Sentința civilă nr. 2977/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
România
Tribunalul Specializat C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr. 2977/2013
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
Președinte - I. P. Grefier - S. M.
Pe rol fiind examinarea cererii formulată de către reclamanta Solvendi
S.P.R.L. în calitate de lichidator judiciar al SC I. E. SA C. - N., în contradictoriu cu pârâta SC E. H. L., Cipru, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcute la a doua strigare, se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar al reclamantei, practicianul în insolvență Cristina Purcar, cu împuternicire depusă la acest termen și reprezentanta pârâtei, avocatul C.
S. ,cu împuternicire avocațială depusă la acest termen. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, din oficiu, tribunalul pune în discuția părților excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. de soluționare a cauzei, raportat la natura, obiectul și valoarea cauzei.
Reprezentanta lichidatorului judiciar al reclamantei solicită respingerea excepției. Tribunalul Specializat C. este competent material să soluționeze prezenta cauză.
Reprezentanta pârâtei apreciază că Tribunalul Specializat C. este competent să soluționeze prezenta cauză. Solicită respingerea excepției. Totodată, invocă o chestiune prealabilă și anume neregularitatea comunicării cererii de chemare în judecată cu pârâta pentru a putea depune la dosar întâmpinare.
Instanța reține cauza în pronunțare, cu privire la excepția invocată.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată în data de 31 mai 2013, la Tribunalul Specializat
C., reclamanta SOLVENDI S. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC I. E. SA, a chemat-o în judecată pe pârâta E. H. L., având sediul în Cipru, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.428.617,88 lei reprezentând debit restant
aferent facturilor fiscale nr. 56/_ | , 63/_ | , 70/_ | , 73/_ | , 77/_ |
, 79/_, 83/_, 84/_ | , 86/_ | , 87/_ | , 92/_ | , obligarea |
pârâtei la plata dobânzii legale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta figurează în evidențele debitoarei cu o creanță în valoare de 1.428.617,88 lei. Această creanță are ca temei contractul comercial nr. 2/E/97 în baza căruia s-au desfășurat relațiile comerciale între cele două societăți, astfel că devin incidente prev. art. 1073 din Vechiul cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi
îndeplinirea exactă a obligației, iar în cazul în care debitorul nu-și execută obligația se angajează răspunderea contractuală a acestuia din urmă. În baza acestui contract debitoarea i-a livrat pârâtei produse constând în mobilier pentru copii, produse care au fost livrate împreună cu facturile aferente emise și au fost însoțite de scrisorile de transport internațional, precum și de avizele de însoțire a mărfurilor, fapt ce atestă prestarea efectivă a serviciilor la care s-a obligat debitoarea. Pârâta nu și-a onorat obligația contractuală față de debitoare, neexecutând obligația constând în plata prețului facturat. După cum s-a reținut și în doctrină, pentru a fi în prezența răspunderii contractuale este necesară întrunirea a patru condiții, respectiv existența unei fapte ilicite constând în neexecutarea unor obligații comerciale contractuale, existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorului, existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu și culpa, greșeala sau vinovăția debitorului. Pârâta nu a achitat contravaloarea produselor livrate, astfel că nu și-a executat obligația sa principală. În doctrină s-a subliniat că în caz de neexecutare totală, răspunderea contractuală se va angaja cu certitudine, debitorul fiind obligat să repare întregul prejudiciu cauzat. Prin neonorarea obligației de plată a prețului debitoarea a suferit un prejudiciu patrimonial întrucât nu a primit suma ce i se cuvenea ca urmare a executării obligațiilor ce îi reveneau. Prejudiciul este unul cert, constând în contravaloarea facturilor fiscale neachitate. în materie contractuală, existența raportului de cauzalitate între neexecutarea obligațiilor contractuale și prejudiciul pricinuit creditorului este prezumat. Culpa sau vinovăția pârâtei rezultă din neonorarea obligației principale contractuale, conform prevederilor art. 1082 din Vechiul Cod civil.
La acest termen de judecată, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, reprezentanții părților opunându-se admiterii ei.
Analizând excepția invocată, instanța o va admite conform art. 132 N.C.pr.civ. și va dispune trimiterea dosarului spre soluționare Tribunalului C., pe raza teritorială a căreia își are sediul pârâta, acțiunea fiind înregistrată în data de 31 mai 2013, după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă și având ca obiect principal, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri având o valoare de peste un milion de lei.
Așa cum se deduce din prevederile art. 94, pct. 1, lit. j și art. 95 C.pr.civ., tribunalele sunt competente să soluționeze cererile în materie civilă cererile având o valoare de peste 200.000 lei.
Faptul că litigiul se poartă între "profesioniști"; nu atrage competența materială de soluționare a acestuia de către Tribunalul Specializat C., neexistând vreo normă de procedură care să prevadă faptul că litigiile dintre
"profesioniști"; trebuie să fie judecate de către această instanță specializată. Instanță specializată fiind, Tribunalul Specializat C. nu poate soluționa decât acele cauze ce îi sunt expres date de către legiuitor spre competentă soluționare. Categoria "profesioniștilor"; nu este identică și nu poate fi confundată cu cea a foștilor comercianți, o extindere a competenței, prin analogie, considerând că automat toate litigiile purtate între "profesioniști"; trebuie soluționate de către instanțele specializate, foste comerciale, neputând fi făcută. La stabilirea competenței materiale, nu se poate aplica vreo analogie, normele ce
reglementează această materie, trebuind să fie exprese și de strictă interpretare. Nu există nicio normă legală care să prevadă că fostele instanțe comerciale se transformă în instanțe "profesioniste"; practic toate textele de lege ce se refereau la competența instanțelor comerciale față de raporturile dintre comercianți, fiind căzute în desuetudine, odată cu dispariția "dreptului comercial";, ca ramură distinctă a "dreptului civil";.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Declină competența materială de soluționare a cererii formulată de către reclamanta SOLVENDI S., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC I.
SA C. -N., în contradictoriu cu pârâta E. H. L. CIPRU, în favoarea Tribunalului C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. S. M.
| ← Sentința civilă nr. 1365/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 253/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
