Decizia civilă nr. 650/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS. L
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 650/2013
Ședința publică din 27 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. P. JUDECĂTOR I. U. JUDECĂTOR V. C.
GREFIER L. C. A.
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurentul - reclamant G. A. și recurenta - pârâta SC U. A. SA împotriva sentinței civile nr. 968/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 13 noiembrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru a da posibilitatea părților de a formula eventuale concluzii scrise pentru termenul din 20 noiembrie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru data de azi.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 968/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul G. A., împotriva pârâtei SC U. A. SA București, și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 44.163 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3.678 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut următoarele:
La data de_, reclamantul G. A. a cumpărat din Germania un autoturism Renault tip Vel Satis, conform contractului de vânzare-cumpărare anexat la fila 5 din dosar.
Cu privire la autovehiculul menționat, reclamantul a încheiat cu pârâta SC U. A. SA un contract de asigurare facultativă CASCO - avarii și furt, ocazie cu care s-a emis polița de asigurare seria AV nr. 6. din data de_ (f.6). Suma asigurată a fost stabilită la 22.440 euro, prima de asigurare fiind de 1.860 euro. Din această sumă, reclamantul a achitat prima tranșă de 471 euro, conform chitanței nr. 9402251/_ (f.7), urmând ca următoarele prime de câte 465 euro să le achite în datele de_ ,_ ,_ .
În urma evenimentului rutier ce a avut loc la data de_, în jurul orelor ora 19,50, pe DC 31 a rezultat avarierea autoturismului în discuție, cu nr. de înmatriculare BN-0., cauza producerii accidentului fiind neatenția în conducere a reclamantului, care s-a aplecat spre dreapta să-și caute telefonul și a intrat în coliziune frontală cu un "cap de pod";, aspect evidențiat în procesul-verbal de contravenție seria CC nr. 4052122 încheiat de Postul de Poliție Șintereag (f.3), prin care s-a reținut în sarcina conducătorului auto G. A. săvârșirea contravenției prevăzută de art. 148 (1) lit. b pct. 8 din HG nr.1391/2006.
În sprijinul reținerilor de mai sus este și expertiza tehnică auto efectuată în cauză de către expertul Jiga D., care a concluzionat că "accidentul s-a putut produce datorită neatenției în conducere, respectiv ieșirea din carosabil și impactul cu parapetul din beton";, cauza producerii fiind
"virajul involuntar spre dreapta";, neexistând probe în baza cărora să se poată demonstra "acțiunea intenționată a conducătorului autoturismului"; (f.63-84).
În cadrul acestei expertize s-a stabilit că valoarea autovehiculului la data producerii accidentului era de 67.432 lei, valoarea epavei, de 16.858 lei, iar valoarea maximă a despăgubirii,
de 50.575 lei. Potrivit raportului de expertiză, valoarea reparației este de 62.227 lei, ținându-se cont de avariile consemnate în procesul-verbal încheiat de organele de poliție și de cele din procesul-verbal de constatare a pagubelor încheiat de pârâtă. Din valoarea maximă a despăgubirii expertul a scăzut franșiza de 100 euro, respectiv 429 lei, precum și contravaloarea celor trei prime de asigurare neachitate, datorate până la sfârșitul duratei asigurării, respectiv 1395 euro, adică 5.982,59 lei, rezultând o despăgubire totală de 44.163 lei, sumă propusă de expertul auto a fi acordată, atât în raportul inițial (f.67), cât și în suplimentul la raport (f.117-120)
Având în vedere aceste aspecte și reținând calitatea reclamantului de asigurat la societatea pârâtă, în baza poliței de asigurare seria AV nr. 6., văzând și dispozițiile art. 24, 27 din Legea nr. 136/1995, în vigoare la data producerii accidentului și a încheierii contractului de asigurare, instanța a admis în parte acțiunea formulată și în consecință va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 44.163 lei, cu titlu de despăgubiri civile
În baza art.274 C.pr.civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 3.678 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorarii avocat și expert.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, reclamantul GOGAN A., care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 55.8l6 lei.
In motivarea recursului s-a arătat că în stabilirea cuantumului despăgubirilor, potrivit art.969 C.civ, trebuie avut în vedere principiul forței obligatorii a contractelor încheiate cu societatea de asigurări. Astfel, potrivit art.4 pct.9 lit.a din Condițiile de asigurare, suma asigurată reprezintă echivalentul în lei a sumei asigurate, înscrisă în poliță, la cursul BNR, valabil la data producerii evenimentului asigurat, astfel la data producerii evenimentului valoarea sumei asigurate era de 96.236,l8 lei. Potrivit raportului de expertiză judiciară necontestat de pârâtă, valoarea reparației este de 62.227 lei, din care se deduce valoarea francizei și a primelor trei rate ale asigurării, rezultând o diferență de plată de 55.82l,55 lei, sumă pe care trebuia să o acorde instanța de fond în soluționarea pricinii.
In acest sens solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul obligării pârâte la plata despăgubirilor civile în sumă de 55.8l6 lei.
Împotriva aceleași hotărâri a formulat recurs în termen U. A. SA București, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată iar, în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanței pentru suplimentarea probatoriului ce s-a administrat.
In motivare se arată că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor administrate precum și a dispozițiilor contractuale, susținând că prin probele administrate nu se stabilește fără dubiu că evenimentul rutier s-a produs în condițiile descrise de către reclamantă. Arată recurenta că după producerea accidentului rutier a efectuat fotografii ale locului pretinsului accident, care evidențiază faptul că în zonă, pe acostament, nu există urme lăsate de pneurile autovehiculului, iar pe parapetul podului există urme de acroșaj transversal și nu frontal, capota motorului este neavariată, iar sistemul airbag a fost declanșat. Mai arată recurentă că în raportul de expertiză extrajudiciară pe care l-a efectuat, se prezintă faptul că autovehiculul prezintă avarii diferite față de cele specifice unui impact cu un bloc de beton, iar urmele existente pe capul de pod nu se regăsesc pe autovehiculul avariat.
Expertiza efectuată în cauză, susține recurenta, nu stabilește traiectoria de deplasare a autovehiculului, nu explică urmele de frecare și de acroșaj transversal de pe partea laterală a parapetului, care nu au corespondent pe bara autovehiculului și nici nu a explicat declanșarea airbagului autovehiculului urmare impactului. Referitor la acest aspect expertul extrajudiciar a stabilit că airbagul se poate declanșa doar în cazul unei decelerații de peste l,5 g, subliniind totodată că avariile corespondente acesteia nu se regăsesc la nivelul capului de pod.
Aceste sunt considerentele pentru care a apreciat că, potrivit art.3 pct.3 lit.r din Condițiile de asigurare, asigurătorul nu poate fi obligat să plătească despăgubiri în situațiile în care, constată că pe durata contractului, asigurații sau persoanele cuprinse în asigurare, dau declarații neconforme cu realitatea și în contradicție cu starea de fapt, aspecte ce rezultă din procesul verbal întocmit de agentul de poliție al Postului de Poliție Șintereag, care nu aduce lămuriri cu privire la modul de
producere a accidentului și din raportul de expertiză efectuat în cauză, care este superficial și nu răspunde tuturor împrejurărilor cauzei.
Referitor la suma de l44.l63 lei stabilită de instanță, aceasta este greșită, în condițiile în care, devizul de reparații pe care l-a întocmit arată suma de 38.858,02 lei, iar costul reparațiilor sunt de 3l.337,ll lei, sumă pe care solicită în subsidiar să fie acordată reclamantei.
Recursurile au fost legal timbrate conform chitanțelor (f.l8 și 20 anulate la dosar ) și timbru judiciar aplicat.
Prin întâmpinare, reclamantul recurent G. A., față de recursul intimatei, solicită respingerea acestuia, cu motivarea că susținerile acesteia se bazează în mare parte pe o expertiză extrajudiciară efectuată anterior efectuării acțiunii, iar instanțele s-au pronunțat cu privire la asemenea probe în sensul admisibilității lor, atunci când o instanță încuviințează proba și o administrează în dosarul în care se invocă, iar simplu fapt al depunerii unei expertize extrajudiciare nu o transformă într-o probă, în dosarul respectiv. Mai arată faptul că, expertul din expertiza judiciară efectuată în cauză a concluzionat că accidentul a avut loc în condițiile descrise de reclamant, că avariile constatate la autoturism sunt urmare a impactului acestuia cu un parapet de beton, iar dispunerea avariilor pe autoturism sunt în concordanță cu dimensiunea și forma parapetului de beton de care autovehiculul s-a izbit.
Prin concluziile scrise, recurenta U. A. SA solicită admiterea recursului său, respingerea recursului formulat de către reclamant, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii introductive sau casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reluând în esență motivele de recurs invocate în recursul declarat împotriva hotărârii instanței de fond.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
In temeiul probatoriului ce s-a administrat în cauză, instanța de fond a reținut condițiile în care a avut loc evenimentul rutier din seara zilei de l7.l0.2009, pe DC 3l, având rezultat avarierea autovehiculului înmatriculat sub nr. BN 028330, cu privire la care reclamantul avea încheiată cu pârâta SC U. A. SA contract de asigurare facultativă CASCO, pentru avarii și furt.
In cadrul probatoriului ce s-a administrat a fost efectuată o lucrare de expertiză tehnică auto de către expertul Jiga D. A., care a concluzionat în sensul că accidentul s-a produs în zona și în condițiile declarate de către reclamant, că accidentul s-a produs datorită neatenției în conducere a conducătorului auto, că avariile de pe autoturism s-au datorat impactului cu parapetul din beton, iar urmele identificate la fața locului de natură cioburi, fragmente de plastic, etc, conformă locul accidentului, precizând că dispunerea avariilor pe autoturism sunt în concordanță cu dimensiunea și forma parapetului din beton de care autovehiculul s-a izbit.
In cadrul aceleași lucrări, a fost stabilită valoarea reală și valoarea rămasă urmare evenimentului, stabilindu-se totodată valoarea maximă a despăgubirilor, a fost verificat devizul de reparații în sistem Audatex, valoarea maximă a despăgubirii precum și deducerile ce se impun, respectiv franciza de l00 euro și contravaloarea ratelor neachitate.
Pârâta recurentă SC U. A. SA a formulat obiecțiuni raportului de expertiză întocmit, de natura celor invocate în prezentul recurs, la care expertul desemnat, prin imaginile și explicațiile de natură tehnică date în suplimentul raportului de expertiză, arată că decroșările de material de pe parapetul de beton, contrar celor susținute de către pârâtă, sunt vizibile și se identifică cu urmele rămase pe bara față a autovehiculului.
Având în vedere toate aceste considerente, probatoriul administrat, inclusiv expertia tehnică auto, în mod corect instanța de fond a stabilit valoarea despăgubirilor civile datorate reclamantului ca fiind de 44.l63 lei, pârâta fiind obligată în plus să suporte cheltuielile de judecată ocazionate.
Nu pot fi primite motivele de recurs invocate de recurentul G. A. care susține că obligația de plată a pârâtei ar fi trebuit să fie stabilită de instanță la nivelul sumei de 55.82l,55 lei. Aceasta, deoarece, așa cum s-a demonstrat prin lucrarea de expertiză tehnică auto în cauză, valoarea autoturismului la data accidentului a fost de 67.432 lei, valoare epavei a fost stabilită la l6.858 lei, astfel că valoarea maximă a despăgubirilor ce puteau fi acordate a fost de 50.575 lei, din
care se deduce valoarea francizei de l00 euro precum și ratele neachitate de 5.983 lei, astfel că instanța în mod corect, făcând aceste calcule, a stabilit nivelul despăgubirii la 44.l63 lei.
Pentru considerentele mai sus expuse, va fi respins și subsidiarul recursului declarat de pârâta U. A. SA, care susține că nivelul maxim a despăgubirilor ce poate fi achitat reclamantei este de 3l.337,ll lei.
In ce privește motivele de recurs invocate de această pârâtă, instanța de control judiciar le găsește ca fiind neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare, în condițiile în care, cu ocazia soluționării în fond a cauzei, acestea au fost invocate prin întâmpinări precum și prin obiecțiuni la lucrarea de expertiză tehnică efectuată în cauză, au fost analizate de către instanță și au fost înlăturate ca neîntemeiate.
Nu poate fi primit motivul de recurs invocat de către pârâtă în sensul că anterior promovării acestei acțiuni, a efectuat o lucrare de expertiză extrajudiciară de către un angajat de al său, a cărui concluzii sunt total diferite față de cele ale expertizei judiciare efectuate în cauză. Concluziile acestei expertize extrajudiciare nu pot fi luate în considerare, deoarece așa cum a stabilit Curtea de apel C. prin decizia nr.98/R/2009, pentru ca să se constituie într-o expertiză judiciară, trebuie ca instanța să o încuviințeze ca probă și să fie administrată în dosarul în care se invocă, iar nu în alt dosar. Simplu fapt al depunerii unei expertize extrajudiciare într-un dosar nu o transformă într-o probă, dacă nu a fost încuviințată de instanță în acest sens și nici într-o expertiză judiciară.
Față de aceste considerente, în baza disp.art.3l2 alin.l C.pr.civilă, se va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul GOGAN A., cu domiciliul procesual ales în B., str.Al.Odobescu nr.7, jud. B. -Năsăud, la S. B. &B. și U. A. SA București, cu sediul procesul ales în C. -N., str.G. Buzicescu nr. 3A, jud. C., împotriva sentinței civile nr.968 din 07.02.20l3 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||||
I. P. | I. | U. | V. C. | L. | C. | A. |
Red/dact UI/CR 2 ex/ l0.02..20l4 Jud.fond.O. G.
| ← Decizia civilă nr. 88/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 730/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
