Decizia civilă nr. 417/2013. Acțiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA C I V I L Ă Nr. 417/2013
Ședința publică din 26 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: V. C. JUDECĂTOR I. P. JUDECĂTOR A. P. M.
GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurent SC. C. R. M. T. SA (C. ) B., împotriva sentinței civile nr. 9807/08 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimat petenta C. J. PENTRU P.
C. B. N., având ca obiect acțiune în constatare modificare clauze abuzive.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința din 12 iunie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise pentru termenul din 19 iunie 2013 când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru termenul de azi când:
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 9807/08 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ a fost admisă cererea formulată de reclamantul C. J. PENTRU P. C.
B. -N., în contradictoriu cu pârâta SC C. R. M. TELECOMMUNICATIONS SA și pe cale de consecință s-a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzută la punctul 2.3. din Actul adițional la contractul de abonament pentru serviciile C. pentru planurile C. Full Option încheiat la_ între C. prin Dealer GER001.00102 și numitul Florin Gheorghe Uifelean.
S-a aplicat contravenientei SC C. R. M. ELECOMMUNICATIONS SA sancțiunea constând în amenda contravențională în cuantum de 200 lei. S-a dispus obligarea pârâtei la modificarea clauzei contractuale prevăzută la punctul 2.3 din Actul adițional menționat anterior în sensul că taxa de încetare a contractului înainte de termenul stabilit de părți este în cuantum de cel mult echivalentul în lei a sumei de 48 euro, reprezentând subvenția acordată numitului Florin Gheorghe Uifelean, sumă ce va fi percepută la încetarea contractului înainte de termen prin aplicarea unei cote procentuale din suma menționată, avându-se în vedere durata rămasă din contract la data încetării sale raportat la durata totală a contractului menționată la momentul acordării subvenției.
În situația în care pârâta nu își îndeplinește obligația de a modifica clauza de la punctul 2.3. în sensul dispozițiilor instanței în termen de cel mult 15 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, pârâta va fi obligată la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în cauză a fost încheiat contractul de abonament pentru serviciile C. încheiat la_ între C. și numitul Florin Gheorghe Uifelean, pentru o perioadă de 24 luni. Ulterior, la data de_, între părți se încheie Actul adițional la contractul de abonament pentru serviciile C. pentru planurile C. Full Option 60 pentru o altă perioadă de 24 de luni, respectiv, în perioada_ -_, fiind acordată o subvenție de 48 euro, potrivit pct. 1 din actul adițional menționat.
Clauza 2.3. din Actul adițional stabilește costurile de încetare datorate de către Abonat în situația în care încetarea Contractului de Abonament intervine oricând după data semnării
prezentului Act Adițional, dar înainte de expirarea perioadei menționate la articolul 2.1., după cum urmează :
100 RON/SIM dezactivat pentru situația când încetarea contractului a intervenit la mai puțin de 3 luni față de finele noii perioade contractuale ;
200 RON/SIM dezactivat pentru situația când încetarea contractului a intervenit la mai puțin de 6 luni față de finele noii perioade contractuale ;
400 RON/SIM dezactivat pentru situația când încetarea contractului a intervenit la mai puțin de 6 luni față de finele noii perioade contractuale ;
800 RON/SIM dezactivat pentru situația când încetarea contractului a intervenit la mai puțin de 6 luni față de finele noii perioade contractuale.
În speță, abonatul Uifelean a solicitat încetarea contractului la data de_, fiind stabilit în sarcina sa un cost de 800 lei pentru denunțare unilaterală a contractului în temeiul clauzei 2.3 din Actul adițional menționat anterior. În această situație, a fost formulată de numitul Uifelean Florin Gheorghe o sesizare către reclamantă, iar cercetările acesteia au evidențiat faptul că nu au existat o justificare a cuantumului taxei de reziliere impusă abonatului ce a sesizat aspectele cercetate. Reclamanta a procedat potrivit prevederilor art. 12 din Legea nr. 193/2000, cu modificările și completările ulterioare, respectiv, a sesizat judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul își are domiciliul sau, după caz, sediul.
Potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) din același act normativ, cu modificările și completările ulterioare, instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art. 16 și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz. În acest sens, Anexa 1 alin. (1) lit. j) stabilește ca fiind clauză abuzivă aceea prin care este restrâns sau anulat dreptul consumatorului de a rezilia unilateral contractul prin impunerea unei clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunțării unilaterale.
Față de înscrisurile administrate ca mijloc de probă în cauză, instanța reține că stabilirea unui cost de încetare pentru fiecare SIM dezactivat constând în plata unei sume fixe (100 lei, 200 lei, 400 lei sau 800 lei) ce diferă doar după numărul de luni rămase din contract, fără legătură cu subvenția efectiv acordată de către pârâtă, are caracter abuziv și urmează a se constata în acest sens de către instanță, urmând a se aplica și o sancțiune ce constă în amenda contravențională în cuantum de 200 lei, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 193/2000. De altfel, chiar în actul adițional se precizează faptul că subvenția acordată la achiziționarea unui telefon la preț preferențial este în cuantum de 48 euro, acesta fiind prejudiciul efectiv suferit de pârâtă, și anume acela că a plătit în locul clientului suma de 48 euro din prețul telefonului cu scopul de a-l atrage a rămâne în vigoare contractul timp de 24 luni. Faptul că pe lângă acel telefon, în cadrul abonamentului se acordau mai multe facilități constând în convorbiri naționale și internaționale nu poate fi de natură a atrage cheltuieli suplimentare din partea pârâtei, aceste facilități făcând parte din oferta comercială a pârâtei, planul tarifar C. FULL OPTION 60 fiind stabilit a include acele minute incluse și convorbiri la tarifele indicate de pârâtă. Prin urmare, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că numitul Uifelean Florin Gheorghe a beneficiat de o ofertă cu caracter special ce impune facilități inexistente în cazul altor clienți pentru același pachet de servicii și având aceeași vechime în rețea, spre exemplu să fi avut 120 minute incluse în abonament, deși ceilalți abonați aveau 60 minute pentru C. FO 60, instanța reține ca nerelevant numărul de minute și facilitățile contractuale ale abonatului, întrucât în schimbul acestora el plătea suma de 5 euro + TVA (adică aproximativ 6 euro), la fel ca toți ceilalți abonați cu același plan tarifar. În această ordine de idei, instanța reține că abonați ce nu beneficiau de o subvenție la achiziția unui telefon nu puteau fi obligați la o taxă de reziliere unilaterală, ei plătind anticipat o sumă de bani (n.red. abonament) în fiecare lună în schimbul serviciilor și facilităților oferite de pârâtă, astfel că și numitul Uifelean are obligația de a achita o taxă corespunzătoare subvenției acordate de 48 euro, el achitând odată cu plata abonamentului celelalte facilități și servicii prestate de pârâtă, taxa fiind proporțională cu perioada contractuală ce a rămas până la termenul stabilit prin contract ca dată de încetare a contractului.
Față cele expuse, a fost admisă cererea, s-a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzută la punctul 2.3. din Actul adițional, aplicându-se o amendă în cuantum minim de 200 lei, și în mod corelativ admiterii cererii, instanța va dispune obligarea pârâtei la modificarea clauzei contractuale prevăzută la punctul 2.3 din Actul adițional menționat anterior în sensul că taxa de încetare a
contractului înainte de termenul stabilit de părți este în cuantum de cel mult echivalentul în lei a sumei de 48 euro, reprezentând subvenția acordată numitului Florin Gheorghe Uifelean, sumă ce va fi percepută la încetarea contractului înainte de termen prin aplicarea unei cote procentuale din suma menționată, avându-se în vedere durata rămasă din contract la data încetării sale raportat la durata totală a contractului menționată la momentul acordării subvenției. În situația în care pârâta nu își îndeplinește obligația de a modifica clauza de la punctul 2.3. în sensul dispozițiilor instanței în termen de cel mult 15 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, pârâta va fi obligată la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Instanța a luat act de faptul că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată, pârâtei neacordându-i-se asemenea cheltuieli câtă vreme ea a fost cea care a căzut în pretenții.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta SC C. R. M.
T. SA solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe fond a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii formulate de intimata CJPC
B. -N., în subsidiar a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că hotărârea pronunțatul de către instanța de fond nu este temeinica si legala din motivele ce urmează a fi detaliate în cele ce urmează.
Disp.2.1. art 304 pct. 5 Cod procedura civila, instanța de fond a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105/alin. 2 Cod procedură civilă, încălcând dreptul la apărare al recurentei-parate prin respingerea cererii de încuviințare a probei cu expertiza contabila pe motiv că toate costurile rezultă din contractul de abonament.
Față de obiectivele expertizei propuse de către recurenta-pârâta și prevederile contractuale se putea lesne observa că motivația pentru care recurenta-pârâta a solicitat proba cu expertiză a fost tocmai aceea ca în cuprinsul contractului de abonament recurenta-parata nu avea cum sa indice modalitatea in care a ajuns la stabilirea taxelor pentru denunțarea unilaterala/ respectiv la stabilirea diferențiata a acestor taxe eu atât mai mult cu cat aceste taxe sunt stabilite prin raportare la toate contractele de abonament existente si estimate pentru ci anumita perioada de timp. Expertiza contabila era singura care putea conduce la aflarea adevărului in cauza.
Suma de 800 lei reprezintă o justa despăgubire întrupat costurile care alcătuiesc aceasta taxa nu sunt alcătuite numai din beneficiile acordate abonatului ci cuprind totodată si contravaloarea prejudiciului suferit de recurenta-parata ca urmare a, încetării contractului de. abonament mai înainte de exultarea perioadei prevăzute în cuprinsul acestuia.
Dată fiind natura si complexitatea determinării lor, toate aceste costuri nu au cum sa fie cuprinse detaliat in contract, astfel ca tocmai din aceste motive a solicitat instanței de fond încuviințarea probei cu expertiza contabila pentru a determina exact justețea perceperii taxei de 800 lei (in situația abonatului Uilefelean).
Astfel, costurile ocazionate de către recurenta-parata in legătura cu activarea abonatului Uifelean Florin Gheorghe trebuiau stabilite prin luarea in considerare a tuturor elementelor care compun aceste costuri: subvențiile acordate la achiziționarea terminalelor la abonare sau la prelungirea contractului /de abonament, costurile de achiziție a clientului compuse printre altele din. comisioane din vânzări/ cheltuielile administrative de activare si operaționale, cheltuielile do
{publicitate, pierderile legate de creanțele neîncasate si costurile de recuperare a debitor.
Taxa de 800 de lei nu a fost stabilită doar prin raportare la «cost contract in sine, ci prin raportare la toate aceste aspecte menționate mai sus, fiind avute in vedere totodată si cheltuielile legate de dimensionarea rețelei, a personalului C., a numărului de agenți cu care C. încheie contracte, a numărului de magazine deschise care sunt calculate in funcție de un număr de abonamente estimate a fi încheiate si menținute active pentru perioada inițiala contractata.
Contractul încheiat cu fiecare abonat in parte, precum si cu abonatul Uifelean, prevede doar o parte a acestor costuri pe care recurenta-parata le-a suportat cu abonamentul in cauza. In acest sens, în contractul din speța se arata abonatul beneficia în mod expres de o subvenție in valoare de 48 de euro la achiziționarea telefonului mobil marca Nokia 2330 si ca acesta a optat pentru un abonament C. in baza căruia beneficia pentru un cost lunar de 5 euro de 60 minute naționale/internaționale (Zona l), 500 minute si 500 ȘMS-uri in rețeaua C. ; totodată acesta mai beneficia de 20 minute naționale cădem in luna in care isi aniversează ziua de naștere si tarife de 0,09" euro/minut in rețeaua C., 0,15 euro/minut in afara rețelei si 0,30 euro/minut pentru apeluri internaționale in Zona 1 după epuizarea minutelor incluse in abonament.
Prin respingerea cererii de încuviințare a probei cu expertiza contabila cu motivarea ca aceste costuri rezulta din contractul de abonament, instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al recurentei-parate, întrucât fata de obiectivele expertizei propuse de către recurenta-pârâta si prevederile contractuale se putea lesne observa ca tocmai aceasta era motivația pentru care recurenta-parata a solicitat proba cu expertiza (tocmai pentru ca în cuprinsul contractului de abonament recurenta-parata nu avea cum sa indice modalitatea in care a ajuns la stabilirea taxelor pentru denunțarea unilaterala, respectiv a stabilirea diferențiata a acestor taxe cu atât mai mult cu cat aceste taxe sunt stabilite prin raportare la toate contractele de abonament existente si estimate pentru o anumită perioada de timp).
Apreciază că în aceste condiții, instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al pârâtei, încălcând si dispozițiile art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului,.cu atât mai mult cu cât. Vinovăția recurentei-parate nu a fost stabilita si nu poate fi stabilita prin procesul-verbal de constatare a contravenției.
Astfel, procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie sa aibă la baza întocmirii sale mijloace de proba temeinice in ceea ce privește vinovăția in săvârșirea faptei, mențiunile agentului- constatator inserate in procesul-verbal neputând singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale in absenta altor mijloace de proba.
Art 304 pct..9 Cod procedură civilă - instanța de fond a aplicat în mod greșit legea.
Instanța de fond a aplicat în mod greșit legea prin reținerea ca aplicabile in cauza a dispozițiilor lit. j liniuta 3 din Anexa la Legea nr. 193/2000 modificata prin Legea nr. 161/2010 in condițiile în care contractul de abonament din speța fusese încheiat înainte de intrarea in Rigoare a dispozițiilor Legii nr. 161/2010.
Dispozițiile lit. j) limita 3 din Anexa la Legea nr. 193/2000, astfel cum aceasta a fost modificata prin Legea-nr. 161/2010, reținute de către instanța de fond in sarcina recurentei-parate sunt inaplicabile în speță. Contractul de abonament încheiat cu abonatul Uifelean Florin Gheorghe a fost semnat la data de_, fiind prelungit printr-un act adițional la data de_, Legea nr. 161/2010 prin care au fost introduse prevederile lit. j) liniuța 3 din Anexa la Legea nr. 193/2000 intrând in vigoare abia in anul 2010.
Prin urmare, din punctul de vedere al aplicării principiului tempus regit actum, precum si prin raportare la prevederile Constituției României si Codului civil, nu se poate aplica retroactiv o lege cu privire ta contracte si clauze au fost emanate, respectiv impuse, înainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 161.20KJ; in speța actul fiind încheiat cu mult înainte: de intrarea in vigoare: a dispozițiilor legale invocate, legea astfel modificata sancționând ca fapta ilicita impunerea prin contracte a anumitor prevederi.
2.3. 304 pct. 8 Cod procedura civila - instanța de fond interpretând greșit actul juridic dedus judecații,, a schimbat înțelesul contractului, clauza prevăzuta de art. 2.3 (iv) din actul adițional nefiind una abuziva.
Chiar si in situația în care a acceptat că a putea aplica dispozițiile lit. j) lin iu ta 3 din Anexa la legea nr. 193/2000 si contractului de abonament în speță, clauza oricum nu poate fi apreciata ca fiind abuziva nici prin raportare la aceste prevederi.
Din interpretarea coroborata a dispozițiilor Legii nr.l93/2000, atât anterior cat si ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 161/2000 precum si a dispozițiilor Legii nr. 296/2004 care nu prevăd nicidecum ca taxa percepută de către comerciant in situația denunțării unilaterale de către Abonat trebuie sa acopere doar beneficiile acordate consumatorului, se ajunge la concluzia ca aceste costuri ]nu sunt alcătuite numai din beneficiile acordate abonatului ci trebuie sa reprezinte o justa despăgubire, cuprinzând totodată si contravaloarea prejudiciului suferit de pârâtă ca urmare a încetării contractului de abonament mai înainte de expirarea perioadei prevăzute in cuprinsul acestuia.
În mod greșit a apreciat instanța de fond clauza ca" fiind abuziva, reținând ca recurenta- parata a stabilit un cost de încetare constând,în plata unei sume fixe, ce diferă doar după numărul de luni ramase în contract, tara legătura cu subvenția efectiv acordata de către recurenta-parata, întrucât pe de o parte taxa de 800 lei nu este una fixa, are legătura inclusiv cu subvenția efectiv acordata de către recurenta-parata iar pe de alta parte taxa reprezintă o justa despăgubire a ț C. pentru denunțarea unilaterala a contractului de catre abonatul Uifelean Floria
In temeiul contractului/ C. a acordat abonatului o serie de beneficii care îndreptățesc C. la solicitarea unei juste despăgubiri pentru denunțarea unilaterala a contractului de către abonat înainte de expirarea perioadei inițiale, costuri stabilite diferențiat in funcție de momentul denunțării.
Suma de 800 lei reprezintă o justă despăgubire întrucât costurile care alcătuiesc această taxă nu sunt alcătuite numai din beneficiile acordate abonatului ci cuprind totodată și c/v prejudiciului suferit de recurenta-pârâtă ca urmare a încetării contractului de abonament mai înainte de expirarea perioadei prevăzute în cuprinsul acestuia.
Taxa de 800 de lei nu a fost stabilita doar prin raportare la acest contract in sine, ci prin raportare la toate aceste aspecte menționate mai sus, fiind avute in vedere totodată si cheltuielile legate de dimensionarea rețelei, a personalului C., a numărului de agenți cu care C. încheie contracte, a numărului de magazine deschise care sunt calculate in funcție de; un număr de abonamente estimate a fi încheiate si menținute active pentru perioada inițiala contractata.
In cuprinsul contractului de abonament recurenta-parata nu avea cum sa indice modalitatea in care a ajuns la stabilirea taxelor pentru denunțarea: unilaterala, respectiv la stabilirea diferențiata a acestor taxe cu atât mai mult cu cat aceste taxe sunt stabilite prin raportare la toate contractele de abonament existente si estimate pentru o anumita perioada de timp. Acest lucru nu înseamnă insa ca prejudiciul efectiv suferit de recurenta-parata consta doar in aceea ca a plătit in locul clientului suma de 48 euro din prețul telefonului - cu scopul de a-1 atrage a ramane in vigoare contractual timp de 24 luni, ci acesta se determina intr-un mod mult mai complex, după cum a arătat mai sus.
Astfel, C. nici nu trebuia să facă dovada ca abonatul Uifelean a beneficiat de o oferta cu caracter special (astfel cum greșit a reținut instanța de fond) ce impune facilități inexistente in cazul altor clienți pentru același pachet de servicii si având aceeași vechime în rețea, întrucât legea nu impune o asemenea exigență. Este evident ca nu se poate considera ca recurenta-parata ar fi prejudiciata ca urmare a încetării contractului de abonament mai înainte de expirarea perioadei stabilite doar in condițiile in care un abonat ar beneficia de o oferta cu caracter special de care să nu mai beneficieze niciun alt abonat.
Intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU P. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea ca legal si temeinic a procesului verbal de constatare nr. 232/1010/_ așa cum a constatat de altfel si instanța de fond, prin sentința pe care o apreciază ca fiind legală si temeinică.
In motivarea întâmpinării s-a arătat că, urmare a unei reclamații înregistrate la sediul instituției noastre, a analizării contractului de abonament pentru serviciile prestate de operatorul economic reclamat, a actelor adiționale la acest contract precum si a altor înscrisuri rezultate după cercetarea reclamației, si la o evaluare globala a acestora s-a evidențiat ca acestea au fost prestabilite unilateral de către operatorul economic. Totodată, văzând solicitările persoanei care a formulat reclamația, raportat la dispozițiile Legii nr. 193/2000 rep. si la modificările aduse acestei legi prin Legea nr. 161/2010, a fost constată atât existenta unei clauze abuzive, cat si faptul ca operatorul economic, in speța C., a încălcat disp. Legii nr. 193/2000 rep. modif. prin Legea nr. 161/2010.
Astfel, așa cum s-a arătat în actul de control:" La pct. 2.3.(IV) din actul adițional este stipulata o taxa fixa de 800 lei pentru rezilierea contractului fără sa fie explicitată componenta acestei taxe".
Pe parcursul cercetării reclamației, a solicitat operatorului economic lămuriri referitoare la componenta acestei taxe, la costurile care o compun, insa in răspunsurile comunicate către noi nu se explica care sunt aceste costuri.
Întrucât operatorul economic nu a făcut dovada ca taxa fixa de reziliere ar acoperi costurile beneficiilor acordate consumatorului si văzând disp. Legii nr. 161/2010, a considerat ca prevederile de la art. 2.3. (IV) din actul adițional la contract reprezintă o clauza abuziva deoarece, restrânge dreptul consumatorului de a rezilia unilateral contractul, fiind încălcate astfel de către C. prevederile lit. j liniuța 3 din lista anexa la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, așa cum a fost modificata prin Legea nr. 161/2010.
Conform lit. j din Anexa la Lege cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive: "Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul, in cazurile in care:comerciantul a
impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe in cazul denunțării unilaterale".
După ce instituția a introdus la instanța de fond acțiunea in constatare modificare clauze abuzive, instanța a admis aceasta acțiune, întrucât: sumele fixe stabilite in contract pentru rezilierea acestuia, nu au nicio legătura cu subvenția/beneficiul efectiv acordate de către operatorul economic, aceasta având doar un cuantum de 48 euro; facilitățile constând in convorbiri naționale si internaționale fac parte din oferta comerciala, egala cu a altor clienți, reclamantul nebeneficiind de o altfel de oferta alocata si altor clienți care alegeau planul tarifar full option 60; abonatul achita lunar aproximativ 6 euro la fel ca toti ceilalți abonați ai respectivului plan tarifar;
Recurenta susține ca nu i-ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 161/2010 insa cu toate acestea se raportează la art. I al acestei legi referitoare la "justa despăgubire" care in opinia sa ar cuprinde contravaloarea prejudiciului pe care ea l-ar avea in condițiile in care contractul cu clientul sau este reziliat înainte de perioada prevăzuta in cuprinsul acestuia. Aceasta "justa despăgubire" pe care recurenta o pretinde, este tocmai suma de 800 lei.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele potrivit disp. art. 3041Cod procedură civilă, tribunalul constată că hotărârea instanței de fond este nelegală fiind dat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Contractul de abonament pentru serviciile C. a fost încheiat între recurentă și abonat în data de 4 ianuarie 2008 iar actul adițional la contract în care este stipulată clauza 2.3 referitoare la costurile de încetare a contratului înainte de termen ce urmează să fie suportate de abonat, a fost încheiat în data de 5 noiembrie 2009.
Prin sentința atacată s-a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pc. 2.3 din actul adițional în temeiul prev. art. 1 lit. j liniuța a treia sin anexa la nr. 193/2000 ce face referire la situația în care "comerciantul a impus consumatorului, prin contract, clauza referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunțării unilaterale";.
Această prevedere legală a fost introdusă prin Legea nr. 161/2010 ce a intrat în vigoare la data de 22 iulie 2010 respectiv după încheierea contractului de abonament și a actului adițional la acesta.
Or potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție ce reglementează principiul neretroactivității legii civile "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile";.
Pe cale de consecință atât cererea formulată de intimată cât și sentința pronunțată de prima instanță au încălcat principiul constituțional menționat.
Pentru considerentele menționate tribunalul în baza prev. art. 312 alin.1 Cod proc. civ. De la 1865 urmează să admită recursul, să modifice sentința și să respingă ca neîntemeiată cererea introductivă.
În baza prev. art. 274 Cod proc. civ. Tribunalul urmează să oblige intimata să plătească recurentei cheltuieli de judecată în recurs în cuantum de 9,65 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, recurenta nedovedind efectuarea altor cheltuieli nici la fond și nici în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite recursul declarat de recurenta SC. C. R. M. T. SA (C. ), cu sediul în B., Splaiul Independenței nr. 3l9G, SEMA Parc,Clădirea Atrium House, etajele l și 2, sector 6, CP060044,CUI ROll952970, Nr.ORC J40/433/l999, în contradictoriu cu intimatul C.
J. PENTRU P. C. B. N., cu sediul în B., Piața P. R. nr. l, jud.B. -N. și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea formulată de CJPC
B. -N. să plătească recurenților cheltuieli de judecată în recurs în cuantum de 9,65 lei. Obligă intimatul să plătească recurentei cheltuieli de judecată în sumă de 9,65 lei . Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.06.20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | ||||||
V. C. | I. | P. | - A. | P. M. | L. | C. | A. |
Red/dact CV/CR 2 ex. _
| ← Decizia civilă nr. 9819/2013. Acțiune în constatare | Decizia civilă nr. 580/2013. Acțiune în constatare → |
|---|
