Decizia civilă nr. 40/2013. Opozitie la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 40/2013
Ședința publică din data de 27 mai 2013 Instanța este compusă din: PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: F. M. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind examinarea apelului declarat de apelanții oponenți A. S. R. și A. SA împotriva sentinței civile nr. 3924/27 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata SC C. B. SA - S. C. -N. cauza având ca obiect în prima instanță opoziție la executare.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă d-na av. Cătinean I., fără mandat de reprezentare a apelanților, care depune la dosar dovada achitării de către apelanți a taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a depus la dosar de către intimata SC C. B. SA, la data de 22 mai 2013, întâmpinare, prin care s-a cerut și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului său la dezbateri.
Instanța, din oficiu, prin raportare la dispozițiile art. 137 alin. 1 C.proc.civ., coroborat cu dispozițiile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934, ridică excepția tardivității formulării de către apelanții A. S. R. și A. SA a apelului și rămâne cauza în pronunțare asupra excepției ridicate din oficiu.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 3924/27 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune a intimatei C. B. SA împotriva oponentilor A.
S. R. și A. SA, a respins ca neîntemeiată opoziția la executare formulată de oponenții A. S. R. și soția A. SA împotriva intimatei SC C. B. - S. C. -N., a menținut actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 589/2012 al SCPEJ Boloș și Partenerii, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin contractul pentru linie de credit nr. 20211-263/4 aprilie 2008 încheiat între C.
B. SA - S. C. -N. și SC GRAND MONTAN TOUR SRL, societatea comercială a contractat o linie de credit în plafon maxim de 180.000 lei pe o perioadă de 12 luni pentru a finanța necesitățile sale curente de capital. În contractul având ca obiect linia de credit mai sus indicată, s-au menționat în mod expres în cuprinsul art. 6 următoarele: "6.1 Clientul se obligă să garanteze creditul cu următoarele garanții: garanție imobiliară în valoare de 297.160 lei, acceptată în garanție la valoarea de 208.012 lei. Se va înscrie ipoteca de rang I asupra imobilului situat în mun. C. -N., Colonia Borhanci nr. 106, CF 1., nr.top.13500/4/2, jud. C., contract de ipotecă nr. 754/9 aprilie 2008, garanție mobiliară asupra soldurilor creditoare ale conturilor curente deschise de SC
GRAND MONTAN TOUR SRL la Casa de Economii și Consemnațiuni C. SA incluzând și încasările viitoare în aceste conturi și în conturile curente viitoare deschise la C. SA, conform contractului de garanție reală mobiliară nr. 195/10 aprilie 2008, bilet la ordin fără protest, avalizat de asociat ca persoană fizică.";
A mai reținut că, în speță, biletul la ordin seria C. E3AG nr.0015967 a fost emis la data de 4 aprilie 2008 de către debitoarea SC GRAND MONTAN TOUR SRL și avalizat în nume personal de către oponenti.
De asemenea, s-a mai reținut că la data de 29 octombrie 2010 a fost încheiat un contract de fidejusiune între C. B. SA și oponentul A. S. R. și că este adevărat că fidejusorul, în raporturile sale cu creditorul, putea opune acestuia două excepții specifice, respectiv beneficiul de discuție și beneficiul de diviziune. Referitor la aceste două beneficii, s-a reținut de către prima instanță că beneficiul de discuțiune constă în facultatea fidejusorului să ceară creditorului să pornească mai întâi executarea împotriva debitorului și apoi împotriva sa, dacă nu va fi îndestulat (art. 1662 C.civ.). Excepția beneficiului de discuțiune va putea fi invocată numai cu respectarea următoarelor condiții:
invocarea beneficiului să se fi făcut până să se fi intrat în judecarea în fond a litigiului; să se indice creditorului care bunuri ale debitorului pot fi urmărite; bunurile să se afle în raza teritorială a tribunalului unde urmează a se face plata (conform prevederilor art. 1664 alin. 2 C.civ. nu se iau în considerare bunurile ipotecate sau care nu se mai găsesc în posesia debitorului).
A mai reținut că beneficiul de diviziune, în cazul existenței mai multor fidejusori, care garantează pe același creditor și aceeași datorie, fidejusorul are facultatea de a invoca beneficiul de diviziune. Regula prevăzută de art. 1666 C.civ. este în sensul că fiecare fidejusor răspunde pentru întreaga datorie. Fidejusorul urmărit poate invoca beneficiul de diviziune, adică urmărirea să se împartă și pe ceilalți cofidejusori (art. 1667 C.civ.). Diviziunea urmăririi nu are loc de drept, ci numai atunci când este cerută. Insolvabilitatea unui fidejusor nu va fi suportată de creditori, ci de către ceilalți cofidejusori.
A mai reținut că din clauzele contractului de fidejusiune depus la dosar a rezultat fără dubiu faptul că fidejusorul a renunțat la beneficiul de discuțiune și de diviziune, precum și la orice cale de atac îndreptată împotriva deciziei băncii de urmărire a sumelor datorate, efectuată în condițiile stipulate în acest contract. Renunțând expres la beneficiile de discuțiune și de diviziune, oponenții nu mai pot invoca aceste beneficii, astfel că pot fi urmăriți pentru întreaga datorie și chiar înaintea debitorului principal, opțiunea aparținând creditorului.
A mai reținut că, la data de 27 decembrie 2012, oponenții au depus la dosar o precizare de acțiune prin care au solicitat constatarea lipsei calității de titlu executoriu a biletului la ordin seria C. E3AG nr. 0015967 emis la data de 4 aprilie 2008 de către debitorul SC GRAND MONTAN TOUR SRL și avalizat în nume personal de către oponenți, învestit cu formula executorie, precum și a contractului pentru linie de credit nr. 20211-263/4 aprilie 2008 încheiat cu C.
B. SA - S. C., în ceea ce privește actele de executare silită îndeplinite în cadrul dosarului de executare nr. 589/2012 al SCPEJ Bolos și Partenerii.
Întrucât titlul executoriu în baza căruia a fost demarat dosarul execuțional este reprezentat de biletul la ordin seria C. E3AG nr. 0015967 emis la data de 4 aprilie 2008 de către debitorul SC GRAND MONTAN TOUR SRL și avalizat în nume personal de către oponenți și, având în vedere precizările făcute de oponenti, prima instanță a reținut că prezenta acțiune constituie o opoziție la executare, întemeiată pe prevederile speciale ale Legii 58/1934.
Conform art. 12 din Legea nr. 58/1934 "dacă o cambie, necompletată la emitere, a fost completată fără a se ține seama de înțelegerile intervenite, neobservarea acestor înțelegeri nu va putea fi opusă posesorului, afară numai
dacă acesta a dobândit cambia cu rea credința, sau dacă a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea ei.
Posesorul decade din dreptul de a completa cambia în alb după trei ani de la data emisiunii cambiei.
Asemenea decădere nu este opozabilă posesorului de bună credință, căruia titlul i-a fost transmis completat.";
A mai reținut că potrivit art. 106 din Legea nr. 58/1934 aceste dispoziții sunt aplicabile și biletului la ordin.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune împotriva oponenților garanți avaliști, invocată de către aceștia ca o consecință a decăderii intimatei C.
B. SA din dreptul de a completa biletul la ordin în alb, după trecerea unui termen de 3 ani de la data emiterii acestuia, prima instanță a reținut că este adevărat că intimata C. B. SA a completat biletul la ordin în cursul anului 2012, după momentul declarării scadenței anticipate a creditului, însă, în aprecierea primei instanțe, doar la acest moment banca putea să știe cu exactitate suma totală a creditului, cu dobânzi și penalități, care trebuie achitată de către debitor. Această sumă de altfel, a fost menționată și în biletul la ordin - 183.085,70 lei. Referitor la acest aspect, a mai reținut că în conformitate cu prevederile art. 6.2.1 din contractul de credit nr. 20211-263 din 4 aprilie 2008 debitoarea SC GRAND MONTAN TOUR SRL a împuternicit în mod expres banca să completeze biletul la ordin la data scadenței sau în orice moment, cu suma corespunzătoare reprezentând suma totală datorată de societatea comercială în baza contractului de facilitate de credit, prevederea vizând biletul la ordin în alb, stipulat "fără protest";, în favoarea băncii, avalizat de oponenți. Deci, a rezultat faptul că emitentul biletului la ordin a împuternicit banca să completeze acest bilet la data scadenței sau în orice moment, cu suma corespunzătoare reprezentând suma totală datorată de client în baza contractului de facilitate de credit; or, suma datorată de debitoarea SC GRAND MONTAN TOUR SRL și garantată la plată de oponenți a fost cunoscută abia la data declarării scadenței anticipate a creditului, dată la care se cunoștea de către bancă suma datorată de debitoare cuprinzând creditul restant, dobânzi și penalități de întârziere. Prin urmare, în opinia primei instanțe, pentru a îndeplini rolul de garantare a creditului, de la această dată a început să curgă termenul de 3 ani de completare a biletului la ordin, întrucât abia la data declarării scadenței anticipate se putea cunoaște suma restantă.
Pe de altă parte, prima instanță a mai reținut că completarea unui bilet la ordin în alb și orice neregularitate de completare, inclusiv depășirea termenului în care se putea completa ține de raporturile personale dintre posesorul biletului la ordin și emitentului acestuia, în speță SC GRAND MONTAN TOUR SRL. Or, în cauză, oponenții au calitatea de avaliști ai biletului la ordin, iar conform art. 207 din Norma BNR nr. 7/2008 "Obligația avalistului este o obligație cambială autonomă, în sensul că avalistul se poate servi în contra posesorului de excepțiile derivând din raporturile sale personale cu acesta, dacă ele există, dar în nici un caz nu se poate servi de excepțiile personale ale persoanei pentru care a dat avalul față de posesorul cambiei. Posesorul poate să se îndrepte pe cale legală direct în contra avalistului obligatului principal, pe calea acțiunii cambiale directe, fără a mai fi respectată ordinea din dreptul civil, căci obligația acestuia este o obligație autonomă și solidară.";
Privitor la formularul de bilet la ordin, care a fost emis în anul 2008, prima instanță a apreciat că acesta trebuie să fie corespunzător datei de emitere a acestuia, respectiv anul 2008 și nu datei de prezentare spre plată în cursul anului 2012. Pe de altă parte, a reținut că nici acest aspect nu vizează relațiile personale ale avaliștilor cu posesorul biletului la ordin.
Pe de altă parte, a mai reținut că în cauza supusă judecății ne aflăm în situația unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească și că "constatarea nulității titlului executoriu"; ce a stat la baza începerii executării silite nu face obiectul cererii, iar legea prevede o altă cale de atac, respectiv acțiunea în realizarea dreptului sau acțiune în constatare.
Raportat la cele mai sus reținute, prima instanță, în baza art. 137 C.proc.civ., cu aplicarea art. 12 și art. 106 din Legea nr. 58/1934, combinat cu art. 207 din Norma BNR nr. 7/2008, a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune a intimatei C. B. SA împotriva oponenților A.
S. R. și soția A. SA .
Totodată, în baza art. 62 și urm. din Legea nr. 58/1934 a respins ca neîntemeiată opoziția la executare, menținând în întregime actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 589/2012 al SCPEJ Boloș și Partenerii.
Cu privire la cheltuielile de judecată, întrucât opoziția la executare a fost respinsă, a hotărât că cheltuielile de executare suportate în cauză de oponenți vor rămâne în sarcina acestora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel A. S. R. și A. SA, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul de a admite opoziția la executare formulată, de a constata lipsa calității de titlu executoriu a biletului la ordin seria C. E3AG nr. 0015967 emis la data de 4 aprilie 2008 de către debitoarea SC GRAND MONTAN TOUR SRL și avalizat în nume personal de către apelanți, precum și a contractului pentru linie de credit nr. 20211-263/4 aprilie 2008 încheiat cu C. B. SA - S. C., în ceea ce privește actele de executare silită îndeplinite în cadrul dosarului de executare nr. 589/2012 și anularea tuturor formelor de executare silită începute în cadrul dosarului de executare nr. 589/2012, precum și încetarea executării silite înseși. Au solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de ei în apel, compuse din taxa judiciară de timbru.
În motivarea apelului, apelanții au arătat că instanța de fond a ajuns în mod greșit la concluziile mai sus arătate.
Astfel, au învederat că biletul la ordin în alb, avalizat in nume personal de către apelanți, a fost destinat sa constituie o garanție pentru restituirea creditului de către debitorul principal SC GRAND MONTAN TOUR SRL, așa cum a rezultat din cuprinsul art. 6.1 din contractul pentru linie de credit nr. 20211-
263 din 4 aprilie 2008. Acest bilet la ordin a fost emis de către debitorul principal la data de 4 aprilie 2008, fiind semnat și de către avaliștii A. S. R. și A. SA, restul rubricilor rămânând necompletate la acel moment, urmând să fie completate de către bancă la momentul existenței unor debite restante.
Au arătat că contractul pentru linie de credit a fost modificat ulterior prin mai multe acte adiționale: actul adițional nr. 1/14 aprilie 2009, actul adițional nr. 2/1 iunie 2009, actul adițional nr. 3/22 decembrie 2009, actul adițional nr. 4/29 octombrie 2010 și actul adițional nr. 5/28 octombrie 2011. Toate aceste acte au fost depuse la dosar de către intimată, în anexa întâmpinării formulate la dosarul de fond.
Au arătat că în actul adițional nr. 1 s-a menționat că se modifică art. 6.1 din contractul de credit (cel referitor la garanțiile creditului), printre garanții apărând în continuare biletul la ordin în alb, fără protest, emis de societatea comercială și avalizat în nume personal de către asociați ca persoane fizice.
Au mai arătat că, în mod surprinzător, în actul adițional nr. 2, la art. 2 alin. 2, au fost menționate garanțiile reprezentate de contractul de garanție reală mobiliară - gaj cont, contractul de garanție reală mobiliară - gaj fără deposedare pentru un bun mobil și contractul de ipotecă, arătându-se că acestea se mențin
valabile și produc efecte în condițiile menționate în primul aliniat. Nu a mai apărut printre garanții biletul la ordin în alb, fără protest. În ultimele 3 acte adiționale nu s-a mai făcut nicio referire la garanții, cu excepția unei mențiuni din actul adițional nr. 5, referitoare la valoarea imobilului ipotecat în favoarea băncii.
Apelanții au arătat că, în opinia lor, chiar dacă banca nu a predat emitentului biletul la ordin în alb, acesta nu mai constituie o garanție pentru restituirea creditului restant, aceasta fiind voința părților ce a rezultat din conținutul actului adițional nr. 2 la contractul de credit, precum și al actelor adiționale ulterioare. În măsura în care părțile ar fi dorit ca această garanție să fie menținută, ar fi menționat acest lucru în cuprinsul actului adițional, așa cum, de altfel, au făcut în ceea ce privește actul adițional nr. 1, mai sus menționat.
Au mai arătat că potrivit dispozițiilor pct. 210 din Norma cadru nr. 6/1994 a BNR privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu cambii si bilete la ordin, "când posesorul a pierdut acțiunea cambială sau titlul este nul pentru o cauză oarecare, obligația avalistului se stinge, deoarece el a înțeles să se oblige numai ca avalist."; În concluzie, au arătat că biletul la ordin seria C. E3AG nr. 0015967 emis la data de 4 aprilie 2008 nu poate constitui titlu executoriu pentru recuperarea sumelor restante de la debitorul principal sau de la avaliști, întrucât banca a renunțat în mod implicit la această garanție, prin semnarea actului adițional nr. 2 la contractul de credit, aspect ce a rezultat din
coroborarea prevederilor contractului de credit cu prevederile actului adițional nr. 1 și ale actului adițional nr. 2, precum și ale actelor adiționale ulterioare.
Pe de alta parte, apelanții au arătat că dacă s-ar referi la excepția prescripției dreptului la acțiune a C. B., invocata de către aceștia, ca o consecința a decăderii intimatei C. B. din dreptul de a completa biletul la ordin în alb, opinia primei instanțe este greșită. Contractul de credit inițial, semnat în 2008, avea ca obiect contractarea unei linii de credit de către debitoarea SC GRAND MONTAN TOUR SRL, pe o perioada de 1 an de zile. În fiecare an urma să fie prelungita această linie de credit, prin act adițional, lucru ce nu s-a mai întâmplat, întrucât linia de credit a fost transformata în credit pe termen scurt prin actul adițional nr. 1.
Astfel, apelanții au menționat faptul că, atâta timp cât se semna un act adițional anual, nimic nu împiedica banca ca, odată cu semnarea actului adițional, să solicite debitorului principal emiterea unui nou bilet la ordin, cu o noua dată de emitere, urmând să predea acestuia biletul la ordin în alb ce își pierdea astfel valabilitatea. În această modalitate, banca ar fi depus toate diligențele necesare pentru a se proteja împotriva pericolului de a trece termenul de 3 ani de la data emiterii biletului la ordin.
În sprijinul argumentelor lor, apelanții au invocat textul art. 12 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, "Posesorul decade din dreptul de a completa cambia în alb după trei ani de la data emiterii cambiei";, pe care l-au apreciat extrem de clar și nesusceptibil de interpretare, în sensul că nu există nici măcar un dubiu care să permită o altă interpretare, precum cea folosită de către instanța de fond.
În ceea ce privește opinia instanței de fond, în sensul că avaliștii nu ar putea invoca o atare excepție legata de orice neregularitate de completare a biletului la ordin, au arătat că această opinie nu este susținută de textele legale în materie. Astfel, potrivit dispozițiilor pct. 208 din Norma cadru nr. 6/1994 a BNR privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu cambii si bilete la ordin,
"Avalistul poate să opună posesorului titlului excepțiile pe care debitorul avalizat le avea contra acestuia. În acest sens, avalistul unui girant nu poate fi urmărit atâta timp cât cambia nu a fost prezentată trasului spre acceptare sau plată și
protestul nu a fost dresat. De asemenea, el nu va putea fi urmărit dacă aceste formalități nu au fost îndeplinite în termenele legale.";
Au învederat că acest text legal a permis apelanților să invoce orice fel de excepție pe care debitorul avalizat SC GRAND MONTAN TOUR SRL ar fi putut să o invoce împotriva posesorului titlu, inclusiv o atare excepție legată de orice neregularitate de completare a biletului la ordin.
Au solicitat judecarea apelului și în lipsa lor la dezbateri.
În drept, au invocat dispozițiile art. 242 alin. 2 C.proc.civ., art. 274 C.proc.civ., art. 282-298 C.proc.civ., pct. 208 și 210 din Norma cadru nr. 6/1994 a BNR, art. 62 și urm. din Legea nr. 58/1934, art. 12 și art. 106 din Legea nr. 58/1934.
Apelul a fost legal timbrat.
Pentru dovedirea apelului, apelanții au înțeles să se servească de probele administrate în fața primei instanțe.
La data de 21 mai 2013, intimata C. B. SA a expediat întâmpinarea sa prin intermediul unui curier rapid, înregistrată la 23 mai 2013. Prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului promovat de oponenții A. S. R. și A. S.
A. ca netemeinic și nelegal.
În motivarea apărărilor sale, a arătat că critica adusa hotărârii judecătorești este nefondată, fără temei legal, apelanții reluând aceleași critici din opoziția la executare supusă judecății primei instanțe.
Referitor la prescripția dreptului de a cere executarea silită a biletului la ordin în cauză, motivat de faptul că termenul de 3 ani se calculează de la data scadenței, pe care oponentul o apreciază ca fiind identică cu data emiterii, a considerat că această critică este neîntemeiată. Prescripția stabilită de art. 94 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 se referă la acțiunile de regres, care sunt
îndreptate împotriva trăgătorului și giranților nu și la acțiunile directe îndreptate împotriva persoanelor direct obligate la plată, cum este cea împotriva avalistului (persoana care se obligă să garanteze obligația asumată de unul dintre debitorii titlului). A arătatcă potrivit art. 35 din Legea nr. 58/1934, modificată, avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat, obligația sa fiind valabilă chiar dacă obligațiunea pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă.
În consecință, a apreciat că avalistul care s-a obligat să garanteze obligația asumată de emitenta debitoare SC Grand Montan Tour SRL este direct obligat la plată. Acțiunea directă este supusă prescripției de 3 ani, prevăzute de art. 94 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, în același sens, pct. 456 lit. a din Normele Cadru ale BNR nr. 6/1994 care stabilește un termen de trei ani de la data scadenței pentru orice acțiune sau executare cambiala directă.
A învederat că în speță nu a fost vorba de o acțiune cambială directă, ci de executare a biletului la ordin, dispozițiile privind acțiunea sau executarea cambială fiind aplicabile și biletului la ordin (art. 136 din Legea nr. 58/1934). Executarea cambială, ca procedură specială de valorificare a drepturilor conferite de titlul de valoare este deci prescriptibilă în termenul de 3 ani.
Față de cele arătate mai sus, a apreciat neîntemeiată excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a biletului la ordin emis la data de 4 aprilie 2008 de către SC GRAND MONTAN TOUR SRL, avalizat de A. S. R. și A.
SA .
A precizat faptul că, atât în teorie, cât și în jurisprudență s-a apreciat că biletul la ordin are un caracter abstract, iar unul dintre avantajele practice ale acestuia constă în faptul că executarea lui nu cere o analiză a scopului sau cauzei actului juridic. Biletul la ordin - ca titlu comercial - este un titlu abstract, care încorporează obligația și dreptul corelativ, fără a cuprinde și cauza
obligației, aceasta din urmă fiind un element extern ce nu are nici o influență asupra titlului de credit. Fiind un titlu comercial de valoare, biletul la ordin este un titlu de credit, la ordin, formal și complet, care încorporează o obligație abstractă, autonomă și necondiționată, de plată a unei sume de bani de către semnatarii săi, ținuți solidar pentru executarea obligației. Raporturile juridice care preexistă biletului la ordin, cunoscute sub denumirea de raporturi fundamentale, explică și justifică emiterea acestor efecte de comerț. Odată emis, biletul la ordin trebuie privit prin el însuși, ca un titlu de sine stătător. Toate operațiile ulterioare care privesc biletul la ordin fac abstracție de existența raporturilor fundamentale. Acest lucru se datorează faptului că biletul la ordin este un titlu formal și abstract, iar obligațiile născute din acest titlu sunt independente de raportul juridic fundamental care a determinat emiterea lui.
A mai arătat că instanțele au reținut că, "Condiționarea obligației avalistului de calitatea sa de asociat/administrator al societății emitente nu se justifică, în raport de dispozițiile art. 35 alin. 1, coroborate cu art. 106 alin 3 din Legea nr. 58/1934, în conformitate cu care avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat. Rezultă, deci că, obligația avalistului este una independenta de cea a trasului ori, în cazul biletului la ordin, a emitentului. Din moment ce posesorul biletului la ordin a înțeles să înceapă o executare silită întemeiată pe raportul juridic dintre el și avalist, este fără relevanță care este situația juridică a avalistului - emitent.
Având în vedere că garanții avaliști apelanți au semnat atât contractul de credit, cât și biletul la ordin în speță, aceștia au cunoscut că, prin avalul dat, au garantat rambursarea la scadență a sumei datorate de către SC GRAND MONTAN TOUR SRL, și a înțeles ce obligații îi incumbă referitoare la achitarea creditului contractat de la C. B. SA, precum și de procedurile pe care le are la
îndemână banca pentru a recupera creanța și accesoriile aferente acesteia - în urma declarării exigibilității creditului acordat, ca urmare a neachitării obligațiilor de plată față de bancă de către debitoare, respectiv valorificarea - pe calea executării silite - a tuturor bunurilor aduse în garanție, dar și a garanțiilor accesorii, inclusiv Biletul la ordin în cauză.
Referitor la "încetarea executării silite înseși în ceea ce privește dosarul de executare nr. 589/2012";, pentru motivul că banca ar trebui sa urmărească bunurile societății, nu să urmărească fidejusorii, în calitatea sa de creditor ipotecar, creditul fiind garantat și cu o ipotecă asupra unui imobil proprietatea societății debitoare, intimata a arătat că, în primul rând, că art. 3711alin. 3 C.proc.civ. prevede că eXcutarea silita are loc in oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin acestea, precum si a cheltuielilor de executare";. Prin urmare, a apreciat că pe bună dreptate a început executarea debitorilor garanți.
A mai arătat că prin contractul de credit și prin avalizarea biletului la ordin, garanții A. S. R. si A. SA s-au angajat să garanteze rambursarea creditului și au luat cunoștință de faptul ca în caz de neachitare a creditului, a dobânzilor aferente, comisioanelor si a celorlalte obligații ce decurg din contractul de credit menționat mai sus, inclusiv sumele ocazionate de executarea silită, C. B. SA avea dreptul să procedeze la executarea silita pentru recuperarea sumelor datorate.
A mai arătat că cunt nefondate susținerile apelanților conform cărora executarea silită ar fi fost pornită împotriva garanților avaliști "cu rea credință";, având în vedere faptul că banca nu a dat dovadă de o conduită prejudiciabilă, întrucât a procedat la executarea silită a debitorului în condițiile stipulate în
contractul de credit și numai după ce debitoarea a încetat să ramburseze ratele aferente creditului acordat.
Pe de altă parte, a mai arătat că, atât în teorie, cât și în jurisprudență s-a apreciat că biletul la ordin are un caracter abstract, iar unul dintre avantajele practice ale acestuia constă în faptul că executarea lui nu cere o analiză a scopului sau cauzei actului juridic. Biletul la ordin - ca titlu comercial - este un titlu abstract, care încorporează obligația și dreptul corelativ, fără a cuprinde și cauza obligației, aceasta din urmă fiind un element extern ce nu are nici o influență asupra titlului de credit.
Fiind un titlu comercial de valoare, biletul la ordin este un titlu de credit, la ordin, formal și complet, care încorporează o obligație abstractă, autonomă și necondiționată, de plată a unei sume de bani de către semnatarii săi, ținuți solidar pentru executarea obligației. Raporturile juridice care preexistă biletului la ordin, cunoscute sub denumirea de raporturi fundamentale, explică și justifică emiterea acestor efecte de comerț. Odată emis, biletul la ordin trebuie privit prin el însuși, ca un titlu de sine stătător. Toate operațiile ulterioare care privesc biletul la ordin fac abstracție de existența raporturilor fundamentale. Acest lucru se datorează faptului că biletul la ordin este un titlu formal și abstract, iar obligațiile născute din acest titlu sunt independente de raportul juridic fundamental care a determinat emiterea lui.
Avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat. Rezultă deci că obligația avalistului este una independentă de cea a trasului ori, în cazul biletului la ordin, a emitentului. Din moment ce posesorul biletului la ordin a înțeles să înceapă o executare silita întemeiată pe raportul juridic dintre el și avalist, este fără relevanță care este situația juridică a avalistului - emitent.
De asemenea, intimata a mai învederat că independența obligației de garanție prin aval este expres consacrată de art. 35 alin, 1 din Legea nr. 58/1934, care prevede ca obligația este valabilă, chiar dacă obligația cambială pe care a garantat-o ar fi nulă, din cauze substanțiale care nu țin de formalismul cambiei/biletului la ordin. Normele cadru ale BNR nr. 6/1994 prevăd, la pct. 207 si 208, că obligația avalistului este o obligație autonomă, în sensul că el (avalistul) poate invoca împotriva posesorului cambiei numai excepțiile sale și nu ale persoanei pe care a avalizat-o.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său la dezbateri. În drept, a invocat art. 115-118, art. 242 alin. 2 din C.proc.civ. din 1865.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cu luarea în considerare a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, tribunalul reține următoarele:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934, în forma în vigoare la data sesizării primei instanțe cu opoziția la executare, hotărârea pronunțată asupra opoziției va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunțare. Potrivit art. 103 alin. 1 C.proc.civ. din 1865, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel, sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Deși sentința civilă nr. 3924 a fost pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ la data de 27 februarie 2013, apelanții au introdus apelul abia la data de 5 aprilie 2013 (data inserată de apelanți în cuprinsul apelului lor; în evidențele electronice ale instanței apelul figurează înregistrat la 8 aprilie 2013), cu depășirea vădită a termenului de 15 zile de la pronunțare prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac și cu consecința decăderii lor din dreptul de a exercita calea de atac a apelului, conform art. 103 alin. 1
C.proc.civ. din 1865. În acest context, tribunalul are în vedere și faptul că apelanții nu au solicitat o eventuală repunere în termenul de declarare a apelului.
Mențiunea inserată de prima instanță în finalul sentinței atacate, în sensul că termenul de apel ar fi fost de 15 zile de la comunicare, nu poate produce niciun efect juridic, în condițiile în care regimul juridic al căilor de atac este legal și imperativ (și nu judiciar). Astfel, menționarea eronată de către prima instanță a unui alt termen de exercitare a căii de atac a apelui nu a creat în favoarea apelanților un termen de apel care a început să curgă la o altă dată decât cea prevăzută imperativ de art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934, o atare consecință juridică derogatorie de la o normă imperativă nefiind recunoscută de lege vreunei hotărâri judecătorești.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, tribunalul va respinge, ca fiind tardiv, apelul declarat de oponenții A. S. R. și A. SA împotriva sentinței civile nr. 3924 din 27 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca fiind tardiv, apelul declarat de oponenții A. S. R. și A.
SA, ambii cu domiciliul procesual ales la S. B., G. & P., în C. -N.
, str. I. V., nr. 14, et. 1, jud. C., în contradictoriu cu intimata SC C. B. SA, cu sediul în B. ești, calea Victoriei, nr. 13, sector 3, reprezentată de DOREL COTEȚ, director și de E. AILE. I, șef serviciu operațiuni în cadrul Sucursalei C.
-N., cu sediul în C. -N., b-dul 21 D. 1989, nr. 23-25, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 3924/27 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată. Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
C. C. | F. | M. | T. | B. |
Judecător fond: d-na R. E. G. Judecătoria Cluj-Napoca
Red.FIM/AA/4 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 66/2013. Opozitie la executare silită | Decizia civilă nr. 41/2013. Opozitie la executare silită → |
|---|
