Decizia civilă nr. 590/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
cod operator 4204
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA A II-A CIVILĂ DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 590/R
Ședința publică din 31 Mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P.
- judecător
JUDECĂTORI: M. H.
C. G.
G. ier: A. O.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la recursul declarat de recurenta - pârâtă S. G. S. cu sediul în I. M. nr. 58A, comuna Cărpiniș, județul Timiș, J_, împotriva sentinței civile nr. 1267 din_, pronunțată în
dosarul Judecătoriei V. de Sus
în dosar nr._ având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Î. I. SA, cu sediul în V. de Sus, str. 22 D., bl. T14, sc. D, ap. 19, județul M. .
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea soluției s-a amânat la data de_ ,_ și respectiv data de azi când, în urma deliberării s-a pronunțat hotărârea de mai jos:
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1267/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei V. de Sus a fost admisă acțiunea civilă intentată de reclamanta Intreprindere I. SA prin SA în contradictoriu cu pârâta SC
G. SRL I. M. județul Timiș și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 18.600 lei reprezentând contravaloarea mărfii livrate, precum și cheltuielile de judecată în sumă de 1.210 lei.
In considerentele sentinței se reține că a livrat pârâtei materiale lemnos in valoarea menționată in petit,aceasta nu a achitat contravaloarea materialului primit nici până in prezent.
Prin întâmpinarea depusa la dosar ,pârâta a solicitat ,pe fond respingerea acțiunii deoarece a plătit in întregime contravaloarea mărfii primite.
Din probele administrate in cauză,instanța a reținut în fapt că intre părți s-au derulat relații comerciale. Reclamanta a livrat in mai multe rânduri lemn semiprelucrat (prin facturile nr. 4 /29 iunie 2009 in valoare de 6440 lei ,factura nr. 8 din 7 iunie 2010 in valoare de 4750 lei,prin factura nr. 6 din 16 septembrie 2009 in valoare de 2600 lei, prin factura nr. 7 din 2 mai 2010 ,in valoare de 1405 lei ) fără ca pârâta sa achite acest material lemnos ,sau cel puțin fără sa facă dovada ca a achitat acest material lemnos.
Față de aceasta situație,in baza art. 969 c. civil ,instanța a admis acțiunea reclamantei ca fondată.
In baza art. 274 c.pr.civ. ,pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată constând in taxa de timbru.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC G. SRL solicitând în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei V. de Sus, în subsidiar s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii de recurs se arată că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de pârâtă prin întâmpinare, respectiv asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei V. de Sus raportat la dispozițiile art. 7 alin.1 C.pr.civilă având în vedere că sediul pârâtei este în localitatea I. M., comuna Cărpiniș, județul Timiș, asupra excepției prematurității acțiunii raportat la neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe reglementate de art. 720 ind.1 și următoarele din codul de procedură civilă și asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei persoană fizică SA sens în care se arată că nu există identitate între persoana reclamantului și persoana titulară a dreptului în raportul juridic dedus judecății, respectiv Î. I. .
În susținerea motivelor de modificare a sentinței se arată că între părți s- au derulat raporturi comerciale sens în care I. individuală SA a livrat pârâtei material lemnos, se susține că pârâta a înregistrat în evidențele contabile următoarele facturi în valoare totală de 13.790 lei:
factura nr.4/_ în valoare de 6.440 lei
factura nr. 6/_ în valoare de 2.600 lei
factura nr.8/_ în valoare de 4.750 lei
Se arată că pârâta a achitat integral factura nr. 4/_, iar în ceea ce privește celelalte sume se susține că în situația de față a operat compensarea în condițiile în care pârâta a prestat pentru Î. individuală SA o serie de lucrări de încărcare și transport material lemnos.
Recurenta pârâtă contestă factura nr.7/_, susținând că aceasta nu i- a fost comunicată, nu este înregistrată în contabilitate.
Examinând cererea de recurs și hotărârea recurată sub toate aspectele potrivit dispozițiilor art. 304 ind.1 C.pr.civilă, instanța reține următoarele:
Prin întâmpinarea depusă la filele 18-20 din dosarul primei instanțe la data de_, pârâta SC G. SRL a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei V. de Sus, motivat de faptul că sediul social al pârâtei se află în localitatea I. M., comuna Cărpiniș, județul Timiș, susținându-se că în situația de față competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Timișoara potrivit dispozițiilor art. 7 alin.1 Cod procedură civilă.
La termenul din_ instanța, raportat la dispozițiile art. 159 ind.1 alin.4 din Legea nr. 202/2010 coroborat cu art. 1 Cod procedură civilă s-a declarat competentă material și teritorial în soluționarea cauzei, situație în care, contrar susținerilor recurentei nu se poate aprecia că prima instanță nu s-ar fi pronunțat asupra excepției invocate.
In susținerea creanței sale reclamantul SA pentru I. I.
SA a invocat existența unor facturi fiscale enumerate în cuprinsul acțiunii, reprezentând contravaloarea materialului lemnos livrat pârâtei SC G. SRL.
Pârâta SC G. SRL are sediul social în localitatea I. M., comuna Cărpiniș, județul Timiș.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin.1 din Codul de procedură civilă cererea îndreptată împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal.
Art. 10 Cod procedură civilă a prevăzut 8 cazuri de competență teritorială alternativă în afară de instanța domiciliului pârâtului. Astfel, potrivit art. 10 pct.4, text de lege abrogat prin art. 219 pct.2 din Legea nr. 71/2011, în cererile privitoare la obligații comerciale, în afară de instanța domiciliului pârâtului, este competentă instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății.
Potrivit art. 10 pct.1 din Codul de procedură civilă în cererile privitoare la executarea unui contract, în afară de instanța domiciliului pârâtului mai este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii.
În cazul în care părțile au prevăzut expres în contract locul executării obligațiilor, este firesc ca, executarea să se efectueze în acel loc.
Potrivit dispozițiilor art. 59 Cod comercial (în vigoare până la_ ) locul executării obligațiilor comerciale poate rezulta "din natura operațiunii ori din intenția părților contractante";.
Dacă locul executării nu este stabilit expres în contract și nici nu rezultă tacit din natura operațiunii sau intenția părților contractante, ca și în situația de față, art. 59 alin.2 Cod comercial a prevăzut faptul că obligațiile comerciale trebuie executate la locul unde debitorul își avea sediul său comercial ori cel
puțin domiciliul sau reședința, la data încheierii contractului, fiind consacrat astfel principiul cherabilității plății cu privire la obligațiile care au ca obiect plata unei prime de bani.
Si dispozițiile art. 1104 din Codul civil din 1864 a stabilit locul plății la domiciliul debitorului.
În prezent, potrivit dispozițiilor art. 1494 alin.1 lit.a din Noul cod civil (în vigoare la_ ) în lipsa unei stipulații contrare ori dacă locul plății nu se poate stabili potrivit naturii prestației sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părți ori al urgențelor, obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plății, fiind consacrat astfel principiul portabilității plății.
Potrivit art. 3 din Legea 71/2011 actele juridice încheiate înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii acestora, iar potrivit dispozițiilor art. 5 alin.1, dispozițiile Noului Cod civil se aplică tuturor actelor încheiate după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.
În situația de față, așa cum s-a arătat anterior, în susținerea creanței sale, reclamanta invocă existența unor facturi fiscale emise în perioada 2009-2010, perioadă în care dispozițiile legale în vigoare, cu privire la obligațiile care au ca obiect plata unor sume de bani au consacrat principiul cherabilității plății, adică plata urma a se face în lipsa unei dispoziții exprese la sediul comercial al debitorului.
În condițiile în care sediul debitorului, respectiv al pârâtei SC G. SRL este în localitatea I. M., comuna Cărpiniș, județul Timiș, excepția de necompetența teritorială va fi admisă, cauza urmând a fi soluționată în prima instanță de instanța competentă teritorial, respectiv Judecătoria Timișoara.
Pentru considerentele sus menționate, în baza art. 304 ind.1 coroborat cu art. 312 alin.6 Cod procedură civilă recursul va fi admis, hotărârea va fi casată, iar cauza se va trimite spre competentă soluționarea Judecătoriei Timișoara, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art. 3041Cod procedură civilă,
ADMITE
recursul declarat de pârâta SC G. S. cu sediul în I. M. nr. 58A, comuna Cărpiniș, județul Timiș, împotriva sentinței civile nr. 1267/_ a Judecătoriei V. de Sus, județul M., pe care o casează în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, în sensul că:
Trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Timișoara.
IREVOCABILĂ.
Președinte, M. P. | J. ecător, M. H. | J. ecător, C. G. |
G. ier, A. O. |
Pronunțată în ședința publică de azi,_ . Pronunțată în ședința publică de azi 31 Mai 2013.
Red. MP/ _
Tred. E.M. /_ 2 ex.
J. ecător la fond:T. H.
| ← Decizia civilă nr. 253/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 1061/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
