Decizia civilă nr. 420/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
1
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS. L
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 420/2013
Ședința publică din 26 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. P. JUDECĂTOR V. C. JUDECĂTOR D. E. L.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârât recurentul S. I., împotriva sentinței civile nr.11544/_ pronunțate de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ în contradictoriu cu reclamant intimata SC. C. SA prin C. I. de I. P. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent av. Rădăcină S., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată atașat dosarul Judecătoriei B. nr._, suspendat în baza prev. art. 36 din legea 85/2006.
Tribunalul constatând că nu s-au formulat alte cereri, apreciază cauza în stare de judecată motiv pentru care acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Mandatarul recurentului solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței atacate cât și a încheierii din_ pronunțată în dosarul_ și trimitea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea rejudecării pe fond, împreună, a celor două acțiuni. Apreciază că în cauză nu se poate face aplicarea prev. art. 36 din legea 85/2006, în mod eronat instanța de fond a dispus disjungerea acțiunii reconvenționale. Totodată solicită respingerea acțiunii reclamantului motivat de faptul că pârât recurentul nu era obligat la plata chiriei fiind angajatul societății. Nu solicită cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 11544/_ pronunțate de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ s-a admis cererea formulată de reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâtul S. I., și cale de consecință a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.500 lei, reprezentând chirie neachitată pentru perioada august 2008 - noiembrie 2009, precum și penalități de întârziere în cuantum de 1% pe fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei chirii până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 782 lei, cu titlul de contribuție la cheltuielile comune de întreținere și furnizare utilități.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a fond în baza probelor administrare a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1743/2008 s-a constatat că în cauză a operat tacita relocațiune, astfel că pârâtul are calitatea de chiriaș cu privire la spațiul proprietate a reclamantei. De altfel, chiar și în absența acestei sentințe, faptul că persoana ce avea calitatea de chiriaș locuiește în continuare în imobil nu poate conduce decât la concluzia că acesta rămâne în spațiu în aceeași calitate de chiriaș, în caz contrar ajungându-se la situația transformării închirierii în locațiune cu titlu gratuit, fapt inadmisibil.
Prin urmare, câtă vreme chiriașul nu face dovada vreunui titlu de proprietate cu privire la imobil, situația sa nu va putea fi decât aceea specifică unui contract de închiriere, cu toate drepturile, dar și obligațiile ce izvorăsc din această calitate, neputându-se transforma într-un contract cu titlu gratuit, câtă vreme nu există o manifestare de voință în acest sens din partea
2
proprietarului. În concluzie, instanța reține că în calitate de chiriaș, pârâtul avea obligația de a plăti prețul folosinței spațiului închiriat, precum și cota sa de contribuție la cheltuielile comune de întreținere. Este adevărat că pe înscrisul de la fila 4 nu este menționată nicio sumă cu titlu de chirie, însă raportat la faptul că pârâtul avea închiriate 2 (două) camere, pentru fiecare dintre acestea fiindu-i reținut câte 50 lei din salariu cu titlu de chirie, în perioada în care pârâtul avea calitatea de angajat al reclamantei, instanța apreciază că și ulterior, chiria datorată de pârât este de 100 lei lunar (50 lei x 2 camere), sens în care a fost formulată și cererea reclamantei.
Înscrisurile administrate ca mijloc de probă în cauză, necontestate de pârât, fac dovada pretențiilor reclamantei referitoare la plata contribuției pârâtului la cheltuielile comune de întreținere și pentru utilități, situație în care cererea formulată a fost admisă ca întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal petentul S. I., care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală atât a sentinței atacate precum și a încheierii premergătoare pronunțate la termenul din 6.ll.20l2, când instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulate de pârât, cu consecința retrimiterii dosarului primei instanțe în vederea rejudecării atât pe fond cât și cu privire la acțiunea reconvențională formulată.
In motivarea recursului s-a arătat că prin sentința recurată instanța a admis acțiunea introductivă cu care a fost sesizată, dar nu s-a pronunțat asupra pretențiilor formulate de către pârâtul Ș. I. prin cererea reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei pârâtă reconvențională la plata unor sume ce reprezintă daune interese moratorii și, prin urmare, compensarea în totalitate a celor două pretenții pe care părțile le au reciproc. De aceea, apreciază că, în mod greșit, prin încheierea din 6.ll.20l2 s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale și formarea unui nou dosar în pretenții, având pârâtă SC C. SA, dosar în care prin încheierea din l8.l2.20l2 s-a dispus în temeiul art.36 dinL.85/2006 suspendarea judecării cauzei până la finalizarea procedurii insolvenței. Apreciază recurenta că în temeiul art.l20 C.pr.civ, cele două acțiuni principală și reconvențională trebuiau judecate împreună, pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere cu consecința constatării obligațiile de plată a fiecărei părți către cealaltă și în final, compensarea reciprocă a acestora.
Recursul a fost legal timbrat conform chitanței f 5 anulată la dosar și a timbrului judiciar
aplicat.
Legal citat intimata SC C. SA prin administrator judiciar nu s-a prezentat în instanță și nu
a formulat apărări în scris.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Astfel, instanța reține că prin încheierea pronunțată la 6.ll.20l2, instanța a reținut faptul că cererea reconvențională formulată de către pârâtul S. I. s-a depus la dosarul cauzei după administrarea probatoriului în cererea introductivă de instanță, înainte de a se da cuvântul părților pentru dezbaterea pe fond, situație în care, a apreciat-o ca fiind tardiv formulată, că soluționarea concomitentă ar conduce la întârzierea soluționării cauzei în condițiile în care, numai cererea principală este în stare de a fi judecată, singura soluție legală este cea prev.de art.l65 C.pr.civ, în sensul disjungerii soluționării cererii reconvenționale și formării unui dosar separat, cum s-a procedat.
De asemenea tribunalul reține că, soluția suspendării soluționării cererii reconvenționale în dosarul nou format nr.l9.970/l90/20l2 întemeiată pe disp.art. 36 dinL.85/2006, este legală și temeinică.
In ce privește soluția pronunțată de către instanța de fond, în dosar nr.ll.268/l90/2009 prin sentința civilă nr.ll.544/20l2, prin care pârâtul recurent a fost obligat la plata sumei de l.500 lei reprezentând chirie neachitată în perioada august 2008 - noiembrie 2009 precum și penalități de întârziere în cuantum de l% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei chirii până la data plății efective precum și obligarea acestuia la plata sumei de 782 lei reprezentând contribuții le cheltuielile comune de întreținere și furnizare de utilități, tribunalul o găsește ca fiind legală și temeinică, întemeiată pe starea de fapt reținută de instanță, motiv pentru care, văzând recursul declarat de către petentul pârât și motivele invocate de către acesta, instanța îl găsește ca
3
fiind nefondat, urmând ca fiind respins ca atare cu consecința menținerii în întregime a hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca fiind temeinică și legal.
Față de aceste considerente, în baza disp.art.3l2 alin.l C.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul S. I., domiciliat în B., str.G. nr.3, ap.l0-32, jud.B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.ll544/27.ll.20l2 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr.ll268/l90/2009.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2013
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||||
I. P. | V. | C. | D. E. L. | L. | C. | A. |
Red/dact PI/CR/4 ex. _
| ← Decizia civilă nr. 153/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 118/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
