Decizia civilă nr. 730/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 730/R
Ședința publică din 28 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. C. O.
J. ecător S. O.
J. ecător V. I.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă S.
DE R., cu sediul în B., sector 1, str. G. Berthelot, nr. 60-64, împotriva sentinței civile nr. 239 din_ a Judecătoriei Târgu L., jud. M.
, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC V. S., având ca obiect pretenții.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_, în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra cauzei, a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 239 din_ a Judecătoriei Târgu L. s-a respins cererea vizând pretenții formulată de reclamanta S. R. de R.
, în contradictoriu cu pârâta S.C.V. S.R.L.
În considerentele sentinței s-a reținut: "In perioada februarie 2010 - septembrie 2011 au fost emise pârâtei de către S.C. FFEE Electrica Furnizare Transilvania Nord SA - A.F.E.E. Baia Mare facturi pentru plata energiei electrice, a taxei radio și a taxei TV. Reclamanta a precizat ca debitul datorat de pârâtă pentru perioada menționată mai sus este de 450 lei reprezentând taxă pentru serviciul public de radiodifuziune la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 87,3 lei stabilite la data de_, în total suma de 537, 3 lei .
În ceea ce privește temeiul de drept al cererii formulate de reclamantă respectiv dispozițiile art. 40 alin 3 din Legea 41/1994 acestea au fost analizate de către ICCJ in cuprinsul deciziei 607/2011.
Potrivit art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicata, "persoanele juridice cu sediul in România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile si reprezentantele acestora, precum si reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine au obligația sa plătească o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii".
Conform art. 40 alin. (2) din Legea nr. 41/1994, republicată, și persoanele fizice, în calitate de beneficiari ai acelorași servicii, au obligația să
plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune.
Curtea a reținut că nicăieri în cuprinsul Legii nr. 41/1994, republicată, nu se regăsește o definiție a noțiunii de "beneficiar", astfel încât sensul acestei noțiuni nu poate fi decât cel comun, respectiv "cel care beneficiază de ceva" sau "o autoritate, instituție, societate etc. pentru care se face o lucrare".
Prin Decizia nr. 297/2004 a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 a fost respinsă cu motivarea că "obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective". Aceleași considerente au fost avute în vedere și prin pronunțarea Deciziei nr. 331/2006 a Curții Constituționale.
Așadar nu putem reține argumentele reclamantei invocate în susținerea acțiunii potrivit cărora dispozițiile art. 40 alin 3 instituie o prezumție absolută cu privire la calitatea de beneficiar al serviciilor de radio și televiziune în privința persoanelor juridice și nu ar fi necesară administrarea unei probe în stabilirea acestei calități.
Înalta Curte de Casație și Justiție a mai reținut în decizia amintită că nu se poate susține că plata taxei radio de către persoanele juridice reprezintă în fapt o aplicare a dispozițiilor constituționale care garantează dreptul la informare al cetățenilor prin asigurarea surselor de finanțare a principalelor mijloace de informare: radio și televiziunea publică, că dreptul constituțional la informare nu poate fi transformat într-o obligație.
În speță, instanța reține că, potrivit certificatului de înregistrare seria B nr. 2094141 eliberat la data de_ de către O.R.C. de pe lângă Tribunalul Maramureș și a actului constitutiv depus la fila 8 din dosar, pârâta își are sediul social în comuna L., nr. 1162, jud. M., adresă la domiciliază reprezentantul acesteia. Totodată, reține că între SC Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica Transilvania Nord SA - Agenția de Furnizare a Energiei Electrice Baia Mare și administratorul pârâtei - Șiman Gheorghe s-a încheiat la data de_ contractul nr. 2019516 în baza căruia acesta din urmă achită deja o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, adresa locului de consum fiind cea a sediului pârâtei.
Cu probatoriul administrat face dovada că pentru locul de consum din comuna L., nr. 1162, jud. M., se achită deja lunar o taxă aferentă serviciului public de televiziune, instanța apreciază că prezumția de beneficiar a pârâtei a fost înlăturată, fapt pentru care, acțiunea reclamantei apare ca fiind neîntemeiată și urmează să fie respinsă, ca atare.";
Analizând recursul declarat de reclamantă, tribunalul va reține că este nefondat, întrucât, astfel cum în mod corect a constatat prima instanță, prin Decizia nr. 297/2004 a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 a fost respinsă cu motivarea că "obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective", aceleași considerente fiind avute în vedere și prin pronunțarea Deciziei nr. 331/2006 a Curții Constituționale.
Or, prin probatoriul administrat pârâta a făcut dovada că pentru locul de consum din comuna L., nr. 1162, jud. M., administratorul societății achită lunar o taxă aferentă serviciului public de televiziune, în calitate de
persoană fizică - beneficiar, motiv pentru care instanța a înlăturat prezumția de beneficiar a pârâtei și a respins în mod corect acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. R. DE R.
, cu sediul în B., str. G. Berthelot, nr. 60-64, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 239 din_ pronunțată de J. ecătoria Târgu L. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 iunie 2013.
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
C. O.
S.
O.
V.
I.
G. ier,
H.
Red./Tred. O.C._ /2ex.
J. ECĂTOR LA FOND B. C.
| ← Decizia civilă nr. 650/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 1456/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
