Decizia civilă nr. 432/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.432/2013
Ședința publică din data de 02 septembrie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: C. G. JUDECĂTOR:V. L. O. JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind recursul formulat de recurenta W. E. în contradictoriu cu intimata SC B. C. C. SA împotriva sentinței civile nr. 2305/2013 pronunțate la 6 februarie 2013 în dosarul_ al Judecătoriei C. -Napoca, cauza având ca obiect în primă instanță contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă în reprezentarea intereselor recurentei, d-ul avocat Gaziuc Todor, cu împuternicire depusă la dosar, f.7 și d-na consilier juridic
P. Anișoara, cu delegație de reprezentare atașată întâmpinării. Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-a înregistrat de către intimată, prin fax, la data de 02 septembrie 2013, întâmpinare, un exemplar al acesteia comunicându-i-se reprezentantului recurentei.
Reprezentanta intimatei depune dovada achitării taxei judiciare în cuantum de 97 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei.
Reprezentantul recurentei solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru studierea întâmpinării.
Reprezentanta intimatei nu se opune.
T. ul dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate reprezentantului recurentei să ia act de conținutul întâmpinării și pentru exprimarea poziției procesuale.
La cea de-a doua strigare se în reprezentarea intereselor recurentei, d-ul avocat Gaziuc Todor, cu împuternicire depusă la dosar, f.7 și d-na consilier juridic
P. Anișoara, cu delegație de reprezentare atașată întâmpinării.
Reprezentanta intimatei solicită recalificarea căii de atac din recurs în apel deoarece prin cererea de chemare contestatoarea a invocat motive specifice opoziției la executare, iar calea de atac împotriva hotărârii pronunțate este apelul.
T. ul pune în discuție cererea formulată de reprezentanta intimatei.
Reprezentantul recurentei solicită respingerea cererii de recalificare a căii de atac din recurs în apel având în vedere că acțiunea introdusă la instanței de fond de către debitoare este o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art.399 și urm. C.pr.civ și nu o opoziție la executare întemeiată pe prevederile legii speciale, Legea nr.58/1934; în aceste condiții calea de atac este recursul și nu apelul.
Deliberând asupra cererii de recalificare a recursului în apel, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.129 alin.6 C.pr.civ, instanța este ținută să se pronunțe asupra cererii formulate de către reclamant și în limitele deduse de acesta, or, având în vedere faptul că reclamantul a înțeles să formuleze în mod
expres contestație la executare, aspect pe care l-a avut în vedere și instanța de fond în momentul soluționării cererii și având în vedere faptul că împotriva hotărârii pronunțate de către instanța de fond în cadrul contestației la executare, calea de atac este recursul, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de recalificare a recursului în apel.
Raportat la aceste aspecte, reprezentanta intimatei arată că nu mai susține excepția tardivității recursului.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a hotărârii recurate și pe cale de consecință, admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată și anularea executării silite pentru motivele de fapt și de drept arătate în cererea de recurs. Apreciază că instanța de fond a reținut în mod greșit că apărările invocate de recurentă sunt apărări specifice opoziției la executare; nulitatea invocată reprezintă de fapt o caducitate a titlului executori pus în executare în sensul că biletul la ordin emis de către debitoare și avalizat de către recurentă a rămas caduc ca urmare a faptului că nu a fost introdus spre decontare în momentul în care societatea desfășura încă activitate. Acest bilet la ordin a fost introdus spre decontare când contul în care urma să se facă plata nu mai exista, exista doar
contul unic ca urmare a intrării debitoarei în insolvență, iar în aceste condiții creditoarea a decăzut din dreptul de a mai folosit acest bilet la ordin. Raportat la aspectele arătate, apreciază că executarea silită se face cu încălcarea prevederilor
legale. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru judiciar și timbrul judiciar în acest ciclu procesual, taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariul avocațial la fond.
În ceea ce privește întâmpinarea formulată, reprezentantul recurentei apreciază că toate apărările invocate în cuprinsul acesteia se referă doar la acea problemă referitoare la recalificarea căii de atac din recurs în apel, nu s-a referit la apărările invocate de către recurentă în memoriul de recurs; consideră că toate aceste apărări sunt nepertinente.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Apreciază că toate motivele invocate pe fond de către recurentă se circumscriu opoziției la executare. Cu privire la caducitatea biletului la ordin, arată că recurenta nu mai avea nici o calitate în societatea emitentă la momentul depunerii spre decontare; recurenta a avalizat biletul în nume propriu, avalul fiind o garanție personală. Potrivit pct.206-208 al normei BNR nr.6/1994, obligația avalistului este o obligație autonomă în sensul că el poate invoca împotriva posesorului cambiei numai excepțiile sale și nu ale persoanei pe care a avalizat-o. Nu solicită cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 2305/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -Napoca a fost respinsă ca neîntemeiata contestația la executare
formulata de contestatoarea W. E. în contradictoriu cu intimata B. C.
C. și s-a luat act de faptul ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că acțiunea a fost întemeiată expres pe prevederile art. 399 Cod de procedura civila, contestatoarea susținând și în ședința publică, prin reprezentant, faptul că nu a formulat o opoziție la executare. Titlul executoriu în baza căruia a fost începută executarea silită contestată este reprezentat de biletul la ordin emis de către SC LEASING SI CREDIT DIRECT IFN SA în favoarea creditoarei B. C. C. SA pentru suma de 3.260.682,42 bani, avalizat de către contestatoarea W.
E. . Instanța a reținut că ceea ce se contestă este executarea silită însăși privind biletul la ordin.
In acest context, instanța a reținut incidența prevederilor art. 399 alin. 3 Cod de procedura civila potrivit căruia, atunci când executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac, dar si prevederile Legii nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin. Potrivit art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, în termen de 5 zile de la primirea somației, debitorul poate face opoziție la executare. Opoziția se va introduce la judecătoria care a învestit cecul cu formulă executorie care va judeca opoziția potrivit Codului de procedură civilă, de urgență și cu precădere, înaintea oricărei alte pricini. Potrivit art. 63 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, în procesele pornite fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție, la somația de executare, debitorul nu va putea opune decât excepțiunile de nulitate a titlului prevăzut de art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19.
Excepțiunile personale vor trebui să fie de grabnică soluțiune și întotdeauna
întemeiate pe o probă scrisă. Potrivit acestui din urmă text de lege, persoanele împotriva cărora s-a pornit acțiune cambială nu pot opune posesorului excepțiunile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu știință în paguba debitorului.
Prima instanță a apreciat că opoziția la executare apare ca fiind o procedură specială față de contestația la executare, concursul dintre acestea urmând a fi tranșat potrivit principiului de drept specialia generalibus derogant (reglementarea speciala deroga de la reglementarea generala).
In raport de aceste reglementari, instanța a reținut că pe calea opoziției la executare pot fi atacate "pe fond"; titlurile de credit precum biletul la ordin, aceasta procedura permițând debitorului să conteste conținutul titlului ori să atace executarea silită însăși pentru motivele ce existau la momentul emiterii somației la care se refera art. 63 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin. Contestația la executare este și aceasta admisibilă în cadrul executărilor silite pornite în baza unui titlu de credit - titlu executoriu, însă sfera acesteia este limitata la acte de executare concrete, art. 62 din Legea nr. 58/1934 trimițând în completare la prevederile Codului de procedura civila.
Analizând motivele invocate de contestatoare, instanța a constatat că acestea se circumscriu opoziției la executare, în esență, aceasta invocând prevederile art. 12 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin referitoare la dreptul de a completa biletul la ordin emis în alb într-un termen de 3 ani de la data emisiunii acestuia. Astfel de motive neputând face obiectul unei contestații la executare, nu au fost incluse în sfera analizei, ele fiind inadmisibile,
acestea putând fi analizate în cadrul opoziției la executare, cale de atac speciala în privința căreia legea instituie norme de procedura imperative distincte.
În ceea ce privește dreptul de a depune spre decontare biletul la ordin în condițiile în care debitorul principal intrase in procedura insolvenței, chiar și dacă s-ar considera ca acest motiv ar putea fi analizat în cadrul unei contestații la executare (deși e o cauză existentă la data emiterii somațiunii), instanța l-a înlăturat ca neîntemeiat de vreme ce procedura executării silite a fost pornită în contra avalistului și nu a emitentului biletului la ordin, prevederile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 fiind elocvente in acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta W.
E., solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că instanța de fond a apreciat corect faptul că în speță, executarea silită efectuându-se în baza unui titlu executor care nu este o hotărâre judecătorească se pot formula apărări și în ceea ce privește valabilitatea sau nevalabilitatea titlului executor. Ceea ce a greșit instanța de fond este calificarea dată motivelor invocate de recurentă, apreciind că acestea se încadrează în motive de opoziție le executare și nu de contestație la executare, susținându-se că instanța a greșit când a calificat motivele din contestație ca și motive de opoziție la executare.
În conformitate cu prevederile art. 62 coroborat cu art. 63 din Legea nr. 58/1934, pe calea opoziției la executare se pot invoca doar apărări în ceea ce privește nulitatea titlului, potrivit art. 2 precum și cele care nu sunt oprite de art.
19 din lege. Astfel, art. 2 se referă la nulitatea titlului când acestuia îi lipsesc condițiile stabilite la art. 1, ceea ce recurenta nu a contestat, titlului în baza căruia a început executarea silită nelipsindu-i niciuna din condițiile menționate la art. 1 din Legea nr. 58/1934.
Apărările invocate de recurentă nu se circumscriu nici cauzelor de anulare a executării silite prevăzute de art. 19 din Legea nr. 58/1934. S-a arătat foarte clar că una dintre apărări se referă la caducitatea titlului executor, în sensul că recurenta a semnat și avalizat biletul la ordin în calitate de administrator al debitoarei, ori la data depunerii spre decontare la bancă de către creditoare a biletului la ordin, aceasta nu mai avea calitatea de administrator al societății și în consecință, biletul la ordin a devenit nul, dar nu din motivele menționate expres la art. 2 sau 19 din Legea nr. 58/1934, ci din motive de caducitate a titlului executor. Această concluzie se trage foarte clar din prevederile actului adițional la contractul de credit semnat și de recurentă, act generator de obligații. Biletul la ordin era un accesoriu la contractul de credit, iar în momentul în care avalistul pierde calitatea pentru care a semnat biletul la ordin, acest act este lovit de nulitate.
M. ivul de nulitate a executării silite pentru faptul că, la data înregistrării cererii de executare silită, debitoarea se afla în procedura insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006, încă din data de_, iar biletul la ordin nu mai putea fi depus în bancă spre decontare, deoarece contul pentru care a fost emis pentru decontare nu mai exista nu se referă la faptul că recurenta nu ar putea fi executată silit din cauză că cealaltă codebitoare este în insolvență, ci cu totul altul.
Pentru ca un bilet la ordin să devină titlu executor este nevoie ca acesta să fie refuzat la bancă de la decontare după depunerea de către deținătorul de bună
credință, iar în urma refuzului să se investească cu formulă executorie. Având în vedere că procedura prealabilă pentru a se constata valoarea de titlu executor a acestui act a fost viciată, acest act nu poate constitui titlu executor. Biletul la ordin depus de către creditoare spre decontare a devenit caduc, adică inoperabil, pentru că creditoarea nu-l mai putea folosi după intrarea în insolvență a debitoarei principale. Având în vedere că creditoarea nu putea folosi acest bilet la ordin pentru a se realiza finalitatea acestuia de a deveni titlu executor, acesta nu poate fi opus nici recurentei și, în aceste condiții, îi lipsește puterea titlului executor.
Recurenta a arătat că nici cel de al doilea motiv de nulitate a titlului executor nu se încadrează în prevederile art. 2 și 19 din Legea nr. 58/1934. Esența acestui motiv este aceea că la momentul depunerii spre decontare banca trebuia să verifice specimenul de semnătură pe cont, ori recurenta nemaifiind administrator, nu mai avea specimen de semnătură și nici calitatea de administrator, pentru că în această calitate an avalizat Biletul la Ordin și nu în calitate de girant sau fidejusor.
Creditoarea nu a respect prevederile legale în vigoare în ceea ce privește completarea și depunerea spre decontare a unui bilet la ordin lăsat "în alb";. Dispozițiile art. 70 din Normele BNR nr. 7/1994 arată foarte clar care este biletul la ordin în alb. După modificarea calității de administrator, recurenta i-a adus la cunoștință creditoarei acest aspect, iar din acel moment, biletul la ordin semnat de recurentă a devenit caduc. Această situație se încadrează în prevederile art. 73-76 din Normele BNR nr. 7/1994 care stabilesc modul de completare a biletelor la ordin în alb și care este consecința încălcării acestor prevederi legale. Pentru completare, în asemenea situații, creditoarea trebuia să aibă un mandat din partea recurentei și să se dovedească posesoare de bună credință. Din conținutul biletelor la ordin rezultă că acestea au fost depuse la bancă spre decontare la data de_, dată la care creditoare nu mai avea mandat nici din partea debitoarei, pentru că aceasta era în procedura insolvenței și nici din partea recurentei, pentru că nu mai deținea calitatea de administrator la debitoare de aproximativ doi ani. Astfel, creditoarea era deținătoarea unui biletul la ordin care și-a pierdut valabilitatea. Acest bilet la ordin nu putea să fie declarat nul pentru nu-i lipsea niciuna din condițiile stabilite la art. 1 din Legea nr. 58/1934 și nu se pot invoca nici condițiile de nulitate menționate în Art. 19 din Legea nr. 58/1934.
Recurenta a apreciat că instanța de fond a încadrat greșit și acest motiv de caducitate sau nulitate a titlului executor, care duce la nulitatea executării silite.
S-a arătat că și al treilea motiv de nulitate a executării silite nu se poate invoca pe calea opoziției la executare, ci doar pe calea contestației la executare. Recurenta a apreciat că executarea silită a început cu nerespectare prevederilor legale în vigoare, încălcându-se prevederile art. 61 alin. 5 din Legea nr. 58/1934 și art. 320 lit. (g) din normele BNR nr. 7/1994. În conformitate cu aceste prevederi legale, somația de executare silită va trebui să cuprindă transcrierea exactă a biletului la ordin, ori dintr-o verificare atentă a somației emise în cadrul executării silite rezultă foarte clar că somația nu cuprinde transcrierea exactă a biletului la ordin, ci o fotocopiere a acestuia, ori în această situație sancțiunea este nulitatea executării silite.
Prin întâmpinare, intimata B. C. C. S.A. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului promovat împotriva sentinței civile nr. 2305 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul cu nr._ la data de 12 martie 2009.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că având în vedere că recurenta și-a întemeiat acțiunea pe fond în baza Legii 58/1934, prima instanță a calificat corect cadrul procesual sub aspectul obiectului pricinii. În același timp, calea de atac declarată de către recurenta W. E. ca fiind recurs, se considera a fi greșit încadrată, având în vedere prev. art. 54 din Legea nr. 59/1934, conform cărora "hotărârea pronunțată asupra opoziției va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunțare";.
Referitor la caducitatea biletului la ordin în alb pentru motivul ca recurenta nu mai avea nici o calitatea în societatea emitentă a biletului la ordin la momentul depunerii acestuia pe circuit intimata a arătat că la momentul emiterii biletului la ordin, recurenta avea calitatea de administrator al SC Leasing si Credit Direct IFN SA, aceasta avalizând în nume propriu biletul la ordin în alb. Faptul ca la momentul introducerii biletului la ordin în alb pe circuit spre încasare recurenta nu mai avea nicio calitate în societatea respectivă, nu este de natura sa duca la nulitatea respectivului bilet la ordin. Biletul la ordin în alb este una din garanțiile creditului acordat în data de_ . Executarea silită a fost demarata de banca împotriva recurentei în calitate de avalist al biletului la ordin în alb (nu ca și administrator al emitentului Biletului la ordin). Biletul este semnat de recurentă atât în calitate de reprezentant al societății emitente a biletului la ordin în alb, cât și ca avalist. Avalul este valabil conform art. 34 din Legea nr. 58/1934 și punct 200 din Norma cadru BNR nr. 6/1994. Potrivit art. 35 din Legea nr. 58/1934 avalistul este ținut în același mod ca și acela pentru care a garantat; obligația avalistului fiind autonomă.
Conform prevederii art. 33 din Legea nr. 58/1934 avalul este garanția personala înscrisă în textul cambiei, în speță în textul biletului la ordin, prin care o persoana care poate fi un terț își asumă obligația de a plăti integral sau parțial, suma din cambie/bilet la ordin. Garanția dată prin aval are un caracter autonom, producând efecte juridice proprii. Independența obligației de garanție prin aval este expres consacrata de art. 35 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 care prevede ca obligația este valabilă, chiar dacă obligația cambiala pe care a garantat-o ar fi nulă, din cauze substanțiale care nu țin de formalismul cambiei/biletului la ordin. Normele cadru ale BNR nr. 6/1994 prevăd la pct. 207 și 208, ca obligația avalistului este o obligație autonomă, în sensul ca el (avalistul) poate invoca împotriva posesorului cambiei numai excepțiile sale și nu ale persoanei pe care a avalizat. Faptul ca nu s-a respectat de către B. prevederile legale în ceea ce privește completarea și depunerea spre decontare a biletului la ordin în alb: biletul la ordin în alb a fost corect completat și cuprinde toate mențiunile prevăzute ta art. 104 din Legea nr. 58/1934; a fost depus spre încasare în termenul legal de 3 ani, refuzat la plata pentru lipsa de disponibil și a fost investit cu formula executorie de către Judecătoria Cluj-Napoca (procedura prealabilă de investire cu formula executorie nefiind în niciun fel viciată).
S-a arătat că în cazul în care titlul executoriu îl reprezintă un bilet la ordin, actele de executare care trebuie întocmite sunt reglementate de art.62 din legea 58/1934 raportat la art. 106 din aceeași lege și la pct. 320. lit. g și j din Norma Cadru a BNR nr. 6/8 martie 1994 privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu cambii și bilete la ordin, care prevăd că executarea unui bilet la ordin va începe printr-o somație adresată unuia sau oricăruia dintre obligații cambiali, care va cuprinde transcrierea exactă a cambiei, precum și a celorlalte acte din care rezultă suma datorată. Această sumă se stabilește de către posesor prin actul de somație. Analizând somația emisă de executor, față de aceste condiții de
formă special, se poate constatata că aceasta a fost legal emisă deoarece s-a făcut transcrierea exactă a biletului la ordin a cărui executare s-a început și au fost trecute in somație toate mențiunile de pe acest bilet la ordin. Somația nu este lovită de nulitate întrucât aceasta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 61 Legea 58/1934, fiind anexat somației biletul la ordin în copie xerox în întregime, ceea ce echivalează cu transcrierea.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
M. ivele de recurs invocate de recurenta W. E. vizează modul în care prima instanță a aplicat în cauza dedusă judecății dispozițiile art. 399 c.pr.civ., astfel încât tribunalul va analiza recursul formulat prin prisma dispozițiilor art. 304 pt. 9 c.pr.civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 399 c.pr.civ. care au motivat în drept soluția primei instanțe de respingere a contestației la executare, împotriva executării silite, precum și a oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Executarea silită începută împotriva debitoarei W. E. se face în temeiul biletului la ordin emis la data de_ de SC LEASING ȘI CREDIT DIRECT IFN SA pentru suma de 3.260. 682,42 lei și avalizat de către debitoare. Potrivit art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, în termen de 5 zile de la primirea somației, debitorul poate face opoziție la executare. Apărările de fond împotriva titlului executoriu pot fi invocate numai în cadrul opoziției la executare, în acest sens fiind și dispozițiile art. art. 63 din Legea nr. 58/1934 conform cărora asupra cambiei si biletului la ordin, în procesele pornite fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție, la somația de executare, debitorul nu va putea opune decât excepțiunile de nulitate a titlului prevăzut de art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19. Potrivit acestui din urmă text de lege, persoanele împotriva cărora s-a pornit acțiune cambială nu pot opune posesorului excepțiunile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu știință în paguba debitorului.
T. ul reține că în mod legal și temeinic prima instanță a apreciat că motivele invocate în cuprinsul contestației la executare nu au legătură cu viciile formelor de executare silită, ci reprezintă apărări de fond împotriva titlului executoriu. Încălcarea înțelegerilor referitoare la completarea biletului la ordin sau exercitarea dreptului de a completa biletul la ordin emis în alb într-un termen de
3 ani de la data emisiunii acestuia, conform art. 12 din Legea nr. 85/2006, reprezintă apărări de fond deoarece au legătură cu modul în care a fost emis titlul executoriu. De asemenea, apărările care vizează îndeplinirea formalităților de prezentare a biletului la ordin la plată nu au legătură cu modul în care au fost întocmite actele de executare silită ulterior emiterii somației cambiale. În cadrul unei contestații la executare nu pot fi invocate nici motive care vizează valabilitatea biletului la ordin sau o eventuală caducitate a acestuia motivat de faptul că avalistul nu mai are calitatea de administrator al emitentului titlului.
În cuprinsul prezentei căi de atac, instanța nu va analiza în ce măsură apărările invocate de către contestatoare în legătură cu biletul la ordin ar fi fost
întemeiate dacă ar fi fost invocate în cadrul unei opoziții la executare, analizarea recursului limitându-se la obiectul cererii cu care a fost învestită prima instanță. Susținerea recurentei conform căreia apărările formulate în cuprinsul contestației la executare nu ar fi putut fi invocate nici în cadrul unei opoziții la executare deoarece nu se încadrează în prevederile art. 63 din Legea nr. 58/1934, nu
justifică invocarea acestor apărări în cadrul contestației la executare. Calea specială pusă la dispoziție de lege pentru a fi formulate apărări împotriva unui titlu executoriu reprezentat de un bilet la ordin este numai opoziția la executare în cadrul căreia pot fi invocate numai excepțiile prevăzute în mod expres de lege. Limitarea motivelor care pot fi invocate în cadrul opoziției la executare nu permite debitorului să invoce motive care vizează fondul titlului executoriu în cadrul contestației la executare, cu încălcarea dispozițiilor art. 399 alin. 3 c.pr.civ. care interzic formularea unor astfel de apărări, cu excepția situației în care nu este prevăzută o altă cale de atac împotriva titlului. Existența unei căi de atac împotriva titlului executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, face inadmisibilă invocarea apărărilor de fond în cadrul contestației la executare, chiar dacă legiuitorul a înțeles să limiteze motivele care pot fi invocate în cadrul unei opoziții la executare.
Față de împrejurările de fapt și de drept reținute, tribunalul apreciază că judecătoria a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și având în vedere că în cauză nu există motive de ordine publică care să conducă la casarea sau modificarea hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta W. E. . Ca o consecință a respingerii recursului, intimata nu a căzut în pretenții, motiv pentru care în temeiul art. 274 c.pr.civ se va respinge ca neîntemeiată cererea recurentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta W. E. în contradictoriu cu intimata SC B. C. C. SA împotriva sentinței civile nr. 2305/2013 pronunțate la 6 februarie 2013 în dosarul_ al Judecătoriei C.
-Napoca pe care o menține în întregime.
Respinge ca neîntemeiată cererea recurentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||||
C. G. | V. | L. | O. | S. I. | A. | B. |
Plecat în concediu de odihnă, semnează președintele instanței
Red.SI/MM 2 ex./_
Judecător fond: I. a T., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 163/2013. Contestație la executare silită | Încheierea civilă nr. 27/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
