Decizia civilă nr. 99/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 99/2013

Ședința publică din 20 Februarie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: P. I.

JUDECĂTOR: U. I. JUDECĂTOR: C. V.

GREFIER: P. R. A.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC. E. S. B., împotriva sentinței civile nr. 1953/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta-intimată SC. R. ON D. SS Băi, având ca obiect pretenții.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 06 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 13 februarie 2013, respectiv 20 februarie 2013, când a hotărât următoarele:

T R I B U N A L U L

Deliberând constată că :

Prin sentința civile nr. 1953/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, s-a admis acțiunea civilă, formulată de reclamanta SC R. ON DS, în contradictoriu cu pârâta SC E. S. și în consecință a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 7.246 lei, cu titlu despăgubiri civile și suma de 500 lei, cu titlu de folos nerealizat.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 441,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut următoarele:

În cursul lunii iunie 2008, respectiv la_, reclamanta S.C. R. ON D.

S.R.L a solicitat pârâtei S.C. E. S.R.L., să efectueze inspecția tehnică periodică a autoturismul proprietatea societății înmatriculat sub nr._ . În acest sens a predat autoturismul atelierului service din municipiul Bistrița, administrat de pârâtă, împrejurare necontestată în cauză.

La efectuarea verificării solicitată, angajații pârâtei au susținut că blocul motor

"s-a spart"; din vina reclamantei, poziție cosemnată prin înscrisul de la filele 22,23, concluzionându-se, totodată că, "defectarea vehiculului în timpul inspecției datorită stării tehnice sau viciilor ascunse nu implică răspunderea stației de IT";.

În aceste condiții, reclamanta a apreciat că nu are culpă, a solicitat pârâtei înlocuirea blocului motor și predarea autoturismul în stare de funcționare și cu inspecția tehnică efectuată.

Pentru a stinge litigiul intre părți pe cale amiabilă i-a comunicat pârâtei o notificare de conciliere prin care a invitat-o pe aceasta să se prezinte în data de_ la sediul societății reclamante, pentru a-i achita sumele datorate (f.4). Pârâta a refuzat negocierea și nu s-a prezentat la ora și data fixată.

Întrucât pârâta a refuzat să înlocuiască blocul motor și să îi predea autoturismul în stare de funcționare, reclamanta, dat fiind destinația autovehiculului în litigiu (folosită pentru instruirea cursanților școlii de șoferi), a fost nevoită să cumpere un alt bloc motor care a fost montat de către un atelier de reparații auto. Costul acestuia s-a ridicat la 1.200 euro. Cheltuielile cu manopera și materialele necesare înlocuirii blocului motor s-au ridicat la cea 2.830,28 lei, în care se include și taxa pentru omologarea noului bloc motor (f.5-9).

Probatoriul administrat în cauză (f.166-169), respectiv cele două expertize tehnice auto (f.119-130, 150-152) precum și probațiunea testimonială confirmă susținerile reclamantei din acțiunea introductivă.

Teza susținută prin întâmpinare, depusă la dosarul cauzei, potrivită căreia pârâta, susține în principal că: " la prezentarea autovehiculului reclamanta nu a declarat că vehiculul prezenta defecțiuni la motor" precum și faptul ca reclamanta "nu

și-a întreținut motorul", nu au fost primite instanță în raport de probatoriul administrat, sens în care este de reținut că: autovehiculul din litigiu era folosit pentru instruirea cursanților "Scolii de șoferi" amatori deținuta de societate. Or, în cazul autovehiculelor folosite în acest scop normele legale în materie prevăd obligativitatea efectuării inspecțiilor tehnice periodice la fiecare 6 luni și nu la un interval de 2 ani ca în cazul celorlalte autovehicule, (art. 5 alin.3 lit. c din Reglementările din 8 decembrie 2005 privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere înmatriculate în normele tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și în categoria de folosință conform destinației, prin inspecția tehnică periodică -RNTR 1- autovehicule utilizate pentru transportul de persoane în regim de taxi, în regim de închiriere și pentru învățarea conducerii auto - la 6 luni și autovehicule speciale ambulanță - la un an - ).

Reclamanta a efectuat la timp aceste verificări, autoturismul fiind în stare de funcționare cu atât mai mult cu cât reclamanta deține un service auto astfel că este de domeniul evidenței ca autovehiculele societății să fie întreținute corespunzător. Aceste aspecte au fost confirmate atât de experți care arată că " motorul a fost unul bun cu uzuri absolut normale " (expertiza întocmita de exp. P. T. ) cat și în contraexpertiza tehnică unde cei trei experți arată că "..."înaintea avariei suferite motorul se prezenta în condiții normale de funcționare fără uzuri premature".

Martorii audiați în cauză au confirmat faptul ca autoturismul era bine întreținut de către reclamantă. Astfel Sorecău Traian a declarat " ...mașina este foarte bine întreținuta", iar martorul Iloaie V. a declarat ca "proprietarul o întreținea corespunzător ".

In situația în care mașina nu prezenta nici un fel de defecțiune la data prezentării în service-ul pârâtei în vederea efectuării ITP, fiind stare de funcționare și fiind întreținută corespunzător întrucât era folosită pentru "Scoală de șoferi", apare ca evident faptul că: "spargerea" blocului motor s-a datorat manevrelor defectuoase și necorespunzătoare ale angajaților societății pârâte.

Mai mult, expertul P. T. în raportul de expertiză tehnică efectuată, arată că " motorul nu s-a defectat din cauza unei piese anume ci din cauza menținerii pe

turație ridicată un timp mai îndelungat fapt ce a dus la supraturare prin absorbție masivă de ulei".

Relevant în cauză, sub aspectul culpei pârâtei este faptul că, la efectuarea ITP potrivit reglementărilor în materie durata maxima de turație admisa este de 1 secundă ( softul computerului admițând practic până la doua secunde), aspecte relevate și de cei trei experți în lucrarea întocmită și cunoscut, de altfel, de martorul P. I., inginer auto, care a efectuat testarea care, în depoziția sa arată că: "timpul de accelerare trebuie să fie sub două secunde". Cu toate acestea, același martor a ținut mașina turată timp de 4-5 secunde, astfel că defecțiunea a apărut urmare a supraturării, adică a depășirii de către cel care face testarea a timpului maxim de accelerare admis de normativele în vigoare în vederea efectuării unei testări riguroase și în condiții de siguranță.

In lucrarea tehnică efectuată de cei trei experți, se arată că: " din spusele d-lui inginer P., care a executat proba, motorul a funcționat în aceste condiții aprox. 4-5 secunde". Aceste aspect au fost reținute și de expertul P. T., care în concluziile sale a arătat că: " motorul a fost turat timp mai îndelungat și "a luat-o pe ulei" adică datorita absorbției masive de ulei de pe admisie...s-a supraturat.. în încercarea de a-l opri a fost distrus ambreiajul".

În consecință, diagrama evidențiază doar timpii de bază, adică acei indici care trebuie reflectați în raportul de constatare și nicidecum timpii efectivi de turație . Or, este evident că defecțiunea motorului s-a datorat tocmai nerespectării de către inginerul P. a normativelor în materie, respectiv a timpilor de accelerație sau de turație cum se numesc, ceea ce a determinat supraturarea motorului și evident toate consecințele determinate de aceasta.

În ceea ce privește contravaloarea motorului achiziționat de către reclamantă aceasta este dovedită cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv contractul de vânzare-cumpărare dintre administratorul societății reclamante și vânzătorul Giurgiu

L. (f.10), preț confirmat și de către martorii audiați în cauza și apreciat de experți ca încadrându-se " în limitele medii de achiziție a unui motor similar cu cel avariat", respectiv " ...contravaloarea motorului se încadrează în prețurile practicate normal pe piață".

S-a mai susținut prin întâmpinare faptul că, reclamanta " a afirmat ca a transportat mașina pe platforma tur-retur Bistrița-S. Bai deși putea foarte bine sa pună motorul într-un portbagaj al unei mașini".

Pârâta omite probatoriul administrat în acest sens, respectiv faptul că reclamanta a dovedit susținerea făcută, anexând în acest sens chitanța și factura fiscală întocmite de SC ROSIDEAL S., aspect confirmat și de martorii audiați în cauză, întrucât datorita avariei produse de pârâta acest autovehicul nu mai putea fi transportat pe roți. Contrar susținerilor pârâtei, motorul nu putea fi " pus în portbagaj" ci era necesar ca și autovehiculul să fie transportat la S. Băi unde își are sediul

reclamanta, unde se află service-ul auto și unde își desfășoară în mod curent activitatea, evitând astfel, cheltuieli suplimentare.

In ceea ce privește suma de 500 lei pe care a solicitat-o cu titlu de folos nerealizat, aceasta reprezintă prejudiciul suferit de societate în perioada în care mașina folosita pentru instruirea cursanților care erau în număr " de regula peste 10, a fost indisponibilizată, relevantă fiind depoziția martorului Șorecău Traian.

Un alt aspect relevant în soluționarea cauzei este cel al formularelor folosite și prevăzute de normativele în vigoare în domeniul privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere înmatriculate în normele tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și în categoria de folosință conform destinației, prin inspecția tehnică periodica.

Formularele ITP anexate prezentelor concluzii erau cele prevăzute în mod obligatoriu de reglementările în materie și care trebuiau remise clientului înspre semnare, prin care acesta din urma își asuma răspunderea în cazul apariției unor defecțiuni datorită testelor efectuate. Aceste aspecte au fost confirmate de altfel chiar de martorii propuși de pârâtă, respectiv P. I. și F. A. (f.166,169), acesta din urmă arătând expres că: "se semnează de către client (formularele)", dar nu-și amintește momentul în care, se înmânează clientului.

Nu s-a dovedit în cauză faptul predării formularului către client, pentru ca acesta, în cunoștință de cauză și asumându-și riscurile inerente, să predea autovehiculul spre inspecție, astfel cum susține martorul P. I. .

Evident ca în acest context nu există vreun formular ITP semnat de către reclamantă privind riscurile pe care și le asumă clientul cu ocazia testării și a metodelor folosite la testare.

Potrivit dispozițiilor art. 12 din Reglementările aprobate prin Ordinul 2133/_

: "(l)Stațiile de inspecție tehnică periodică vor deține în mod obligatoriu următoarele: a)registru de evidență a inspecțiilor tehnice al cărui model este prevăzut în anexa nr. 3 la reglementări, până la data de la care pentru evidența inspecțiilor tehnice periodice se va utiliza numai calculatorul (data va fi stabilită de R.A.R.); b)registru de control al stației; c)formulare-tip raport de inspecție tehnică care se completează corespunzător categoriei vehiculului și ale căror modele sunt prevăzut în anexele nr. 4-5 la reglementări; d)formulare-tip, anexă la certificatul de înmatriculare al cărui model este prevăzut în anexa nr. 6 la reglementări; e)ecuson de inspecție tehnică periodică al cărei model este prevăzut în anexa nr. 7 la reglementări; f)elemente de securizare pentru anexa la certificatul de înmatriculare; g)norme tehnice și instrucțiuni de utilizare a aparaturii; h)avizier care va cuprinde: autorizația tehnică a stației, în copie (față-verso); metodologia de verificare a emisiilor poluante care se efectuează conform prevederilor anexei nr. 13 la reglementări; tarifele de inspecție tehnică periodică; - precizarea categoriilor de vehicule rutiere pentru care stația de inspecție tehnică periodică nu efectuează inspecția tehnică periodică; precizarea actelor necesare efectuării inspecției tehnice periodice; programul de lucru al stației;

- schița fluxului de efectuare a inspecției tehnice periodice; instrucțiunile și dispozițiile specifice de detaliere și precizare a prezentelor reglementări și pentru care se prevede în mod expres a fi afișate la avizier."

Așa fiind, instanța, în baza textelor legale invocate, art. 1000 alin. 3 vechiul Cod civil, 1076 vechiul Cod civil, în vigoare în momentul nașterii raporturilor juridice, a admis acțiunea civilă, formulată de reclamanta SC R. ON DS, în

contradictoriu cu pârâta SC E. S. și, în consecință a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 7.246 lei, cu titlu despăgubiri civile și suma de 500 lei, cu titlu de folos nerealizat.

În baza art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 441,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, petenta SC E.

S. B., care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea spre rejudecare la Judecătoria Bistrița, iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii intimatei, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea recursului s-a arătat că spargerea blocului motor s-a datorat manevrelor defectuoase si necorespunzătoare ale angajaților societății recurente, că motorul s-a defectat din cauza menținerii pe turație ridicată un timp mai îndelungat fapt ce a dus la supraturare prin absorbție masivă de ulei" defecțiunea a apărut ca urmare a supraturarii, adică a depășirii de către cel care face testarea a timpului maxim de accelerare admis de normativele în vigoare în vederea efectuării unei testări riguroase și în condiții de siguranță.

Concluzia finala a instanței de fond "... este evident ca defecțiunea la motor s-a datorat tocmai nerespectării de către inginerul P. a normativelor în materie, respectiv a timpilor de accelerație sau de turație cum se numesc ...".

Verificarea tehnică periodică a autoturismului_ s-a efectuat conform_ al Ministerului Transporturilor.

Verificarea tehnică periodică presupune printre altele și măsurarea emisiilor poluante ( a fumului pe care îl scoate motorul în funcțiune. Măsurarea emisiilor se face prin trei accelerări a motorului scos din viteză.

Pentru ca rezultatul măsurătorilor să fie validat de calculator, trebuie ca motorul să fie accelerat (turat) la limita superioară prevăzuta de producător (debitul maxim al pompei de injecție conform Ordinului anexa 13 punctul 3 ) de trei ori. Intre valorile rezultate la cele trei măsurători se face media aritmetică, rezultând valoare emisiilor poluante pe care motorul le elimină în atmosferă.

Motorul care a fost prezentat spre verificare la prima vedere nu a prezentat vreo defecțiune și nici nu a fost adusă la cunoștința personalului din stație că ar avea vreo defecțiune. La primele doua încercări motorul s-a comportat normal, dar la a treia încercare motorul nu a mai răspuns comenzilor... a început să se autoaccelereze, marindu-și turația fără a putea fi controlat din pedala de accelerație " așa cum au concluzionat și cei trei experți.

In mod normal la un motor când este călcată pedala de accelerație se accelerează și când este lăsată pedala de accelerație acesta deccelereaza își reduce automat turațiile.

Inginerul care efectua verificarea tehnică, a observat că în momentul în care a luat piciorul de pe pedala motorului la a treia încercare, acesta nu a mai răspuns comenzii dată de pedală (comanda automată electronică) motorul s-a turat în continuare, astfel că pentru oprirea motorului a fost necesar ca inginerul să scoată cheia din contact și să introducă motorul în viteza, lucru care a dus la oprirea automata a motorului.

Orice motor are prevăzut de fabricant un sistem de protecție până la care se poate accelera, după care în mod automat dacă ajungi la limita maximă de accelerare

prevăzuta de producător, intră protecția electronică și iți stopează accelerarea motorului, adică nu mai poți accelera și nu se pot produce avarii la motor.

Așa au concluzionat si experții" Precizează că la acest tip de motor întreruperea se face din dispozitivul electronic care comanda si accelerarea motorului Prin această protecție se evita de către producător supraturarea motorului de către șoferii începători.

In speța ce s-a întâmplat: motorul când a fost accelerat a treia oară, dacă inginerul ar fi greșit la timpul de accelerare,si ar fi accelerat mai mult timp motorul. acesta nu trebuia sa se defecteze, nu avea de ce, trebuia să intre automat protecția electronică și să nu mai permită accelerarea, lucru ce nu s-a întâmplat. Inginerul (care nu este la prima verificare tehnica) a accelerat conform normativului standard, iar în motor s-au produs arderi de combustibil necontrolate care au dus la avarie.

Pe înțelesul tuturor, motorul avea ulei mai mult în locul unde se produc arderile, ulei care s-a aprins și au dat o putere de necontrolat motorului. Așa cum au concluzionat si experții"... acumularea unui exces de ulei în camera de ardere care la presiuni și temperaturi mari se autoaprinde dând naștere unei arderi necontrolate ...""

...supraturarea s-a produs din cauza apariției unei cantități exagerate de ulei in camera de ardere "

Cum putea inginerul să știe din vizualizarea aparatelor de control de la bordul mașinii că acest fenomen se produce in interiorul motorului? Nu avea cum, este un viciu ascuns. Cum putea inginerul prin simpla accelerare a motorului să producă acumularea de ulei în camera de ardere ????? Supradoza de ulei a apărut ca urmare a intensității datorate de uzura motorului, concluzie la care au ajuns și experții

Concluziile raportului de expertiză sunt extrem de clare în acest sens " la a treia probă se poate observa că datorita aprinderii uleiului în camera de ardere turația creste peste cea admisa 5344 rot/min față de 5100 rot/min, iar indicele de opacitate (gazele emise) creste brusc la 15,4 .... Aceasta creștere demonstrează arderile necontrolate din cilindrii care au dus in final la avarierea motorului" (A se observa ca la proba doua indicele de opacitate era de 3,51 .) Este evident că defecțiunea a apărut la proba a treia, prin creșterea bruscă a gazelor emise de motor. A se observa și diagrama existentă la dosar.

Motorul diesel ALH care a fost prezentat la verificare, în timpul funcționarii, înainte de prezentarea la stație a fost folosit sub turația normală (mașina fiind de instruire a elevilor care doreau să obțină permis de conducere, motiv pentru care a acumulat ulei în camera de ardere producând astfel fenomenul de ardere necontrolată. Aceste vicii sunt ascunse și nu pot fi descoperite la o examinare vizuală exterioară, aceasta implică verificări complexe. In acest sens s-au pronunțat si

experții." Acestea sunt vicii ascunse care nu se pot descoperi decât într-un service".

Solicită a se observa că verificarea diagramei a fost făcuta si de către Registrul Auto Roman, cel îndreptățit legal, să o verifice pe recurentă în ceea ce privește respectarea legislației în vigoare. Ei sunt cei care emit norme de lucru și le modifică dacă este cazul. Concluzia acestei instituiții a fost că s-a respectat metodologia de lucru pentru verificare acelui autoturism.

Raportul de inspecție tehnică se semnează după verificarea tehnică a autovehiculul, așa cum rezultă din tipizatul depus la dosar, după completarea rubricii privind respingerea vehiculului la inspecția tehnica dacă este cazul, dacă nu se semnează doar de final. Mai mult pe tipizatul anexa 5 la reglementări se menționează

în mod expres că "defectarea vehiculului în timpul inspecției datorită stării tehnice sau viciilor ascunse nu implică răspunderea stației de IT". Chiar daca s-ar reține că trebuia să predea formularul la intimat înainte de verificarea tehnică, acesta nu era la prima verificare tehnică și știa care sunt procedurile, ori o asemenea așa-zisă omisiune nu putea să ducă la concluzia vinovăției recurentei. Nu există un raport de cauzalitate între faptă si prejudiciu, pentru a antrena răspunderea juridica a recurentei. In opinia recurentei s-a respectat metodologia de lucru nu s-au făcut greșeli în verificarea tehnică prin urmare nu este vinovată de avariile produse la motor. Se menționează în acest sens și concluziile finale ale experților că nu există probe din care să rezulte că vinovat de producerea defecțiunilor constatate la motorul în cauză ar fi fost SC E. S. . Consideră ca reprezentantul stației ITP a respectat

metodologia de lucru.

Prin întâmpinare, (f. l5) SC R. On DS, a solicitat respingerea recursului declarat de parata- recurenta SC "E. "S. ca nefondat, cu consecința menținerii ca legala și temeinică a sentinței civile nr. 1953/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, cu cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial.

In motivarea întâmpinării sa arătat că în recursul declarat în cauză pârâta- recurenta critica hotărârea instanței de fond, pentru nelegalitate solicitând in principal casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei B. și în subsidiar, modificarea hotărârii atacate cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Apreciază că recursul declarat este nefondat, astfel că solicită respingerea lui ca atare, pentru următoarele considerente.

In ceea ce privește excepția de necompetență teritorială invocată de recurenta prin motivele de recurs se solicită respingerea ei în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată.

Prin motivele de recurs recurenta invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bistrița în soluționarea prezentului litigiu, motivat de împrejurarea că societatea parata avea sediul in raza de competenta a Judecătoriei B., invocând în acest sens dispozițiile ort. 5 Codpr. civ.

Instanța de fond verificându-și competența materială, teritorială și funcțională a statuat la primul termen de judecată că este competentă a soluționa prezentul litigiu. Prin întâmpinarea depusă la data de_ pârâta nu a invocat această excepție a necompetenței teritoriale, pe care de altfel nu a invocat-o nici ulterior. Raportat la dispozițiile procesual civile invocate mai sus, este evident că această excepție fiind una de ordine privată, nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac. Mai mult decât atât este cunoscut faptul că nimeni nu-și poate invoca propria culpa In vederea obținerii unui drept în condițiile în care această excepție nu a fost invocată de pârât în termenul prevăzut de dispozițiile procesual civile, este evident că formularea acestei excepții pentru prima oară în recurs este inadmisibilă.

In consecință se solicită respingerea acestei excepții, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.

Potrivit dispoz. art. 12 Cod pr.civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente". Or, la data promovării acțiunii introductive, respectiv 17 septembrie 2008, erau încă în vigoare dispoz. art. 10 alin.4 potrivit cărora, este competentă în "cererile privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății". Deoarece obligația a luat

naștere pe raza Judecătoriei Bistrița, acest litigiu a fost în mod corect soluționat de această instanță.

Dispozițiile art. 10 alin.4 au fost abrogate abia prin art.219 pct.2 din Legea nr.71/2011. Or, potrivit disp. 725 Cod pr.civ. procesele în curs de judecată la data schimbării competentei instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe".

Un alt argument în favoarea competenței Judecătoriei Bistrița îl constituie și dispozițiile art. 10 alin.8 Cod pr.civ. potrivit cărora este competentă "în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt";.

In contextul în care mașina nu prezenta nici un fel de defecțiune la data prezentării în service-ul pârâtei în vederea efectuării ITP, fiind în perfectă stare de funcționare și fiind întreținută corespunzător întrucât era folosita pentru "Scoală de șoferi", este evident că "spargerea" blocului motor s-a datorat manevrelor (defectuoase și necorespunzătoare ale angajaților societății pârâte. Expertul P. T. în raportul de expertiză tehnică efectuată arată că "motorul nu s-a defectat din cauza unei piese anume ci din cauza menținerii pe turație ridicată un timp mai îndelungat fapt ce a dus la supraturare prin absorbție masivă de ulei".

La efectuarea ITP potrivit reglementărilor în materie durata maximă de turație admisa este de 1 secundă (softul computerului admițând practic până la două secunde), aspecte relevate și de cei trei experți în lucrarea întocmită, aspect cunoscut de altfel și de martorul P. I., inginer auto, care a efectuat testarea și care în depoziția sa arată că "timpul de accelerare trebuie să fie sub două secunde". Cu toate acestea martorul P. I. a ținut mașina turată timp de 4-5 secunde, astfel că defecțiunea a apărut urmare a supraturarii, adică a depășirii de către cel care face testarea a timpului maxim de accelerare admis de normativele în vigoare în vederea efectuării unei testări riguroase și în condiții de siguranță.

In contraexpertiza cei trei experți arată că " in spusele d-lui inginer P. - care a executat proba motorul a funcționat în aceste condiții aprox. 4-5 secunde". Aceste aspect au fost reținute și de primul expert care în concluziile sale a arătata că

"motorul a fost turat timp mai îndelungat "a luat-o pe ulei" adică datorita absorbției masive de ulei de pe admisie...s-a supraturat...în încercarea de a-l opri a fost distrus ambreiajul".

Deși s-a invocat de către pârâtă faptul că înregistrările de pe diagramă sunt corespunzătoare, tot experții lămuresc și acest aspect în sensul că "pe listing (diagrama) timpii efectivi de turație nu se înregistrează ci doar timpii de baza". Așadar chiar dacă pârâta a supraturat motorul și a depășit limitele de timp maxime admise pentru accelerare, acestei timpi nu se înregistrează pe diagrama ci doar timpul de bază care este definit ca fiind "timpul de accelerare de la turația de relanti, la turația de întrerupere a alimentarii, 4900-5100 rot/min". Așadar diagrama evidențiază doar timpii de bază, adică acei indici care trebuie reflectați în raportul de constatare și nicidecum timpii efectivi de turație. Or, este evident că defecțiunea motorului s-a datorat tocmai nerespectării de către inginerul P. a normativelor în materie, respectiv a timpilor de accelerație sau de turație cum se numesc, ceea ce a determinat supraturarea motorului și evident toate consecințele determinate de aceasta.

În ceea ce privește contravaloarea motorului achiziționat de către reclamanta acesta este dovedit cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv contractul de vânzare-cumpărare dintre administratorul societății reclamante si vânzătorul Giurgiu

L., preț confirmat și de către martorii audiați în cauză și apreciat de experți ca încadrându-se " n limitele medii de achiziție a unui motor similar cu cel avariat", respectiv " ...contravaloarea motorului de încadrează în preturile practicate normal pe plată".

S-a mai susținut prin întâmpinare faptul că reclamanta "a afirmat că a transportat mașina pe platforma tur-retur Bistrița-S. Băi deși putea foarte bine să pună motorul într-un portbagaj al unei mașini".

Pârâta a omis unele aspecte extrem de importante. Reclamanta nu a făcut o simplă afirmație ci a dovedit această susținere anexând în acest sens chitanța și factura fiscală întocmite de SC ROSIDEAL S., aspect confirmat și de martorii audiați în cauză, întrucât datorită avariei produse de pârâtă acest autovehicul nu mai putea fi transportat pe roți. Contrar susținerilor pârâtei, motorul nu putea fi "pus în portbagaj" ci era necesar ca și autovehiculul să fie transportat la S. Bai unde își are sediul reclamanta, unde se află service-ul auto și unde își desfășoară în mod curent activitatea. Probabil că în opinia pârâtei, reclamanta trebuia să suporte și o chirie pentru staționarea mașinii în Bistrița până când urma să fie achiziționat și montat noul motor. Este o teză evident inacceptabilă și o afirmație rău-voitoare a pârâtei.

In ceea ce privește suma de 500 lei pe care a solicitat-o cu titlu de folos nerealizat, aceasta reprezintă o mică parte din prejudiciul suferit de societate în perioada în care mașina folosită pentru instruirea cursanților care erau în număr de regula peste 10 ( martorul Sorecau Traian), a fost indisponibilizată.

Un ultim aspect pe care îl învederează este cel al formularelor folosite și prevăzute de normativele în vigoare în domeniul privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere înmatriculate în normele tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și în categoria de folosință conform destinației, prin inspecția tehnică periodică.

Formularele ITP anexate concluziilor scrise erau cele prevăzute în mod obligatoriu de reglementările în materie și care trebuiau remise clientului înspre semnare, prin care acesta din urma își asuma răspunderea în cazul apariției unor defecțiuni datorită testelor efectuate. Aceste aspecte au fost confirmate de altfel chiar de martorii pârâtei, care însă din cauza unor "scurte pierderi de memorie" nu își mai amintesc exact când se dădeau acele formulare dar își amintesc că ele " se semnează de către client", ceea ce nu este cazul în speța de față. Clientului nu i-a fost dat nici un formular și nici nu i s-a prezentat spre vedere formularul pretins afișat la avizierul secției astfel cum susține martorul P. I. . Evident că în acest context nu există vreun formular ITP semnat de către reclamantă privind riscurile pe care și le asuma clientul cu ocazia testării și a metodelor folosite la testare.

In motivarea recursului, recurenta susține "chiar dacă s-ar reține că trebuia să predam formularul la intimat inainte de verificarea tehnica, acesta nu era la prima verificare tehnică și știa care sunt procedurile, ori o asemenea așa-zisă omisiune nu putea să duca la concluzia vinovăției noastre". Complet eronat. Chiar dacă pârâta a mai efectuat numeroase alte verificări/inspecții tehnice, acest fapt nu anulează obligația imperativă prevăzută de reglementările în materie, privind predarea și semnarea formularului de către client anterior verificării. Scopul avut în vedere de legiuitor prin aceste dispoziții este tocmai de a i se aduce la cunoștință clientului riscurile și procedurile folosite, pentru ca în eventualitatea unor defecțiuni apărute

independent de culpa prestatorului, acesta să fie absolvit de răspundere. Așadar dispozițiile în materie reprezintă o protecție atât pentru client dar și pentru prestator, pentru care aceste dispoziții reprezintă nu doar o facultate ci și o obligație imperativă.

Dacă pârâta a omis să predea însăși formularele obligatorii, în contextual în care a efectuat numeroase inspecții tehnice, omițând sau neștiind obligațiile imperative stabilite de dispozițiile legale în materie, de ce nu s-ar crede că superficialitatea de care evident dă dovada pârâta nu se reflectă și în modalitatea de lucru.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.

Referitor la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bistrița de a soluționa cauza în primă instanță, invocată prin cererea de recurs, tribunalul constată că aceasta este atât tardiv invocată cât și nefondată.

Astfel, potrivit prev. art. 159 alin. 4 raportat la art. 159 alin. 3 COD pr. Civilă, pârâta recurentă avea obligația să o invoce prin întâmpinare în fața primei instanțe, ceea ce nu a făcut.

Excepția este și nefondată deoarece defecțiunea blocului motor s-a produs la punctul de lucru al recurentei din mun. Bistrița iar potrivit prev. art. 10 pct. 4 Cod procedură civilă în vigoare la data introducerii acțiunii 17 septembrie 2009, în afara de instanța domiciliului pârâtului mai este competentă în cererea privitoare la obligații comerciale și instanța locului unde obligația a luat naștere sau acea a locului plății, respectiv Judecătoria Bistrița.

Pct. 4 al art. 10 Cod procedură civilp a fost abrogat ulterior prin Legea nr.

71/2011 în vigoare din data de 1 octombrie 2011.

În consecință tribunalul va respinge excepția necompetenței teritoriale atât ca tardivă dar și ca nefondată.

Referitor la fondul cauzei tribunalul reține că în cursul lunii iunie 2008, respectiv la_, reclamanta S.C. R. ON DSR.L a solicitat pârâtei S.C. E. S.R.L., să efectueze inspecția tehnică periodică a autoturismul proprietatea societății înmatriculat sub nr._ . În acest sens a predat autoturismul atelierului service din municipiul Bistrița, administrat de pârâtă, împrejurare necontestată în cauză.

Cu ocazia efectuării verificării solicitată, blocul motor "s-a spart"; poziție cosemnată prin înscrisul de la filele 22,23, concluzionându-se, totodată că,

"defectarea vehiculului în timpul inspecției datorită stării tehnice sau viciilor ascunse nu implică răspunderea stației de IT";.

În aceste condiții, intimata a solicitat recurentei înlocuirea blocului motor și predarea autoturismul în stare de funcționare și cu inspecția tehnică efectuată.

Pentru a stinge litigiul intre părți pe cale amiabilă i-a comunicat recurentei o notificare de conciliere prin care a invitat-o pe aceasta să se prezinte în data de_ la sediul intimatei, pentru a-i achita sumele datorate. recurenta a refuzat negocierea și nu s-a prezentat la ora și data fixată.

Întrucât recurenta a refuzat să înlocuiască blocul motor și să îi predea autoturismul în stare de funcționare, intimata, dat fiind destinația autovehiculului în litigiu (folosită pentru instruirea cursanților școlii de șoferi), a fost nevoită să

cumpere un alt bloc motor care a fost montat de către un atelier de reparații auto. Costul acestuia s-a ridicat la 1.200 euro. Cheltuielile cu manopera și materialele necesare înlocuirii blocului motor s-au ridicat la cea 2.830,28 lei, în care se include și taxa pentru omologarea noului bloc motor.

Probatoriul administrat în cauză, respectiv cele două expertize tehnice auto precum și probațiunea testimonială confirmă susținerile intimatei din acțiunea introductivă, respectiv defectarea blocului motor din vina recurentei.

Având în vedere considerentele menționate, tribunalul în baza prev. art. 312 al.

1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

În baza prev. art. 274 Cod procedură civilă tribunalul va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bistrița de a soluționa cauza în primă instanță ca tardivă și ca neîntemeiată.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC E. S. B. ,cu sediul în B., str.P. nr. 4, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.l935 din 20.02.20l2 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. 5878/l90/2008.

Obligă recurenta să plătească intmatei suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 20l3.

PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,			GREFIER,
I. P.	I.	U.	V. C.	A.	R.	P.

Red/dact CV/CR 2 ex/ l7.04..20l3

Jud.fond. V. V.

← Decizia civilă nr. 36/2013. Acțiune în pretenții comerciale		Decizia civilă nr. 609/2013. Acțiune în pretenții comerciale →

Decizia civilă nr. 99/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 99/2013. Acțiune în pretenții comerciale