Decizia civilă nr. 43/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R.
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 43/A/2013
Ședința publică din data de 3 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: V. L. O. JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: A. ZAH
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelanta B. A. împotriva sentinței civile nr. 25291/2012 pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca la data de 19 decembrie 2012 în dosarul nr._, privind-o și pe intimata SC EUROINS A. R. SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei, domnul av. Andone S. și reprezentantul intimatei, domnul av. A. M. n, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-au înregistrat următoarele înscrisuri: de către apelantă, la data de 13 mai 2013, o precizare la apel prin care se arată că aceasta își mărește cuantumul daunelor materiale până la suma de 40.000 lei; de către apelantă prin reprezentant convențional SCA " D. Florea și Asociații";, la data de 31 mai 2013, întâmpinare.
Reprezentantul intimatei depune la dosar întâmpinare și arată că un exemplar din acest înscris a fost comunicat și părții adverse.
Reprezentantul apelantei confirmă faptul că a primit un exemplar din întâmpinarea formulată de către intimată.
Se comunică un exemplar din întâmpinarea formulată de către intimată prin reprezentant convențional SCA "D. Florea și Asociații"; reprezentantului apelantei. Reprezentantul apelantei învederează instanței că înțelege să îndrepte eroarea materială strecurată în cuprinsul precizării la apel înregistrată la dosar la data de 13 mai 2013, în sensul că partea pe care o reprezintă își mărește cuantumul daunelor la suma de 400.000 lei și nu 40.000 lei cum din eroare s-a dactilografiat, și este vorba
despre daune morale și nu materiale cum s-a menționat.
Instanța, după deliberare, ia act de precizarea apelantei prin reprezentant, în sensul îndreptării erorii materiale strecurate în precizarea de apel depusă anterior la dosar și în sensul că solicită mărirea cuantumului daunelor morale acordate prin sentința de fond la suma de 400.000 lei.
Reprezentantul apelantei și reprezentanta intimatei învederează instanței că nu mai au cereri de formulat în probațiune.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă faza probatorie și acordă părților cuvântul pe fond.
Reprezentantul apelantei depune la dosar note de ședință cu jurisprudența T. ului Specializat C. și a Curții de Apel C. în ceea ce privesc penalizările. Cu privire la cuantumul daunelor nepatrimoniale apreciază că instanța de fond nu a analizat în totalitate drama clientei pe care o reprezintă, în sensul că o tânăra de aproximativ 20 de ani a rămas cu o infirmitate fizică permanent, respectiv cu un picior mai scurt și bazin asimetric. Apreciază că, chiar dacă instanța de fond a încercat să arate că aceste
probleme nu afectează pe viitor, faptul că s-a constatat un grad de incapacitate adaptativă de 20% dovedește că apelanta va avea anumite probleme de sănătate toată viața, astfel că cuantumul acordat cu titlu de penalități poate fi ridicat. În acest sens înțelege să invoce și practica instanțelor de judecată de pe raza Curții de Apel C. care acordă penalități în cuantum mult mai mare, cu atât mai mult cu cât apelanta a avut nevoie de peste 100 de zile de îngrijiri medicale. Referitor la cel de al doilea aspect, apreciază că instanța de fond în mod greșit nu a acordat penalitățile de întârziere și arată că în dispozitivul sentinței apelate se face mențiunea că cererea privind obligarea intimatei la plata acestor penalități de întârziere nu a fost motivată în drept. Cu privire la acest aspect, susține că cererea a fost motivată în drept și susține că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu a fost motivată cererea în baza căreia se solicitau aceste penalități. Învederează instanței că articolele care reglementează în speță acordarea penalităților sunt articolele 35, 36 și 37 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010, iar în aceste articole sunt prevăzute niște termene prin care asigurătorul este obligat să răspundă la solicitările persoanei vătămate în cazul în care a fost cuantificată suma. Arată că la dosar au fost depuse înscrisurile prin care s-a făcut dovada că s-a solicitat și s-a cuantificat suma, astfel că asigurătorul era obligat, în baza articolelor legale menționate anterior, să răspundă și să precizeze motivul pentru care nu acordă despăgubirile, motivul pentru care diminuează suma cuantificată sau nu răspund. Față de cele menționate, apreciază că asigurătorul nu a respectat prevederile Ordinului C.A.S. nr. 5/2010, astfel încât acesta era obligat la plata penalităților de întârziere. În concluzie, solicită instanței admiterea apelului așa cum a fost formulat, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, apreciind că instanța de fond a apreciat în mod corect suma care se cuvine apelantei, respectiv suma de 20.000 euro, apreciind că această sumă este conformă cu jurisprudența având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale și vârsta apelantei. În ceea ce privește penalitățile de întârziere, învederează instanței că cererea inițială adresată instanței a fost în moneda euro, iar în cadrul apelului partea adversă se referă la moneda lei, în sensul că suma pretențiile pretinse este în cuantum de 400.000 lei, motiv pentru care apreciază că sunt inadmisibile și, în subsidiar, sunt neîntemeiate penalitățile în cuantum de 0,1%/zi de întârziere. Învederează instanței că Ordinul
C.S. nr. 5/2010 prevede o penalitate de 0,1%/ zi de întârziere, atunci când creanța pretinsă este certă, clară și determinată, însă apreciază că în speță nu se pot pretinde atât pretenții de 100.000 euro, cât și obligarea asigurătorului la plata unor penalități de 0,1%/zi de întârziere pentru simplu fapt că nu ar fi răspuns. Susține această poziție procesuală cu atât mai mult cu cât la acest moment nu știe dacă cererea adresată de către apelantă instituției pe care o reprezintă a îmbrăcat forma unui dosar de daune. Arată că doar în fața instanței se poate vorbi despre pretenții, respectiv se poate vorbi despre o sumă certă prin hotărârea pronunțată de către instanța de fond sau prin hotărârea care se va pronunța în apel, această hotărâre urmând a fi definitivă și executorie. Pe de altă parte, arată că potrivit Ordinului C.S. nr. 5/2010, penalitatea de 0,1%/zi de întârziere se plătește de la data depunerii ultimului document ori de la data la care a rămas definitivă o hotărâre judecătorească, deci în speță se poate vorbi de obligația intimatei la plata unor penalități de întârziere doar după data soluționării prezentului apel. Învederează instanței că o penalitate de 0,1%/zi de întârziere este echivalent cu 36,5%/an, ori 36,5%/an aplicat la moneda euro este foarte mare, iar în cazul în care acest procent s-
ar aplica la moneda lei, susține că ar rezulta niște penalități rezonabile. Față de cele menționate, apreciază că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 37 din Oridunul
C.A.S. nr. 5/2010. În concluzie, solicită respingerea apelului fără cheltuieli de judecată.
T. UL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 25291/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă in parte actiunea civila formulata de reclamanta B. A. impotriva paratei SC EUROINS A. R. SA, fiind obligată parata la plata in favoarea reclamantei a daunelor nepatrimoniale in cuantum de 20.000 euro. De asemenea, s-a respins cererea de obligare a paratei la plata penalitatilor de intarziere și a fost obligată la plata cheltuielilor de judecata in favoarea reclamantei, in cuantum de 4.825 lei.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că in data de _
, ora 6:00, pe DN1-E60, la km.495+800 m., pe raza com.Gilau, jud.C., a avut loc un accident rutier in care au fost implicate autoutilitara cu nr.de inmatriculare LMG-270, condusa de dl.Bencze Attila Laszlo si autoturismul marca Dacia cu nr.de inmatriculare_, condus de dl.Lacatus Valean. Autoutilitara circula pe directia C.
-N. -Oradea si, alaturi de sofer, in autoturism se afla martorul Kozma Andor, audiat in dosarul de cercetare penala nr.1692/P/2011, iar, in autoturismul Dacia, autoturism inchiriat de Lacatus Valean de la SC KITY & O. TRANS SRL, potrivit contractului de inchiriere auto nr.4/_ (f.14-16 din dosarul initial inregistrat la T. ul Specializat C. ) se aflau 6 persoane, care se intorceau din Italia. Potrivit declaratiilor martorilor audiati in dosarul penal, majoritatea drumului din Italia pana in R. a condus autoturismul dl.Vitan Ionut Honorius, iar, la intrarea in loc.Gilau, la volan a trecut dl.Lacatus Valean. Acesta nu detinea permis de conducere eliberat pe teritoriul
R. iei si, la scurt timp dupa ce a s-a urcat la volan, vorbind la telefonul mobil in acelasi timp, dl.Lacatus Valean a indreptat autoturismul spre santul din dreapta sensului sau de mers. Pasagerul din dreapta fata a apucat volanul autoturismului si, impreuna cu soferul au virat puternic stanga, intrand pe contrasens probabil datorita vitezei mari pe care o aveau. Conducatorul autoutilitarei a incercat sa evite impactul, virand la randul sau la dreapta, insa coliziunea s-a produs si a dus la decesul conducatorului autoturismului Dacia, al pasagerului din dreapta fata si la vatamarea corporala a reclamantei si a numitilor P. I., Berki S. Florin si Banyoi I. .
In urma cercetarilor efectuate si a declaratiilor luate, s-a stabilit ca vinovat de savarsirea accidentului este exclusiv dl.Lacatus Valean, insa, ca urmare a decesului acestuia, in conformitate cu dispozitiile art.228 alin.6 rap. la art.10 lit.g Cod proc.penala, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de acesta (f.10-13 din dosarul initial inregistrat la T. ul Specializat C. ).
Dupa cum se poate observa, s-au constatat inadvertente intre sustinerile reclamantei din motivarea actiunii sale si cele consemnate in rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria C. -N. si anume: conducatorul autoturismului Dacia nu adormise la volan, ci abia se urcase la volanul masinii, insa nu detinea permis de conducere si vorbea la telefonul mobil; in autoturismul Dacia nu se aflau 5 persoane (munarul maxim permis de lege), ci se aflau 6 persoane care circulau pe ruta Italia-R.
. Aceste "mici nepotriviri"; nu sunt in masura sa influenteze modul de solutionare a cauzei, ci doar sa atraga o analizare mai atenta a sustinerilor reclamantei pentru a nu se mai constata si ale inadvertente raportate la situatia reala.
La momentul producerii accidentului rutier autoturismul marca Dacia cu nr.de inmatriculare_, proprietatea SC KITY & O. TRANS SRL si care a facut obiectul contractului de inchiriere mentionat anterior beneficia de polita de asigurare civila auto obligatorie RCAseria RO/16/H16/DV nr.2000211148 incheiata la SC EUROINS A. R. SA (f.17 din dosarul initial inregistrat la T. ul Specializat
C. ).
Ca urmare a leziunilor suferite reclamanta a fost internata de urgenta la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta C. -Clinica Chirurgie I cu diagnosticul "Fractura de ram ilio si ischiopubian drept si iliopubian stang cu fractura aripa sacrata stanga. Politraumatism prin accident rutier. TCC minor. Fractura baza metatarsiene III-IV picior drept. Fractura parcelara falanga distala haluce drept. Plaga delabranta suturata antepicior drept cu extensie pe fata plantara. Sinuzita frontala dreapta";. A suferit o interventie chirurgicala in ziua accidentului, iar spitalizarea la aceasta unitate a avut loc in perioada 16.02-_ . A fost externata in stare ameliorata in scopul continuarii tratamentului si supravegherii medicale la Spitalul I., potrivit scrisorii medicale/Biletului de iesire din spital FO nr.7329 depuse in copie la fila 7 din dosarul initial inregistrat la T. ul Specializat C. . In aceasta din urma unitate sanitara a fost internata in perioada 11-_, cu diagnosticul "Colica renala. Stare dupa fractura membru inferior’’. A fost externata in stare ameliorata cu recomandarea de a respecta indicatiile medicului specialist operator, respectiv de a mentine imobilizarea pentru opt saptamani de la traumatism, apoi de a incepe mobilizarea progresiva si de a evita eforturile fizice timp de 3 luni (f.8 din dosarul initial inregistrat la T. ul Specializat C. ).
In cursul procesului reclamanta s-a supus efectuarii unei expertize medico- legale, iar, potrivit concluziilor medicilor de la IML C. mentionate in raportul de expertiza medico-legala nr.8203/II/b/151/_, in urma accidentului rutier din data de_ reclamanta a suferit leziuni ce au necesitat 90-95 zile de ingrijiri medicale, leziuni ce nu o incadreaza in grad de invaliditate. S-a constatat scurtarea membrului inferior stang cu 1 cm., insa aceasta nu ii limiteaza miscarile, iar asimetria bazinului produsa in urma accidentului nu impiedica ducerea unei sarcini la termen. Doar in situatia in care medicul ortoped va recomanda sau fatul va fi supraponderal se va impune efectuarea unei operatii cezariene la o eventuala viitoare sarcina. In urma evaluarii reclamantei s-a stabilit ca prezinta deficienta globala usoara si incapacitate adaptativa de 20%, aceasta incapacitate adaptativa reprezentand gradul de tulburare morfologica si functionala ce apare in adaptarea individului la viata socio-profesionala, in desfaurarea activitatilor de zi cu zi (f.15-17).
Pe perioada imobilizarii sale la pat reclamanta a fost ajutata de mama sa, iar in lipsa acesteia, de vecinii sai, martorii Cirebea V. e (f.42) si Herculea Eleonora (f.43). Fiind imobilizata total timp de opt saptamani nu putea nici macar "sa isi ia o cana cu apa"; daca era singura in casa. Nu isi putea face focul si nu se putea deplasa la baie. Dupa aceasta perioada de imobilizare recuperarea a fost destul de anevoioasa, reclamanta nebeneficiind de ajutor de specialitate in acest sens. In ceea ce priveste stare psihica a reclamantei, martorii au precizat ca si in prezent se intampla sa aibe cosmaruri provocate de trauma produsa si este extrem de nemultumita ca nu s-a putut intoarce la munca in Italia.
Dupa cum se poate observa, la dosar nu au fost depuse copii ale contractelor de munca la care reclamanta a facut referire in motivarea actiunii formulate, nu a fost precizata o suma pentru a avea reprezentarea veniturilor realizate si nici nu s-a mentionat in ce a constat, concret, ajurarea familiei sale din punct de vedere financiar. Cel mai probabil reclamanta desfasura activitati ocazionale, insa, fara
precizarea cuantumul veniturilor realizate nu se poate stabili o diferenta intre nivelul de viata al reclamantei anterior accidentului si cel actual si nici masura in care, anterior accidentului isi ajuta familia, vazand sustinerea acesteia potrivit careia este "singura persoana apta de munca din familie";. Cu aceasta ocazie se inregistreaza o noua inadvertenta raportat la aceasta sustinere in conditiile in care martorii audiati in cauza au declarat ca dansii ajutau reclamanta cand parintii acesteia, in special mama era la munca. Dealtfel, reclamanta nefiind incadrata in grad de invaliditate, poate desfasura activitate, iar, din probele depuse la dosar, nu reiese ca aceasta ar fi incercat macar sa se angajeze dupa recuperarea sa fizica. In aceste conditii, traumele determinate de lipsa unui loc de munca pentru reclamanta care are 22 ani, asa cum a precizat chiar dansa, nu pot fi apreciate ca fiind datorate accidentului rutier in care din nefericire a fost implicata.
In schimb, suferintele sale fizice in mod cert se datoreaza accidentului violent ce a avut loc in data de_ si i-au cauzat reclamantei atat dureri efective, cat si traume psihice generate de imposibilitatea de a se misca pentru o vreme indelungata si de obligativitatea recuperarii sale, perioada in care cu siguranta s-a simtit neputincioasa si a avut nevoie de multa rabdare si adordare pozitiva a probelemei pentru a-si putea reveni. Trebuie tinut cont de imprejurarea ca reclamanta provine dintr-o familie simpla si nu a beneficiat de ajutor de specialitate nici in ceea ce priveste recuperareas sa motorie si nici in ceea ce priveste depasirea starii de teama si de depresie prin care cu siguranta a trecut. In aceste conditii, cu siguranta se impune acordarea unor despagubiri nepatrimoniale reclamantei, cu mentiunea ca in actiunea formulata aceasta nu solicita si acordarea aventualelor despagubiri materiale.
Potrivit Legii nr.136/1995 asiguratorul este cel care se obliga sa acorde despagubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de asigurati, persoanelor pagubite prin accidente.
In ceea ce priveste intinderea acestor despagubiri, legea nu pune la dispozitie nici un criteriu de determinare a cuantumului daunelor morale, situatie in care instantele de judecata au in vedere consecintele negative suferite de victima pe plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care a fost afectata viata familiala, profesionala si sociala, criterii care sunt subordonate unei aprecieri rezonabile.
In cazul de fata, instanta a apreciat ca suma de 20.000 euro reprezinta o justa compensatie pentru prejudiciului suferit de catre reclamanta atat pe plan fizic, cat si psihic ca urmare a accidentului rutier din data de_ . Din fericire traumele fizice suferite nu ingradesc capacitatea reclamantei de a avea copii sau de a duce o sarcina normala si nici nu afecteaza posibilitatea ei de a munci. Lipsa actuala a unui loc de munca nu poate fi calificata ca o consecinta a accidentului si nici nu poate determina obligarea asiguratorului de a o intretine efectiv pana la gasirea unui loc de munca care sa ii fie pe plac. Acordarea daunelor morale vizeaza posibilitatea de a compensa intr-un fel trauma produsa de accident si nu poate duce la imbogatirea nejustificata a celui vatamat. Nu are relevanta sa acordarea sumei solicitate, de 100.000 euro ar reprezenta un venit la care familia reclamantei nu ar avea acces in alt mod, ci imprejurarea ca aceasta suma este mult prea mare raportat la consecintele directe ale accidentului rutier, chiar si prin raportare la ale situatii de speta prezentate si depuse la dosar. Fata de leziunile suferite de victimele din acele dosare, de urmarile produse (incapacitate totala de munca la varsta de 37 ani de exemplu) si de situatia de familie a acestora (victime care aceau copii la data producerii accidentului), situatia reclamantei nu impune acordarea despagubirilor in maniera in care au fost solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta B. A. solicitând mărirea cuantumului daunelor nepatrimoniale, obligarea intimaei paratei la plata penalităților de întârziere in cuantum de 0,1%/zi de întârziere, începând"cu data depunerii acțiunii -_ - pana la plata efectiva, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, apelanta a arătat că referitor la mărirea cuantumului daunelor nepatrimoniale, instanța de fond chiar daca a constatat drama pe care am suferit- o,,nu a ținut cont si de jurispradenta aflata la dosarul cauzei, cuantumul despăgubirilor fiind mult sub practica altor instanțe de judecata. In urma accidentului, ca urmare a infirmității fizice,-.un picior mai scurt si bazin asimetric — nu mai poate sa stea in picioare, nu pot desfășura activități fizice, fiindu-i astfel limita dreptul la munca și îi este periclitata si posibilitatea de a avea copii. Incapaciatea adaptativa de 2o%, constatata pe timpul efectuării expertizei medico legale, exprima in mod real limitele subsemnatei de a ma putea adapta la mediul natural si social, la problemele pe care le are, privind reintegrarea sociala.
Instanța de fond in mod greșit nu a acordat penaliatile solicitate, in condițiile in care parata nu s-a opus admiterii cererii de chemare in judecata cu privire la acest petit al cererii. Acordarea penalităților este reglementata de art. 35, 36, 37 si 38 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010. Raportat la prevederile articolelor menționate se solicită să se constate ca S.C. EUROINS R. !A A. R.
S. nu a respectat aceste articole, in condițiile in care apelanta a depus o cerere de despăgubire si o avizare de dauna, astfel nu a răspuns la cererea depusa, nu a formulat o oferta de despăgubire, nu a notificat-o pentru motivele pentru care nu a aprobat pretențiile din cererea de despăgubire, nu i-a comunicat ce alte documente trebuie depuse pentru soluționarea cererii de despăgubire si sa soluționeze cererea de despăgubire in termenul legal. Întrucât intimata nu si-a îndeplinit obligațiile in termenele prevăzute la art 36, în mod legal se impune sancționarea acesteia prin admiterea penalizărilor de 0,1%, calculata pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de_ .
În drept, apelul a fost întemeiat pe prevederile art. 281-328 Cod proc.civ., art.
998-999 Cod civ., Legea nr. 136-1995 si Ordinul CSA nr. 5/2010.
Intimata SC EUROINS R. A. -REASIGURAKE SA, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului, arătând că cererea apelantei pentru acordarea a unor despăgubiri materiale pentru daune morale in cuantum suplimentar fata de cele acordate de instanța de fond, nu isi găsește pe deplin justificare. Astfel, fata de cererea de majorare a pretențiilor, formulata prin apelul declarat, se arată ca suplimentarea despăgubirilor materiale pentru prejudiciul nepatrimonial acordate de instanta de fond are la baza unele argumente deja prezentate la judecarea fondului cauzei. Pentru acest motiv, se solicită să se observe ca instanța de fond corect, a procedat la cercetarea cauzei sub aspectul aprecierii corecte a efectelor accidentului rutier in care a fost implicata reclamanta. Aici se arată faptul ca instanța de fond a luat in calcul situația eventuala in care reclamanta ar putea avea copii, cat si faptul ca numai la indicația vreunui specialist si condiționată de starea eventual supraponderala a fătului ar necesita o intervenție chirurgicala care ar implica o operație cezariana. Totodată, instanța a judecat corect când apreciat ca deficienta globala ușoara, si incapacitatea adaptiva de 20%, este resimțita in mod firesc biologic in momentul in care persoana care a suferit: astfel de vătămări, isi reia activitățile de zi cu zi. Astfel, dincolo de aspectul formal al cererilor având obiect pretenții, trebuie avut în vedere ca la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămărilor corporale din culpă rezultate din accidente rutiere, respectiv la acordarea daunelor morale solicitate in aceste situații, in practica, se au in vedere Normele de aplicare a Ordinului Comisiei
de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010 care precizează ca aceste daune trebuie stabilite in conformitate m 7-7 legislația în vigoare și jurisprudența existentă în R. .
Prin urmare, se considera că apelanta reclamanta a pretins sume foarte mari pentru daune morale fără ca aceste solicitări sa fie corelate in mod direct, proporțional și real cu suferința personală dovedită de apelantă ca urmare a tragicului eveniment, pretențiile acesteia pentru despăgubiri materiale pentru daune nepatrimoniale fiind foarte probabil influențate de creșterea limitelor de despăgubire, și nu de situația de fapt concreta creata ca urmare a accidentului. Din analiza motivelor si probelor prezentate de apelanta în susținerea pretențiilor referitoare la despagubirile pentru daune morale, se observă ca acestea vizează aspecte cu caracter preponderent social general si nu aspecte in legătură directă de cauzalitate cu fapta generatoare a prejudiciului. Astfel, reclamanta precizează clar ca anterior accidentului, nu avea o ocupație stabila, fiind angajata temporar pe baza unor contracte de munca încheiate ocazional cu diferiți angajatori din Italia. Aceasta situație a subzistat si după accidentare, respectiv după recuperarea fizica a reclamantei când aceasta a devenita apta de munca, După producerea evenimentului rutier insa, starea de fapt către vizează instabilitatea găsirii unor ocupații, este atribuita de acesta exclusiv accidentării, Aceasta, desi după cum este bine-cunoscut, întreaga societate romaneasca si chiar europeana este afectata grav de criza economica, iar găsirea si păstrarea unui loc de munca sunt dificile chiar si pentru tinerii cu studii si pregătite profesionala de specialitate apți de munca.
Este adevărat ca urmările accidentării au fost de natura sa producă suferințe fizice reclamantei, insa aceasta, ulterior îngrijirilor medicale, va reuși să se recupereze fizic, lucru dovedit, si de faptul, ca reclamanta nu a rămas cu vreun handicap in urma accidentării. Mai mult, aceasta este apta de munca asa aceasta a prezentat chiar in cererea de chemare in judecată unde declara că este singura persoană aptă de munca din familie.
Fată de pretentiile privind penalitătile de întârziere, intimata a arătat că acestea nu pot fi indicate întrucât reclamanta nu a precizat temeiul de drept în baza căruia le solicită. Din art. 36 alin. 1 al Ordinului CSA nr. 5/2010 rezultă că data de la care începe să curgă termenul pentru care se pot acorda penalităti de întârziere este data de la care se comunică hotărârea judecătorească definitivă către partea care a căzut în pretentii.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține următoarele și a prevederilor art. 295 alin. 1, art. 296 și art. 297 Cod proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Situatia de fapt retinută de prima instantă nu a fost contestată de către apelantă. În spetă, apelanta a fost victima accidentului rutier produs în data de _
, la ora 6:00, pe DN1-E60, la km 495+800 m, pe raza com. Gilau, jud. C., în urma faptei culpabile a numitului Lacatus Valean, care conducea autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, autoturism ce făcea obiectul politei de asigurare RCA emisă de intimată, în vigoare la data accidentului.
În ce priveste urmările suferite de către apelantă în urma accidentului rutier, în mod legal a avut în vedere prima instantă concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.8203/II/b/151/_ administrat în cauză, potrivit căruia în urma accidentului rutier din data de_, apelanta a suferit leziuni ce au necesitat 90-95 zile de ingrijiri medicale, leziuni ce nu o incadreaza in grad de invaliditate, a suferit scurtarea membrului inferior stang cu 1 cm, care însă nu îi limiteaza miscarile, constatându-se totodată că asimetria bazinului produsa in urma accidentului nu impiedica ducerea unei sarcini la termen, doar in situatia in care medicul ortoped va
recomanda sau fatul va fi supraponderal impunându-se efectuarea unei operatii cezariene la o eventuala viitoare sarcina. Din aceeasi probă a rezultat că apelanta prezinta deficienta globala usoara si incapacitate adaptativa de 20%, aceasta incapacitate adaptativa reprezentand gradul de tulburare morfologica si functionala ce apare in adaptarea individului la viata socio-profesionala, in desfaurarea activitatilor de zi cu zi.
Fată de concluziile raportului de expertiză medico-legală în sensul arătat si în lipsa altor probe în sens contrar, nu poate fi primită sustinerea apelantei potrivit căreia aceasta nu mai poate sta în picioare si nu poate desfăsura activităti fizice, o diferentă de 1 cm între membrele inferioare ale apelantei nefiind de natură să producă o astfel de consecintă, iar în fapt producerea unei astfel de consecinte nefiind probată în cauză. Dimpotrivă, expertiza medico-legală a pus în evidentă faptul că scurtarea membrului inferior stâng al apelantei cu 1 cm nu limitează miscările acesteia. Nici periclitarea posibilitătii apelantei de a avea copii nu poate fi retinută ca fiind o urmare a accidentului rutier în cauză, în lipsa unor probe în acest sens, raportul de expertiză medico-legală întocmit la fond dovedind că asimetria bazinului produsa in urma accidentului nu impiedica ducerea unei sarcini la termen, si că doar in situatia in care medicul ortoped va recomanda sau fatul va fi supraponderal s-ar impune efectuarea unei operatii cezariene la o eventuala viitoare sarcina.
Cu privire la toate aceste aspecte, inclusiv incapacitatea adaptativă de 20%, tribunalul retine că au fost avute în vedere de către prima instantă la solutionarea actiunii, iar despăgubirile acordate apelantei pentru daunele morale suferite de către aceasta în urma accidentului rutier în cauză au fost în mod corespunzător si judicios evaluate de prima instantă ca justificând acordarea unei despăgubiri în sumă de
20.000 euro, corectitudinea motivării solutiei primei instante nefiind infirmată în calea de atac. Despăgubirea acordată apelantei este rezonabilă si proportională cu prejudiciul suferit de către aceasta, incluzând atât suferintele fizice si psihologice de la producerea accidentului si până la recuperarea acesteia în limitele stabilite prin raportul de expertiză medico-legală, cât si nivelul de discomfort pe care aceasta urmează să îl suporte în viitor ca urmare a incapacitătii adaptative rămase ca sechelă a accidentului suferit. Totodată, tribunalul retine, trecând peste faptul că jurisprudenta nu este izvor de drept în sistemul juridic românesc, că nu a fost dovedită de către apelantă existenta unei practici judecătoresti privind acordarea pentru daune similare a unor despăgubiri superioare. Se impune prin urmare mentinerea solutiei primei instante sub acest aspect.
În ce priveste însă modul de solutionare a cererii apelantei privind acordarea penalitătilor de întârziere, tribunalul retine că nu prezintă relevantă faptul că intimata nu s-a opus admiterii actiunii la fond si că aceasta a solicitat ca instanta să cuantifice daunele morale raportat la situatia de fapt, întrucât intimata avea obligatia să cuantifice ea însăsi aceste daune si să adreseze o ofertă de despăgubire în acest sens apelantei, în termen de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către reclamantă, fată de prevederile art. 36 alin. 4 din Ordinul CSA nr. 5/2010. În acest sens, retine că intimata nu se poate prevala de propria culpă, constând în refuzul de formulare a unei oferte de despăgubiri către apelantă, având în vedere că împrejurările cauzei sunt clare, iar pentru cuantificarea despăgubirilor intimata putea să solicite apelantei prezentarea documentelor pe care le-ar fi apreciat necesare, inclusiv actele medicale privind urmările accidentului rutier suferite de către aceasta. În acest sens, retine că intimata a fost convocată la conciliere directă de către apelantă, anterior introducerii actiunii. Numai în măsura în care intimata ar fi
făcut apelantei o ofertă de despăgubiri în termenul prevăzut de art. 36 alin. 4 din Ordinul CSA nr. 5/2010 privind acordarea chiar a sumei care a fost în cele din urmă acordată de către instantă, iar acea ofertă ar fi fost initial respinsă de către apelantă, ar fi îndepărtată culpa acesteia sub aspectul neplătii despăgubirii si prin urmare să fie înlăturată obligatia acesteia de a plăti penalităti de întârziere.
În consecintă, retine că în cauză sunt incidente prevederile art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010, în baza cărora, având în vedere si principiul disponibilitătii, întrucât apelanta a solicitat acordarea penalitătilor de întârziere doar de la data introducerii actiunii, neprezentând relevantă sub acest aspect faptul că prin cererea de chemare în judecată apelanta nu a invocat dispozitiile art. 34-37 din Ordinul CSA nr. 5/2010, de vreme ce aceasta a indicat acest din urmă act normativ în întregime ca temei al actiunii si a solicitat acordarea penalitătilor de întârziere în cuantumul prevăzut de acesta, respectiv de 0,1% pe zi de întârziere.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, în baza prevederilor art. 296 și art. 297 alin. 2 Cod proc.civ., va admite în parte apelul declarat de apelanta B. A., în contradictoriu cu intimata S.C. EUROINS A. R. S., împotriva sentinței civile nr. 25291/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga pe pârâta S.C. EUROINS A. R. S., la plata către reclamanta B. A. și a penalităților de întârziere de 0,1% din suma de 20.000 euro începând cu_ și până la plata efectivă a debitului.
Față de prevederile art. 274 alin. 1 si art. 276 Cod proc.civ., întrucât apelanta a avut partial câștig de cauză, tribunalul va obliga pe intimata S.C. EUROINS A. R.
S. la plata către apelanta B. A. a sumei de 1860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocatial conform chitantei nr. 21/_ (fila 37 dosar apel).
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de apelanta B. A., cu domiciliul procesual ales la Av. Andone S., în mun. C. -N., str. 21 Decembrie 1989 nr. 104, bl. L1, ap. 1, jud. C., în contradictoriu cu intimata S.C. EUROINS A. R. S., cu sediul procesual ales la SCA D. Florea si Asociatii, în mun. B. esti, b-dul Unirii nr. 15, bl. 3, sc. 1, et. 4, ap. 15, sectorul 4, împotriva sentinței civile nr. 25291/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pe pârâta S.C. EUROINS A. R. S., la plata către reclamanta B. A. și a penalităților de întârziere de 0,1% din suma de
20.000 euro începând cu_ și până la plata efectivă a debitului.
Obligă pe intimata S.C. EUROINS A. R. S. la plata către apelanta B.
A. a sumei de 1860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
V. | L. O. | I. | P. | A. ZAH În concediu de odihnă | În concediu de odihnă |
semnează loctiitor presedinte | semnează grefier sef |
Red./O.V.L./Dact./U.L.;O.V.L. 4ex./_
Judecător fond: Alinea N. Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 422/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 311/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
