Decizia civilă nr. 444/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 444/2013
Ședința publică din data de 9 septembrie 2013 Completul este compus din:
PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta P. T. împotriva sentinței civile nr. 1287/_, pronunțate de către Judecătoria Huedin, în dosarul nr._, privind și pe intimata C. C. DE C. H., cauza având ca obiect, în prima instanță, contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor intimatei, d-l avocat A. Mare, cu împuternicire avocațială existentă la dosarul T. ului C., f. 14, lipsind recurenta P. T. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul, verificându-și, din oficiu, competența, în temeiul art. 1591 C.proc.civ. raportat la art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul litigiu.
La interpelarea tribunalului de a preciza dacă mai are cereri de formulat, reprezentantul intimatei arată că nu mai are cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fondul recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, arătând că motivele invocate de către recurentă sunt identice cu cele susține în fața instanței de fond și care, ulterior administrării probatoriului, au fost respinse. În ceea ce privește aspectele referitoare la dobânda penalizatoare, reprezentantul intimatei arată că prima instanța s-a pronunțat asupra acestora, făcând trimitere la art. 2 alin. 3 coroborat cu art. 1 din Convenția de credit. Cu cheltuieli de judecată, constatând în onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosar (f. 5).
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 1287/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei H., a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea P. T. în contradictoriu cu intimata C. COPERATIVA DE C. H., în dosarul execuțional nr. 122/a/2012 al SCPEJ
"Adam, Oszoczki, Șortan și Asociații";.
A fost obligată contestatoarea la plata către intimata C. COPERATIVA DE
C. H. a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Între intimata C. COPERATIVA DE C. H. și contestatoarea P. T.
s-a încheiat la data de_ contractul de credit nr. 1158 (f.33-35), având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 45.000 lei pe o perioada de 24 de luni, creditul fiind garantat de către garantul Tomoș Teodor.
Contrar susținerilor contestatoarei, contractul de credit încheiat constituie titlu executoriu raportat la dispozițiile art. 120 din OUG 99/2006, potrivit căruia "contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii";.
In consecință, nu era necesară investirea acestuia cu formulă executorie prevăzută de art. 269 C. proc. civ.
Instanța a reținut că prin încheierea civilă nr. 261/_ pronunțată de Judecătoria H. în dosarul civil_ (f. 25) a fost admisă cererea înaintată de executorul judecătoresc Pălăcean V. Liviu din cadrul SCPEJ "Adam, Oszoczki, Șortan și Asociații"; și a fost încuviințată executarea silită pornită la cererea creditoarei C. COPERATIVA DE C. H. împotriva debitoarei P. T. și a garantului TOMOȘ TODOR în baza titlului executoriu contract de credit nr. 1158/_
. Ca urmare, motivul invocat de contestatoare în sensul că executarea silită ar fi fost pornită fără încuviințarea instanței, nu este întemeiat.
Ulterior încuviințării executării silite toate formele de executare au fost legal îndeplinite astfel cum rezultă din cuprinsul dosarului execuțional, astfel încât nu există nici un motiv de anulare a acestora.
In ceea ce privește susținerea contestatoarei că în contractul încheiat între părți se prevede doar suma și cuantumul dobânzii și nu cuantumul dobânzii penalizatoare și modalitatea de calcul a acesteia, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 2 alin. 3 din contractul de credit încheiat între părți, în caz de nerambursare la scadență a ratelor, dobânzilor și comisioanelor datorate, împrumutatul va plăti o dobândă penalizatoare, care se va calcula la soldul ratelor restante, de la data scadenței până la achitarea integrală a acestora.
Prin art. 8 din contract părțile au stabilit că neplata la termen a unei rate lunare și/sau a dobânzii aferente, conform scadențarului și/sau nerespectarea clauzelor și obligațiilor prevăzute în contract, dau dreptul unității creditoare să rezilieze unilateral contractul și să treacă la recuperarea întregii sume ce a mai rămas de achitat, a dobânzii aferente și, după caz, a dobânzii penalizatoare și a cheltuielilor de urmărire și executare, fără a mai fi necesară notificarea debitorului.
În ceea ce privește dobânda penalizatoare pentru ratele scadente, aceasta se stabilește prin hotărârea Consiliului de Administrație a C. C. de C. H. . Pentru perceperea dobânzii penalizatoare stabilită prin hotărârile consiliului de administrație există clauza contractuală expresă în contractul de credit încheiat între contestatoarea si debitoarea P. T., respectiv art. 2 alin. 3 din contract, unde se menționează în concret și modalitatea de calcul, contrar celor susținute de contestatoare în cuprinsul contestației la executare.
Instanța a mai reținut, contrar susținerilor contestatoarei, că anterior demarării procedurii executării silite i-au fost aduse la cunoștință deciziile Consiliului de Administrație, cuantumul penalităților și celelalte obligații pe care le avea în derularea contractului de credit, astfel cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar (f. 67-77), pe care însă nu a înțeles să le conteste. De altfel, creditoarea a dat numeroase angajamente de plată (f. 78-80), astfel că nu se poate prevala la acest moment de necunoașterea cuantumului debitului datorat și al componenței acestuia.
Împotriva hotărârii de fond a declarat recurs contestatoarea P. T. (f. 3-6), solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare așa cum a fost formulată, cu restituirea taxelor de timbru și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare recurenta a arătat că a solicitat anularea tuturor formelor sau actelor întocmite în dosarul execuțional în discuție și lămurirea întinderii, titlului executoriu motivat de faptul că titlul executoriu cuprinde o sumă nedatorată, disproporționat de mare față de creditul contractat și în mare parte achitat, ce s-a dovedit a fi dobânda penalizatoare.
Prin sentința pronunțată instanța fondului a respins contestația sa, motivat în principal de valabilitatea titlului executoriu, fără a analiza aplicabilitatea în speță a susținerilor formulate de contestatoare față de modul ilegal de calcul a dobânzii penalizatoare și, pe cale de consecință, a caracterului incert al acestei părți din creanța urmărită.
Executorul judecătoresc a procedat la emiterea somației pentru plata sumei de 16.031,96 lei, compusă din 14.011,81 lei debit și 2.020,15 cheltuieli de executare
silită. Titlul executoriu este reprezentat de contractul de credit nr. 1158/_ prin care a contractat un împrumut în sumă de 4.500 lei, pentru nevoi personale, cu o dobândă anuală de 15%, cu termen de restituire de 24 luni.
Recurenta a mai arătat că este adevărat că nu a respectat graficul de rambursare și a întârziat plata ratelor, însă a contractat un împrumut de 4.500 lei pe o perioadă de 2 ani cu 15% dobândă anuală, în contul căruia a achitat deja 8.000 lei astfel că solicitarea creditorului de obligare a subsemnatei la plata a încă peste
14.000 lei, în baza contractului de credit o consider un abuz, fiind rezultatul impunerii unei dobânzi penalizatoare ilegale, sumele pretinse și încasate pentru întârzierea plății corespunzând unei dobânzi anuale de aproape 400%, ceea ce nu a reprezentat voința părților, fiind contrare convenției încheiate și cadrului legal.
Prin demersul judiciar a contestat caracterul cert al creanței pretinse de creditor și a solicitat administrarea în probațiune a unei expertize contabile care să stabilească suma datorată în baza contractului de credit, având în vedere plățile efectuate, pentru ca, pe cale de consecință, instanța de judecată să poată stabili cuantumul exact al debitului de recuperat.
Din analiza înscrisurilor depuse în probațiune de către intimată rezultă faptul că niciodată nu i s-a adus la cunoștință debitoarei modul de calcul și imputația sumelor încasate de la acesta și numai în cadrul contestației la executare creditoarea a înțeles să-i aducă la cunoștință cuantumul dobânzii penalizatoare și modul de calcul al sumelor percepute.
Acestea sunt motivele pentru care a contestat caracterul cert al creanței pretinse de creditor și a solicitat administrarea în probațiune a unei expertize contabile care să stabilească suma datorată în baza contractului de credit, având în vedere dobânda aferentă creditului, dobânda penalizatoare legal aplicabilă și plățile efectuate, pentru ca, pe cale de consecință, instanța de judecată să poată stabili cuantumul exact al debitului de recuperat.
Recurenta a mai arătat că, contractul de credit încheiat prevede doar suma și cuantumul dobânzii și nu prevede cuantumul dobânzii penalizatoare și modalitatea de calcul a acesteia. La art. 16 din contract este specificat expres că acest contract are cinci pagini și nici o anexă. La art. 2 al. 3 din contract este prevăzut faptul că în caz de nerambursare la scadență se va achita o dobândă penalizatoare, fără a fi indicat cuantumul acesteia, și ca atare orice sumă calculată de creditor cu titlu de dobândă penalizatoare nu ara caracter cert, ne fiind asumată prin înscris însușit de debitor.
Faptul că debitoarea este membru al cooperativei și în această calitate se supune normelor și regulamentelor interne precum și hotărârilor Consiliului de Administrație nu este de natură a completa contractul de credit mai ales în ceea ce privește instituirea sau modificarea unei clauze penale, o astfel de interpretare fiind contrară prevederilor Legii 193/2000 privitoare la clauzele abuzive în contracte.
Dobânda penalizatoare este o veritabilă clauză penală care trebuie să fie expres specificată în contract și nu tacit asumată. Aceasta nu poate fi modificată unilateral de către niciuna din părți iar intenția de modificare a acesteia trebuie adusă la cunoștința celeilalte părți în virtutea principiului de informare în contracte.
Recurenta consideră că în speță sunt de aplicabilitate dispozițiile art. 1088 cod civil referitoare la clauza penală, și având în vedere faptul că nu a fost specificat în contract cuantumul daunelor interese acestea se interpretează în legătură cu art. 1589 Cod civil.
Mergând pe o linie de gândire contrară se poate concluziona că toate contractele de credit bancar nu ar trebui să cuprindă clauzele referitoare la dobânzi penalizatoare întrucât în calitate de cetățeni ai statului suntem la curent cu orice modificări operate pe piața de capital de instituțiile abilitate și sunt asumate prin luarea la cunoștință din cuprinsul monitorului oficial.
Recurenta mai susține că intimata invocă art. 969 fără să observe însă că puterea de lege se aplică și clauzelor contractuale ce se interpretează în favoarea
debitoarei în sensul că nu a fost stipulat în contract cuantumul dobânzii penalizatoare.
Impunerea unui cuantum al penalităților de întârziere fără aducerea la cunoștință, negocierea și asumarea acestuia de către debitor prin includerea în clauzele contractului așa cum a fost semnat, este ilegală și abuzivă în lumina Deciziei nr. XI din 24 octombrie 2005 cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 1, 2 si ale art. 3 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobata prin Legea nr. 356/2002, referitoare la clauza penala prin care se instituie obligația restituirii la scadenta a sumei împrumutate sub sancțiunea penalităților de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită de părți sau pe lângă dobânda legală.
Conform Legii nr. 313/1879, clauza penală în contractele de împrumut este interzisa iar "Judecătorul, în caz de împrumut va putea condamna numai la plata dobânzii prevăzută in art. 1589 din Codul civil, sau în caz de alte obligațiuni, la daune-interese, conform art. 1084 din Codul civil". Atât timp cat dispozițiile legale care nu permit prevederea clauzei penale in contractele de împrumut sunt de ordine publica, potrivit art. 5 din Codul civil, nu se poate deroga de la aceste dispoziții prin convenții.
Ca urmare, prevederile art. 1 din O.G. 9/2000, astfel cum a fost aprobata prin Legea nr. 356/2002, potrivit cărora "părțile sunt libere sa stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești", nu îngăduie decât practicarea de dobânzi limitate, conform prevederilor art. 3 din același act normativ, la nivelul dobânzii de referință al BNR.
O.G.13/2011 - privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar (care a abrogat O.G.9/2000 păstrând obiectul actului normativ) prevede la art. 2 că în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Față de textele de lege indicate, incidente în speță, calculul unei dobânzi penalizatoare de 0,25% sau 0,50% pentru fiecare zi de întârziere calculată la soldul ratei restante apare ca ilegală, în condițiile în care dobânda penalizatoare trebuia calculată la nivelul dobânzii de referință a BNR.
Recurenta consideră ca execuția silită este viciată, întrucât procedura de urmărire a fost declanșată pentru o creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă în ceea ce privește dobânda penalizatoare solicitând admiterea contestației motivat de faptul că procedura de execuție silită nu se poate desfășura pentru creanțe care nu îndeplinesc condițiile art. 379 Cod pr. civilă.
Prin întâmpinarea formulată intimata C. C. de C. H. (f. 11-13) solicitând respingerea recursului
.
Pe cale de excepție, intimata a invocat excepția necompetentei materiale a T. ului Clui - Sectia civila, de a judeca prezenta pricina, intrucat, având in vedere calitatea intimatei de profesionist (fost comerciant potrivit denumirii anterioare intrării in vigoare a Noului Cod Civil si a art.6 din legea nr.71/2011), fiind instituție de credit, consideră ca, competenta legala de soluționare a pricinii de față aparține T. ului Specializat C., sens în care, ca urmare a admiterii excepției, în temeiul art. 159/1, alin. 2 si 4 din C.pr.civ. anterior, trimiterea cauzei spre soluționare in favoarea instanței competente.
Pe fondul pricinii, solicită instanței de judecata competente respingerea recursului ca nefondat.
În privința excepției necompetentei materiale a T. ului C. - Secția civilă, de a judeca prezenta pricina, întrucât, având în vedere calitatea intimatei de profesionist (fost comerciant potrivit denumirii anterioare intrării în vigoare a Noului Cod Civil și a art.6 din legea nr.71/2011), fiind instituție de credit, consideră ca competenta legala de soluționare a pricinii de față aparține T. ului Specializat C., sens in care ca
urmare a admiterii excepției, în temeiul art. 1591 alin. 2 si 4 C.pr.civ. anterior, trimiterea cauzei spre soluționare în favoarea instanței competente.
De altfel, tot de către T. ul Specializat C. au fost judecate și cele 3 recursuri împotriva hotărârilor Judecătoriei H. prin care s-au admis încuviințările executărilor silite date în dosarele nr._ ,_ și_, depuse în probațiune la dosarul de fond și a căror considerente au legătură și incidență și în cauza de față.
Pe fondul cauzei intimata a arătat că, în privința fondului pricinii, considera sentința atacata ca fiind pe deplin temeinica și legală în cauză neavând incidența nici unul dintre cazurile de modificare a hotărârii judecătorești prevăzute de dispozițiile art.3041C.pr.civ. anterior, pe care recurenta și-a întemeiat recursul de față, și, după cum neîntemeiat pretinde aceasta în motivarea recursului său, în realitate afirmațiile făcute sunt neîntemeiate impunându-se respingerea lor ca atare.
În realitate, așa după cum a arătat si prin întâmpinarea si notele de ședința depuse la dosarul de fond al cauzei si după cum întemeiat și legal a reținut si instanța fondului, justificările recurentei-contestatoare sunt fără suport contractual și legal, fiind neîntemeiate, întrucât, potrivit art.2 alin.3 din contractul de credit, în caz de nerambursare la scadență a ratelor, dobânzilor și comisioanelor datorate va plati o dobânda penalizatoare, care se va calcula la soldul ratelor restante, de la data scadentei pana la achitarea integrala a acestora, iar conform art.8 din contractul de credit nr. 1231/2009, neplata la termen a unei rate lunare si/sau dobanzii aferente, conform scadentarului si/sau nerespectarea clauzelor si obligațiilor prevăzute in prezentul contract dau dreptul unității creditoare sa rezilieze unilateral contractul si sa treacă la recuperarea intregii sume ce a mai rămas de achitat, a dobânzii aferente si, după caz, a dobânzii penalizatoare si a cheltuielilor de urmărire si executare, fara a mai fi necesara notificarea debitorului.
Dobânda penalizatoare pentru ratele scadente se stabilește prin hotărâre a Consiliului de Administrație a C. C. de C. H. . Pentru perceperea dobânzii penalizatoare stabilita prin hotărârile consiliului de administrație exista clauza contractuala expresa in contractul de credit, respectiv art.2, alin.3 din contract, unde se menționează in concret si modalitatea de calculare, contrar celor susținute de către contestatoare. Stabilirea inițiala a dobânzii penalizatoare, respectiv modificarea procentului acesteia pe parcurs, in temeiul hotărârilor consiliului de administrație au fost realizate in mod obligatoriu prin afișare, in loc public, la sediul unității, noastre, asa incat toți clienții noștri sa poată lua cunoștința de cuantumul acesteia, asa cum au făcut toți, de altfel, nimeni necontestand sub nici o forma acest lucru, după cum nu a facut-o niciodată nici debitoarea din prezenta speța sau garantul sau pana la demararea litigiului de fata.
In cazul situației din prezenta cauza, privind dobânda penalizatoare in privința desfășurării contractului de credit nr.1158/2008, aceasta a fost afișată la sediul intimatei, debitoarea si garantul sau au luat in mod nemijlocit cunoștința de ea si au acceptat-o, aceasta fiind inițial, la data încheierii convenției de credit in procent de 0,25 % zi/intarziere aplicata la rata restanta, conform hotărârii consiliului de administrație consemnata in procesul verbal din data de 20 decembrie 2005, ulterior fiind modificata la procentul de 0,50 % pe zi aplicata la rata restanta, conform hotărârii consiliului de administrație din data de 10 septembrie 2008. Ulterior, prin hotărârea consiliului de administartie consemnata in procesul-verbal al ședinței din data de 28 ianuarie 2010 s-a stabilit dobânda penalizatoare in procent de 0, 25 % zi/de întârziere aplicata la data restanta.
Calculul penalităților la valoarea ratei restante pentru numita P. T. este indicat in extenso in adresa nr.28/_ atașata întâmpinării depuse la dosarul de fond, iar situația creditului acordat sus-numitei la momentul anterior derulării procedurii de executare silita este indicat in adresa noastră nr.23/20 iunie 2012 depusa la dosarul de fond, având ca anexa extrasul de cont aferent al contestatoarei- recurente existent la acel moment.
Vazand cuprinsul art.2, alin.3 din contract mai sus arătat, rezulta fara dubiu ca modalitatea de calcul prezentata atât in scriptul-adresa anexat prezentei întâmpinări, același care a fost depus si ca anexa la cererea de executare silita adresata executorului judecătoresc, este in conformitate cu dispozițiile contractuale, respectiv formula de calcul a dobânzii penalizatoare este: rata restanta x nr.de zile restante x 0,25% 9 respectiv 0,50 %, apoi din nou 0,25 %), asa după cum in mod corect am indicat-o, iar din aplicarea dispozițiilor contractuale a rezultat dobânda penalizatoare datorata în suma de 6127,34 lei, care a mai rămas de achitat de către debitoare, împreuna cu rata restanta in suma de 3522, 38 lei, si dobânda de 4352, 29 lei, alături de garantul sau.
Intimata a mai arătat că în acest sens, s-a pronunțat si T. ul Specializat C.
, ca instanța de recurs, in mai multe decizii de speța, prin hotărâri irevocabile, după cum urmează: prin decizia civila nr.129/2012, pronunțata in dosarul nr._, prin decizia civila nr.130/2012 data in dosarul nr._ si prin decizia civila nr.131/2012. data in dosarul civil nr._, toate hotărârile din data de 12 martie 2012, problema analizata in cauze fiind acea de a arata ce se intelege prin cuantumul dobânzii penalizatoare aplicate de către creditor conform contractului, respectiv modalitatea de calculare a acesteia, in cauze fiind vorba despre alte 3 contracte de imprumut incheiate cu debitorii din aceste dosare.
Așa după cum cu drept cuvânt s-a reținut prin toate cele 3 decizii atașate, potrivit art.2, alin.3 din contractul de credit, în caz de nerambursare la scadenta a ratelor, dobânzilor si comisioanelor datorate va plati o dobânda penalizatoare, care se va calcula la soldul ratelor restante, de la data scadentei până la achitarea integrală a acestora, iar conform art.8 din contractul de credit nr.1231/2009, neplata la termen a unei rate lunare și/sau a dobânzii aferente, conform scadențarului și/sau nerespectarea clauzelor si obligațiilor prevăzute în prezentul contract dau dreptul unității creditoare să rezilieze unilateral contractul și să treacă la recuperarea întregii sume ce a mai rămas de achitat, a dobânzii aferente și, după caz, a dobânzii penalizatoare si a cheltuielilor de urmărire si executare, fara a mai fi necesara notificarea debitorului.
Dobânda penalizatoare pentru ratele scadente se stabilește prin hotărâre a Consiliului de Administrație a C. C. de C. H. . Pentru perceperea dobânzii penalizatoare stabilita prin hotărârile consiliului de administrație exista clauza contractuala expresa in contractul de credit, respectiv art.2, alin.3 din contract, unde se menționează in concret si modalitatea de calculare, contrar celor susținute de către instanța fondului. Potrivit actului constitutiv al C. C. de
C. H., membrii cooperatori pot primi imprumuturi, iar deciziile Consiliului de Administrație si ale Adunării Generale sunt obligatorii pentru aceștia. Raportat la aceste elemente, tribunalul retine ca sumele solicitate de recurenta creditoare prin cererea de executare silita sunt certe, lichide si exigibile, modalitatea de calcul a dobânzii penalizatoare rezulta chiar din cuprinsul contractului-rata neachitata la termen intra in restanta in prima zi după scadenta, de când incepe sa se calculeze dobânda de penalizare, asa incat nu este necesara o alta clauza contractuala după cum văzut eronat a pretins instanța de fond, argumente ale instanței de control judiciar pe care le insusim in integralitate si in pricina pendinte, așadar toate criticile formulate de către recurenta sunt fara vreo justificare legala in cauza de fata.
Practic, din analiza in concret a motivelor de recurs invocate in cuprinsul memoriului depus la dosarul cauzei, precum si in cuprinsul intitulatei contestații la executare silita depusa la fond, reiese fără dubiu faptul ca se încearcă de către recurenta, practic, o modalitate de eludare a dispozițiilor contractuale si de contestare a acestora intr-un cadru procesual total neadecvat, nefiind posibila contestarea clauzelor contractuale in fata instanței de executare, raportat la dispozițiile art.969 C.civ, anterior, in vigoare la momentul incheierii convenției de credit, care arata ca, convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante ; ele pot fi revocate numai prin consimțământ mutual sau prin cauze autorizate de lege, or instanța de
judecata nu este chemata si nu poate in prezenta cauza sa modifice dispozițiile contractuale după cum pretinde in mod neintemeiat contestatoarea.
Corect a reținut instanța fondului si faptul ca sumele solicitate prin cererea de executare silita si încuviințate de către instanța de executare prin încheierea civila nr.261/_ a Judecătoriei H., pronunțata in dosa.civ.nr._, incheierea neatacata niciodată de către recurenta, sunt certe, lichide si exigibile, nefiind sub nici o forma nevoie de pretinsa « lămurire a titlului executoriu » care nu comporta dubii sau discuții.
De asemenea, întreaga corespondenta purtata cu debitoarea anterioara demarării procedurii de executare silita depusa la dosarul cauzei - a se vedea si angajamentele nenumărate de plata - dovedesc cunoașterea tuturor aspectelor legate de creditul său de către recurenta, asa incat aceasta nu se poate prevala la acest moment de pretinsa necunoaștere a cuantumului debitului datorat si a componentei acestuia.
Prin decizia civila nr. 376/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj, Secția Civilă s- a dispus declinarea competenței de soluționarea a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că în prezenta cauză titlul executoriu îl constituie contractul de credit nr. 1158/_, încheiat între intimata
C. C. de C. H. și recurenta P. T. .
Față de natura titlului executoriu și calitatea de profesionist a intimatei - instituție de credit - competența de soluționare a prezentei cauze revine tribunalului Specializat C. iar nu Secției civile a T. ului C. .
În acest sens, T. ul constată că potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin.
(3) se pot înființa tribunale specializate. T. ele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. T. ele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea T. ului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii, care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
T. ele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea C. nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele
: În fapt, la data de_ între intimata-creditoare C. C. de C. H.
și debitoarea-recurentă P. T. s-a încheiat contractul de credit nr.1158/2008 având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de 4500 de lei pe o perioadă de 24 de luni.
C. oarea C. C. de C. H. a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei în vederea recuperării creanței de 14.011,81 lei, iar prin încheierea civilă nr. 261/_ pronunțată de Judecătoria Huedin a fost încuviințată executarea pornită la cererea creditoarei C. C. DE C. H. . În acest fel a fost întocmit dosarul execuțional nr. 122/a/2012 al BEJ Adam, Oszoczki, Șortan și Asociații, fiind demarată executarea silită prin poprire.
Prin recursul declarat se critică soluția primei instanțe care a respins contestația la executare formulată de contestatoarea P. T., invocându-se lipsa caracterului cert al dobânzii penalizatoare aplicabile în speță, întrucât nu se prevede nici cuantumul dobânzii penalizatoare și nici modalitatea de calcul a acesteia.
Sub acest aspect, se constată că potrivit art.2 alin.3 din contractul de credit în caz de nerambursare la scadență a ratelor, dobânzilor și comisioanelor datorate va plăti o dobândă penalizatoare, care se va calcula la soldul ratelor restante de la data scadenței până la achitarea integrală a acestora.
De asemenea, prin art.8 din contract părțile au stabilit că neplata la termen a unei rate lunare și/sau a dobânzii aferente, conform scadențarului și/sau nerespectarea clauzelor și obligațiilor prevăzute în contract dau dreptul unității creditoare să rezilieze unilateral contractul și să treacă la recuperarea întregii sume ce a mai rămas de achitat, a dobânzii aferente și, după caz, a dobânzii penalizatoare și a cheltuielilor de urmărire și executare, fără a mai fi necesară notificarea debitorului.
Astfel, în ceea ce privește modalitatea de calcul a dobânzii penalizatoare, aceasta reiese cu ușurință din convenția părților mai sus amintită, T. ul reținând faptul că
în mod corect creditoarea a demarat executarea silită fără a aduce la cunoștința debitoarei desființarea acestei convenții.
În ceea ce privește cuantumul dobânzii penalizatoare, se reține faptul că însăși creditoarea este membru al Cooperativei de C. C. începând cu anul 2005, astfel cum rezultă din cererea de înscriere aflată la fila 91 a dosarului de fond, calitate în care și-a asumat în mod cert modalitatea de organizare și funcționare a Cooperativei de C. C., calitate în care i s-a și acordat creditul de consum în valoare de 4500 de lei, având obligația de a respecta atât hotărârile Adunării Generale, cât și ale Consiliului de administrație, care are, printre alte atribuții, și pe aceea de a aproba politica de creditare a cooperativei. Astfel, fiind adoptate hotărârile privind stabilirea cuantumului dobânzii penalizatoare de către Consiliul de Administrație, acestea sunt obligatorii pentru recurenta debitoare în calitate de membru al cooperativei, aceste hotărâri fiind aplicabile tuturor contractelor în curs.
Dobânda penalizatoare pentru ratele scadente se stabilește prin hotărârea Consiliului de Administrație a C. C. de C. H., iar pentru perceperea dobânzii penalizatoare stabilită prin hotărârile consiliului de administrație există clauza contractuală expresă în contractul de credit, respectiv art.2 alin.3 din contract, unde se menționează în concret și modalitatea de calculare, considerente pentru care nu se poate reține lipsa caracterului cert al acestei creanțe. Astfel, chiar dacă nu este determinat expres cuantumul dobânzii penalizatoare, acesta este determinabil în temeiul unor hotărâri obligatorii pentru toți membrii cooperatori, deci, inclusiv pentru creditoarea recurentă.
Or, din perspectiva dublei calități a recurentei, de membru asociat al Cooperativei și de împrumutat, dispozițiile privind stabilirea cuantumului dobânzii penalizatoare sunt apte a determina cuantumul penalităților.
În plus, dispozițiile Legii nr. 313/1879 în vigoare la momentul încheierii contractului de credit nr. 1158/2008 sunt aplicabile exclusiv contractelor de împrumut având natură civilă, or, în speță, împrumutătorul este un comerciant, fiind astfel înlăturat și acest argument.
Totodată, se reține că pentru prima dată în recurs contestatoarea recurentă invocă apărări noi în sprijinul contestației la executare formulate, referitoare la caracterul abuziv al contractului de credit cu referire la dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, dispoziții care nu pot fi analizate, fiind interzisă formularea în recurs a unor apărări noi care implică o modificare a cauzei potrivit art. 316 raportat la art. 294 C.p.c. De altfel, invocarea unui temei general precum Legea nr. 193/2000 face imposibilă o analiză concretă a argumentelor juridice invocate din perspectiva principiului disponibilității.
Concluzionând, T. ul reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, astfel încât, în temeiul art. 304, 3041raportat la art. 312 C.p.c. urmează a dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenta P.
T. în contradictoriu cu intimata C. C. DE C. H. împotriva sentinței civile nr.1287/2012 pronunțată de Judecătoria Huedin în dosar nr._ pe care o menține în întregime.
În temeiul art. 274 C.p.c. va dispune obligarea recurentei la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta P. T. în contradictoriu cu intimata C. C. DE C. H. împotriva sentinței civile nr.1287/2012 pronunțată de Judecătoria Huedin în dosar nr._ pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
D. | H. M. | C. | B. | C. C. N. | N. |
Red. DH/tehnored LU 2 ex/_
| ← Decizia civilă nr. 7/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 8/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
