Decizia civilă nr. 7/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ 4204
DECIZAI CIVILĂ NR.7/R
Ședința publică din 18 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE N. B. - judecător
J. ecător V. F.
J. ecător V. P.
G. ier M. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. M., cu sediul în B. M. ,
A. S., nr. 2A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 4245 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în contradictoriu cu intimata SC SS
, având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de_, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 4245/26 aprilie 2012 a Judecătoriei B. M. a luat act de renunțarea contestatoarei SC SS la judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării silite, s-a admis cererea formulată de contestatoarea SC SS cu sediul procesual ales în B. M. b-dul Republicii nr. 2, jud. M. în contradictoriu cu intimata A. N. de Administrare F.
- D. G. a F. P. M. cu sediul în B. M. str. A. S. nr. 2A, s-a desființat Decizia de Instituire a Măsurilor Asiguratorii emisă la data de_ de intimată, în dosarul execuțional nr. 1356/_ a fost obligată intimata la
plata sumei de 1199 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea contestatoarei.
În considerentele sentinței s-a reținut că în perioada_ -_, inspectori fiscali din cadrul ANAF au efectuat inspecție fiscală pentru activitatea desfășurată de agentul economic SC SS .
La data de 13 februarie 2012, D. G. a F. P. M. a întocmit referatul justificativ al măsurilor asiguratorii. Astfel, în înscrisul depus la fila 96 din dosar se menționează că există indicii potrivit cărora există pericolul ca debitorul să se sustragă să își ascundă ori să-și risipească patrimoniul periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
În urma referatului arătat, la data de 13 februarie 2012 a fost emisă Decizia de instituire a Măsurilor Asigurătorii pentru suma de 2.088.334 lei, sens în care au fost dispuse măsuri asiguratorii pentru bunuri și disponibilități bănești în valoare de 2.748.791 lei.
Măsura a fost luată în temeiul art. 129 alin. 4 din OG 92/2003, iar în ceea ce privește bunurile cu privire la care au fost luate măsuri asiguratorii acestea sunt evidențiate în înscrisul depus la filele 33-35.
Măsurile luate de inspectorii fiscali sunt măsuri asiguratorii luate potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 2 din OG 92/2003. Acest text de lege arată că "Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.";
În cuprinsul deciziei atacate (f.33-35) se menționează în motivare că
"valoarea mare a debitelor și accesoriilor aferente constatate, precum și situația financiară precară"; au determinat luarea acestor măsuri asiguratorii.
Contestatoarea a susținut că luarea măsurilor asiguratorii nu a fost o decizie motivată decât într-o simplă propoziție.
Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii a fost dispusă înainte de emiterea titlului de creanță, deoarece în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii se menționează faptul că suma reprezintă "obligații de plată suplimentare estimate prin referatul întocmit de organul fiscal";.
Potrivit art. 129 alin. 5 din OG 92/2003, "Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.";
În cuprinsul motivelor indicate se arată că debitul este mare, iar situația financiară a firmei este una precară. Din perspectiva textelor legale arătate mai sus, instanța reține că motivarea luării deciziei trebuie realizată și prin prisma pericolului ca debitorul, prin faptele sale să se sustragă de la executare, să se ascundă sau să risipească averea și astfel să fie periclitată sau îngreunată executarea.
S-a reținut că suma menționată de agenții DGFP M. este una considerabilă, fiind estimată la valoarea de 2.088.334 lei. Cu toate că suma este una ridicată, se mai reține că activele contestatoarei sunt evaluate, potrivit mențiunilor din Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii la valoarea de
1.753.173 lei. De asemenea, se reține că sumele datorate de beneficiarii lucrărilor efectuate de debitorul fiscal sunt de 698.254 lei, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că în cursul anului 2011, contestatoarea SC S.
S. a achitat către bugetul de stat suma de 285.710 lei.
S-a mai reținut că la momentul formulări cererii are în derulare contracte cu o valoare mai mare de 15.000.000 lei. Din acest punct de vedere se reține că sumele rulate de contestatoare sunt și acestea relativ mari, depășind de aproximativ 7 ori suma estimată de intimată ca fiind datorată către bugetul de stat.
Susținerea din motivarea deciziei de instituire a măsurii asiguratorii cu privire la situația financiară precară nu poate fi reținută.
Din cuprinsul raportului de inspecție fiscală generală se constată că pentru perioada 2007-2010 contestatoarea a realizat profit în mod constant, acesta fiind evidențiat la fila 45 din dosar.
Pe de altă parte s-a reținut că societatea contestatoare nu are datorii față de alte societăți comerciale, astfel că din acest punct de vedere se consideră că nu se poate reține că SC SS ar avea o situație financiară precară.
Având în vedere cele de mai sus se consideră că apărarea petentei, potrivit căreia cererea nu a fost motivată nu se poate reține. Cu toate acestea analizând datele menționate în cuprinsul deciziei depuse la dosarul cauzei instanța reține că luarea măsurilor asiguratorii nu este justificată, deoarece nici din raportul de inspecție fiscală și nici din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei nu rezultă că SC SS ar avea o situație financiară precară.
În privința susținerii că adresa de înființare a popririi nu a fost comunicată debitoarei fiscale nu a fost reținută de instanță deoarece instanța a desființat Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, astfel că celelalte acte întocmite în baza acestei decizii nu mai pot fi puse în executare..
În ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării măsurilor asiguratorii, se reține că SC SS a renunțat la soluționarea acestui capăt de cerere, astfel că instanța, în baza art. 246 C.proc.civ., a luat act de această renunțare la judecată.
În privința cererii de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C.proc.civ., deoarece intimata a căzut în pretenții, contestația formulată fiind admisă.
Astfel, intimata D. G. a F. P. M. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, conform chitanței nr. 27 din data de_ (f.163), precum și suma de 194 lei taxa judiciară de timbru și 5 lei timbrul judiciar.
Reținând cele de mai sus, instanța a admis cererea formulată de contestatoarea SC SS, împotriva măsurilor asiguratorii instituite de D.
G. a F. P. M., acestea fiind anulate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata D. G. a F.
P. M., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii contestatoarei.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că așa cum rezultă din textul legii (alin. 2), măsurile asiguratorii sub forma popririi și sechestrului asigurator pot fi instituite asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia. Aceste măsuri se dispun prim decizie emisă de organul fiscal competent și pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță (cazul de față), având la bază o creanță certă executarea silită este legal demarată și îndeplinită.
Organele fiscale în mod corect au procedat la instituirea măsurilor asiguratorii, respectând astfel prevederile art. 129 din O.G. nr. 92/2003, modificată și republicată.
Astfel, contestația la executare este destinată să înlăture neregularitățile săvârșite cu prilejul executării silite sau să explice dispozitivul hotărârii și nu constituie un mijloc procedural prin care să se poată anula sau modifica chiar titlul executoriu.
În fapt, poprirea a fost emisă în baza art. 149 alin. 1din O.G. nr. 92/2003-republicată cu modificările și completările ulterioare, pentru sumele de bani datorate sau pe care le vor datora societățile comerciale amintite, debitorului SC SS .
Măsura popririi sumelor de bani datorate sau care vor fi datorate cu orice titlu de către terți unui debitor, este o măsură de executare pentru debitor și nu pentru terțul poprit.
Potrivit opiniei majoritare exprimată în legătură cu natura juridică a popririi, acesteia i-a fost atribuit un caracter mixt, de cat de conservare și executare, ceea ce conferă instituției o configurație proprie față de celelalte forme execuționale.
Astfel, poprirea debutează ca un act de conservare cu efect de indisponibilizare a valorilor urmărite în mâinile terțului, și care numai după validarea popririi poate fi urmărit direct de către creditor, când terțul va lua locul debitorului urmărit prin transferul judiciar al creanței.
Potrivit dispozițiilor legale care reglementează poprirea, în baza adresei de înființare a popririi, se instituie în sarcina terțului poprit obligația de a bloca sumele de bani și de a-i plăti direct creditorului.
Ca efect al măsurii indisponibilizării, terțul poprit este oprit să mai facă orice plată către creditorul sau, sub sancțiunea de a răspunde pentru prejudiciul cauzat creditorului popritor, căruia nu îi va putea fi opusă plata, având posibilitatea să pretindă o nouă executare.
Cu privire la cheltuielile de judecată, recurenta solicită respingerea petitului cu privire la cheltuielile de judecată ca fiind inadmisibil astfel cum a fost formulat.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimata SC. SS, prin reprezentantul său prezent în instanță a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Așa cum corect a reținut prima instanță, din actele dosarului nu rezultă situația financiară precară a contestatoarei pe care o invocă intimata în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii.
Ba mai mult, contrar concluziilor judecătorului fondului, tribunalul apreciază că decizia atacată de către contestatoare nu este motivată, un argument în plus pentru a constata că sentința primei instanțe prin care s-a dispus desființarea respectivei decizii nu se impune a fi reformată.
Potrivit art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 măsurile asiguratorii se dispun când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Așadar, luarea măsurilor asiguratorii se justifică doar în cazul în care este incident unul dintre cele trei cazuri de pericol prevăzute de art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003.
În nicio altă situație măsura asiguratorie nu își are un fundament legal.
Și atunci, prin prisma incidenței unuia sau mai multora dintre cazurile de la alin. 2, trebuie interpretate și dispozițiile de la alin. 5 al art. 129 privitoare la motivarea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii. Astfel, în conținutul motivării este obligatoriu să se reflecte considerentele pentru care organul fiscal a apreciat că există pericolul ca debitorul fie să se sustragă, fie să se ascundă, fie să își risipească patrimoniul, periclitând astfel sau îngreunând colectarea. În lipsa unor astfel de considerente în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, decizia se socotește a fi nemotivată.
Pentru aceste toate considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat
recursul declarat de către intimata D. G. A
P. M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 4245 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, județul M., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 18 Ianuarie 2013. Președinte J. ecător J. ecător
N. F. V. P. V.
ier
M. detașată la Secția a I-a civilă semnează grefier șef secție
Red. / P.V.-_
Tred. C.C.-_ /2 ex
J. ecător la fond:M. B. P.
| ← Decizia civilă nr. 239/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 48/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
