Sentința civilă nr. 1676/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECTIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.1676
Ședința publică din 29 martie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. A., judecător
C. C., grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de reclamantul S. J. DE U. Z. , cu sediul în Z., str.S. B., nr.67, jud.Sălaj, în contradictoriu cu pârâtul S. IF T. S., cu sediul în C. -N., B-dul M., nr.16/4, județul C., având ca obiect pretenții.
Se constată că în data de 29 martie 2013 pârâta S. IF T. S. prin reprezentant a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise, la care a anexat înscrisuri doveditoare cu privire la cheltuielile de judecată solicitate (f.237-240).
Mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată la data de 21 iunie 2012 reclamantul S. J. de U. Z. a solicitat obligarea pârâtei SC IF T. SRL la plata sumei de 21.660 lei, cu penalități de întârziere calculate la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României.
În fapt, reclamantul a învederat în esență că în data de 25 iunie 2010 între părți a intervenit un contract în baza căruia societatea pârâta s-a obligat să presteze servicii de colectare, transport și eliminare deșeuri spitalicești și cu toate că prin caietul de sarcini s-a stabilit efectuarea unui număr de 6 transporturi săptămânal, aceasta nu a respectat graficul de preluare a deșeurilor, efectuând doar două prestații săptămânale. Reclamantul a menționat că în acest fel s-au efectuat plăți nelegale reprezentând contravaloarea a patru transporturi săptămânal, care în realitate nu au fost efectuate de pârâtă, în total fiind vorba de 304 transporturi în perioada 25 iunie 2010-_ . Reclamantul a menționat că valoarea totală a prejudiciului este în sumă de 21.660 lei, reprezentând contravaloarea combustibilului neconsumat pentru ruta Z. -C. -N. și retur aferentă transporturilor neefectuate și a fost calculată având în vedere distanța dintre cele 2
localități (190 km dus-întors) și consumul de combustibil normat pentru instituțiile publice, respectiv 7,5 litri/100 km, la un preț mediu de 5 lei/litru.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile OUG nr. 34/2006, art. 969,_ -1087 Cod civil.
Anterior primului termen de judecată reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune în care a arătat că își întemeiază acțiunea și pe îmbogățirea fără justă cauză. În cuprinsul aceluluiași înscris reclamantul a făcut din nou referie și la dispozițiile art. 969 Cod civil, 1080 - 1086 cod civil indicând articolele corespondente din Noul Cod Civil. Au fost menționate și dispozițiile art. 1345 și 1347 Cod civil referitoare la îmbogățirea fără justă cauză.
Instanța a solicitat reprezentantului reclamantului să-și precizeze temeiul de drept al acțiunii, context în care reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune în data de 20 noiembrie 2012 prin care a învederat că acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 286 alineatul 1 din OUG nr. 34/2006, fiind o acțiune în răspundere contractuală, determinată de neexecutarea integrală a obligațiilor contractuale asumate de către societatea pârâtă (fila 170-172).
În probațiune reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: copia invitației la conciliere și procesul verbal încheiat cu ocazia concilierii (fila 11-12), copia deciziei nr. 3/16 martie 2012 emisă de Camera de Conturi Sălaj și procesul verbal de constatare (fila 13-20); copia caietului de sarcini (fila 21-22), copia acordului - cadru de servicii nr. 12787/_ (fila 23-25), copia anexei 1 la acordul cadru (fila 26), copia contractului subsecvent de servicii nr. 12788 din data de_ (fila 27-33), copia contractului subsecvent de servicii nr. 25133/_ (fila 34-39), copiile formularelor de expediție/transport deșeuri periculoase întocmite în perioada 2010-2011 (filele 41-152).
Pârâta SC IF T. SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, apreciind că nu sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale, respectiv nu există o faptă ilicită deoarece caracterul ilicit al acesteia este înlăturat de consimțământul victimei. În acest sens s-a învederat că între cele două societăți s-au derulat raporturi comerciale similare încă din anul 2008 și achizitorul nu a notificat niciodată societatea pârâtă cu privire la faptul că nu era mulțumit de numărul de transporturi efectuate în baza acordului cadru nr 12787 din data de 25 iunie 2010. În privința prejudiciului s-a menționat că acesta nu există, raportat la faptul că reclamantul a achitat serviciul de colectare a deșeurilor per kilogram și nu per transport, condiții în care solicitarea reclamantului nu este întemeiată. Pârâta a învederat și faptul că nu este îndeplinită nici condiția vinovăției în neexecutarea contractului, atâta timp cât a intervenit consimțământul victimei raportat la modul de derulare al contractului. În privința solicitării de obligare a pârâtei la plata penalităților s-a arătat că art. 43 Cod Comercial nu este aplicabil în cauză, întrucât întinderea prejudiciului nu poate fi calculată și în consecință nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă cu privire la plata despăgubirilor (fila 154-156).
Analizând acțiunea formulată de reclamantul S. J. de U. Z., instanța reține următoarele:
Între reclamant, în calitate de achizitor și societatea pârâta, în calitate de furnizor, a intervenit Acordul - cadru de servicii nr. 12787 din data de 25 iunie 2010, în baza căruia a fost încheiat contractul subsecvent de servicii nr. 12788/25 iunie 2010 pentru anul 2010 și contractul subsecvent de servicii nr. 25133/_ pentru anul 2011. Potrivit clauzelor contractuale, societatea pârâtă s-a obligat să presteze servicii de colectare, transport și eliminare deșeuri spitalicești la prețul de 3,90 lei/kg fără TVA, respectiv 4,64 lei/kg cu TVA.
În cuprinsul contractului nr. 12788/25 iunie 2010 s-a menționat la pct. 4.4 că se vor respecta obligatoriu toate cerințele caietului de sarcini, iar la pct. 8.2 s-a prevăzut în sarcina prestatorului obligația de a presta serviciile în conformitate cu graficul de prestare prezentat în propunerea tehnică (filele 29-31). Clauze similare au fost inserate și în contractul nr. 25133/_ încheiat între părți pentru anul 2011.
Din copia caietului de sarcini rezultă că la punctul C11 s-a stabilit în sarcina prestatorului obligația de a asigura continuitatea prestării serviciului de colectare a deșeurilor pe toată durata contractului în conformitate cu următorul grafic de prestare: în zilele de luni, marți, miercuri, joi, vineri și sâmbăta (fila 22).
Reclamantul a formulat prezenta acțiune învederând faptul că societatea pârâtă nu a respectat graficul de prestare a serviciului de colectare deșeuri, în sensul că în loc de 6 acțiuni de colectare/transport/eliminare a deșeurilor săptămânal a efectuat în fapt 2 acțiuni de colectare/transport/eliminare săptămânal. Reclamantul a susținut că în acest fel a achitat în plus contravaloarea a patru transporturi săptămânal pe ruta Z. -C. -N., deși societatea pârâtă nu a efectuat în fapt aceste transporturi. În cuprinsul acțiunii reclamantul a expus modul de calcul al sumei de 21.660 lei care face obiectul pretențiilor, arătând că aceasta reprezintă contravaloarea combustibilului neconsumat pentru ruta Z. -C. -N. și retur aferentă transporturilor neefectuate și a fost calculată având în vedere distatanța dintre cele 2 localități (190 km dus-întors) și consumul de combustibil normat pentru instituțiile publice, respectiv 7,5 litri/100 km, la un preț mediu de 5 lei/litru.
Instanța constată că din conținutul contractelor intervenite între părți, expuse anterior, reiese faptul că SC IF T. SRL și-a asumat obligația de prestare a serviciului de colectare, transport, eliminare deșeuri spitalicești, iar potrivit caietului de sarcini graficul de prestare presupunea efectuarea a 6 acțiuni de colectare, transport săptămânal. Susținerea reclamantului în sensul că obligația asumată nu a fost respectată întocmai a fost recunoscută de societatea pârâtă, care a învederat că ulterior momentului încheierii contractului, cu ocazia derulării în fapt a acestuia, s-a constatat faptul că nu era necesară efectuarea de 6 acțiuni de preluare/transport deșeuri săptămânal deoarece cantitatea de deșeuri produsă de către reclamant nu justifica această frecvență. S-a menționat de către pârât că pe toată durata derulării contractului nu au existat reclamații din partea achizitorului cu privire la îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor contractuale.
Pentru stabilirea modului concret în care s-au derulat relațiile contractuale a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantului și probațiune testimonială.
În privința interogatoriului, instanța constată că la întrebarea legată de reclamarea îndeplinirii defectuoase a obligațiilor contractuale, reprezentanții reclamantului au răspuns că pe durata derulării acordului cadru și a contractelor subsecvente nu s-a reclamat în scris societății pârâte acest aspect. Reprezentanții reclamantului au făcut referire la faptul că s-a solicitat telefonic de către responsabilul de mediu amenajarea corespunzătoare a încăperii în care se depozitau deșeurile, aspect care vizează o altă obligație asumată în contract decât cea referitoare la numărul de acțiuni de colecatare/transport deșeuri prin nerespectarea căreia s-a susținut că s-a produs prejudiciul în prezentul dosar. Societatea pârâtă a solicitat reclamantului prin întrebarea nr. 3 din interogatoriu să menționeze dacă pe durata derulării contractului au fost colectate și transportate toate deșeurile spitalicești generate. S-a răspuns afirmativ de către reprezentanții reclamantei, cu mențiunea că nu a fost respectat graficul săptămânal de ridicare a deșeurilor (filele 202-203).
La solicitarea reclamantului a fost audiat martorul L. -D. -F. Florin L.
, angajat în calitate de referent în cadrul S. ui J. de U. Z., fiind responsabil cu protecția mediului. Acesta a arătat că în baza contractelor intervenite între părți, societatea pârâtă s-a angajat să ridice și să transporte deșeurile, în caietul de sarcini fiind prevăzut ca transporturile să se efectueze zilnic. Martorul a învederat că pârâta nu a efectuat zilnic transporturile, ci de 2-3 ori pe săptămână fără a se produce consecințe negative imediate. Martorul a menționat că ulterior s-a efectuat un control de către Camera de conturi care a constatat că nu s-au respectat obligațiile asumate prin caietul de sarcini. În legătură cu prețul serviciului de colectare martorul a învederat că acesta a fost stabilit per kilogram deșeu. Martorul a învederat că el era persoana desemnată de către S.
J. de U. pentru a ține legătura cu societatea pârâtă în privința modului de derulare a contractului și că nu au fost situații în care să fie depășită capacitatea de depozitare a deșeurilor până la momentul ridicării de către societatea pârâtă. Martorul a menționat că s-au efectuat controale anuale de către autoritățile de mediu în perioada de derulare a contractelor cu pârâta și că S. J. de U. nu a fost sancționat pentru modul în care au fost preluate deșeurile. Acesta a arătat și faptul că nu cunoaște dacă s-a solicitat de către reclamant ca pârâta să respecte obligația de colectare zilnică a deșeurilor, menționând că el personal nu a solicitat nici în scris și nici telefonic acest lucru reprezentanților societății pârâte (fila 209).
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată, nefiind întrunite răspunderii civile contractuale pentru a se dispune obligarea societății pârâte la plata sumei de 21.660 lei. Pentru a fi atrasă răspunderea civilă contractuală se impune îndeplinirea unor condiții în mod cumulativ constând în existența unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție, cauzarea unui prejudiciu și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Chiar dacă pe parcursul derulării contractului, societatea pârâtă nu a respectat frecvența prestării serviciului de colectare/transport/eliminare deșeuri, nu a reieșit din probele administrate că reclamantul a achitat în plus contravaloarea
unor servicii neefectuate, suferind în acest fel un prejudiciu. Instanța apreciază ca neîntemeiată susținerea reclamantului că prin efectuarea unui număr mai mic de prestații săptămânal i s-a cauzat prejudiciul în sumă de 21.660 lei, despre care reclamantul a învederat că reprezintă "plăți nelegale";, respectiv contravaloarea transporturilor neefectuate.
Din cuprinsul contractelor încheiate în baza Acordului-Cadru de servicii rezultă în mod cert că pentru serviciul prestat de către furnizor prețul a fost stabilit per/kilogram deșeu, iar nu în funcție de numărul de transporturi efectuate. Asfel, reclamantul a achitat societății pârâte contravaloarea serviciului în funcție de cantitatea de deșeuri colectată de aceasta, potrivit formularelor de expediție depuse în copie la dosar, nefiind fondată și nici dovedită susținerea acestuia că a achitat servicii neefectuate în fapt de către societatea pârâtă.
Reclamantul a susținut faptul că prețul/kilogram a inclus și numărul de transporturi efectuate. Chiar dacă ar fi reală această susținere, nu există elemente pe baza cărora să poată fi determinat din total preț/kilogram cât ar reprezenta valoarea transportului. Instanța constată că serviciul prestat de către societatea pârâtă nu a constat doar în transportul deșeurilor, ci în trei activități, respectiv colectare, transport și eliminare. Nu a rezultat din înscrisurile depuse la dosar că părțile au negociat prețul/kilogram pentru fiecare dintre aceste trei componente ale serviciului prestat, pentru a se trage concluzia că reclamantul a achitat un preț mai mare pentru cantitatea de deșeuri colectată efectiv de societatea pârâtă, determinată de obligația de efectuare a 6 prestații săptămânal. Acest aspect ar fi trebuit dovedit de către reclamant și prejudiciul ar fi constat eventual în diferența de bani achitată în plus pentru cantitatea de deșeuri colectată și nicidecum în contravaloarea combustibilului necesar pentru cele patru transporturi neefectuate.
Reclamantul a constatat că i s-a produs un prejudiciu doar în urma controlului efectuat de Camera de Conturi J. ă Sălaj, care prin decizia nr. 3/16 martie 2012 în urma controlului efectuat asupra modului de derulare a Acordului cadru de servicii nr. 12787/_ a constatat că prestatorul nu s-a conformat prevederilor punctului C11 din caietul de sarcini, întrucât față de 6 prestații prevăzute în grafic pe săptămână a efectuat doar 2 prestații, pe ruta Z. -C. . Prin această decizie s-a apreciat că s-au efectuat plăți nelegale pentru serviciile prestate în valoare de 21.660 lei și s-a stabilit în sarcina reprezentanților S. ui J. de
U. Z. obligația de a recupera prejudiciului de la partenerii contractuali (copia deciziei filele 13-15).
Raportat la cele de mai sus, instanța apreciază că nerespectarea obligației contractuale de către societatea pârâtă referitoare la frecvența prestațiilor asumate nu a cauzat reclamantului prejudiciul în sumă de 21.660 lei solicitat a fi reparat prin acțiunea formulată.
Din aceste motive, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, instanța va respinge ca nefondată acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. J. de U. Z., în contradictoriu cu pârâta SC IF T. SRL.
În privința invocării în subsidiar de către reprezentantul reclamantului, cu ocazia acordării cuvântului în dezbateri și în concluziile scrise a îmbogățirii fără
justă cauză ca temei pentru admiterea pretențiilor formulate, instanța nu va analiza susținerile acestuia, având în vedere că reclamantului i s-a cerut în mod expres indicarea unui singur temei de drept și i s-a acordat un termen pentru precizarea acțiunii. Acțiunea a fost precizată pe temeiul răspunderii contractuale, respectiv pe dispozițiile art. 286 din OUG nr. 34/2004, având în vedere că între părți au intervenit contracte de achiziție publică. Instanța reține că pentru aceleași pretenții nu este posibilă invocarea conjunctă a două izvoare obligaționale, respectiv contractul și îmbogățirea fără justă cauză care este un fapt juridic licit. Raportat la precizarea la acțiune, prin încheierea din data de 14 decembrie 2012 instanța a respins excepția necompetentei tribunalului în soluționarea cauzei invocată de reclamant raportat la faptul că acțiunea a fost întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză și a fost stabilit cuantumul taxei de timbru în baza art. 287 indice 17 din OUG nr. 34/2006 (fila 176-177).
Față de soluția ce urmează a fi pronunțată pe fondul cauzei, instanța va respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, pârâta nefiind parte căzută în pretenții.
Pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.796,56 lei, compusă din suma de 3.410 lei onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare, apreciind că acestea sunt dovedite cu înscrisurile atașate concluziilor scrise. Instanța constată că pentru dovada achitării onorariului avocațial a fost depusă copia unui extras de cont din care rezultă că IF T. a efectuat o plată în sumă de 3.410 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 5526, care nu a fost depusă la dosar pentru a reieși în mod cert că aceasta a fost emisă pentru plata onorariului avocațial perceput pentru reprezentarea societății pârâte în această cauză. Pentru a dovedi cheltuielile de deplasare, pârâta a depus la dosar copiile a trei bonuri fiscale care atestă achiziționarea de combustibil; nu s-a arătat de către pârâtă modul de calcul al cheltuielilor de deplasare, raportat la distanța parcursă, mijlocul de transport folosit, pentru a reieși în mod cert că sumele de bani înscrise în bonurile fiscale au fost cheltuite de persoanele care au asigurat asistența juridică a pârâtei în această cauză pentru a se prezenta la termenele de judecată. Din aceste motive, instanța va respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată și precizată de reclamantul S.
J. de U. Z., cu sediul în Z., str. S. B., nr. 67, jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâta SC IF T. SRL, cu domiciliul procesual ales la SCPA Lăpușan, Moscovits, Steopan & Asociații, cu sediul în C. -N., str. Acad. David Prodan nr. 24, jud. C. .
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică în data de 29 martie 2013.
Președinte, Grefier,
A. P. C. C.
Red./Dact. A.P./
4 ex./01 APRILIE 2013
Com.2ex/_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 95/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 320/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
