Decizia civilă nr. 609/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 609/2013
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: F. M. JUDECĂTOR: D. D. JUDECĂTOR: I. P. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursul formulat de recurenta SC A. R. A. V. I.
G. SA, în contradictoriu cu intimații R. A. DE T. U. DE C. C. -
N. și A. G. G., împotriva sentinței civile nr. 6676/10 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La ambele apeluri nominale efectuate în ședință publică se constată lipsa părților și/sau a reprezentanților lor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recurenta a transmis instanței un răspuns la întâmpinare, cu acte anexate, în data de 15 noiembrie 2013.
T. ul, examinând excepția tardivității recursului, invocată de intimata RATUC C. -N., prin întâmpinare, reține că recursul a fost comunicat instanței recomandat, prin curier, plicul conținând recursul fiind înmânat curierului la data de 1 iunie 2013, cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 C.proc.civ. În consecință, instanța reține că recursul a fost formulat în termen și respinge excepția tardivității recursului. Reținând solicitarea intimatei de judecare a cauzei și în lipsa reprezentantului său la dezbateri, întemeiată pe dispozițiile art. 242 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
T. UL, Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 6676/10 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr. _
, Judecătoria Cluj-Napoca a admis acțiunea formulată de reclamanta R. A. de T. U. DE C. C. -N. împotriva pârâtei SC A. R. A. V.
I. G. SA și a intervenientului forțat GONZALEZ GONZALEZ A., a obligat-o pe pârâtă la plata în favoarea reclamantei a sumei de 995 lei, cu titlu de contravaloare daună și la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în cuantum de 92,10 lei.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că în data de 9 mai 2011 a avut loc pe str. Cuza Vodă din C. -N. un accident rutier în care au fost implicate autoturismul marca Ford Focus, proprietatea SC PHP COMPANY SRL, închiriat de d-l A. Gonzalez Gonzalez și condus de acesta și troleibusul cu nr. de înmatriculare CJ-N-316 care îi aparține în proprietate reclamantei și care era condus, la data producerii accidentului, de martorul Săndean L. . Fiind soldat doar cu avarii minore, accidentul nu a fost raportat la organele de politie, cei doi conducători auto semnând constatarea amiabila de accident depusă în copie la f. 6 în dosarul judecătoriei, constatare ce cuprinde și schița locului accidentului.
Prima instanță a mai reținut că au fost efectuate fotografii ale celor două autovehicule (f.13-17 din dosarul judecătoriei), iar troleibusul cu nr. de înmatriculare CJ-N-316, avariat în accident, a fost reparat. Potrivit devizului nr. 1338/30 mai 2011, contravaloarea reparațiilor a fost de 995 lei (f.7 din dosarul judecătoriei), iar reprezentanții reclamantei au solicitat pârâtei, în calitatea sa de asigurator al autoturismului marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ să achite această suma. La baza cererii adresate se află polița de răspundere civilă auto RCA seria RO/01/TO/XZ nr. 002859481 (f.54 din dosarul judecătoriei).
A mai reținut că reprezentanții pârâtei au emis adresa nr. V_ /29 iunie 2011, prin care au comunicat reclamantei că nu pot acorda despăgubirea solicitată, respingând la plată dosarul de daună. La baza acestei decizii se află punctul de vedere exprimat de proprietarul autoturismului Ford Focus, SC PHP COMPANY SRL, potrivit căruia conducatorul troleibusului s-ar face vinovat de producerea accidentului, schimbând direcția de mers de pe banda I pe banda II a sensului sau și acroșând autoturismul condus de cetățeanul spaniol (f.50 din dosarul judecătoriei).
Instanța de fond a constatat că concluzia la care au ajuns reprezentanții SC PHP COMPANY SRL în ceea ce privește modalitatea de producere a accidentului se întemeiază pe cercetarea constatării amiabile semnate de conducătorii auto (în care schița este redată în sensul culpei cetățeanului spaniol) și a cercetării efectuate la fața locului (f.52 din dosarul judecătoriei). Nu se face nicio referire la negarea vinovăției de către conducătorul autoturismului Ford Focus, negare exprimată doar în întâmpinarea depusă la dosar, adică cu mult după analizarea dosarului de daună și după înregistrarea cererii de acordare a despăgubirilor.
A mai reținut că în cursul procesului pârâta a înregistrat în repetate rânduri (f.28, f.48 din dosarul judecătoriei) cererea sa prin care a solicitat efectuarea unei expertize în specialitatea auto pentru a se stabili dinamica producerii accidentului și pentru a se determina culpa unuia dintre conducătorii auto. Pârâta nu a fost reprezentată la termenele de judecată fixate și nu a dat curs solicitării instanței de a preciza dacă autoturismul marca Ford Focus a fost reparat sau nu. Față de această atitudine, prima instanță, la termenul de judecată din 10 aprilie 2013, a respins cererea în probațiune formulată de pârâtă. A reținut că singura posibilitate de a verifica, în cadrul expertizei auto, dacă conducătorul troleibusului a schimbat benzile în curbă sau dacă conducătorul autoturismului Ford Focus a virat la dreapta în curba era prin verificarea modului în care a avut loc zgârierea autovehiculelor. Or, în situația în care mașinile au fost reparate, din fotografiile efectuate nu reiese modalitatea și direcția în care a avut loc frecarea.
Ca urmare, pentru a stabili modul în care a avut loc accidentul, prima instanță a avut în vedere actele întocmite imediat după acesta și declarațiile martorilor audiați la solicitarea reclamantei. Reprezentanții pârâtei ar fi avut posibilitatea de a pune întrebări martorilor, însă nu au fost prezenți la termenele de judecată, iar proba constând în luarea interogatoriului reclamantei nu a putut fi administrată, deoarece pârâta nu a depus la dosar interogatoriul respectiv.
Astfel, instanța de fond a constatat că accidentul a avut loc pe str. Cuza Vodă din C. -N. pe direcția de deplasare P-ța M. Viteazu - Prefectură. Ambele autovehicule circulau în aceeași directie și, potrivit schiței accidentului cuprinse în constatarea amiabilă, act semnat de către intervenientul forțat, acesta a intrat pe contrasens în curbă. Încerca, probabil, depășirea troleibusului, însă din direcția opusă circula un alt troleibus, condus de către martorul Souca V. e Moise. Până la momentul pătrunderii în curbă nu exista
vizibilitate pentru sensul opus, astfel încât intervenientul forțat s-a speriat la atenționarea sonoră făcută de martorul Souca V. e Moise și, pentru a evita un accident frontal cu troleibusul condus de acesta, a virat dreapta acroșând troleibusul cu nr. de înmatriculare CJ-N-316. Același scenariu al accidentului a fost prezentat și de către martorul R. Cristinel (f.77 din dosarul judecătoriei).
Prin urmare, a reținut că simpla afirmație a reprezentanților SC PHP COMPANY SRL în sensul că șoferul troleibusului este vinovat de producerea accidentului nu este în măsură să ducă la altă concluzie decât cea prezentată anterior.
În această situație, a reținut că, în calitatea sa de societate de asigurare, în baza poliței de răspundere civilă auto RCA seria RO/01/TO/XZ nr. 002859481 și în temeiul art. 49 din Legea nr. 136/1995, pârâta are obligația de a plăti reclamantei despăgubirea, motiv pentru care a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să achite în favoarea reclamantei suma de 995 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor aduse troleibusului cu nr. de înmatriculare CJ-N-316.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC A. R.
A. V. I. G. SA B. EȘTI, prin S. C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 6676/2013 a Judecătoriei C. -N. și trimiterea spre rejudecare, în vederea suplimentării probelor prin efectuarea unei expertize tehnice judiciare.
În motivarea recursului, a arătat că, referitor la suma de 995 lei, consideră că acordarea acestei sume doar pe baza declarațiilor a doi martori, care, de fapt, sunt angajații reclamantei, este netemeinică și nelegală.
A arătat că, așa cum a reținut și prima instanță, în nenumărate rânduri a solicitat efectuarea unei expertize judiciare. A apreciat că prima instanță i-a respins cererea în mod eronat cu motivarea că nu a dat un răspuns dacă autoturismul a fost reparat sau nu. A arătat că un prim aspect este acela că nu i-au fost solicitate astfel de informații, iar al doilea aspect este acela că nu deține astfel de informații, singurul în măsură să dea o asemenea informație fiind intervenientul forțat. A arătat că singura solicitare a instanței a fost aceea de a depune copia certificată a dosarului de daună, recurenta conformându-se în acest sens.
Or, instanța, prin rolul său activ, în temeiul 129, alin. 5, C.proc.civ., avea îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză. A mai arătat că prima instanță putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În atare situație, a considerat că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ și, de asemenea, că i-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, prin respingerea acestei expertize doar pentru faptul că nu ar fi putut răspunde la întrebarea dacă autoturismul Ford a fost reparat, întrebare care, oricum, nu avea nicio relevanță în ceea ce o privește, expertiza putându-se face în baza tuturor actelor de la dosar.
A reiterat cererea sa de admitere a recursului și de casare a cauzei cu trimitere spre rejudecare, în vederea suplimentării probatoriului, prin dispunerea unei expertize tehnice judiciare, efectuate conform legii, apreciind că expertiza este singura probă în măsură să stabilească dinamica accidentului și vinovăția în producerea accidentului. A mai arătat că și timpul necesar reparației poate fi stabilit printr-o expertiză tehnică judiciară auto.
În drept, a invocat art. 304 pct. 4 și pct. 9 C.proc.civ., art. 129 C.proc.civ., Ordinul CSA nr. 14/2011.
Recursul a fost legal timbrat.
Recurenta a depus în probațiune copia hotărârii atacate.
Prin întâmpinarea depusă la 17 septembrie 2013, intimata R. A. de
T. U. de C. C. -N. a solicitat respingerea recursului ca tardiv, arătând că, potrivit art. 301 C.proc.civ., termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, termen care a expirat la data de 30 mai 2013, iar recurenta a depus recursul la data de 21 iunie 2013.
Pe fondul cauzei, intimata a considerat că recursul este neîntemeiat, întrucât recurenta invocă netemeinicia hotărârii instanței de fond pentru că nu s-a luat interogatoriul reclamantei și pentru că nu s-a efectuat o expertiză tehnică auto.
A arătat că instanța de fond a reținut în mod corect că aceste cereri în probațiune nu puteau fi admise, deoarece pârâta nu a formulat interogatoriul pentru reclamantă în termenul acordat de instanță, iar expertiza tehnică nu se justifica față de declarațiile martorilor audiați în cauză, și, mai ales, față de schița locului accidentului întocmită chiar de A. G. G., din care a rezultat că acesta a depășit axul drumului, intrând pe contrasens, încercând să execute o manevră de depășire a troleibuzului în curbă.
A mai arătat că depozițiile martorilor nu pot fi înlăturate pentru simplul motiv că martorii sunt angajații intimatei, legea neinterzicând ascultarea lor ca martori.
A mai arătat că expertiza tehnică ar fi avut justificare dacă ar fi existat probe științifice (fotografii cu urmele autovehiculelor etc.) din care să se tragă concluzii cu privire la dinamica accidentului; or, în speță, expertul tehnic ar fi trebuit să aprecieze declarațiile martorilor, ceea ce nu este de competența lui, ci a instanței de judecată.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său la dezbateri. Întâmpinarea nu a fost motivată separat în drept.
Intimata RATUC C. -N. nu a depus înscrisuri noi în recurs.
Intimatul A. G. G., deși legal citat, nu a depus întâmpinare și nu a depus înscrisuri noi în recurs.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă și a apărărilor intimatei, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 304, art. 3041și art. 312 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Cu titlu preliminar, tribunalul are în vedere faptul că prezenta acțiune a fost introdusă la data de 12 octombrie 2012 și are ca obiect pretenții derivate din raporturi juridice desfășurate între părți în temeiul răspunderii civile delictuale generate de fapta ilicită săvârșită cu ocazia accidentului auto din data de 9 mai 2011.
Prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul reține că raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, iar efectele lor în curs de desfășurare nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de Legea nr. 136/1995, ca lege specială și de Codul civil din 1864, ca lege generală.
Din perspectivă procedurală, tribunalul reține că prezenta cerere a fost înregistrată înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), astfel încât normele procedurale aplicabile sunt cele ale Codului de procedură civilă din 1865.
În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 1, alin. 5 și alin. 51C.proc.civ., în forma în vigoare la data introducerii cererii, 12 octombrie 2012, "(1) Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură
în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările."; …(5) Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc. (51) Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Principala critică pe care recurenta o aduce hotărârii atacate constă în faptul că prima instanță a respins cererea sa de administrare a probei cu un raport de expertiză judiciară tehnică auto.
Astfel cum rezultă din întâmpinarea depusă la de pârâta SC A. R.
A. V. INSURNCE G. SA (f.27-28 din dosarul judecătoriei), aceasta a solicitat încuviințarea probei cu un raport de expertiză judiciară tehnică auto, având drept obiective: dinamica producerii accidentului, dacă evenimentul rutier se putea produce în condițiile declarate de către cei doi conducători auto și cine se face responsabil de producerea evenimentului rutier.
Discutarea și încuviințarea probelor solicitate de reclamantă și pârâtă a avut loc în ședința publică din 7 decembrie 2012. Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 7 decembrie 2012 (f.34-35 din dosarul judecătoriei), prima instanță a prorogat pronunțarea asupra probei cu raportul de expertiză tehnică judiciară auto pentru un moment ulterior luării interogatoriului reclamantei și audierii martorilor.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2013 (f.78 din dosarul judecătoriei), prima instanță a prorogat din nou încuviințarea probei cu raportul de expertiză tehnică judiciară auto, reținând că troleibuzul implicat în evenimentul rutier a fost reparat, iar expertul nu va putea proceda la efectuarea expertizei în ipoteza în care și autoturismul condus de intervenientul forțat a fost reparat. A dispus citarea pârâtei cu mențiunea de a preciza dacă autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost reparat sau nu. Astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la f. 80 din dosarul judecătoriei, pârâta recurentă a primit citația cu mențiunea mai sus arătată la data de 8 martie 2013, contrar suținerilor sale. Pârâta nu a dat curs însă curs solicitării instanței, aspect care rezultă din practicaua sentinței atacate.
În acest context, tribunalul reține că considerentele primei instanțe pentru care aceasta a respins cererea pârâtei de administrare a probei cu un raport de expertiză tehnică judiciară auto - lipsa de concludență a unui raport de expertiză tehnică judiciară auto ipotetică, efectuată de expert asupra unor fotografii -, sunt legale și temeinice. Utilitatea unei atare probe apare extrem de redusă, în condițiile în care expertul judiciar, pentru a putea formula concluzii corecte și precise, trebuia să aibă acces la autovehiculele implicate în accident purtând urmele impactului, iar această cerință nu mai poate fi îndeplinită, dat fiind faptul că ambele autovehicule au fost reparate.
În acest context, tribunalul are în vedere faptul că doar două dintre cele trei obiective propuse de pârâtă erau de competența unui expert tehnic:
stabilirea dinamicii accidentului și verificarea caracterului plauzibil al susținerilor părților prin raportare la dinamica accidentului. Stabilirea conducătorului / conducătorilor auto vinovat/i de producerea accidentului reprezintă o operațiune juridică și nu tehnică, deoarece presupune verificarea incidenței vreuneia dintre faptele sancționate de lege, precum și verificarea vinovăției persoanei care a săvârșit fapta respectivă.
Dată fiind soluția primei instanțe, de respingere a probei cu raportul de expertiză tehnică judiciară, în măsura în care pârâta recurentă ar fi apreciat că o asemenea expertiză putea fi efectuată prin utilizarea de către un expert a fotografiilor depuse la dosar, nimic nu o împiedica să realizeze o lucrare extrajudiciară în condițiile OG nr. 2/2000, pe care să o utilizeze în prezentul litigiu în condițiile art. 7202C.proc.civ.
Cât privește pretinsa lipsă de rol activ a primei instanțe, tribunalul are în vedere faptul că neadministrarea probei cu interogatoriul reclamantei se datorează culpei pârâtei recurente, care a avut o conduită procesuală contrară dispozițiilor art. 129 alin. 1 C.proc.civ. și nu a depus lista întrebărilor în termenul stabilit de prima instanță. În același sens, tribunalul reține că pârâta recurentă nu a răspuns nici solicitării primei instanțe de a preciza dacă autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost reparat sau nu. Ambele omisiuni ale pârâtei reprezintă încălcări ale obligațiilor sale procesuale stabilite de lege sau de prima instanță, fiind contrare unei conduite procesuale diligente, conforme cu cerințele art. 129 alin. 1 C.proc.civ.
Dimpotrivă, prima instanță a manifestat rol activ, încercând să clarifice situația prezentă a celor două autovehicule și solicitând pârâtei depunerea dosarului de daună. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 51teza finală, nu i se poate imputa primei instanțe omisiunea pârâtei de a preciza situația actuală a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ .
Pe fond, tribunalul reține în primul rând faptul că art. 189 C.proc.civ. nu interzice utilizarea în procesul civil a declarațiilor date de angajații uneia dintre părți în calitate de martori. Prin urmare, declarațiile martorilor Săndean L. Dănuț (f.74-75 din dosarul judecătoriei) și Souca V. e Moise (f.76 din dosarul judecătoriei) sunt probe admisibile în prezentul litigiu. În al doilea rând, obiectul litigiului este reprezentat de pretențiile reclamantei întemeiate pe răspunderea delictuală a intervenientului forțat, care a condus autovehiculul asigurat RCA la pârâtă, iar elementele răspunderii civile delictuale pot fi dovedite cu orice mijloc de probă, astfel încât susținerea pârâtei recurente în sensul că singura probă relevantă ar fi raportul de expertiză tehnică judiciară auto sunt lipsite de temeinicie.
În ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, tribunalul reține că aceasta este justificată de probele administrate. Astfel, din declarațiile martorilor martorilor Săndean L. Dănuț și Souca V. e Moise, coroborate cu constatarea amiabilă de accident de la f. 53 din dosarul judecătoriei rezultă neechivoc faptul că intervenientul forțat, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a efectuat manevra de depășire a troleibuzului cu nr. de înmatriculare CJ-N-316 cu nerespectarea art. 150 lit. c din RAOUG nr. 195/2002, care impun conducătorului auto care efectuează manevra de depășire să păstreze o distanță laterală suficientă față de vehiculul depășit, ceea ce constituie o faptă ilicită în sensul art. 999 C.civ. Intervenientul forțat a săvârșit fapta ilicită mai sus arătată din culpă, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor martorilor Săndean L. Dănuț și Souca V. e Moise. Prejudiciul cauzat reclamantei intimate a constat în avarierea troleibuzului cu nr. de înmatriculare CJ-N-316, iar raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din dinamica accidentului, singurele autovehicule implicate în
accident fiind troleibuzul cu nr. de înmatriculare CJ-N-316 și autoturismul cu nr. de înmatriculare_, cu excepția faptei intervenientului forțat de a nu păstra o distanță suficientă față de vehiculul depășit neexistând vreun alt agent sau împrejurare determinantă care să fi condus la producerea avariilor suferite de troleibuzul cu nr. de înmatriculare CJ-N-316.
În consecință, tribunalul reține că prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, pe care a încadrat-o justificat în dispozițiile legale care au fundamentat soluția pronunțată, legală și temeinică.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ., coroborat cu art. 129 alin. 1 C.proc.civ. și art. 1169 C.civ. din 1864, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta SC A.
R. A. V. I. G. SA, în contradictoriu cu intimații R. A. DE T.
U. DE C. C. -N. și A. G. G., împotriva sentinței civile nr. 6676/10 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. _
, pe care o va menține în întregime.
Având în vedere faptul că a soluționat excepția tardivității recursului în ședința publică din 18 noiembrie 2013, tribunalul va relua în dispozitiv soluția asupra excepției, pentru acuratețe în redactarea prezentei decizii.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
către recurenta SC A. | R. | A. | V. | I. | G. SA, excepție invocată | |
de intimata R. A. | DE T. | U. | DE C. | C. | -N. . |
Respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării recursului de
Respinge, | ca nefondat, recursul formulat de recurenta SC A. | R. | |
A. | V. I. | G. SA, în contradictoriu cu intimații R. A. DE T. | U. |
DE C. C. -N. și A. G. G., împotriva sentinței civile nr. 6676/10 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |
F. M. | D. | D. I. P. | C. P. În CO, semnează | În CO, semnează |
președintele instanței | prim-grefier |
Thred. FIM/LU/2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 99/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 422/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
