Decizia civilă nr. 95/2013. Acțiune în pretenții comerciale
Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 95/A
Ședința publică din 29 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. I.
J. ecător S. O.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de apelanta-reclamantă S.
R. DE R., cu sediul în B., sector 1, str. G. B., nr. 60-64, împotriva sentinței civile nr. 7125 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M., în contradictoriu cu intimata C. - A. S., având ca obiect pretenții.
cauză s-a amânat pentru data de_, în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Prin sentința civilă nr. 7125 din_ Judecătoria Baia Mare, a respins acțiunea introdusă de către reclamanta S. R. de R., cu sediul în
, str. G. Berthelot, nr. 60-64, sector 1 în contradictoriu cu pârâta SC
AB S., cu sediul în B. M., str. G. Ș., nr. 2, jud. M., ca neîntemeiată și a obligat reclamanta la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
In considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta S. R. de R.
B. a solicitat, în temeiul prev. art. 40 alin.1 și alin.3-5 din Legea nr. 41/1994, obligarea pârâtei SC C. AB S. la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune. Reclamanta nu a dovedit că pârâta are calitatea de beneficiar al acestui serviciu.
1994 textul art. 3 din HG nr. 977/2003 așa cum a fost modificat prin HG nr. 1012/2009, nu poate constitui unic temei al cererii reclamantei, întrucât prin prevederile sale adaugă la lege. S-a reținut că de altfel cu privire la prev.art. 3 din HG 977/2003 s-a constatat nelegalitatea prin sentința civilă nr. 3531/_ pronunțată în dosarul nr._ a Curții de Apel B. - Secția de contencios administrativ și fiscal, sentință devenită irevocabilă prin Decizia
I.C.C.J. nr. 442/_ .
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta
S. R. de R. B. solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii pe care a formulat-o, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta a arătat că plata taxei radio de către persoanele juridice reprezintă în fapt o aplicare a dispozițiilor constituționale care guvernează
dreptul la informare al cetățenilor prin asigurarea resurselor de finanțare a principalelor mijloace de informare, art. 31 din Constituție.
Dispozițiile art. 40 alin.3 din Legea nr. 41/1994 prevăd în mod legal faptul că "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune în calitate de beneficiari ai acestor servicii";.
Prin conținutul art. 40 alin.3 legiuitorul a instituit o prezumție absolută cu privire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice, indiferent dacă acestea dețin sau nu receptoare radio.
Prin urmare s-a arătat că toate persoanele juridice, inclusiv microîntreprinderile au prezumată calitatea de beneficiar conform art. 40 alin.3 din Legea nr. 41/1994 fără a se putea da o altă interpretare termenului de beneficiar, cu atât mai mult cu cât Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia nr. 297/2004 că textul de lege este constituțional.
În drept au fost invocate prev. art. 480 al. 1 C.pr.civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, a înscrisurilor de la dosar, tribunalul reține următoarele:
Dispozițiile art. 40 alin.3 din Legea nr. 41/1994 stabilesc obligativitatea plății serviciului public de radiodifuziune exclusiv în sarcina persoanelor juridice care beneficiază de acest serviciu.
În mod corect prima instanță a reținut că prin înscrierea automată a taxei de radiodifuziune în facturile emise cu scopul de a încasa prețul datorat de destinatarul facturii pentru serviciile de furnizare a energiei electrice nu se face dovada calității de beneficiar al serviciului de radiodifuziune.
Apelanta-reclamantă nu a dovedit că societatea pârâtă este beneficiar al serviciului de radiodifuziune și implicit nu a dovedit că are de recuperat o creanță de la aceasta.
Pentru aceste considerente tribunalul va înlătura criticile aduse hotărârii, apreciindu-le neîntemeiate și va menține această hotărâre ca fiind temeinică și legală.
În consecință, apelul va fi privit ca nefondat și respins ca atare potrivit art. 480 al. 1 C.pr.civilă, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta S. R. DE R.
, cu sediul în B., sector 1, str. G. B., nr. 60-64, împotriva sentinței civile nr. 7125 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M. .
Obligă pe apelanta S. R. DE R. să plătească intimatei SC
C. - A. S., cu sediul procesual ales în B. M., Bd. B., nr.25, et.1, jud.
, suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel. DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică de azi,_ .
Președinte, J. ecător,
V. I. S. O.
G. ier,
H.
Red. O.S. / Tred. A.H.
_ ex. 2
J. ECĂTOR LA FOND A. L. V.
← Decizia civilă nr. 310/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 1676/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
---|