Decizia civilă nr. 498/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R.
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 498/R/2013
Ședința publică din data de 30 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: S. I. JUDECĂTOR: C. G. JUDECĂTOR: E. B. GREFIER: A. ZAH
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de către recurenta SC G. R. P. SERV S. împotriva sentinței civile nr. 1865/2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca la data de 30 ianuarie 2013 în dosarul nr._, privind și pe intimatul P. M. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentei, doamna av. Drăguș Amalia și reprezentanta intimatului, doamna av. C. Cristian.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a depus de către SC DEDEMAN S., la data de 21 iunie 2013, răspuns la adresa înaintată de către instanță.
Reprezentanta recurentei și reprezentanta intimatului învederează instanței că nu mai au cereri de formulat sau excepții de ridicat și solicită cuvântul pe fond.
Instanța, deliberând, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, acordă părților cuvântul pe fond.
Reprezentanta recurentei solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse în scris, cu cheltuieli de judecată aferente fondului cauzei, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciare aferente acestei căi de atac. Solicită instanței, în calitate de instanță de control judiciar, să aprecieze că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității părții în procesul civil, în raport cu cererea introductivă de instanță formulată de către intimat așa cum este ea explicitată la pagina 3 din acțiune, respectiv fila 6 din dosarul cauzei prin care acesta investește instanța de fond cu o cerere prin care solicită obligarea societății pe care o reprezintă la plata unor despăgubiri. Afirmă că această cerere nu a suferit nici o modificare pe parcursul derulării procesului în fața instanței de fond, iar instanța s-a pronunțat cu privire la ea cu încălcarea principiului disponibilității întrucât intimatul cunoștea faptul că fapta culpabilă supusă analizei instanței interveni la un moment în care acesta deja își dăduse demisia de la fostul loc de muncă, deci retragerea acelei oferte nu i-a cauzat în mod direct stoparea veniturilor de la fostul loc de muncă, ci urma probabil să stopeze încasarea veniturilor de la viitorul loc de muncă. Învederează instanței că în fapt a fost decizia intimatului de a-și da demisia de la fostul loc de muncă, rămânând fără venituri salariale o anumită perioadă de timp, respectiv de la data de 18 iunie 2012 și până la data de 25 iunie 2012. Solicită ca instanța să analizeze situația ca un complex de fapte, respectiv solicită ca instanța să individualizeze fapta în raport cu toate evenimentele care s-au derulat și să nu aprecieze în mod subiectiv. În acest sens susține că instanța de fond a apreciat că acea ofertă de revenire a societății recurente de a-și menține oferta de angajare începând cu data de 25 iunie 2012 reprezintă o recunoaștere a vinovăției, motiv pentru care solicită ca această instanță să aprecieze aceste aspecte la adevărata conotație, respectiv că este fapta prin care s-ar fi înlăturat producerea unui eventual prejudiciu, prejudiciu care probabil nu s-ar fi produs dacă intimatul ar fi ales să accepte cea de a doua ofertă. Pentru toate aceste motive, solicită ca instanța să aprecieze că nu sunt întrunite toate elementele antrenării răspunderii
civile delictuale, apreciind că putea să fie un prejudiciu, raportat la fapta care este supusă analizei, dar acel prejudiciu nu s-a mai produs și nu din culpa recurentei.
Reprezentanta intimatului solicită instanței respingerea recursului, pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării, fără cheltuieli de judecată. Învederează instanței că recurenta face parte dintr-un grup de firme care probabil desfășoară o activitate profitabilă, iar din acest punct de vedere hotărârea de angajare a unui electrician nu crede că ar fi destabilizat partea adversă. Arată că la momentul la care s-a făcut oferta intimatului, acesta era angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată la o altă societate, respectiv la SC DEDEMAN S. și realiza venitul care se află și la dosar și este în etate de 48 de ani. Învederează instanței că intimatul a acceptat oferta transmisă de către recurentă doar în considerarea faptului că, deși salariul era mai mic, nu era obligat să lucreze la sfârșit de săptămână, respectiv sâmbetele și duminicile. Afirmă că în oferta formulată de către recurentă nu se menționează că este o ofertă pe durată determinată de 3 luni, ci se scrie că după 3 luni, dacă societatea va fi mulțumită de activitate intimatului, se va reconsidera partea salarială. Având în vedere cele menționate anterior, apreciază că din aceste aspecte nu se poate deduce că după 3 luni se va încheia sau nu un alt contract de muncă. Apreciază că culpa recurentei este evidentă, având în vedere faptul că cele 2 oferte formulate de către aceasta sunt doar similare. Susține că pretențiile solicitate de către intimat sunt de bun simț, având în vedere faptul că acesta a rămas fără un loc de muncă și fără un venit pe perioada din speță datorită faptei culpabile a recurentei care, după o săptămână a afirmat că la nivel de grup s-a reconsiderat politica acesteia de angajări. În ceea ce privește cuantumul pretențiilor, apreciază că acesta a fost bine calculat, având în vedere și actul transmis la dosar de către SC DEDEMAN S., iar în ceea ce privește modul de cuantificare a acestor pretenții, arată că aceasta a fost cuantificată în baza ofertei primite din partea recurentei. Susține această poziție procesuală având în vedere faptul că intimatul a investit instanța de fond cu o cerere de constatare a faptei culpabile, constatarea faptului că există un prejudiciu și constatarea legăturii dintre fapta recurentei și acest prejudiciu.
În replică, reprezentanta recurentei solicită ca la pronunțarea deciziei, instanța să aibă în vedere că antrenarea răspunderii civile delictuale trebuie să puncteze fiecare dintre cele 4 elemente care ar atrage răspunderea delictuală.
Instanța reține cauza în pronunțare, pe baza înscrisurilor aflate la dosar.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 1865/2013 pronunțată în ședință publică la data de 30 ianuarie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.
, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P.
M. în contradictoriu cu pârâta SC G. R. P. S., a fost obligată pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 2.225 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, precum și dobânda legală de la data de 29 august 2012 și până la achitarea integrală a debitului și a fost obligată pârâtă să plătească reclamantului suma de 346 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în fapt, reclamantul a lucrat ca electrician la SC Dedeman S. până la data de 18 iunie 2012. Încetarea raporturilor de muncă cu această societate a avut loc ca urmare a demisiei reclamantului, în contextul în care, dorind să-și schimbe locul de muncă din cauza programului de lucru prelungit și luând legătura cu reprezentanții societății pârâte, în structura căreia exista un post liber de electrician, acesta a primit o ofertă de angajare. Astfel, la data de 12 iunie 2012 i-a fost adresat un email de către Directorul de resurse umane al pârâtei, prin care i s-a oferit respectivul post, cu un salariu de 1200 de lei și tichete de masă, cu mențiunea în email că după trei luni se va reconsidera partea salarială, cu bonusare trimestrială și acces gratuit la servicii medicale, urmând să înceapă din 25 iunie 2012.
În urma acestei oferte, reclamantul și-a dat demisia de la SC Dedeman S., însă, în 19 iunie 2012, a primit un nou mail de la reprezentantul societății pârâte, prin care a fost anunțat că oferta de angajare nu mai este valabilă, întrucât, din rațiuni economice, s-au blocat toate angajările. Ulterior, în data de 22 iunie 2012, după ce reclamantul a adus la cunoștința reprezentanților pârâtei că a renunțat la vechiul loc de muncă, i s-a făcut o nouă oferta, cuprinzând aceleași elemente precum prima ofertă de muncă, însă fără partea privind reconsiderarea salariului, cu bonusare trimestrială, la finele celor 3 luni. În consecință, considerând că a doua ofertă nu corespundea condițiilor inițiale și nedorind ca la finele acelei perioade să își caute din nou loc de muncă, reclamantul a refuzat-o.
A fost analizată incidența dispozițiilor art. 1357 din Codul civil din 2009, apreciindu-se a fi îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, reținându-se că retragerea intempestivă a ofertei de muncă de către pârâtă, în condițiile în care reclamantul a renunțat la locul de muncă pe care îl avea la SC Dedeman S., constituie o faptă ilicită și că propunerea unei noi oferte de muncă, dar strict pe o durată de trei luni, fără elementul determinant pentru reclamant al continuității locului de muncă, nu înlătură caracterul ilicit al faptei.
Prin fapta sa de a-și retrage intempestiv oferta de muncă, în data de 19 iunie 2012, după ce reclamantul și-a înaintat, la data de 18 iunie 2012, demisia de la locul său de muncă, pârâta i-a cauzat reclamantului un prejudiciu, constând în lipsirea acestuia de resursele materiale aferente salariului și celorlalte beneficii pe care le primea de la vechiul angajator. Astfel, în perioada 18 iunie 2012-26 iulie 2012, reclamantul nu a avut loc de muncă, dar a întreprins demersuri în vederea reangajării la SC Dedeman S. pe perioadă nedeterminată. Prin urmare, reclamantul a încercat să limiteze întinderea prejudiciului, refuzând să stea în pasivitate, contrat susținerilor pârâtei. Instanța a apreciat că prejudiciul este cert și cuantificabil la nivelul salariului lunar net pe care îl primea la SC Dedeman S. și cu privire la care reclamantul a afirmat că era în medie de 1600 lei, plus tichetele de masă în valoare de 9 lei pe zi lucrătoare, calculate pentru perioada 18 iunie-26 iulie 2012, și anume
2.225 lei.
De asemenea, instanța a reținut culpa pârâtei în săvârșirea faptei ilicite, constând în formularea unei oferte de muncă ferme, cu consecința determinării destinatarului de a renunța la locul de muncă, urmată de retragerea intempestivă a acesteia. Deși este de apreciat inițiativa sinceră și altruistă a reprezentantului pârâtei de evitare a prejudiciului cauzat reclamantului prin adresarea unei noi oferte, chiar și pentru o perioadă strict determinată, acest fapt nu exonerează pârâta de răspundere și nu înlătură vinovăția acesteia, ci decelează atitudinea culpabilă a pârâtei, care a înțeles că prin fapta sa ilicită i-a produs reclamantului anumite dificultăți de ordin social, acesta rămânând fără loc de muncă.
Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din modul în care a fost săvârșită fapta, stabilită conform mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei și analizate anterior. Constatând că sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 1357 C.civ din 2009, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2.225 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, precum și, în temeiul art. 1523 al. 2 lit e C. civ. din 2009, la plata dobânzii legale asupra sumei de 2.225 lei, calculată de la data de 29 august 2012 și până la achitarea integrală a acesteia.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 346 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recurenta SC G. R. P. SERV S., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, cu respingerea cererii ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenta a arătata că, instanța de fond a constatat în mod greșit că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 1357 NCC și astfel a apreciat că reclamantului i s-au cuvenit despăgubiri în cuantum parțial solicitat, și anume de 2.225 lei, dobânzi și cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut că recurenta societate este în culpă pentru
săvârșirea unei fapte ilicite, constând din formularea unei oferte de muncă ferme pentru angajarea pe un post de electrician, urmată de retragerea ei intempestivă, fără a ține seama la toate împrejurările de natură să invidualizeze situația.
Din probațiunea administrată reiese, fără echivoc, existența a două momente temporale, esențiale, funcție de care trebuiau analizate existența condițiile antrenării răspunderii civile delictuale: -perioada cuprinsă de la desfacerea contractului de muncă_ și până la data retragerii pfertei,_ ; -cea de-a doua perioadă, aceea care a urmat după data de_ .
Astfel, analizând prima perioadă, din probatoriu, a rezultat că, intimatul a fost invitat, în data de_, să se prezinte la muncă, începând cu data de_, pentru un contract inițial de 3 luni, cu un salariu de 1.200 lei/lună plus tichete de masă. La dosarul cauzei a fost depusă decizia de desfacere a contractului individual de muncă din_, emisă de către fostul angajator.
În data de_, fără să cunoască aspectul privind înregistrarea demisiei, recurenta societate l-a informat pe intimat despre decizia forurilor superioare.
Raportat la prima perioadă, până la data de_, recurenta a susținut că, deși a arătat instanței că la momentul retragerii ofertei, care s-a produs înainte de data prezumată a angajării,_, a fost posibil să fi fost în prezența unei fapte culpabile, efectele acesteia însă nu s-au produs (prejudiciul nu s-a produs), indubitabil, asanat prin oferta de angajare transmisă telefonic, vizând aceeași dată a angajării. Instanța a înțeles însă acest demers, asumat de către administratorul societății de a revoca retragerea ofertei, doar ca o recunoaștere a vinovăției a recurentei-pârâte, fără însă să observe că, la acel moment al retragerii ofertei, nu se putea produce nici un prejudiciu, întrucât între data demisiei și data angajării prezumate, intimatul oricum nu ar fi realizat nici un venit.
S-a menționat faptul că, instanța nu a observat că, oricum, pe perioada cuprinsă între 18 și_, intimatul, evident, nu ar fi avut nici un venit din salariu, angajarea urmând să se producă doar din_, motiv pentru care nu a exista nici un prejudiciu.
Astfel că, la momentul la care s-ar fi săvârșit fapta culpabilă, reținută de către instanța de fond, că ar fi săvârșită cu vinovăție, recurenta a arătat că nu erau întrunite toate elementele pentru antrenarea răspunderii civile, respectiv, în acel moment, recurenta nu s-a putut raporta la nici un prejudiciu. Pentru a antrena răspunderea civilă, prejudiciul trebuie să fie actual, nu probabil. Or, la momentul exact al retragerii ofertei, anterior începerii datei la care își producea efectele oferta (retrasă), intimatul nu mai realiza venitul salarial raportat, la care instanța de fond a apreciat nivelul despăgubirii.Raportat la cea de-a doua perioadă și înainte să se poată evidenția vreun prejudiciu, respectiv după data de_, recurenta a revocat decizia și a revenit cu oferta de angajare, începând tot cu data inițială. Intimatul și-a dat demisia în data de_, dar urma să fie angajat doar la data de_ . Recurenta i-a solicita intimatului să se prezinte la sediul societății, să respecte mecanismele necesare pentru angajarea acestuia, în considerarea unei oferte agreate. Dacă din acest moment ar fi apărut vreun eventual prejudiciu, acesta îi era direct imputabil intimatului. Măsura acceptării ofertei ar fi fost una de natură să evite producerea oricăror eventuale daune, pe perioada cuprinsă de la data de_ și până la încetarea contractului, ori reangajării.
S-a arătat că, așa cum a rezultat din probatoriu, intimatul s-a reangajat în mai puțin de o lună. Chiar dacă oferta recurentei, așa cum doar a susținut intimatul, fără să existe probe directe în acest sens, ar fi fost una pe durată determinată de 3 luni, acceptarea ofertei ar fi înlăturat orice prejudiciu. Chiar dacă s-ar fi produs acest prejudiciu, acesta este evident că nu a fost cauzat de către recurentă, care l-a invitat să se prezinte la muncă, lipsind în acest caz, atât fapta, cât și vinovăția. Dacă prin retragerea temporară a primei oferte s-ar fi putut realiza un prejudiciu, producerea prejudiciului a fost împiedicată a se realiza prin aceea că recurenta, înainte de a se produce vreun prejudiciu, a propus continuarea colaborării prin cea de-a doua adresă, care asanează raportul juridic ce se putea încheia fără nici o urmare culpabilă. Prejudiciul invocat fiind, în aceste împrejurări,
un prejudiciu eventual care, s-ar fi născut dacă ar fi fost concediat intimatul, prejudiciu care nu a putut antrena răspunderea civilă.
Simpla acceptare a ultimei oferte, fie pentru un contract pe durată determinată, ori chiar determinată, pe 1-2 sau 3 luni, ar fi fost de natură să îl lipsească, pe intimat, de resursele materiale salariale, iar acceptarea și evitarea producerii acestuia nu o putea face decât intimatul. Instanța de fond a reținut că, intimatul a încercat să își limiteze întinderea prejudiciului, dar a omis faptul că, însăși recurenta i-a oferit locul de muncă, iar acesta l-a refuzat din considerente pur subiective. Intimatul a ales să rămână fără loc de muncă, deși, a fost invitat să se prezinte la lucru. În motivarea refuzului ofertei, intimatul s-a sprijinit pe elementul privind întinderea contractului ce urma să fie semnat între părți, element, reținut de către instanța de fond, esențial pentru intimat. În acest sens, s-a observat că, în toată corespondența purtată între părți, s-a utilizat formularea "contract inițial pe trei luni";. Nicăieri nu a apărut susținerea că, contractul ar fi fost pe o altă durată, dar nici contrariul, astfel încât să se prezume că acesta ar fi fost clauza esențială determinată pentru începerea raportului de muncă. Oricum, indiferent de durata contractului, prin încheierea lui, intimatul, nu numai că a fi limitat prejudiciul, dar l-ar fi eliminat complet.
A mai aratat recurenta ca prima instanță, fără să fie cerut, a dat mai mult, raportând greșit cuantumul despăgubirilor la un element cu care nu a fost învestită în cercetarea judecătorească. Mai mult, prejudiciul a fost cuantificat la nivel
"afirmat"; de către intimat, fără a produce nici un fel de dovezi în acest sens. Nici nu aveau cum să fie produse aceste dovezi, venitul efectiv realizat, deoarece nu s-au cerut. Astfel că, instanța de fond, doar în baza "afirmației"; intimatului-reclamant, a stabilit nelegal nivelul despăgubirii, acordând mai mult decât s-a cerut și fără nici o altă probă care să suțină "afirmația"; intimatului.
În ceea ce privește cererea pentru plata despăgubirilor, raportat la nivelul tichetelor de masă, nu pot fi decontate decât în împrejurarea prestării muncii, or, pe parcursul angajării nu există certitudinea că, munca să se realizeze efectiv, putând interveni o serie de factori care determină neacordarea acestora. Astfel, ca încasarea acestora, nu este certă, pentru a constitui un element de certitudine la cuantumul prejudiciului. Modul cum s-a ajuns însă la nivelul despăgubirii, apare ca o greșeală materială. Astfel, deși instanța a reținut că, nivelul unui salar lunar net anterior era de 1.600 lei, la care adaugă tichete de masă în valoare de 9 lei/zi lucrătoqare, calculate pe perioada 18.06-_, însumarea celor dpuă elemente apare ca fiind greșită.
În acest sens, recurenta a arătat că, pe perioada de referință sunt exact 28 de zile lucrătoare (din 26 iulie fiind deja angajat). La un calcul simplu: 28 zile lucrătoare x 9 lei/zi = 252 lei + 1.600 lei (cât a fost reținut că ar fi salariul anterior) = 1.852 lei, în nici un caz 2.225 lei.
Raportat la obligarea recurentei de a suporta integral cheltuielile de judecată, când cererea introductivă a fost admisă doar pațial (1/2), apare ca o greșită aplicare a legii. Este adevărat că partea care cade în culpă este obligată să suporte cheltuielile de judecată, dar numai în proporția în care s-ar fi admis întreaga acțiune. Astfel, s-a arătat că, instanța nu a considerat necesar să lămurească recurenta sub acest aspect și nu a motivat care a fost rațiunea pentru care a purces la o astfel de sancțiune, admițând toate cheltuielile de judecată, motiv pentru care, nici această dispoziție nu este legală și apare ca fiind necesar a fi înlăturată.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul P. M. G., a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței civile nr. 1865/2013 a Judecătoriei C. -N., ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. S-a arătat faptul că instanța de fond a apreciat temeinci și legal că sunt incidente dispozițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 NCC, în sensul că cel care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Susținerile recurentei sunt nefondate. Este greu de crezut că, la momentul ofertei, recurenta-pârâtă nu cunoștea "situația financiară a grupului"; sau că această
angajare, a unui singur electrician, ar fi destabilizat întregul grup. In al doilea rând, nu ar trebui făcută o diferențiere între cele două așa-zise perioade, artificial create, în condițiile în care nu a existat nici un fel de diferențiere de fond între acestea.
Susținerile recurentei sunt nefondate, aspect deosebit de ușor de dedus și din analiza răspunsului la notificare al acesteia, în comparație cu oferta inițială de angajare, considerându-se că ar fi trebuit să fie evident și pentru recurenta-pârâtă faptul că, plecând dintr-un loc de muncă, unde a fost angajat pe durată nedeterminată, intimatul și-a dorit, la vârsta pe care o are, de 48 de ani, tot un loc de muncă pe perioadă nedeterminată (singurul motiv pentru care a acceptat să își schimbe locul de muncă, în condițiile diminuării salariului, fiind faptul că nu lucra sâmbăta și duminica, putând astfel, să stea mai mult cu familia sa). Oferta inițială era deosebit de clară în acest sens, nepunându-se, în nici un moment, în discuție, angajarea intimatului doar pentru 3 luni. În această ofertă s-a specificat, în mod expres că, după trei luni, urma să se reconsidere "partea salarială și sistemul de bonusare trimestrială, funcție de rezultate";. Este evident deci, că era o ofertă pe funcție de rezultatele în muncă ale intimatului, nu urma să se reconsidere întregul contract de muncă, acesta neurmând a fi încheiat de la început doar pe durată determinată.
Initmatul a depus eforturi pentru a fi reangajat la vechiul său loc de muncă, în "Dedeman SA";, eforturi cu atât mai mari, cu cât politica acestei firme este deosebit de clară: "cine pleacă o dată, nu mai revine la această societate";. Totuși, datorită priceperii intimatului, a legăturii bune pe care acesta o avea cu clienții, a fost reangajat după o lună și o săptămână.
Fapta culpabilă, ilicită a recurentei-pârâte, a fost clar dovedită, iar cuantumul prejudiciului a fost corect individualizat. Calculele recurentei sunt greșite, întrucât, pornesc de la incertitudinea acordării tichetelor de masă (incertitudinea prestării muncii) și continuă cu greșeli matematice, în aprecierea perioadei dintre data de 18.06-_, în această perioadă fiind o lună și o săptămână, astfel încât paguba suferită a fost de 1.600 lei (salariul pentru o lună) + (1.600: 4) = 1.600 lei + 400 lei + 25 = 2.225 lei. Astfel, intimatul a solicitat a se înlătura calculele matematice oferite de recurentă, acestea fiind greșite atât conceptual, cât și aritmetic.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a susținerilor din cuprinsul întâmpinării și a prevederilor art. 303, 3041și 312 Cpr.civ., tribunalul reține următoarele
:
Primul motiv de recurs vizează reținerea greșită a incidenței dispozițiilor art. 1357 din Noul Cod Civil, recurenta susținând că nu se poate reține culpa sa pentru săvârșirea faptei ilicite contând în formularea unei oferte de muncă ferme pentru angajarea pe un post de electrician, urmată de retragerea ei intempestivă. M. ivul de recurs, este nefondat, alegațiile recurentei referitoare la existența așa-ziselor doua perioade de timp esențiale în funcție de care trebuia analizată incidența dispozițiilor legale anterior menționate, fiind lipsite de suport legal și probator.
Instanța de fond, în mod temeinic și legal, a pornit de la analiza ofertei de muncă lansata de către recurentă la data de 12 iunie 2012, ofertă pe perioadă nedeterminată, doar remunerația și alte stimulente urmând să fie reconsiderate după o perioadă de 3 luni, în funcție de performanțele profesionale ale intimatului P.
M. .
De aceeași manieră și cu luarea în considerare a tuturor probelor administrate, instanța de fond a reținut că intimatul și-a înaintat demisia ca urmare a acestei oferte ferme primite din partea recurentei, ofertă care a fost retrasă de către recurentă la data de 19 iunie 2012, adică la o zi după ce intimatul și-a dat demisia de la vechiul loc de muncă.
Faptul că după câteva zile de la data la care intimatul a încunoștințat-o pe recurentă asupra faptului că și-a înaintat demisia, aceasta i-a înaintat o nouă ofertă de muncă, diferită de prima ofertă, respectiv în condiții dezavantajoase față de prima ofertă, nu are relevanță și nu înlătură sau diminuează culpa recurentei.
Reținerile primei instanțe sunt juste și în conformitate cu dispozițiile art. 1357 din noul Cod civil, astfel că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă
ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Nu prezintă relevanță în sensul excluderii culpei recurentei faptul că aceasta a avut o atitudine oscilantă, retrăgând oferta de muncă acceptată de către intimatul P. M., iar ulterior avansând o altă ofertă total diferită de prima, care nu oferea continuitatea oferită de prima ofertă.
T. ul achiesează reținerilor primei instanțe în sensul că demisia intimatului a avut la bază oferta serioasă pe care recurenta i-a înaintat-o, renunțând la un loc de muncă sigur și stabil în condițiile unei penurii de locuri de muncă.
Nici al doilea motiv de recurs nu este fondat, cuantumul prejudiciului fiind corect determinat de instanța de fond, susținerile acesteia în sensul că s-ar fi acordat mai mult decât s-a cerut nefiind fondate. Astfel, intimatul a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 4.140 lei reprezentând despăgubiri, iar instanța de fond a admis în parte cererea, obligând recurenta pârâtă la plata sumei de 2.225 lei, deci în cuantum net inferior celui solicitat de intimatul reclamant. Formula de clacul utilizată de către recurentă este greșită. Astfel, pornind de la suma de 1.600 lei cât reprezenta salariul net lunar, rezultă că în perioada 18 iunie- 26 iulie 2013, adică pe perioada de o lună și o săptămână, intimatul ar fi avut un venit de 2.225 lei, adică 1.600 lei salariul pe o lună + (1.600: 4 - salariul pe o săptămână)+ (25 zile x 9 lei/tichet).
Nu sunt fondate nici criticile referitoare la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, dispozițiile art. 274 C.pr.civ. îndreptățind intimatul reclamant să obțină de la pârâta recurentă cheltuielile de judecată avansate și solicitate.
Față de toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304, 304¹ și art. 312 C.pr.civ., tribunalul va respinge ca nefondat formulat de recurenta SC G. R.
P. SERV S. în contradictoriu cu intimatul P. M. G. împotriva sentinței civile nr. 1865/2013 pronunțate la 30 ianuarie 2013 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta SC G. R. P. SERV S. în contradictoriu cu intimatul P. M. G. împotriva sentinței civile nr. 1865/2013 pronunțate la 30 ianuarie 2013 în dosarul_ al Judecătoriei C. -
N. pe care o menține în întregime. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
S. I. | C. | G. | E. | B. | A. ZAH |
Red.EB/AA/4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 2857/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 429/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
