Decizia civilă nr. 7/2013. Opozitie la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 7/A/2013
Ședința publică din data de_ Completul este compus din: PREȘEDINTE - I. P. JUDECATOR - V. L. O. GREFIER - S. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelanta S.C. R.
S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 18117/2012, pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, privind-o și pe intimata S.C. S.
LSA., cauza având ca obiect, în primă instanță, opoziție la executare.
La apelul nominale se prezintă în apărarea intereselor apelantei, avocatul B. D. C., cu împuternicire avocațială depusă la fila opt din dosar și reprezentanta intimatei, avocatul Vereș Patricia, cu împuternicire avocațială depusă la fila nouă din dosar.
Procedură de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constându-se că la dosar s-a înregistrat din partea intimatei, în data de 14 februarie 2013, o întâmpinare.
Reprezentanta apelantei arată că întâmpinarea i-a fost comunicată deja. Depune, în probațiune, fișele fiscale și notificarea de reziliere nr. 132/_ .
Părțile declară că nu mai au alște cereri de formulat sau alte probe de solicitat.
Nefiind alte cereri de formulat sau alte probe de solicitat, tribunalul, apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond cu consecința admiterii opoziției și anulării biletelor la ordin în sumă de 28.801 lei și în suma de 39.624 lei. Dispozițiile art. 105 raportat la dispozițiile art. 104, pct. 2 din Legea nr. 58/1934 prevăd sancțiunea expresă a nulității biletelor la ordin în condițiile în care acestea nu sunt completate cu suma de bani determinată. O completare a biletelor la ordin cu niște sume care nu se corelează cu soldul evidențiat în fișele fiscale de la data scadenței biletelor la ordin, concluzionează faptul că nu apelanta a completat aceste instrumente de plată, deoarece nimeni nu acționează
împotriva interesului său. Completarea biletelor la ordin la data contractului de leasing și emiterea acestor bilete nu s-a făcut în temeiul unor clauze contractuale, contractul de leasing necuprinzând clauze în acest sens. Pct. 70 din Normele BNR nr. 6/1996 menționează faptul că o cambie în alb este un titlu care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori și o parte din mențiunile prevăzute la art. 1 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin. Pct. 72, al. 1 din același act normativ, prevede că primitorul cambiei în alb are dreptul de a completa mențiunile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 59/1934 iar pct. 74 menționează că beneficiarul sau posesorul cambiei trebuie să respecte înțelegerea dintre trăgător și beneficiar stabilită la data emiterii titlului. Contractul de leasing nu include nicio clauza referitoare la aceste instrumente de plată fiind evident că biletele la ordin au fost emise cu titlu de garanție. Fișele fiscale depuse în probațiune evidențiază toate facturile emise de intimata, inclusiv facturile evidențiind ratele 11-18 din contractul de leasing despre care aceasta face mențiunea că nu au fost achitate. Tot intimata a emis notificarea de reziliere nr. 132 din data de_ în care face mențiunea atât despre neplata ratelor 11-18 cât și despre rezilierea contractului. Ca urmare, după data rezilierii contractului intimata nu a mai emis facturi, iar soldurile de plata, raportat și la prevederile art. 4.4 din contractul de leasing se impune a fi raportate doar la documentele emise. Depune, la dosar, concluzii scrise.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat, conform motivelor invocate în întâmpinare. Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. Instanța de fond, în mod corect, a respins ca neîntemeiată opoziția la executare formulată în prezenta cauză de către apelantă, deoarece prin opoziția la executare, aceasta a susținut inițial că biletul la ordin ar fi nul deoarece a fost emis în alb. Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, faptul că biletele la ordin au fost emise în alb, nu constituire un motiv de nulitate. Chiar apelanta recunoaște că la semnarea contractului, părțile au convenit la emiterea unor bilete la ordin, acestea fiind date cu titlu de garanție a plăților. Nu este de domeniul evidenței, așa cum susține apelanta și în niciun caz al practicii folosirii acestor bilete la ordin emise în alb, faptul că ar surveni completarea lor doar în baza unei înțelegeri suplimentare a părților prin completarea clauzelor contractului de leasing. În mod corect instanța de fond a reținut ca o astfel de susținere împotriva posesorului titlului înseamnă o invocare a propriei culpe deoarece "prin însăși natura și modul de circulație a acestor titluri de valoare, mai ales când sunt emise în alb, se subînțelege posibilitatea ivirii unor astfel de situații";. Pe calea opoziției la executare, debitorul cambial se poate apăra, pe calea
excepțiilor, împotriva creditorului cambial, având ca scop invalidarea raportului cambial.
În replică, reprezentanta apelantei arată că din prevederile exprese ale contractului de leasing la pct. 4.4 rezultă că facturile sunt scadente după 15 zile după emiterea lor deci, cu alte cuvinte, însuși contractul prevedea că doar facturile emise pot să fie obiectul unei plăți. Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 18117/2012, pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a luat act de renunțarea contestatoarei SC R. S. la capătul de cerere privind suspendarea executării silite în dosarul execuțional nr. 383/2012 al executorului judecătoresc Matiș C. L. și a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către contestatoarea SC R. S. în contradictoriu cu intimata SC S. L. I. SA având ca obiect opoziție la executare, ca neîntemeiată, dispunându-se obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată către intimată în cuantum de 900 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între societatea contestatoare SC R. S. și societatea intimată SC S. L. I. SA s-a încheiat contractul de leasing operațional nr. 317 din data de_ având ca obiect închirierea de către locator utilizatorului a buldozerului șenil pentru lucrări hidraulice. Potrivit art. 3.1 contractul a fost încheiat pentru o durată de patru ani începând cu luna mai 2008 și până în luna mai 2012, valoarea totală a contractului fiind de 276.070 lei, care urma a fi plătită în rate, conform desfășurătorului ratelor care făcea parte din contract. După cum rezultă din susținerile inițiale ale celor două societăți comerciale, la data semnării contractului au fost emise două bilete la ordin, cu titlu de garanție, acestea fiind completate în ceea ce privește data emiterii (_ ), data scadenței (_, respectiv_ ), locul plății (C. -N. ) și semnătura și ștampila emitentului. În ceea ce privește aspectele invocate de către contestatoarea prin notele de ședință depuse în data de 13 septembrie 2012, și anume faptul că în contractul de leasing nu s-a prevăzut vreo clauză prin care să se stabilească că cele două bilete la ordin au fost emise cu titlu de garanție, instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate și dovedesc reaua- credință a contestatoarei. Astfel, pe de-o parte, întrucât chiar în contestația formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N., contestatoarea a recunoscut că cele două bilete la ordin au fost emise cu titlu de garanție, de
unde se deduce faptul că a existat o înțelegere a părților în acest sens, iar pe de altă parte cele două bilete la ordin au fost emise fără a se stipula vreo sumă de bani. Mai mult, instanța a apreciat că aspectul invocat de către contestatoarea SC R. S. nu constituie un motiv de nulitate a biletelor la ordin, cazurile de nulitate fiind expres prevăzute în art. 2 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin (titlul căruia îi lipsește vreuna din condițiunile arătate la articolul precedent nu are valoarea unei cambii, afară de cazurile arătate în același articol). Unul dintre biletele la ordin a fost completat cu suma de 39.624,00 lei, fiind prezentat la plată în data de _
, și refuzat cu mențiunea lipsă totală disponibil, iar cel de-al doilea bilet la ordin a fost completat cu suma de 28.801,00 lei, fiind prezentat la plată în data de_ și refuzat la plată cu mențiunea lipsă totală disponibil. Prin încheierea civilă nr. 11648/CC/2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a dispus investirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis de către debitorul SC R. S. la data de_, și scadent la data de_ pentru suma de 39624, 00 lei. Prin încheierea civilă nr. 11647/CC/2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a dispus investirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis de către debitorul SC R. S. în data de_ și scadent la data de_ pentru suma de 28801,00 lei. Prin încheierea de civilă nr. 3671/CC/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a dispus încuviințarea executării silite împotriva debitoarei SC R. S., în temeiul acelor două bilete la ordin investite cu formulă executorie. Prin adresa trimisă contestatoarei SC R. S., în data de_, i s-a comunicat acesteia înființarea popririi conturilor acesteia pentru suma de 83.345,69 lei. În opoziția la executare formulată, contestatoarea a solicitat să se constate nulitatea biletelor la ordin în temeiul art. 105 coroborat cu art. 104, pct. 2 din Legea 58/1934, întrucât la data emiterii acestora lipsea suma fixă pentru care au fost emise. Instanța a reținut că potrivit art. 63 din același act normativ în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepțiunile de nulitatea titlului, potrivit dispozițiunilor art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19. Totodată, excepțiunile personale vor trebui să fie grabnic soluționate și întotdeauna întemeiate pe o proba scrisă, la primul termen de înfățișare, prin primul termen de înfățișare înțelegându-se primul termen la prima instanță, când procedura fiind îndeplinită, părțile pot pune concluzii în fond chiar dacă paratul sau oponentul nu se prezintă. Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că instanța trebuie să verifice dacă din art. 104 combinat cu art. 105 și cu art. 2 din Legea nr. 58/1934 rezultă că ar fi vorba despre o cauză de nulitate a titlului. În acest context
instanța a reținut că societatea contestatoare nu a contestat faptul că biletele la ordin au fost emise în alb fără să se treacă pe ele o sumă de bani determinată. Or, în acest context instanța a apreciat că a invoca acest aspect împotriva posesorului titlului înseamnă o invocare a culpei proprii. La momentul emiterii biletelor la ordin în alb, contestatoarea și-a asumat riscul apariției unei astfel de situații, de completare a biletelor la ordin de către intimată. În cauză nu există nicio dovadă sau măcar vreun indiciu în sensul că societatea creditoare SC S. L. I. ar fi acționat cu rea-credință, aceasta completând biletele la ordin și introducându-le la plată pentru a-și recupera debitul restant. Prin urmare, instanța a reținut că prin însăși natura și modul de circulație a acestor titluri de valoarea mai ales când sunt emise în alb, se subînțelege posibilitatea ivirii unor astfel de situații. Atâta timp cât legea nu exclude emiterea biletelor la ordin în alb, trebuie acceptat și faptul că lipsa la emitere a sumei fixe trecute pe titlu nu constituie o cauză de nulitate, putând fi eventual o cauză de neacceptare la plată, potrivit normelor BNR. Mai mult, instanța a reținut că societatea contestatoare SC R. S. nu a contestat că ar datora sumele de bani înscrise pe biletele la ordin. Având în vedere aceste considerente, instanța a respins cererea de chemare în judecată. Totodată, având în vedere că instanța a respins cererea de chemare în judecată și că nu s-a solicitat anularea actului din care rezultă raporturile contractuale dintre părți, respectiv contractul de leasing operațional nr. 317 din_, instanța a respins și cererea subsidiară de constatare a ineficacității/inopozabilității biletului la ordin față de contestatoare și să fie obligată intimata la restituirea biletelor la ordin menționate în prezenta opoziție. Cu privire la cererea de suspendare a executării silite instanța a luat act că societatea contestatoare SC R. S. a renunțat la această cerere. Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere, acest temei juridic, instanța a admis cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat de 900 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, opozanta SC R. S., solicitând admiterea căii de atac și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii opoziției la executare așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-a arătat că sentința atacată a fost pronunțată cu interpretarea eronată a legii, în fapt fiind întrunite condițiile de nulitate a biletelor la ordin puse în executare. Astfel, contractul de leasing operațional nr. 317/_ nu are inserată în cuprinsul său o clauză referitoare la emiterea unui/unor bilete la ordin, nici cu titlu de instrument de plată, nici cu titlu de garanție. Nu s-a contestat emiterea biletelor la ordin cu titlu de
instrument de plată, însă de ordinul evidenței era faptul că aceste bilete la ordin puteau fi puse în executare doar pentru debite scadente și în baza unei înțelegeri care ar fi intervenit între părți completând clauzele contractului de leasing. Cadrul legislativ aplicabil biletelor la ordin expres prevăzut în cuprinsul Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin se completează cu Normele cadru nr. 6/1994 emise de către BNR. Referitor la conținutul juridic și de formă al biletului la ordin, Normele cadru nr. 6/1994 stipulează că "Biletul la ordin trebuie să îndeplinească condițiile de formă și de fond obligatorii descrise de prezentele norme-cadru";, pct. 496 menționând că "biletul la ordin este un titlu formal care, pentru a fi valabil, trebuie să satisfacă anumite condiții exprimate în formule consacrate de redactare a textului, care exprimă clauze cu valoare juridică strictă";, în toate redactările biletul la ordin trebuie să cuprindă mențiunile obligatorii prevăzute de lege care să satisfacă cerințele suficientei informații care decurge din titlu, precum și cerințele certitudinii reflectării obligațiilor asumate de către părți prin titlul respectiv. Conform pct. 497, în textul biletului la ordin se pot face și alte mențiuni decât cele obligatorii care prin titlul respectiv să stipuleze clauze facultative răspunzând unor necesități specifice din practica comercială și financiară";. Biletele la ordin în speță nu conțin niciun fel de stipulații specifice care să determine să fie apreciate după conținutul sau cuprinsul acestora. Față de aceste aspecte, este vorba în speță de niște bilete la ordin care au fost eliberate cu titlu de instrument de plată, însă condiția suspensivă a plății putea să fie îndeplinită doar prin raportare la existența unui sold de plată acceptat și însușit de ambele părți și a unui act care să consfințească și să dovedească intenția părților de plată a unei sume prin acest instrument de plată. În susținerea afirmației au fost invocate și prevederile pct. 72 din Normele cadrul BNR nr. 6/1994 care arată în mod expres faptul că "Primitorul cambiei în alb, cât și oricare dintre posesorii succesivi ai acesteia au dreptul de a completa titlul respectiv cu mențiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin, conform înțelegerilor care au avut loc anterior între semnatarii titlului, fără a mai fi necesară intervenția trăgătorului, dreptul de completare trecând la posesorii succesivi odată cu predarea titlului. În acest scop, odată cu predarea titlului se va adăuga și o clauză, care va trebui să fie astfel făcută încât să poată întregi voința semnatarului titlului";. Nefiind inserată o mențiune specială în cuprinsul biletului la ordin, condiția înțelegerii părților era absolut necesară pentru ca instrumentul de plată să poată fi pus în executare. Este de observat faptul că biletele la ordin au fost emise odată cu semnarea contractului de leasing, respectiv în data de_ astfel încât este de la sine înțeles că la acel moment nu se putea preconiza nici debitul de
plată la data scadenței menționate în biletele la ordin (_ și_ ) și mai mult la data scadenței sumele de plată nu sunt cele menționate în instrumentul pus în executare, mai exact la data scadenței biletelor la ordin, debitele menționate în cuprinsul acestora nu sunt nici pe de parte cele existente în fișele de partener anexate la prezentul dosar. Așa cum bine se poate constata, în data de_, debitul pe care apelanta îl avea era de 4.711,05 lei, iar la data scadenței celuilalt bilet la ordin, respectiv la data de_, debitul scadent era de 4.711,05 lei. Necorelarea evidentă dintre sumele de plată cu scadența la plată menționată pe fiecare instrument de plată în parte nu poate decât să determine aplicarea prevederilor art. 105 din Legea nr. 58/1934, respectiv să determine constatarea nulității acestora. Legat de valabilitatea titlului emis în alb, a fost invocată decizia Curții de Apel C. nr. 1524/_, Secția comercială și de contencios administrativ, în care s-a arătat că "Conform prevederilor art. 106 alin. 2 coroborate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 58/1934, biletul la ordin poate fi emis și în alb, dacă poartă semnătura emitentului, dar în acest caz emiterea biletului la ordin în alb trebuie să fie expres menționată în rubrica "stipulat"; din partea centrală de sus a biletului la ordin";. Numai astfel se poate stabili cu certitudine că omisiunea completării tuturor mențiunilor prevăzute de art. 1 raportat la art. 106 nu a fost involuntară, ci a fost intenționată. În speță, o asemenea mențiune nu s-a operat pe biletul la ordin și nici nu poate fi suplinită omisiunea prin înfățișarea altor înscrisuri, datorită principiului autonomiei titlului de credit. Față de cele menționate anterior, chiar dacă instanța de fond și-a motivat sentința arătând preponderența Normelor cadru nr. 6/1994 emisă de către BNR în baza Legii nr. 58/1934, s-a apreciat că instanța nu a avut în vedere principiul autonomiei cambiale prioritar a fi analizat în prezenta speță, care se exprimă prin aceea că mențiunile din biletul la ordin nu pot fi completate cu alte înscrisuri, că titlul este nul pentru vicii de formă, lipsindu-i elementele obligatorii prevăzute de lege valabil completate. Ca urmare, motivele de nulitate ale celor două bilete la ordin sunt de ordinul evidenței, iar instanța de judecată tocmai asupra acestui fapt ar fi trebuit să se pronunțe și nu asupra culpei apelantei față de emiterea acestor bilete la ordin. Susținerea instanței în sensul că apelanta ar fi trebuit
să-și asume riscul apariției unei astfel de situații, de completare a biletelor la ordin de către intimată, este o susținere care nu motivează în concret lipsa elementelor de nulitate ale biletelor la ordin invocate, instanța de fond învederând aspecte cu care nu a fost învestită. Toate cele susținute anterior nu fac altceva decât să întărească considerentele invocate pe fond cu privire la lipsa de valoare juridică a condițiilor de formă numai aparent existente, prevăzută și la pct. 322, lit. b) din Norma cadru nr. 6/1994 a BNR,
completarea titlului fiind făcută de către posesor fără consimțământul valabil exprimat al semnatarului ce se obligă, imperativ prevăzuta la pct. 72 din norme.
Prin întâmpinarea formulată, intimata SC S. LS a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că în prezent denumirea societății este SC S. LS și nu SC S. L. I. SA.
În susținerea poziției procesuale, intimata a arătat că în mod corect a fost respinsă, ca neîntemeiată, opoziția la executare formulată de către contestatoare, deoarece prin opoziția la executare aceasta a susținut inițial că biletul la ordin ar fi nul deoarece a fost emis în alb. Așa cum s-a arătat și la fond, faptul că biletele la ordin au fost emise în alb nu constituie un motiv de nulitate, cu atât mai mult cu cât, potrivit pct. 72 din Normele cadru nr. 6/1994 "Primitorul cambiei în alb ca și oricare din posesorii succesivi ai acesteia au dreptul de a completa titlul respectiv cu mențiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin, conform înțelegerilor care au avut loc anterior între semnatarii titlului, fără a mai fi necesară intervenția trăgătorului, dreptul de completare trecând la posesorii succesivi odată cu predarea titlului";. În mod corect instanța de fond a reținut că "Atâta timp cât legea nu exclude emiterea biletelor în alb, trebuie acceptat și faptul că lipsa la emitere a sumei fixe trecute pe titlu nu constituie o cauză de nulitate, putând fi eventual o cauză de acceptare la plată, potrivit normelor BNR";. Chiar contestatoarea recunoaște că la semnarea contractului părțile au convenit la emiterea unor bilete la ordin, acestea fiind date cu titlu de garanție a plăților. Acestea au fost completate de către intimată, cu sumele datorate de către contestatoare, în baza contractului de leasing încheiat între părți, astfel că nu se poate susține că s-ar fi completat abuziv și chiar instanța a reținut că contestatoarea nu a contestat că ar datora sumele de bani înscrise pe biletele la ordin, acestea fiind datorate în temeiul contractului de leasing. Nu sunt întemeiate nici susținerile apelantei prin care se arată ca motive de nulitate a biletelor la ordin faptul că în contractul de leasing nu este inserat în cuprinsul său nicio referire la emiterea acestora, din moment ce însăși contestatoarea a recunoscut că acestea au fost emise în baza înțelegerii părților contractante și că vor fi folosite ca o garantare a plăților. Nu este de domeniul evidenței, așa cum susține apelanta și în niciun caz al practicii folosirii acestor bilete la ordin emise în alb, faptul că ar surveni completarea lor doar în baza unei înțelegeri suplimentare a părților prin completarea clauzelor contractului de leasing. În mod corect instanța de fond a reținut că o astfel de susținere împotriva posesorului titlului înseamnă o invocare a propriei culpe, deoarece "prin însăși natura și modul de circulație a acestor
titluri de valoare, mai ales când sunt emise în alb, se subînțelege posibilitatea ivirii unor astfel de situații";. Mai mult, în cauză nu există niciun indiciu și nici nu s-a făcut dovada că intimata ar fi acționat cu rea-credință, singurul lucru care i se imputa este că a completat biletele cu debitul restant, conform înțelegerii inițiale dintre părți, debit datorat ca urmare a ratelor restante neachitate. Pe calea opoziției la executare, debitorul cambial se poate apăra, pe calea excepțiilor, împotriva creditorului cambial, având ca scop invalidarea raportului cambial. Iar excepțiile ce pot fi invocate sunt cele privind nulitatea titlului, cum ar fi cele formale și cele care privesc incapacitatea, falsul, lipsa de mandat; cu precizarea că excepțiile personale trebuie întemeiate întotdeauna pe o probă scrisă. Or, nici motivele invocate pe calea apelului, privind așa zisa nulitate a biletelor la ordin, nu sunt de natură, în opinia intimatei, să ducă la invalidarea raportului cambial, fiind respectate toate condițiile de valabilitate ale biletului la ordin.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, tribunalul îl va respinge, ca neîntemeiat.
În primul rând, faptul că biletele la ordin ce fac obiectul cauzei au fost lăsate, în alb, intimatei, nu este o chestiune care prin ea însăși să atragă nulitatea lor. Apelanta a consimțit la acest mod de completare a biletului la ordin, ea fiind cei care le-a emis, la acea dată neștiindu-se cu exactitate valoarea prestației efectuată în favoarea apelantei. Faptul că părțile ar fi dorit inițial ca emiterea acestor bilete la oridn să fie făcută pentru "garantarea"; plății obligației debitoarei, nu este un argument pentru anularea lor. Exact așa s-a și întâmplat, cum părțile au dorit. Deoarece debitoarea nu a plătit banii pentru ceea ce a datorat urmăritoarei, aceasta s-a folosit de acele bilete la ordin pentru a obține satisfacție, scopul pentru care a fost emis aceste bilete la ordin, chiar potrivit susținerilor recurentei, fiind îndeplinit,
"garanția fiind executată";. Dacă urmărita datorează sau nu acei bani, această chestiune nu poate fi rezolvată prin prezentul litigiu, pe calea opoziției la executare, existând alte modalități prin care o instanță judecătorească să fie inbvestită cu o astfel de cerere. Așa cum corect a arătat instanța de fond, potrivit art. din Legea 58/1934, în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepțiunile de nulitatea titlului, potrivit dispozițiunilor art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19. Excepțiunile personale vor trebui sa fie grabnic soluționate și întotdeauna întemeiate pe o proba scrisă, la primul termen de înfățișare. Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că instanța trebuie să verifice dacă din art.
104 combinat cu art. 105 și cu art. 2 din Legea nr. 58/1934 rezultă că ar fi vorba despre o cauză de nulitate a titlului, ceea ce în cauză nu este cazul.
În al doilea rând, în speță nu poate opera "anularea"; biletelor la ordin așa cum dorește apelanta. Odată emise, în baza unui acord consensual de voințe, un bilet la ordin nu poate fi "anulat"; doar pentru că emițătorul lui dorește acest lucru. Nu există niciun text de lege care să prevadă o astfel de
"anulare"; a biletului la ordin doar în baza voinței emitentului. Ca o consecință a acestui fapt, nu se poate pune nici problema existenței vreunei rele-credințe din partea intimatei care nu a făcut altceva decât să completeze biletele la ordin cu suma pe care a considerat că o datorează apelanta și să pornească demersurile de executare silită a acestora, având în vedere intenția clar exprimată a apelantei de a nu dori să plătească nimic.
Toate aceste argumente ce nu pot duce decât la respingerea apelului, ca neîntemeiat au fost relevate, în mod temeinic și legal și de către instanța de fond, neexistând niciun motiv sau argument pentru modificarea sentinței pronunțate.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., apelanta urmând să cadă în pretenții, ea va fi obligată să plătească în favoarea intimatei, suma de 600 lei, cheltuieli de judecată dovedite ca fiind făcute în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de către apelanta SC R.
S. C. -N., având sediul procesual ales în C. -N., C. D., nr. 22, ap. 3, B-D, împotriva sentinței civile nr. 18117/24 septembrie 2012, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, în acest dosar, în contradictoriu și cu intimata SC S. LS, având sediul în C. -N., Strada D., nr. 76, ap. 25.
O obligă pe apelantă să plătească în favoarea intimatei, suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
I. | P. V. | L. | O. | S. M. |
Red.IP/MM
4 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 7/2013. Opozitie la executare silită | Decizia civilă nr. 66/2013. Opozitie la executare silită → |
|---|
