Decizia civilă nr. 429/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C.
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 429/2013
Ședința publică din data de 02 septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: C. G.
Judecător: V. L. O. JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: A. B.
Pe rol recursul formulat de recursul formulat de recurenta SC E. A. SA în contradictoriu cu intimata F. E. împotriva sentinței civile nr. 20531/2012 pronunțate la 23 octombrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N., cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă în reprezentarea intereselor intimatei, dl. avocat A. I. T., lipsind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-a înregistrat la dosarul cauzei la data de 29 iulie 2013, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 113,4 lei și timbrul judiciar în sumă de 3,3 lei.
La solicitarea instanței, reprezentantul intimatei arată că nu mai susține excepția netimbrării recursului raportat la depunerea de către recurentă a ordinului de plată nr.70/_ ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului.
T. ul acordă cuvântul asupra excepției tardivității recursului invocată de intimata
F. E. .
Reprezentantul intimatei consideră că recursul declarat de recurentă este tardiv formulat raportat la faptul că sentința primei instanțe a fost comunicată recurentei la data de_, conform filei de comunicare aflată la f.68 din dosar de fond, iar recursul a fost înregistrat la data de_, f.3 din dosar, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile art.301 C.pr.civ. Recurenta a expediat recursul prin serviciul de curierat rapid și nu conform dispozițiilor art.104 vechiul cod de procedură civilă conform căreia actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal. Opinează că serviciul de curierat rapid nu este un serviciu poștal cară să poată să certifice depunerea în termen și nu există nici o ștampilă cu dată certă pe plic din care să rezulte că recursul a fost înaintat în termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C.pr.civ.
Deliberând asupra excepției tardivității recursului invocate de către intimată, tribunalul urmează a o respinge ca neîntemeiată având în vedere faptul că hotărârea a fost comunicată recurentei la data de 4 decembrie 2012 iar conform plicului depus la dosarul cauzei acesta a transmis recursul formulat la data de 19 decembrie 2012 astfel că acesta a fost trimis în termen; având în vedere dispozițiile art.104 C.pr.civ tribunalul reține că serviciile de curierat pot și trebuie să fie asimilate oficiului poștal având același obiect de
activitate iar data la care a fost depusă scrisoarea recomandă apare pe plicul poștal și recipisa aferentă acestuia.
Reprezentantul intimatei învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 20531/2012 pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, ca fiind temeinică și legală și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs. Arată că din înscrisul comunicat de bancă rezultă că aceasta a virat suma de 1642,96 lei în contul unei alte societăți și nu în contul aparținând SC AUTOWORLD SRL, societatea cea care efectua reparațiile autoturismului; apreciază că este culpa exclusivă a recurentei că nu a efectuat toate demersurile necesare în vederea identificării corecte a contului căruia îi aparținea societății AUTOWORLD SRL.
În ceea ce privește împlinirea prescripției, reprezentantul intimatei consideră că nu este îndeplinit termenul raportat la faptul că acest termen a început să curgă la data când intimata a fost chemată în judecată de societatea care efectua reparațiile autoturismului și nu din anul 2008 cum se susține de către recurentă. Pentru toate aceste considerente solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform dovezii depuse la acest termen de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 20531/2012 pronunțată la data de 23 octombrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta F. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. A. S.A. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.609,96 cu titlu de despăgubiri și dobânda legală aferentă acestei sume de la data de_, data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, precum și la plata sumei de 473 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în urma avarierii la data de_ a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, proprietatea reclamantei a fost deschis de către pârâtă dosarul de daune cu nr. 423/2008, în baza poliței de asigurare nr. 38176/_ .
Astfel, pârâta a aprobat plata cu titlu de despăgubiri a suma de 1.642,96 lei către
S.C. AUTOWORLD S.R.L., reprezentând contravaloarea reparațiilor acestui autoturism, conform facturii fiscale nr. 5079952/_ .
Din coroborarea ordinului de plată din data de_ cu dosarul de daune și răspunsul la adresele efectuate în speță rezultă că pârâta a efectuat plata sumei de 1.642,96 lei într-un alt cont bancar, ce nu aparținea și nu aparține S.C. AUTOWORLD S.R.L., ci unei alte societăți, respectiv S.C. AUTOM. IVE SERVICE S.R.L.
În urma acestui fapt, reclamanta a fost obligată prin Sentința civilă nr. 19767/2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ să achite către S.C. AUTOWORLD S.R.L. suma de 1.642,96 lei, dobânda legală aferentă de la data scadenței facturii fiscale și cheltuieli de judecată.
Reclamanta a achitat la data de_ către S.C. AUTOWORLD S.R.L. suma de 1.642,96 lei, dobânda legală în valoare de 449 lei și suma de 518 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 103 din Legea nr. 71/2011 legea aplicabilă în speță se raportează la data săvârșirii faptei ilicite.
În drept, instanța a arătat că, potrivit art. 998-999 C.civ., orice faptă a unei persoane, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, persoana fiind responsabilă nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Astfel, s-a reținut că pentru angajarea răspunderii delictuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile. Instanța a apreciat că, raportat la starea de fapt expusă anterior, în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998-999 C.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru fapta sa culpabilă de a efectua plata către S.C. AUTOWORLD S.R.L. într-un alt cont, ce nu aparținea acesteia din urmă și ca urmare a neglijenței sale, a determinat acționarea în judecată a reclamantei și obligarea ei la plata contravalorii reparațiilor efectuate autoturismului cu nr. de înmatriculare_, provocându-i acesteia o pagubă în valoare totală de 2.609,96 lei. În acest sens, instanța consideră că în stabilirea cuantumului prejudiciului intră și suma de 449 lei cu titlu de dobândă legală și suma de 518 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, la care a fost obligată reclamanta, întrucât, și în situația în care reclamanta ar fi recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile S.C. AUTOWORLD S.R.L., acesta era de drept pusă în întârziere, și mai mult, acesta în mod legitim a considerat că nu datorează suma solicitată de vreme ce pârâta îi aprobase achitarea despăgubirilor din dosarul de daune, fără a putea anticipa că pârâta a efectuat plata într-un cont greșit, ce aparținea unei
alte societăți.
Instanța a apreciat întemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei de 2.609,96 lei de la data de_ și până la data plății efective, întrucât în materia răspunderii civile delictuale, autorul faptei prejudiciabile este de drept pus în întârziere, în momentul întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale.
Prin prisma celor expuse instanța, considerând acțiunea întemeiată, a admis-o, sens în care a obligat pârâtă să plătească reclamantei suma de 2.609,96 lei cu titlu de despăgubiri și dobânda legală aferentă acestei sume de la data de_, data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 220 lei, timbru judiciar în valoare de 3 lei și onorariul avocațial în valoare de 250 lei, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 473 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC E. A. SA solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii introductive de instanță ca neîntemeiată, iar în subsidiar, admiterea excepției prescripției extinctive a dreptului reclamantei la acțiune.
În motivarea recursului recurenta a arătat că hotărârea atacată nu este întemeiată în drept și este insuficient motivată, dovedind atât faptul că instanța de fond nu a înțeles speța în ansamblul său, cât și că instanța de fond a făcut o confuzie între raporturile juridice civile incidente. Mai mult, decât atât prin sentința atacată au fost transferate într-un mod voalat atât obligațiile rezultate din sentința pronunțata in dosarul cu nr._, cat si consecințele culpei procesuale a reclamantei din respectivul litigiu.
S-a arătat că în data de_ a avut loc un accident de circulație intre autoturismul cu nr. de inmatriculare_ (autoturism asigurat pentru răspundere civila obligatorie de către subscrisa) condus de către Oprea Viorel V. e, si autoturismul cu nr. de inmatriculare_ (proprietatea reclamantei) care era condus de către Voina Petru. Cu aceasta ocazie s-a deschis dosarul de dauna cu nr. 423/RCA/08 de către recurentă. De asemenea reclamanta a încheiat cu Autoworld S.R.L. un contract având ca obiect repararea autoturismului, prin care
si-a asumat in nume personal plata contravalorii reparațiilor, societatea noastră fiind terța fata de acest contract. Ulterior au fost depuse in dosarul de dauna Factura nr. 5079952/_ in valoare de 1.642,96 Lei, emisa de Autoworld S.R.L. pe numele cumpărătorului F. E. (reclamanta), cat si Cererea de despăgubire din data de_ semnata de reclamanta.
In data de_ societatea de asigurări a achitat despăgubirea conform facturii, intr- un cont bancar care s-a dovedit ca nu aparținea societății Autoworld, aspect care nu a fost si nu a putut fi clarificat decât ca urmare a administrării probatoriului in prezentul litigiu. Astfel cum s-a menționat si in răspunsurile la interogatoriu, recurenta a fost in imposibilitatea de a verifica cărei societăți ii aparține contul in care a fost virata despăgubirea, deoarece unitatea bancara a refuzat (neavand dreptul de a comunica aceasta informație in temeiul Legii nr. 677/2001) sa-i furnizeze numele titularului contului.
In data de_ Autoworld a depus la Judecătoria Cluj-Napoca cererea prin care au chemat-o in judecata pe reclamanta, dosarul format având numărul_, astfel cum reiese din Sentința Civila nr. 19767/2011. Anterior introducerii acestei cereri, Autoworld a convocat la conciliere directa pe numita F. E., aceasta din urma menținând o stare pasiva atât pe parcursul procedurii prealabile cat si in litigiul susmentionat (nedepunand intampinare si refuzând sa se prezinte in instanța).
Prin sentința susmenționata, reclamanta F. E. a fost obligata la plata sumei de 1.642,96 lei conform facturii emisa pe numele acesteia, la plata dobânzii penalizatoare incepand de la data scadentei facturii cat si la plata cheltuielilor de judecata, rezultând in total suma de 2.609,96 lei. In data de_ recurenta a primit convocarea la conciliere transmisa de reclamanta, iar cererea de chemare in judecata formulata de dna. F. fiind inregistrata in data de_ .
Astfel, reținând cele de mai sus, recurenta considera ca in speța, instanța a făcut o confuzie intre raportul juridic dintre reclamanta F. si Autoworld si raportul juridic dintre reclamanta si recurenta E. A. . Raportul juridic dintre reclamanta F. E. si recurentă s-a născut in data de_, data când aceasta cunoștea atât paguba cat si cine răspunde de ea, astfel incat termenul de prescripție a dreptului la acțiune s-a împlinit pentru prejudiciul acesteia (constand in avariile autoturismului in valoare de 1.642,96 lei) in data de_ astfel cum reiese din prevederile art. 3 alin 1 si art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, coroborate cu art. 101 din Codul de Procedura Civila.
Raportul juridic dintre reclamanta si Autoworld a luat naștere la momentul semnării contractului prin care societatea susmenționata s-a angajat sa efectueze reparații la autoturismul avariat in schimbul unei remunerații, angajament pe care reclamanta l-a luat in nume personal. Potrivit acestui angajament reclamanta avea obligația de a achita factura cu nr. 5079952/_ in termen de 14 zile de la data emiterii.
Prescripția extinctiva este o sancțiune juridica indreptata împotriva pasivității titularului dreptului subiectiv. In speța, realitatea este ca reclamanta a rămas in pasivitate atât in raportul juridic pe care il avea cu Autoworld cat si in raportul juridic pe care il avea cu recurenta. Pasivitatea reclamantei fata de Autoworld a avut drept consecința, in dosarul de instanța nr._, nu numai obligația de plata a sumei menționate in factura, ci, si obligația de plata a dobânzii legale pentru o perioada de 3 ani si a cheltuielilor de judecata. In relația cu recurenta, pasivitatea reclamantei s-a materializat in implinirea termenului de prescripție a dreptului la acțiune pe care l-a avut in data de_ .
Cu toate acestea, reclamanta a încercat sa transfere consecințele propriilor sale fapte in sarcina societății recurente, iar instanța de fond in mod greșit si nelegal, contrar oricăror noțiuni elementare de drept, a dat curs acestei solicitări. Astfel cum reiese din încheierea din data de_, Judecătoria Cluj-Napoca a considerat in mod greșit ca reclamanta a luat cunoștința de producerea pagubei si de persoana vinovata abia "cu ocazia judecării dosarului nr._ " fara a se preciza insa care este fapta ilicita a recurentei pe care reclamanta nu o cunoscuse anterior.
Coroborând incheierea, cu Sentința Civila nr. 20531/2012, reiese ca instanța a considerat ca prejudiciul consta in suma pe care reclamanta a fost obligata sa o plătească in temeiul sentinței din dosarul cu nr._, considerând deci ca recurenta este vinovata fata de reclamantă pentru pierderea litigiului de către aceasta. Totuși, se considera ca o asemenea interpretare data de către un judecător este fie abuziva, fie rezultatul unei pregătiri profesionale inadecvate, deoarece sentința pronunțata in dosarul susmenționat nu este opozabila recurentei cat si deoarece obligația de plata a sumei de 2.609,96 lei este rezultatul direct al pasivității reclamantei. Atât obligația de plata a facturii cat si obligația de plata a dobânzilor, accesorii ale aceleași obligații, si in cele din urma obligația de plata a cheltuielilor de judecata, sunt consecința directa a faptelor si a pasivității reclamantei si nu a faptelor recurentei.
Potrivit art. 998 si 999 din Codul Civil si in temeiul contractual constând in asigurarea de răspundere civila incheiata cu dl. Oprea Viorel V. e, recurenta a avut obligația de a o despăgubi pe reclamantă pentru prejudiciul produs de asiguratul societății. Aceasta obligație a fost unica, s-a născut in data de_ când reclamanta a cunoscut atât valoarea prejudiciului cat si calitatea recurentei de persoana răspunzătoare de repararea prejudiciului, dreptul reclamantei de a beneficia de concursul instanțelor judecătorești pentru a obține despăgubirea incetand in data de_ .
Recurenta a arătat că nu a avut calitatea de parte in dosarul cu nr._, dosar care ar fi putut avea o soluție diferita daca reclamanta ar fi introdus-o in calitate de chemat in garanție, dosar in care recurenta ar fi putut fi introdusă anterior implinirii termenului de prescripție, dosar in care nici măcar reclamanta nu a formulat vreo apărare concludenta sau pertinenta, astfel cum reiese din sentința civila nr. 19767/2011. In plus, in dosarul cu nr._ reclamanta nici măcar nu a solicitat informații privind contul in care recurenta a achitat despăgubirea, fiind clarificat acest aspect doar pe parcursul prezentului litigiu, la momentul pronunțării sentinței civile nr. 19767/2011 existând in continuare dubii privind titularul contului, in care recurenta a achitat suma de 1.642,96 lei.
Recurenta a susținut că prin sentința civila nr. 20531/2012, instanța a incalcat norme elementare de drept civil roman, a incalcat caracterul sanctionator al prescripției extinctive, a legitimizat pasivitatea debitorilor si a transferat răspunderea pentru faptele unei persoane in sarcina altei persoane care nu are decât calitatea de terț fata de raportul juridic care a făcut obiectul dosarului de instanța cu nr._ . Totodată, sentința susmenționata consfințește o răspundere civila intemeiata pe art. 998-999 din Codul Civil, care aparent s-a născut ca urmare a nerespectarii răspunderii civile intemeiata pe aceleași articole, eludând astfel prevederile legale privind prescripția extinctiva.
Prin întâmpinare, intimata F. E. a solicitat respingerea recursului formulat împotriva sentinței primei instanțe, în principal, ca tardiv formulat, iar în subsidiar, ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 20531/2012, pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs. Pe cale de excepție, intimata a invocat excepția necompetenței materiale a T. ului C. - secția Civilă în soluționarea prezentului recurs, competența materială de a judeca prezenta cauză aparținând T. ului Specializat C.
, având în vedere că una dintre părți este societate comercială.
Tot pe cale de excepție, intimata a invocat excepția netimbrării recursului, având în vedere că recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferent recursului, astfel potrivit disp. art. 11 alin.(l) din Legea nr. 146/1997, modificată prin O.U.G. nr.212/2008, se prevede că "cererile pentru exercitarea recursului... împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea soluționată de prima instanță...";. Așa cum se poate observa la fila 4 dosar primă instanță există dovada achitării taxei judiciare de timbru din partea subsemnatei în cuantum total de 220 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei pentru pretențiile deduse judecății, iar în calea de atac recurenta
trebuia să achite, în conformitate cu disp. art. 11 alin.l din Legea nr. 146/1997 jumătate din această taxă, respectiv suma de 110 lei, și timbru judiciar de 1,5 lei.
În ceea ce privește excepția tardivității recursului, intimata a arătat că sentința primei instanțe i-a fost comunicată recurentei la data de_, conform filei de comunicare de la fila 68 dosar fond, iar recursul a fost înregistrat la instanță la data de_ (fila 3 dosar), deci cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de disp. art. 301 C.proc.civ. Astfel, la dosar nu există dovada că recurenta a depus în termen prin poștă cu scrisoare recomandată la oficiul poștal recursul formulat, astfel în acest sens, disp. art. 104 C.proc.civ. (în vigoare la data expedierii recursului), prevăd că "Actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui". în acest sens, dispozițiile anterior citate sunt suficient de clare prevăzând obligativitatea trimiterii prin oficiul poștal, precum și să fie predate recomandat la oficiul poștal, însă în speță se poate observa că recurenta a expediat recursul prin serviciul de curierat privat, fără a exista nicio ștampilă cu dată certă aplicată pe plic, și nu prin serviciul poștal cu scrisoare recomandată cum prevăd dispozițiile legale ale art. 104 C.proc.civ., astfel, spre deosebire de alte comunicări, trimiteri de documente, cereri, etc. pentru declararea unei căi de atac legiuitorul a prevăzut condiții speciale, care exprimă o concepție foarte riguroasă, formalistă în legătură cu exercitarea căilor de atac, reflectată și în jurisprudența CEDO. Formalismul exercitării căilor de atac este clar și neechivoc și rezultă din examinarea disp. art. 104 C.proc.civ., în cuprinsul căruia exercitarea căii de atac prin serviciul de curierat nu este prevăzută de legiuitor, aspect față de care excepția tardivității este întemeiată, solicitând a fi admisă.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că sentința primei instanțe este legală și temeinică, fiind pronunțată în baza probelor scrise administrate, iar dreptul intimatei de a solicita despăgubirea de la recurentă s-a născut la data la care intimata a aflat că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de plată față de S.C. Autoworld SA, respectiv cu ocazia judecării dosarului nr._ .
Astfel, intimata a susținut că a fost chemată în judecată în luna iulie 2011 de către
S.C. Autoworld S.A. pentru a achita contravaloarea facturii de reparație a autoturismului întrucât societatea la care a avut asigurare la momentul producerii evenimentului rutier nu a achitat suma ce reprezenta contravaloarea reparației autoturismului (cu toate că intimata a avut tot timpul reprezentarea că suma a fost achitată, atât timp cât pe factura de plată comunicată de către Autoworld apare mențiunea "DA"; și data inspectorului de daune A.
F. ), cu toate că la dosar există dovada că s-a virat suma de 1642,96 lei într-un cont greșit, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul primei instanțe, astfel că este culpa exclusivă a recurentei că nu a efectuat toate demersurile necesare în vederea identificării corecte a contului căruia îi aparținea societății Autoworld S.A.
In consecință, doar de la data la care intimata a fost chemată în judecată de către Autoworld S.A în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N. se poate vorbi de curgerea cursul prescripției extinctive și nu din anul 2008 cum greșit susține recurenta.
Prin decizia civilă nr. 354/2013 pronunțată la data de 28 martie 2013 în dosarul nr._ al T. ului C. a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
În mod temeinic instanța de fond a reținut că în urma avarierii la data de 19 martie 2008 a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, proprietatea intimatei reclamante a fost deschis de către pârâtă dosarul de daune cu nr. 423/2008, în baza poliței de asigurare nr. 38176/_, doar în cadrul căruia recurenta pârâtă a aprobat plata cu titlu de despăgubiri a sumei de 1.642,96 lei către S.C. AUTOWORLD S.R.L., reprezentând contravaloarea
reparațiilor acestui autoturism, conform facturii fiscale nr. 5079952/_ . Din probele administrate în fața instanței de fond, respectiv ordinul de plată din data de 10 septembrie 2008, dosarul de daune și răspunsul la adresele efectuate recurenta pârâtă a efectuat plata sumei de 1.642,96 lei într-un alt cont bancar, ce nu aparținea și nu aparține S.C. AUTOWORLD S.R.L., ci unei alte societăți, respectiv S.C. AUTOM. IVE SERVICE
S.R.L. Urmare acestei erori a recurentei pârâte, intimata reclamantă a fost obligată prin Sentința civilă nr. 19767/2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ să achite către S.C. AUTOWORLD S.R.L. suma de 1.642,96 lei, dobânda legală aferentă de la data scadenței facturii fiscale și cheltuieli de judecată, intimata reclamantă achitând la 17 decembrie 2012, în temeiul acestei hotărâri, suma de 1.642,96 lei, dobânda legală în valoare de 449 lei și suma de 518 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Însușindu-și în mod expres obligația de a efectua plata reparațiilor cuprinse în factura fiscală 5079952/_ emisă de S.C. AUTOWORLD S.R.L. în cuantum de 1.642,96 lei, cu titlul de daune, în cauză sunt îndeplinite condițiile unei delegații imperfecte, operațiune a cărei esență constă în aceea că nu are efect novator, creditorul delegatar acceptându-l pe delegat fără a-l elibera pe delegant, păstrând doi debitori. Astfel, se poate constata că prin delegația imperfectă la raportul de obligații existent se adaugă unul nou între delegant și delegatar, astfel că susținerea recurentei privitoare la lipsa unui raport juridic între aceasta și unitatea care a efectuat reparațiile este neîntemeiată.
Raportat la starea de fapt reținută în cauză, coroborat cu temeiul juridic invocat, în mod temeinic instanța de fond a reținut faptul că raportul juridic este reglementat de dispozițiile art. 998-999 cod civil vechi. Recurenta, în mod eronat, prin motivele de recurs, a făcut o confuzie între raportul juridic generat de fapta ilicită a asiguratului său care a condus la avarierea autoturismului intimatei și raportul juridic rezultat din neexecutarea obligației sale de plată, ori având în vedere tocmai acest ultim raport juridic, termenul de prescripție se calculează la acest raport iar nu la raportul delictual inițial.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar potrivit art. 8 alin. 1 din același act normativ, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa curgă de la data când pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. Ori, raportat la dispozițiile legale precitate, intimata recurentă a putut cunoaște cuntumul pagubei la momentul pronunțării sentinței civile nr. 19767/2011 a Judecătoriei C. -N. din dosarul nr._, respectiv 14 decembrie 2011, dată de la care începe să curgă termenul general de prescripție de 3 ani, termen care la data înregistrării cererii de chemare în judecată de către intimata reclamantă (10 aprilie 2012) nu era împlinit, astfel că în mod temeinic și legal instanța de fond a respins prin încheierea civilă din 11 septembrie 2012 excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei intimate.
În mod temeinic a reținut instanța de fond că fapta culpabilă a recurentei pârâte de a efectua plata datorată către S.C. AUTOWORLD S.R.L. într-un alt cont, ce nu aparținea acesteia din urmă și ca urmare a neglijenței sale, a determinat acționarea în judecată a intimatei reclamante și obligarea ei la plata contravalorii reparațiilor efectuate autoturismului cu nr. de înmatriculare_, provocându-i acesteia o pagubă în valoare totală de 2.609,96 lei, în stabilirea cuantumului prejudiciului intrând și suma de 449 lei reprezentând dobândă legală și suma de 518 lei reprezentând cheltuieli de judecată, la care a fost obligată intimata reclamantă, întrucât, și în situația în care intimata reclamanta ar fi recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile S.C. AUTOWORLD S.R.L., acesta era de drept pusă în întârziere, și mai mult, acesta în mod legitim a considerat că nu datorează suma solicitată de vreme ce recurenta pârâtă îi aprobase achitarea despăgubirilor din dosarul de daune și nu i-a adus la cunoștință ulterior faptul că nu a efectuat plata, fără a putea anticipa că pârâta a efectuat plata într-un cont greșit, ce aparținea unei alte societăți.
Sunt eronate premisele de la care pornește raționamentul recurentei cu privire la opozabilitatea sentinței civile nr. 19767/2011 a Judecătoriei C. -N., căci în ceea ce o privește acesta reprezintă doar un mijloc de probă în ceea ce privește întinderea prejudiciului, având valoarea unui fapt juridic, context în care nici nu se pune problema unei opozabilități față de recurentă.
De asemenea, în mod temeinic a reținut instanța de fond existența unei legături de cauzalitate între fapta culpabilă a recurentei pârâte și prejudiciul provocat, fiind cauză orice condiție sine qua non care după cursul normal și obișnuit al lucrurilor este susceptibilă să provoace rezultatul, ori între faptul culpabil constând în plata eronată efectuată de către recurenta pârâtă și prejudiciu reținut de către instanță există tocmai o atare legătură.
Pentru aceste motive, raportat la dispozițiile art. 304, 3041și 312 Cod procedură civilă., tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta SC E. A. SA în contradictoriu cu intimata F. E. împotriva sentinței civile nr. 20531/2012 pronunțate la 23 octombrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N. pe care o va
menține în întregime.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta SC E. A. SA căzând în pretenții va fi obligată să plătească intimatei F. E. suma de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta SC E. A. SA în contradictoriu cu intimata F. E. împotriva sentinței civile nr. 20531/2012 pronunțate la 23 octombrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta SC E. A. SA să plătească intimatei F. E. suma de
1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
C. G. V. L. O. | S. | I. | A. B. |
Red.CG/MM 2 ex./_
Judecător fond: Ș. B. T. an, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 498/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 42/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
