Decizia civilă nr. 419/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.419/2013
Ședința publică din data de 26 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: N. K.
JUDECĂTOR: F. -IANCU M. JUDECĂTOR: D. -M. D. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursul declarat de recurenta L. A. D. în contradictoriu cu intimata SC C. A. URĂRI SA și intervenienta forțată B. L. M., împotriva sentinței civile nr.1431/2013 pronunțate la data de 24 ianuarie 2013, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile pronunțate în ședința publică din data de 17 iunie 2013, respectiv 21 iunie 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 1431/2013 pronunțată la data de 24 ianuarie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă in parte cererea precizata formulată de reclamanta L. A. D., in contradictoriu cu parata SC C. A. URĂRI SA și intervenienta B. L. M. și a fost
obligată parata SC C. A. URARI SA sa plateasca reclamantei suma de 7051,98 ron cu titlu de despagubiri cu penalitati de intirziere de 0,1% calculate pentru perioada_ si data ramanerii irevocabile a hotararii. Prin aceeași hotărâre a fost respins capatul de cerere privind obligarea piritei la plata lipsei de folosinta și a fost obligată parata sa plateasca reclamantei suma de 3515 ron cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit dosarului de dauna depus in cauza, reclamanta a solicitat de la parata despagubiri in urma evenimentului rutier produs in data de_ eveniment consemnat in procesul verbal de contraventie seria CC NR 7532172/_ si intocmit pe numele intervenientei fortate B. L. M. in urma caruia a fost avariat autoturismul reclamantei.
In cauza a fost luat interogatoriul intervenientei fortate care a invederat ca isi recunoaste culpa in producererea accidentului aratind ca la data in discutie se deplasa spre serviciu si incercind sa evite o groapa a derapat in conditiile in care soseaua era alunecoasa, ningea si astfel a intrat pe contrasens Astfel a lovit cu partea dreapta fata si spate autoturismul reclamantei care a fost lovit pe partea stanga fata si crede ca atins si spatele rezultind avariile descrise in interogator .De asemenea arata ca la data producerii accidentului autoturismul sau nu prezenta avarii anterioare si nici reclamanta nu s-a exprimat in sensul ca autotiurismul sau ar prezenta astfel de avarii.
In cauza au fost audiati martorii N. A. MON M. BERTOCO DENIS SI BOGD. D. .
Astfel, martorii aflati in masina reclamantei au aratat ca in urma impactului la autoturismul piritei s-au produs avarii bara fata, masina intervenientei a intrat in partea stinga a soferului s-a rotit si a lovit si partea din spate Nu au cunostiinta ca masina reclamantei sa fi avut alte coliziuni anterioare.
Din declaratiile martorilor intervenientei reiese ca aceasta din urma a agatat cu roata din spate o groapa iar din acesta pricina, masina a derapat a ajuns perpendicular pe axul drumului a intrat pe contrasens si a lovit masina reclamantei cu fata dreapta. Din cauza carosabilului acoperit cu zapada masinile s-au rasucit si s-au mai lovit si in spate. Primul martorul nu are cunostiinta ca cele doua masini implicate sa fi avut avarii anterior.
In cauza a fost intocmit un raport de specialitate de inginer expert MOLD. I. care a aratat ca impactul s-a produs din vina intervenientei care nu a adaptat viteza la conditiile concrete de drum si clima. Astfel, intr-o curba intervenienta a pierdut controlul asupra autoturismului s-a rotit pe carosabil, patrunzand pe sensul opus de circulatie si a lovit autoturismul reclamantei, expertul descriind in raport modul de producere a impactului. De asemenea, acesta arata ca exista legatura de cauzalitate intre dinamica producerii accidentului si avariile celor doua vehicule.
Din raspunsul la obiectiuni reiese ca valoarea maxima ce poate fi acordata de pirita respectiv valoarea maxima de despagubire este de 7051,98 ron si datorita faptului ca valoarea de reparatie este cu mult mai mare decit valoarea maxima de despagubire ne aflam in prezenta daunei totale.
Fata de cele de mai sus, instanta a admis in parte cererea precizata in baza art. 49, 54 din Legea nr.136/1995 art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010.
In consecinta, parata SC C. A. URARI SA a fost obligată sa plateasca reclamantei suma de 7051,98 ron cu titlu de despagubiri cu penalitati de intirziere de 0,1% calculate pentru perioada_ si data raminerii irevocabile a hotaririi in conditiile in care din probele administrate in cauza reiese cu claritate faptul ca avariile produse la autoturismul reclamantei s-au produs ca urmare a impactului avut cu autoturismul intervenientei din culpa acesteia din urma.
A fost respins capatul de cerere privind obligarea paratei la plata lipsei de folosinta deoarece potrivit ART. 45 din ORDINUL CSA nr. 5/2010, despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care:
se formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepția lipsei de folosință a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată își realizează obiectul de activitate și pentru care deține licență și autorizare în acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparației pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosință se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparține păgubitului și se face cu înscrisuri doveditoare;
se formulează pretenții de despăgubiri pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre prețioase, obiecte de artă, obiecte din platină, aur sau argint, mărci poștale, timbre, precum și pentru dispariția sau distrugerea banilor;
nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse.
ART. 47 arata ca la stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretențiile formulate de persoanele păgubite, ținându-se cont de prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a se depăși valoarea acestora din momentul producerii accidentului și nici limitele de despăgubire stabilite prin polița de asigurare RCA.
In contextul textelor legale de mai sus, retinand ca in cauza asa cum expertul a aratat ne aflam in situatia unei daune totale, un timp normat necesar efectuarii reparatiei pagubelor nu exista sau cel putin reparatia nu este avantajoasa, iar in plus, obligarea paratei la despagubire este cenzuarata de plafonul maxim de despagubire care deja s-a acordat.
In baza art. 274 cpc parata a fost obligată sa plateasca reclamantei suma de 3515 ron cheltuieli de judecata reprezentand onorariu expert taxa de timbru si onorariu expert partial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta L.
A. D., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii pretențiilor privind obligarea intimatei la acoperirea prejudiciului creat prin lipsa de folosință a unui autoturism, începând cu luna ianuarie 2011 și până în prezent, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că deși a cumpărat autoturismul în cauză contra sumei de 4.200 EURO, a ales să nu conteste valoarea de 7.058,98 RON stabilită cu titlu de valoare maximă de despăgubire stabilită de expert întrucât astfel s-ar fi prelungit și mai mult durata litigiului, iar recurenta dorea acoperirea prejudiciului cauzat cât mai repede cu putință, dat fiind faptul ca nu beneficia de folosința autoturismului meu ci de a unuia inchiriat. Cu ocazia acțiunii formulate în fața primei instanțe recurenta a solicitat și obligarea intimatei la repararea prejudiciului cauzat de lipsa de folosință a unui autoturism datorată refuzului de a achita suma stabilită cu titlu de daună totală. După cum rezultă din dosarul de primă instanță acest prejudiciu cauzat recurentei a fost probat prin actele depuse. Deși acțiunea pe care a promovat-o a fost admisa in parte, instanța de fond constatând refuzul nejustificat al paratei privind acordarea despăgubirii in termenul prevăzut de lege, apreciem că aceasta a respins în mod greșit capătul de cerere ce viza lipsa de folosința, în baza art. 45 din Ordinul CSA nr. 5 din 2010, interpretând în mod incorect această reglementare.
S-a arătat că scopul art. 45 din Ordinul CSA nr. 5 din 2010 nu este acela de a limita despăgubirile cuvenite persoanei prejudiciate. Conform acestei reglementări "Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care: 1. Se formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepția lipsei de folosință a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată își realizează obiectul de activitate și pentru care deține licență și autorizare în acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparației pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosință se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparține păgubitului și se face cu înscrisuri doveditoare."Recurenta a considerat că interpretarea corectă dată acestei prevederi ar trebui să fie în sensul că prin această reglementare se urmărește constatarea prin hotărâre judecătorească a prejudiciului cauzat prin lipsa de folosință a bunului avariat sau distrus și nu exonerarea asigurătorului de plata acestor despăgubiri. în situația în care s-au cauzat daune prin lipsa de folosință a unui bun, se impune ca existența precum și întinderea acestui
prejudiciu să fie constatate de către o instanță judecătorească. în acest fel se pot evita și eventualele fraude care pot fi comise în defavoarea asigurătorului prin acoperirea acestor prejudicii pe cale extrajudiciară.
Un alt argument adus în acest sens are în vedere coroborarea art. 45 din Ordinul CSA nr. 5 din 2010 cu art. 26 alin. (1) lit. c) din același act normativ. Acest din urmă text reglementează cu titlu general prejudiciile care trebuie acoperite de către asigurător, sfera in care se circumscriu si pagubele consecință a lipsei de folosință a autovehiculului avariat, fără a impune vreo limitare privind întinderea acestui prejudiciu. Art. 45 din Ordinul CSA nr. 5 din 2010 vine doar să detalieze condițiile în care acest prejudiciu trebuie probat, impunând condiția acordării despăgubirilor doar prin hotărâre judecătorească pentru o apreciere cât mai corectă privind existența și întinderea prejudiciului.
Este indubitabil că scopul art. 45 din Ordinul CSA nr. 5 din 2010 este acela de a supune aprecierii instanței judecătorești problema prejudiciilor cauzate prin lipsa de folosință a bunului avariat sau distrus. Un argument în plus în acest sens îl constituie și excepția de la această regulă consacrată în același articol. Prejudiciile cauzate prin lipsa de folosință a mijloacelor de transport ale persoanelor, care sunt folosite de către acestea la realizarea obiectului de activitate, se pot acoperi și în lipsa unei hotărâri judecătorești în acest sens. Este firesc să fie așa deoarece dacă s-ar impune și acestor persoane condiția de a promova o acțiune prin care să se constate existența unor astfel de prejudicii, li s-ar îngreuna în mod substanțial situația financiară. Promovarea unei acțiuni în instanță poate dura o perioadă relativ îndelungată, iar pe această durată persoanele respective ar fi în imposibilitate de a desfășura activitățile aducătoare de venit.
Recurenta a arătat că art. 45 din Ordinul CSA nr. 5 din 2010 limitează cuantumul prejudiciului care trebuie acoperit de către asigurător în ipoteza în care paguba a fost cauzată prin lipsa de folosință a bunului avariat. Astfel, se pot acorda despăgubiri, pentru lipsa de folosință a autovehiculului avariat, prin raportare la timpul normat necesar efectuării reparațiilor. în ipoteza în care bunul, în speță autoturismul recurentei, a fost distrus nu se au în vedere asemenea criterii, drept urmare fiind aplicabile prevederile Codului civil privind răspunderea civilă. Or conform reglementărilor cuprinse în Codul Civil, prejudiciul cauzat trebuie acoperit în totalitate.
S-a arătat că motivarea instanței de fond in sensul ca obligarea paratei la despăgubire este cenzurata de plafonul maxim de despăgubire care deja s-a acordat, nu poate fi primita, instanța aflandu-se in confuzie cu privire la termeni. Astfel, aceasta nu face diferența intre valoarea maxima de despăgubire stabilita de expert si plafonul maxim de despăgubire stabilit de dispoziții legale incidente in materie si menționat pe politia de asigurare. Prin urmare, hotărârea instanței de fond nu poate fi legala si temeinica. Mai mult decât atât, la intrebarea recurentei, expertul a declarat in fata Judecătoriei C.
-N. faptul ca, in caz de dauna totala, timpul normat necesar efectuării reparațiilor in sensul legii echivalează cu perioada cuprinsa intre data producerii accidentului si data plații despăgubirii de către asigurător.
Recurenta, în toată perioada în care nu a putut beneficia nici de folosința autoturismului și nici de suma de bani stabilită cu titlu de daună totală, a fost nevoită să își asigure utilizarea unui autovehicul prin închirierea unuia. În măsura în care asigurătorul nu ar fi refuzat cu rea credință plata sumei de 7.058,98 RON, recurenta ar fi putut să îsi asigure folosința altui autoturism și, drept urmare, nu ar fi fost prejudiciată prin lipsa de folosință a unui autovehicul.
Prin întâmpinare, intimata S.C. C. A. S.A. a solicitat respingerea recursului formulat de către recurenta L. A. D. ca fiind netemeinic si nelegal si menținerea ca legala si temeinica a Sentinței civile nr. 1431/2013 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul nr._ .
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că instanța de fond in mod corect a respins cererea reclamantei-recurente privind obligarea la plata lipsei de folosința in cuantum de 1.116 lei/lunar, precum si respingerea petitului privitor la plata cheltuielilor de judecata.
In primul rând, s-a arătat că legea speciala aplicabila in domeniu este Legea 136/1995 care prevede in art 691 "(l) În toate problemele privind asigurările si reasigurările in România se aplica prevederile prezentei legi". De asemenea art. 692 al aceleași legi prevede "Comisia de Supraveghere a A. urărilor adopta norme obligatorii in aplicarea prezentei legi." La data evenimentului era in vigoare Ordinul 5/2010 emis de către Comisia de Supraveghere a A. urărilor.
In fapt, la data de_ a avut loc evenimentul rutier intre autoturismul marca FORD Focus cu numărul de înmatriculare_, aflat in proprietatea recurentei L. A. -D., condus de dl. Bartocco Dems si autoturismul marca OPEL Astra cu numărul de înmatriculare_, proprietatea D-lui B. Dumitru-N., condusa de intervenienta B. L. M., asigurat la societatea intimată in baza poliței RCA HR01115457.
In urma producerii evenimentului rutier din data de_, societatea noastră a deschis si instrumentat dosarul de dauna RA0069CJ11 cu respectarea prevederilor art.38 alin.2 din Ordinul CSA 5/2010 aplicabil la data producerii evenimentului rutier.
Având in vedere faptul ca procesul verbal încheiat ca urmare a producerii evenimentului rutier mai sus menționat seria CC nr. 7532172 este opozabil doar persoanelor pentru care acesta a fost încheiat, reprezentanții societății noastre au desfășurat investigații in temeiul prevederilor art. 36 alin. 2 din Ordinul 5/2010 emis de CSA, care prevede ca "A. urătorul RCA poate desfășura investigații privind producerea accidentului, in termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat, in condițiile in care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice." sens in care s-a efectuat si o expertiza extrajudiciara.
Concluziile raportului de expertiza extrajudiciara au fost in sensul ca nu exista legătura de cauzalitate intre avariile autoturismului marca FORD Focus cu numărul de înmatriculare_ si ale autoturismului marca OPEL Astra cu numărul de înmatriculare_, motiv pentru care nu s-a putut da curs cererii de despăgubire, devenind incidente prevederile art. 45 alin (3) din Ordinul CSA 5/2010, potrivit căruia, "in cazul in care nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse, despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească".
Recurenta susține faptul ca intimata a refuzat plata sumei de 7.058,98 RON cu rea-credinta motiv pentru care a fost nevoita sa isi închirieze un autoturism, insa in primul rând, suma de 7.058,98 RON a fost stabilita de către expertul tehnic judiciar in Raportul de expertiza judiciara întocmit in cauza la încuviințarea de către instanța de judecata a probei cu expertiza având in vedere faptul ca recurenta-reclamanta a formulat acțiune împotriva intimatei fara a preciza care este suma pe care o solicita pentru autoturismul sau, iar in al doilea rând recurenta-reclamanta nu a inchiriat nici un moment un autoturism si nu a achitat nici măcar o data chiria aferenta autoturismului
marca Renault Kangoo care face obiectul contractului de inchiriere cu nr. 110/_ depus de către recurenta la dosarul cauzei.
Având in vedere prevederile art. 50 alin. 12 lit a) din Ordinul CSA si anume faptul ca valoarea reparației autoturismului depășea valoarea vehiculului la data producerii accidentului, au devenit incidente dispozițiile art. 50 alin. 13 din Ordinul CSA nr. 5/2010, despăgubirea fiind încadrata in dauna totala de către expertul tehnic judiciar dl. Moldan I. .
Astfel, in ceea ce privește solicitarea recurentei privind plata sumei de
1.116 lei lunar, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosința a autoturismului pe perioada dintre data producerii accidentului si data plații efective a despăgubirilor, intimata a arătat ca acest petit este inadmisibil, iar in consecința solicita respingerea acestuia, întrucât art. 45 alin.l din Ordinul CSA nr.5/2010 prevede ca "se formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosința a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectiva de despăgubire, cu excepția lipsei de folosința a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciata isi realizează obiectul de activitate și pentru care deține licența si autorizare in acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparației pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferenta lipsei de folosința se determina luandu-se in calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparține păgubitului si se face cu inscrisuri doveditoare". Ori in speța de fata nu se poate vorbi de timp de reparație întrucât mașina a fost încadrata in dauna totala.
S-a arătat că înscrisurile doveditoare depuse de către recurenta- reclamanta in sensul dovedirii pretențiilor privind lipsa de folosința constau intr-o împuternicire data reprezentantului societății comerciale la care acesta lucrează, împuternicire care nu prezintă nici o dovada a faptului ca a fost întocmită la data de_, asa cum se menționează pe aceasta si care nu are nici măcar un nr. de inregistrare al societății comerciale căreia i-a fost data. Mai mult, dl. Bertocco Denis, in declarația data in fata instanței, menționează faptul ca "exista un contract de comodat intre S.C. ROVIBI S.R.L. si reclamanta", contract de comodat care nu a fost depus la dosarul cauzei cu toate ca-instanța de fond i-a pus in vedere recurentei-reclamante prin reprezentant acest lucru, aducandu-se in schimb o imputernicire care putea fi intocmita oricând, având in vedere faptul ca nu poarta nici măcar un nr. de intrare in societatea ROVIBI SRL, existând astfel o indoiala cu privire la existenta si constituirea acesteia. De asemenea, administratorul societății ROVIBI S.R.L., dna N., menționează in declarația data in fata instanței ca
"mașina era proprietatea reclamantei si o foloseam din când in când sa trasportam tehnicieni...o data pe luna sau o data la doua luni foloseam autoturismul reclamantei in interesul firmei de la Turda la C. ...nu exista nici un fel de licența sau autorizație pentru folosirea auto Ford de S.C. ROVIBI S.R.L.".
Mai mult decât atât, acel contract de inchiriere cu nr. 110/_ privind auto marca Renault Kangoo este încheiat intre doua societăți comerciale, respectiv S.C. CLEAN CLUB S.R.L. si S.C. ROVIBI S.R.L., reclamanta pretinzând obligarea intimatei la plata către aceasta a sumelor achitate cu titlu de chirie in virtutea acestui contract de către S.C. ROVIBI S.R.L. către societatea S.C. CLEAN CLUB S.R.L., chirie achitata exclusiv de către S.C.
ROVIBI S.R.L., asa cum precizează in declarațiile date in fata instanței de judecata chiar reprezentanții acesteia.
Prin urmare, intimata considera ca nu poate fi obligată a plata unor sume care, in primul rând nu au fost dovedite de către recurenta-reclamanta
cu înscrisuri doveditoare asa cum prevede art.45 din Ordinul CSA 5/2010, iar in al doilea rând sumele pretinse de către aceasta cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosința a autoturismului nu au fost achitate de către recurenta-reclamanta, aceasta având calitatea de terț fata de contractul de inchiriere mai sus menționat, iar achitarea acestor sume de către intimată către recurenta-reclamanta ar constitui o îmbogățire fara justa cauza.
In ceea ce privește petitul acțiunii reclamantei referitor la plata de către intimată a cheltuielilor de judecata, s-a solicitat respingerea acestuia raportat la faptul ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 Cod procedura civila, astfel ca in sarcina intimatei nu poate fi regăsită vreo culpă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
T. ul retine in primul rand faptul ca, desi recurenta a solicitat plata de despăgubiri pentru lipsa de folosința a autoturismului, pentru perioada dintre data producerii accidentului si data plații efective a despăgubirilor, in speța a fost stabilita o dauna totala, astfel ca si in opinia T. ului, nu se poate vorbi de timpul de reparație la care face trimitere art. 45 alin.l din Ordinul CSA nr.5/2010.
In acest context, rap. si la prev. art. 47 din acelasi act normativ, T. ul apreciaza ca in mod intemeiat prima instanta a concluzionat ca,, in situatia unei daune totale, un timp normat necesar efectuarii reparatiei pagubelor nu exista sau cel putin reparatia nu este avantajoasa, iar in plus, obligarea paratei la despagubire este cenzuarata de plafonul maxim de despagubire care deja s-a acordat";.
Recurenta afirma ca scopul art. 45 din Ordinul CSA nr. 5 din 2010 este acela de a supune aprecierii instanței judecătorești problema prejudiciilor cauzate prin lipsa de folosință a bunului avariat sau distrus si ca prin această reglementare se urmărește constatarea prin hotărâre judecătorească a prejudiciului cauzat prin lipsa de folosință a bunului avariat sau distrus și nu exonerarea asigurătorului de plata acestor despăgubiri, insa aceasta afirmatie va fi inlaturata, raportat la reglementarea expresa din textele de lege mentionate, coroborat cu principiul interpretarii in favoarea celui care se obliga.
In subsidiar, T. ul mai retine ca in speta recurenta nici nu a facut dovada pretentiilor sale, respectiv a existentei contractului de comodat despre care a facut vorbire, iar criticile recurentei, sub acest aspect,sunt de asemenea nefondate..
In acest context se retine ca acel contract de inchiriere cu nr. 110/_ ( f. 26-31), privind auto marca Renault Kangoo, este încheiat intre doua societăți comerciale, respectiv S.C. CLEAN CLUB S.R.L. si S.C. ROVIBI S.R.L., iar chiria a fost platita exclusiv de către S.C. ROVIBI S.R.L.,
In ceea ce priveste imputernicirea invocata in sprijinul pretentiilor sale de catre recurenta, T. ul va retine ca aceasta nu poate primi relevanta reclamata, in contextul in care nu are data certa si nici numar de inregistrare al societății comerciale căreia i-a fost data. In acest sens T. ul apreciaza ca intemeiate apararile intimatei si va retine caracterul pro causa al acestui inscris( f.149).
In baza tuturor considerentelor, T. ul va respinge ,ca nefondat, recursul declarat de recurenta L. A. D. în contradictoriu cu intimata SC C. A. URĂRI SA și intervenienta B. L. M., împotriva sentinței civile nr.1431/2013 pronunțate la data de 24 ianuarie 2013, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta L. A. D. în contradictoriu cu intimata SC C. A. URĂRI SA și intervenienta B. L.
M., împotriva sentinței civile nr.1431/2013 pronunțate la data de 24 ianuarie 2013, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
N. K. F. | -IANCU M. | D. M. D. C. | P. |
In concediu pt. ingrijirea copilului Semneaza presedintele instantei
Red.DMD/MM
2 ex./_
Judecător fond: I. V., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 320/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 2423/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
