmărirea silită imobiliară, procedura ajungând la momentul vânzării imobilului la licitație publică, astfel cum rezultă din actele de executare împotriva cărora s-a formulat contestație la executare, este de natură a releva inechitatea față de debitorii contestatori a continuării executării silite cu privire la un imobil evaluat la un preț de pornire contestat de către aceștia.
Instanța reține că între părți există raporturi contractuale cu un conținut complex, contestatorii fiind debitori accesorii, aceștia garantând obligația asumată de debitoarea principală S.C. A. &O. S.R.L., cu un imobil a cărui valoare, stabilită în vederea executării silite, a fost evaluată la suma de 358.700 euro (construcție și teren), față de valoarea de 529.750 euro, stabilită în vederea încheierii Contractului de ipotecă de rang IV nr. 65 din_ (f. 83- 108 și f. 254-255).
Debitoarea principală, S.C. A. &O. S.R.L., a încheiat cu creditoarea Contractului de Credit nr. RQ11060155030929 din_ (f.244-253), împrumutând suma de 370.000 euro, cu termen de restituire 60 luni și o perioadă de grație de 6 luni, modalitatea de rambursare fiind stabilită în 54 de rate.
Ipoteca de rang IV cu interdicție de înstrăinare, demolare și grevare cu sarcini, a fost instituită în favoarea R. I. S. B. M. pentru suma de 529.750 euro, la care se adaugă dobânzile aferente Contractului de credit evocat (art. V din Contract), astfel încât este evidentă iminenta pagubă ce ar suferi debitorii contestatori prin vânzarea la licitație a imobilului ipotecat, la un preț de pornire de 1.552.000 lei (358.700 euro), vizibil și semnificativ inferior celui avut în vedere de însăși creditoare la momentul instituirii ipotecii în favoarea sa ( 529.750 euro).
S-a argumentat, iar instanța reține dovedită împrejurarea insolvabilității debitoarei principale S.C. A. &O. S.R.L., cunoscută creditoarei, iar o eventuală vânzare la licitație publică a imobilului ipotecat în favoarea acesteia din urmă, la un preț de pornire vizibil și semnificativ inferior celui avut în vedere de însăși creditoare la momentul instituirii ipotecii în favoarea sa, ar conduce la o prejudiciere gravă a intereselor contestatorilor.
În cadrul contestației la executare, contestatorii au solicitat încuviințarea probei cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții, tinzând să dovedească subevaluarea imobilului cu privire la care se efectuează actele de executare silită, proba fiind încuviințată.
În fine, s-a argumentat și instanța va reține dovedită și împrejurarea potrivit căreia pe rolul T. ui M. se află înregistrată cererea de rezoluțiune a Contractului de credit ce constituie titlu executoriu, contestatorii formulând cerere de intervenție în cauza cu acest obiect.
Astfel, din relațiile comunicate de BEJ M. V. Mircea (f. 350-351), instanța reține că Dosarul de executare silită nr. 198/2012 a fost format ca urmare a preluării Dosarului nr. 563/2011, instrumentat de executorul Cozma Ighian Ciprian din cadrul Corpului Executorilor pentru Instituții Financiare Nebancare, iar actele de executare efectuate în acest dosar vizează pe contestatori, în calitatea lor de garanți ipotecari și pe debitoarea principală
S.C. A. &O., față de care s-a înființat poprirea bancară și care a solicitat rezoluțiunea Contractului de credit nr. RQ11060155030929 din_ (f.244- 253), cererea sa formând obiectul Dosarului nr._ al T. ui M., în care contestatorii au formulat cerere de intervenție principală(f. 399-403).
Întrucât Contractul de ipotecă are caracter accesoriu față de Contractul de credit a cărui rezoluțiune s-a solicitat de către debitoarea principală, instanța apreciază echitabil, cel puțin până la soluționarea contestației la executare, ca executarea silită să nu aibă loc.
Intimata creditoare R. I. S.A., prin apărător, a apreciat că trebuie avut în vedere, în primul rând, prejudiciul ce ar suferi creditoarea prin suspendarea executării silite, aceasta având un titlu executoriu împotriva debitorilor contestatori.
Instanța nu va primi această susținere, apreciind ca debitorii contestatori, în egală măsură cu creditoarea, sunt titulari ai dreptului la un proces echitabil, iar legiuitorul s-a preocupat în mod expres numai de situația creditorului, reglementând ipoteza în care s-ar impune repararea prejudiciului ce ar suferi un creditor prin temporizarea procedurii de executare silită, instituind în sarcina debitorului obligația de a achita o cauțiune, astfel că instanța este cea care este chemată să aprecieze asupra temeiniciei cererii debitorului de a se
suspenda executarea silită, urmând a dispune în acest sens atunci când se impune restabilirea unui echilibru între interesul legitim al creditorului, acela de a-și vedea realizată creanța și interesul debitorului, nu mai puțin legitim, acela de a nu-și vedea prejudiciat patrimoniul într-un mod extrem de dificil de reparat.
Conform art. 403 alin. 1 C.pr.civ.:"Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea prețului. Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 și 2 instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat. In cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul.";
Raportat la considerentele ce precedă, în baza textului legal precitat, stabilind întrunite cerințele legale ce decurg din acesta și reținând complexitatea raporturilor juridice existente între părți, precum și necesitatea stabilirii valorii imobilului cu privire la care s-au efectuat actele de executare silită contestate, instanța a admis cererea de suspendare a executării silite, prorogând discutarea excepției inadmisibilității, a excepției netimbrării și a obiectivelor pentru expertiza tehnică judiciară, la termenul ce se va acorda.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurenta
R. I. S.A, solicitând în principal casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare,iar în subsidiar modificarea încheierii instanței de fond în sensul respingerii cererii de suspendare a executării silite ca nefondată
.
În motivare, se invocă faptul că instanța de fond nu a stabilit nivelul cauțiunii în mod corect,care să respecte dezideratele legii, consacrate de dispozițiile art. 403, art.723 și art.392 și urm. Codpr.civ., trebuind să aibă în vedere ca suma să acopere eventualele pagube care s-ar pricinui părții prin suspendarea executării, prin raportare și la perioada până la care contestația la executare se va soluționa, în condițiile în care se dorește administrarea probei cu expertiză, interogatorii ori alte probe, cauțiunea trebuind să aibă un caracter serios, să nu fie derizorie în raport de valoarea bunului urmărit, astfel că, față de solicitarea de a se anula toate formele de executare silită, procentul trebuie să se raporteze la valoarea titlului pus în executare de 5. euro, respectiv 10% reprezentând suma de 52900 euro. Pe de altă parte, depoziția instanței în sensul că "cauțiunea fusese stabilită anterior de către judecătorul investit anterior să soluționeze cauza și asupra unei astfel de încheieri noul judecător nu poate reveni, față de prevederile art.268 cod pr.civ., în condițiile în care încheierile interlocutorii sunt greșite, contrare legii, ele nu sunt obligatorii, aspect reținut și în doctrină . mai mult cauțiunea a fost stabilită de o instanță necompetentă
care a stabilit cauțiunea de 10% în la o valore recunoscută iar nu în raport de valoarea contestată.
Pentru aceste motive se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În al doilea rând, se observă că măsura s-a dispus cu ignorarea cu desăvârșire a interesului creditoarei, instanța neavând în vedere care sete situația excepțională și care sunt prejudiciile iremediabile sau dificil de remediat, reținând ca argumente doar faptul că debitorii critică valoarea de evaluare a bunului, că există o acțiune de rezoluțiune a contractului de credit(care nu duce la desființarea ipotecii) și cauțiunea depusă, care, prin cuantumul fixat, crează un dezechilibru, între interesele debitorului și creditorului.
Intimații R. G. și R. M., prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului, în condițiile în care cauțiunea a fost fixată în mod corect de instanță, aceasta fiind consemnată de intimați la nivelul sumei de 22716 lei, raportat la valoarea sumei de 2. lei din creditul total aprobat, virată de creditoare, în baza contractului de credit, către debitoarea principală S.C. A. &O. pentru care intimații au garantat cu imobilul urmărit.
Suspendarea executării se impune atât ca urmare a subevaluării imobilelor urmărite, în condițiile în care acestea au fost evaluate conform contractului de garanție, la data de_ la suma de 5. euro, valoare acceptată de creditoare, iar evaluarea făcută în faza de executare silită, după 6 luni, diminuează considerabil evaluarea inițială, cât și ca urmare a faptului că intimații au fost victimele unor manopere dolosive, fiind înșelați, în condițiile în care au fost de acor să aducă impobilele în garanție numai cu condiția încheierii contractului de vânzare cumpărare a imobilului pentru care administratorul debitoarei principale S.C. A. &O. s-a obligat a-l încheia
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și sub toate aspectele, în condițiile art. 304 ind.1 Cod Procedură Civilă, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele care urmează a fi expuse mai jos.
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus sub nr._, contestatorii-intimați au solicitat suspendarea provizorie a executării silite, învederând că au înregistrat pe rolul aceleiași instanțe Dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în cadrul căreia au formulat și cerere de suspendare a executării silite (în prezent înregistrat sub nr._, pe rolul Judecătoriei B. M. și conexat la prezentul dosar nr._
, după declinarea competenței de către J. ecătoria Vișeu de Sus).
S-a învederat consemnarea unei cauțiuni de 22.746 lei precum și că imobilul asupra căruia se efectuează executarea silită se impune a fi reevaluat, întrucât prin două expertize s-au stabilit două valori diferite.
Prin Încheierea nr. 366/_, pronunțată în Dosarul nr._ Judecătoriei Vișeu de Sus s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite, apreciindu-se necesară clarificarea valorii bunurilor sechestrate (teren și construcții).
Suspendarea provizorie s-a dispus până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul contestației la executare ce a format obiectul Dosarului nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus, înregistrat pe rolul Judecătoriei B. M. sub nr._ și conexat la prezentul dosar nr._, după declinarea competenței teritoriale în favoarea acestei instanțe si conexat la prezenta cauză.
Prin încheierea de ședință din data de_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul cu nr._ a fost admisă cererea de suspendare a executării silite ce formează obiectul Dosarului de executare silită nr. 198/2012 al B.E.J. M. V. Mircea, constatându-se achitată cauțiunea fixată anterior de 21000 lei, prin aplicarea dispozițiilor art. 401 al.4 cod pr.civ., potrivit cărora
"Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul.";, în condițiile în care contestatorii au consemnat cauțiunea de 22.746 lei la soluționarea cererii de suspendare provizorie a executării silite formulată în condițiile acestui text de lege.
În cazul suspendării executarii silite întemeiată pe art.401 al.1 cod pr.civ., cuantumului cauțiunii este lăsat la aprecierea judecătorului. Limitele aprecierii sunt stabilite în articolului 723^1 alin. (2) C. proc. civ., și anume, dacă legea nu prevede altfel, cauțiunea nu va reprezenta mai mult de 20 % din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor a căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăși suma de 2.000 lei (RON). Scopul acesteia este, pe de o parte, acela de a constitui o garanție pentru creditor, în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, iar, pe de altă parte, prevenirea sau limitarea eventualelor abuzuri ale debitorilor rău-platnici. Pentru a reprezenta o garanție reală a exercitării cu bună-credință a drepturilor procesuale, cauțiunea trebuie să aibă un caracter serios, să nu fie derizorie. Plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci una impusă exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, așa încât instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție și nici de încălcare a dreptului la apărare.
Stabilirea cuantumului cauțiunii este atributul exclusiv al instanței judecătorești, care, în funcțiile de circumstanțele speței și cu încadrarea în limita maximă prevăzută de lege, nefiind impusă o limită minimă, apreciază asupra unui cuantum rezonabil al cauțiunii, dat fiind că un eventual abuz în acest sens ar afecta garanțiile accesului liber la justiție.
În speță, critica recurentei în ceea ce privește cuantumul cauțiunii stabilit de instanța de fond este nefondată, având în vedere că prin stabilirea unei cauțiuni în cuantum de 21000 lei, se asigură, pe de o parte, o garanție pentru creditor, în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, ținând seama inclusiv de finalitatea urmărită prin executare privind îndestularea creditoarei urmare a vânzării silite a unor imobile evaluate la peste 3. euro, pentru o creanță de 1. ,76 euro ( astfel cum rezultă din cererea de executare silită și raportul de expertiză depuse la dosarul de fond) iar, pe de altă parte, nu sunt afectate garanțiile accesului liber la justiție al contestatorilor, nefiind derizorie.
Pe de altă parte, oricărei persoane care riscă o restrângere atât de gravă, prin vânzarea silită a imobilului proprietatea sa, trebuie să i se dea posibilitatea ca o instanța de judecată să analizeze și să stabilească proporționalitatea și rezonabilitatea măsurii vânzării la un anumit preț, considerat de debitor net inferior celui de piață. Art. 6 din CEDO garantează un drept efectiv și real de acces la o instanță pentru stabilirea drepturilor sale, inclusiv în faza de executare silită.
Ca regulă, în aplicarea principiului imparțialității și echidistanței în realizarea executării, trebuie să se urmărească de către executor (persoană învestită cu autoritate de stat) a nu se spori prejudiciul celui executat, având în vedere și dispozițiile art. 562 Cod proc. civ., potrivit cărora "Suma rămasă disponibilă se predă debitorului";.
Ținând seama de apărările invocate atât prin prezenta cerere cât și în cadrul contestației la executare prin care debitorii invocă producerea unui prejudiciu cert și insurmontabil prin vânzarea silită a bunului la un preț net inferior celui de piață, în condițiile în care, evaluarea făcută în această fază a executării silite este mult redusă față de evaluarea făcută cu 6 luni înainte, cu ocazia încheierii contractului de garanție, iar debitorii nu pot uza de alte cai legale pentru a contesta valoarea stabilită a imobilului decât calea legală a contestației la executare, instanța, în condițiile consemnării cauțiunii ca și garanție, consideră că, raportat și la complexitatea raporturilor juridice existente între părți, reținute în mod corect de către instanța de fond, apreciază astfel că în favoarea debitorilor există aparențele unei situații juridice legale care justifică astfel interesul pentru se lua măsura de suspendare a executării silite.
Criticile referitoare la stabilirea cauțiunii de către un alt judecător, ori de către o instanță necompetentă care ar fi soluționat suspendarea provizorie în condițiile art.401 al.4 cod pr.civ., nu pot fi primite, în condițiile în care instanța a considerat cuantumul stabilit ca fiind achitat aplicând teza finală a art.401 al.4 cod pr.civ., însușiindu-și valoarea cauțiunii fixate anterior, iar cauțiunea a fost depusă la Casa de Economii și Consemnațiuni, pe numele părții respective, la dispoziția instanței. Astfel, eliberarea cauțiunii se poate dispune, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, sau în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei, conform art. 723^1 alin.3 cod pr.civ.. Deci, față de natura sa juridică de garanție legală, cauțiunea depusă în baza normelor legale rămâne la dispoziția instanței care a dispus suspendarea, fiind în continuare în ființă, chiar dacă s-a dispus de o altă instanță în procedura suspendării provizorie a executării silite reglementată de art.401 al.4 cod pr.civ., din moment ce, potrivit acestor dispoziții, ea este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță.
Față de cele menționate mai sus, în baza art.312 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă recursul declarat de R. I. SA - C. împotriva încheierii din data de_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, și conform art.274 cod pr.civ., obligă pe recurentă să plătească intimaților R. G. și R.
M., suma de 620 lei cheltuieli de judecată, justificate prin onorariul avocațial.
PENTRU ACELEAȘI MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de R. I. SA - C. B. M., cu sediul în
M., str. T. V., nr. 34, județul M., împotriva încheierii din data de_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M., în dosar nr._
/a1.
Obligă pe recurent să plătească intimaților R. G. și R. M. domiciliați în B., str. V., nr. 62, jud. M., suma de 620 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
M. H.
C. G.
M.
P.
în concediu de odihnă semnează președintele instanței
G. ier,
H.
în concediu de odihnă semnează grefier șef secție
Red. C.G / Tred. C.G._ /2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND E. M. S.
| ← Decizia civilă nr. 713/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 398/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
