Decizia civilă nr. 410/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 410/2013
Ședința publică din data de 20 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. JUDECĂTOR: L. T. B. JUDECĂTOR: A. P. M.
GREFIER: M. DP
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta P. D. împotriva Sentinței civile nr.11095/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata SC C. SA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimată avocat Moruțan Alin, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul intimatei invocă excepția netimbrării recursului
, față de nedepunerea de către recurentă a taxei de timbru în cuantum de 97 leu și a timbrului judiciar de 5 lei, astfel cum i s- a pus în vedere la termenul anterior de judecată, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține recursul în dezbatere, față de excepția netimbrării acestuia invocată de reprezentantul intimatei.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată;
Prin sentința civilă nr.11095/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost respinsă contestația la executare formulată și precizată de contestatoarea P. D., în contradictoriu cu intimata SC C. SA, prin C. individual de insolvență P. I., ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 6497/2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., contestatoarea P. D. fost obligată să plătească intimatei SC C. SA suma de 988 lei, reprezentând chirie restantă pentru perioada iunie 2008 - noiembrie 2009 și penalități de întârziere corespunzătore acestei sume, în cuantum de 1% pe zi de întârziere, începând cu data scadenței și până la data efectivă a plății, 120 lei contravaloare utilități și cheltuieli de judecată în valoare de 119 lei.
În baza acestei hotărâri, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a început executarea silită a contestatoarei, fiind întocmit în acest sens dosarul de executare nr. 48/2012 a S.C.P.E.J. Andronesi
V. n D. & Andronesi D. a M. .
La data de_ contestatoarea a fost somată să plătească intimatei suma de 12.380 lei, fără a se preciza în somație defalcat ce reprezintă această sumă. Din actele dosarului de executare rezultă însă că suma ce se execută se compune din: 988 lei chirie restantă conform titlului, 8902 lei penalități de întârziere calculate de la data scadenței sumei de 988 lei și până la data de_, 119 lei cheltuieli de judecată, 120 lei cheltuieli comune iar suma de 2.251,2 lei reprezintă cheltuieli de executare, din care 1000 lei onorariu avocat și 1240 lei onorariu executor judecătoresc.
Prin contestația la executare formulată și precizată de contestatoare aceasta solicită lămurirea titlului executor reprezentând hotărâre judecătorească în privința penalităților datorate, restrângerea cheltuielilor de executare reprezentând onorariu executor judecătoresc și onorariu de avocat și anularea tuturor formelor de executare întrucât debitul datorat de contestatoare a fost achitat integral de către aceasta, astfel că instanța va analiza actele de executare prin prisma acestor solicitări și motive.
În ceea ce privește lămurirea întinderii titlului executoriu reprezentând sentința civilă nr. 6497/2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. privitor la penalitățile datorate de contestatoare, instanța a constatat că potrivit acestei hotărâri judecătorești contestatoarea a fost obligată la plata penalităților de întârziere aferente sumei de 988 lei, în cuantum de 1% pe zi de întârziere, începând cu data scadenței și până la data efectivă a plății. Astfel, criteriile de determinare a sumei datorate de contestatoare cu titlu de penalități au fost menționate în hotărârea judecătorească, fiind stabilită suma asupra cărora se calculează penalitățile, cuantumul penalităților și perioada pentru care sunt datorate. Suma de 988 lei reprezintă contravaloarea chiriei datorate de contestatoare pentru perioada iunie 2008 - noiembrie 2009 iar data scadenței chiriei pentru fiecare lună din perioada menționată este determinabilă, în contractul de închiriere încheiat între părți fiind menționată data scadenței chiriei. Prin urmare, instanța constată că titlul executoriu conține criteriile necesare determinării cuantumului penalităților, nefiind necesară lămurirea întinderii acestuia. De asemenea instanța reține că prin titlul executoriu nu au fost limitate penalitățile la o anumită sumă iar limitarea acestora în cadrul contestației la executare ar reprezenta o modificare a unei hotărâri judecătorești irevocabile într-un alt cadru decât căile de atac prevăzute de lege, fapt inadmisibil. De asemenea, instanța constată că prin analizarea aplicării dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 469/2002 s-ar repune în discuție fondul cauzei, ori prin lămurirea titlului executoriu nu pot fi aduse modificări sau completări la titlul executoriu. Aplicabilitatea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 469/2002 era necesar, pentru a fi avută în vedere de către instanță, să fie invocată în cadrul dosarului de fond sau în cadrul căilor de atac. Prin urmare instanța reține că sub aspectul lămuririi dispozitivului titlului executoriu contestația la executare este neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de executare instanța a reținut că onorariile executorilor judecătorești se stabilesc în raport de onorariile minimale și maximale prevăzute de Legea 188/2000 și Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006. Astfel, în Anexa 1 a acestui ordin se prevede pentru urmărirea mobiliară a creanțelor un onorariu minim de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 1.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite pentru creanțele în valoare de peste 1.000 lei, dar până la 50.000 lei inclusiv, și un onorariu maxim de 10% din valoarea creanței. În cauză, onorariul executorului judecătoresc a fost calculat în mod corect acesta încadrându-se în limitele maximale, stabilite prin Ordinul 2250/C/2006.
În ceea ce privește onorariul avocațial de 1000 lei, instanța a reținut că acesta constituie o cheltuială ocazionată de efectuarea executării silite, căzând sub incidența art. 371 ind. 7 alin. 1 Cod pr. civ., cauzată exclusiv de culpa contestatoarei care nu a respectat obligația sa stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, ignorând dispozițiile art. 371 ind. 1 alin 1 din codul de procedură civilă potrivit cărora obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. Prin nerespectarea acestor dispoziții legale contestatoarea și-a asumat riscul suportării cheltuielilor de executare silită. De asemenea instanța apreciază că apelarea intimatei la serviciile unui avocat pentru recuperarea creanței pe calea executării silite reprezintă o conduită firească, iar suma de bani avansată de intimată avocatului este o sumă care, în temeiul art. 371 ind 7 alin. 2 din Codul de procedură civilă, trebuie suportată de contestatoare, aceasta fiind cea care a determinat, prin neexecutarea de bună-voie a creanței, efectuarea acestei cheltuieli.
În privința cuantumului onorariului de avocat instanța a constatat că dispozițiile art. 274 alin.
3 din Codul de procedură civilă prevăd posibilitatea ca judecătorii să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau munca depusă de avocat, însă totodată constată că nu există un text legal care să prevadă onorarii avocațiale minimale și maximale, Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și UNBR referindu-se exclusiv la cuantumul onorariilor pentru asistența juridică din oficiu. Astfel, instanța reține că singurele criterii pe care le poate avea în vedere instanța la aprecierea cuantumului rezonabil al onorariului de avocat sunt valoarea pricinii și munca prestată de avocat, însă diminuarea onorariului de avocat este justificată doar în situațiile în care disproporția dintre valoarea litigiului sau munca depusă de avocat este vădită și extrem de mare. În speță, instanța apreciază că pentru executarea silită ce formează obiectul dosarului nr. 58/2012 a S.C.P.E.J. Andronesi V. n D. & Andronesi D. a M., perceperea unui onorariu de 1000 lei, care reprezintă venitul brut al cabinetului de avocat, nu reprezintă o sumă nepotrivit de mare în sensul art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă,
raportat la valoarea creanței - 12.030, 2 lei. În ceea ce privește munca depusă de avocat, aceasta nu se rezumă la redactarea cererii de executare silită, contractul de asistență juridică depus la dosar (filele 50-51) relevând faptul că onorariul cuprinde și consultațiile juridice date pe întreg parcursul fazei de executare silită, asistența, consultarea și redactarea actelor inclusiv în cadrul contestațiilor la executare, astfel că onorariul de 1000 de lei nu este vădit disproporționat, motiv pentru care urmează să respingă cererea contestatoarei de reducere a onorariului de avocat. De altfel, dispozițiile art. 274 alin 3 din Codul de procedură civilă nu au fost edictate cu scopul minimizării cheltuielilor la care va fi obligat debitorul datorită conduitei sale culpabile, prin calcularea de către judecători a costurilor minime necesare judecății sau executării silite, ci urmăresc evitarea unui abuz de drept prin efectuarea unor cheltuieli nepotrivite și extrem de mari raportat la valoarea și natura cauzei. În prezenta cauză instanța apreciază că plata unui onorariu de avocat de 1000 de lei pentru asistarea și reprezentarea creditoarei în faza de executare nu reprezintă un abuz de drept sau o cheltuială nepotrivită, exagerată, și nici nu poate fi interpretată ca o exercitare cu rea-credință a drepturilor de către intimată. De asemenea instanța reține că achitarea sau neachitarea anticipată a onorariului executorului judecătoresc și a onorariului de avocat pentru faza executării silite nu are relevanță în privința existenței obligației contestatoarei de a achita aceste cheltuieli, întrucât, pe de o parte, potrivit disp. art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000 executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului, iar, pe de altă parte, chiar în situația neachitării anticipate a onorariilor de avocat și executor judecătoresc, prin apelarea intimatei la serviciile avocatului și ale executorului judecătoresc, aceasta a înregistrat un debit în patrimoniul său, debit care trebuie achitat, în temeiul art. 371 ind. 7 alin. 2 Cod procedură civilă, de către contestatoare.
În ceea ce privește cererea de anulare a tuturor actelor de executare datorită achitării integrale a debitului de către contestatoare instanța a constatat că potrivit chitanțelor depuse la fila 44 contestatoarea a achitat suma totală de 1300 lei reprezentând contravaloare chirie și utilități însă achitarea sumei a avut loc în cursul anilor 2008-2009, prin urmare anterior pronunțării sentinței civile nr. 6497/2010 a Judecătoriei B. . În cadrul contestației la executare nu mai pot fi invocate elemente de natură a diminua sau stinge datoria, preexistente hotărârii judecătorești ce reprezintă titlul executoriu, ci doar elemente ulterioare (în cazul de față dacă s-a plătit debitul după pronunțarea hotărârii) întrucât contestația la executare nu este un mijloc procedural destinat a anula sau modifica titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac. Astfel, instanța nu poate, în această cale, să examineze împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, întrucât ar avea drept consecință încălcarea puterii de lucru judecat, motiv pentru care solicitarea contestatoarei de anulare a actelor de executare întrucât datoria fusese achitată anterior pronunțării sentinței civile care stă la baza executării silite este neîntemeiată.
Având în vedere aceste considerente instanța a respins contestația la executare formulată de contestatoare, aceasta fiind neîntemeiată, și, raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și la dispozițiile art. 274 Cod pr. civ., a respins și cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta P. D., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și respingerea formelor de executare ca nefondate.
În motivare s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că, deși a făcut dovada plații unei sume de 1300 lei cu titlu de chirii restante si utilități pentru perioada anilor 2008-2009, aceasta plată nu mai poate fi luată în considerare întrucât a fost făcută anterior pronunțării sentinței civile nr. 6497/2010 a Judecătoriei B. - titlul executor din prezentul dosar; în acest sens s-a apreciat că "in cadrul contestației la executare nu mai pot fi invocate elemente de natură a diminua sau stinge datoria, preexistente hotărârii judecătorești ce reprezintă titlul executoriu, ci doar elemente ulterioare... întrucât contestația la executare nu este un mijloc procedural destinat a anula sau modifica titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza dosar prin intermediul căilor de atac"
Recurenta apreciază că actualmente, în cadrul contestației la executare poate face dovada achitării parțiale/totale a debitului, prin prezentarea chitanțelor emise de către urmăritoare, dovezi care nu au fost avute în vedere de către instanța ce a pronunțat titlul executor. In cazul contrar s-ar
ajunge "pe cale legala" la o îmbogățire fără justă cauza a urmăritoarei SC C. SA, prin executarea silita a unor sume care au fost deja achitate o data cu titlu de chirii restante, ceea ce apare ca inadmisibil.
In al doilea rând, se apreciază că trebuia admisă și cererea de reducere a cheltuielilor de executare silită - onorariile executorului si biroului avocațial, deoarece nu s-a făcut dovada concretă a achitării efective a acestor onorarii prin prezentarea la dosar a chitanțelor doveditoare iar sumele de câte 1000 lei pretinse recurentei cu titlu de onorarii avocat și executor judecătoresc, sunt vădit exagerate, reprezentând 1/5 raportat la suma de 10.000 lei - debit de executat.
Analizând actele și lucrările dosarului,
tribunalul reține că pentru termenul din data de_ s-a stabilit că recurenta datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar de 5 lei, dispunându-se citarea acesteia cu mențiunea achitării acestor sume, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Cu toate acestea, recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței deși s-au acordat două termene de judecată în acest scop, astfel încât, față de disp.art.20 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.146/1997 combinat cu art.3 alin.2 din OG nr. 32/1995, cunoscut fiind principiul plății anticipate a taxelor judiciare de timbru, tribunalul va admite excepția netimbrării recursului, cu consecința anulării acestuia ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția netimbrării recursului și, în consecință:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta P. D. împotriva sentinței civile nr.11095/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
D. E. L. | L. | T. | B. | A. P. M. |
GREFIER,
M. DP
Red/dact DEL/HAV
_ /2 ex
Jud. fond. O.G.
| ← Sentința civilă nr. 553/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 163/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
