Decizia civilă nr. 8/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
DOSAR NR. _
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C.
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 8/R/2013
Ședința publică din data de 7 ianuarie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE -M. C. B.
JUDECATOR - D. H. JUDECĂTOR - V. L. O. GREFIER - DP
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenta SC G. A. R. SA B. împotriva sentinței civile nr. 14761/_ pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca, în contradictoriu cu intimata H. M. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul recurentei, d-l avocat Cetean H., cu delegație de substituire, în substituirea d-lui avocat D. cu Cătălin, cu împuternicire avocațială, ambele depuse la acest termen de judecată, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în temeiul art. 1591Cod procedură civilă tribunalul constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs.
Reprezentantul recurentei depune dovezile de achitare a taxelor judiciare de timbru în cuantum de 527,20 lei și timbrul judiciar de 10 lei aferente recursului; în cuantum de 666,4 lei datorată fondului, precum și practică judiciară. Arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată, anularea în parte a procesului-verbal de cheltuieli de executare, încheiat în dosarul de executare nr. 09/2012 din data de_ la BEJ Man O. I., și pe cale de consecință, diminuarea cheltuielilor de executare. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxele judiciare de timbru și timbrele judiciare achitate la fond și recurs.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele :
Prin Sentinta civila nr. 14761/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -Napoca a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea SC G. A. R. SA în contradictoriu cu intimata H. M. G. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin procesul-verbal privind cheltuielile de executare întocmit de către Biroul
Executorului Judecătoresc Man O. I. în cadrul dosarului execuțional nr. 09/2012 s-a stabilit debitul total datorat de către contestatoare, în cuantum de 48688,06 lei reprezentând contravaloarea penalităților de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere calculate din data de_ până în data de_ asupra sumei de 30.000 euro, și cheltuieli de executare în cuantum total de 12.490,32 lei din care 5000 lei onorariul de avocat și 4868,80 lei onorariul executorului judecătoresc.
În cadrul dosarului execuțional nr. 09/2012, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi la mai multe unități bancare, printre care și la Banca Transilvania
cu sediul în C. -Napoca, iar în data de_ a fost întocmit procesul-verbal de distribuire a sumelor achitate de către contestatoare.
În privința contestației la executare împotriva înființării popririi, instanța a constatat că, de vreme ce în această privință nu a fost formulată o cerere de renunțare potrivit legii, se impune analizarea acesteia pe fond și, raportat la conținutul dosarului execuțional, instanța a constatat că în speță au fost respectate prevederile art. 373 raportat la art. 453 Cod de procedură civilă, executorul judecătoresc fiind competent teritorial.
În privința cheltuielilor de executare, instanța a constatat că susținerile contestatoarei sunt nefondate.
În privința onorariului executorului judecătoresc, instanța a constatat că au fost respectate prevederile ordinului M. ului Justiției nr. 2550/2006 privind onorariile maximale ale executorilor judecătorești, iar din dosarul execuțional nu rezultă existența nici unui element care să conducă la reținerea caracterului abuziv al acestuia. Totodată, instanța a constatat că nici un text de lege nu instituie obligația executorului judecătoresc de a întocmi un singur dosar execuțional în situația în care titlul executoriu vizează mai mulți creditori.
În privința onorariului de avocat, instanța a apreciat că în speță nu sunt incidente prevederile art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă, cuantumul acestuia nefiind excesiv în raport de cuantumul creanței principale, ci reprezintă cca. 10 % din această valoare. Pentru a proceda la reducerea onorariului de avocat în aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă, instanța a analizat rezonabilitatea acestuia raportându-se în primul rând la ansamblul procedurii avut în vedere de părți (avocat și clientul său) anterior demarării procedurii de executare silită, urmând ca, în funcție de acest aspect să se stabilească ca ceea ce depășește acest nivel al rezonabilității, parte din onorariul plătit avocatului (fila nr. 38), să rămână a fi suportat de către clientul acestuia deși a avut câștig de cauză, iar abia apoi, ceea ce depășește un astfel de nivel, urmează să fie apreciat în funcție de munca concretă depusă de avocat în cauză, criteriul conduitei debitorului și simplificarea procedurilor neputând fi luat în calcul decât în această manieră. Prin urmare, de vreme ce cuantumul avut în vedere de părți anterior demarării procedurii nu este unul excesiv, cenzurarea acestuia în raport de datele concrete ale cauzei nu se mai impune.
Împotriva hotărârii a declarat recurs contestatoarea SC G. A. si R. SA
C. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și, în consecință, admiterea contestației astfel cum a fost formulată, în sensul anulării în parte a procesului-verbal de cheltuieli de executare încheiat în dosarul de executare nr. 09/2012 al BEJ Man O. și, pe cale de consecință, diminuarea cheltuielilor de executare.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că executare silita a fost incuviintata in dosar nr._, încheiere in baza căreia s-a facut infiintarea popririi in conformitate cu art.453 si art.454 C.p.c pe conturile SC G. A. R. SA.
Prin Decizia civila nr. 258/2011 pronunțata de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ care modifica in parte Sentința civila nr.696/2011 pronunțata de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ S.C. G. A. REASIGURE SA a fost obligată la plata sumei în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere aferente creanței de
30.000 EURO calculată de la data de_ până la data de_ .
Prin încuviințarea executării silite ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei C. -Napoca, încheiere in baza căreia s-a făcut înființarea popririi pe care o contestăm și care face obiectul dosarului de executare nr. 08/2012 din data de _
, asigurătorului i s-au poprit sumele în cuantum de 48.688,06 lei reprezentând penalități de 0,1% pe zi de întârziere aferente creanței de 30.000 EURO calculată de la data de_ până la data de_ și a creanței de 12.490,32 lei cheltuieli de executare.
Prin sentința civila recurată instanța de fond a dispus respingerea contestației la executare formulată reținând faptul că în privința cheltuielilor de executare ale executorului judecătoresc acestea sunt în conformitate cu OMJ 2550/2006 și nu există nici un element care să conducă la reținerea caracterului abuziv al acestor cheltuieli.
Referitor la onorariul avocațial instanța de fond a reținut faptul ca acesta nu este excesiv in raport de cuantumul creanței principale, acesta reprezentând cca 10% din aceasta valoare.
Totodată instanța a apreciat faptul că in aplicarea art.274 C.p.civ trebuie analizata rezonabilitatea onorariului prin raportare la ansamblul procedurii anterior demarării executării silite, urmând ca in funcție de acest aspect sa se stabilească ca ceea ce depășește acest nivel sa ramana a fi suportat de către client.
Cu privire la onorariu executorului recurenta solicita sa se aibă in vedere faptul ca acesta, in mod cu totul abuziv si nelegal a inteles sa solicite cheltuieli de executare in cuantum de 4.868,80 lei +TVA.
Aceasta deoarce asa cum se poate observa din cadrul deciziei investita cu formula executorie, in cadrul dosarului de fond au existat trei reclamanți si cu toate ca executorul avea posibilitatea sa dispună deschiderea unui singur dosar de executare pentru toți trei, acesta pentru a-si justifica asa zisele cheltuieli de executare a deschis trei dosare de executare distincte percepand in mod nelegal trei onorarii distincte.
Se consideră ca onorariul este mai mult decât exagerat, reprezentând un abuz de drept din partea celui în favoarea căruia s-au efectuat așa-zisele cheltuieli.
Aceasta deoarece, taxele in cuantum de 1436.56 lei au fost percepute de către executor in baza Hotărârii UNEJ nr.2 din_ la valoare maxima fara sa justifice in vreun fel taxarea la acest plafon maxim.
De asemenea onorariul de 4860.80 lei a fost perceput tot la valoare maximala conform Legii 188/2000. Art. 39, in condițiile in care executor nu a justificat in vreun fel munca depusa.
Mai mult, OMJ 2550/2006 stabilește in anexa 1 pct.4 care sunt onorariile maximale pe care le poate percepe executorul judecătoresc, respectiv 1% pentru ce depășește 100.000 lei.
Ori debitul total este de 192.227 lei din care valoarea in lei a sumei de 30.000 euro este de 131.049 lei.
Recurenta mai arată că sumele de bani poprite au fost executate de indata de către executor, ca urmare a unei simple adrese de înființare a popririi, banii existând in contul debitoarei, nefiind obligat executorul să îndeplinească alte formalități suplimentare pentru executarea sumelor de bani.
Chiar legea 188/2000 prevede în art. 39 alin 4 faptul că: "cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt in sarcina debitorului urmarit, in cazul in care debitorul somat sa-si îndeplinească obligația a executat-o de indata sau in termenul acordat de lege, el nu va fi ținut sa suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de către aceștia."
Așadar, față de cele de mai sus, se solicită să se dispună reducerea onorariului executorului judecătoresc corespunzător cu munca prestată, respectiv prin raportare la faptul că singurul act de executare a fost redactarea unei somații si a unei adrese de înființare a popririi.
Totodată se mai arată că in baza art. 274 alin. 3 C.p.c instanța are posibilitatea sa reducă cuantumul onorariului avocațial având in vedere complexitatea cauzei sau munca îndeplinita de avocat.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuat de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua
cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 3717alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin aplicarea acestor dispozițiilor art. 274 alin 3 Cpc, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică; însă, are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat.
Potrivit art.274 alin.3 Cod proc.civila, instanța este indreptatita sa aprecieze in ce măsura onorariul pentru apărătorul ales, plătit de partea care câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, fata de mărimea pretențiilor si complexitatea cauzei, intrucat prin angajarea unui apărător nu trebuie sa se urmărească împovărarea pârtii căzute in pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a valorifica pretenții alegate.
Sub acest aspect si Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunțat în nenumărate cazuri asupra temeiurilor acordării cheltuielilor de judecata astfel: în hotărârea din_ în Cauza Gavrileanu împotriva României (Lupas si alții împotriva României, 14 decembrie 2006) un reclamant nu poate obține rambursarea costurilor si cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului lor. În hotarârea din 17 decembrie 2004 în cauza Cumpăna si Mazăre împotriva României Curtea reamintește ca, în aplicarea art.41 din Convenție, aceasta acorda doar cheltuieli de judecata cu privire la care se stabilește ca au fost cu adevărat suportate, ca acestea au fost necesare si ca au o valoare rezonabila.
În hotărârea din 28 septembrie 2004 în cauza Sabou si Pîrcalab împotriva României, în ceea ce privește cheltuielile pentru procedura în fața Curții, aceasta trebuie să stabilească dacă au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă (Nilsen si Jobrisen împotriva Norvegiei [GC] nr.23.118/93, paragraful 62, CEDO 1999-VIII). Pornind de la caracterul rezonabil pe care Curtea Europeana îl invocă drept temei al acordării cheltuielilor de judecată, instanța retine că în ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibilă, însă în speță se apreciază că prin reducerea onorariului plătit de creditor apărătorului său ales, nu se incalca de către instanța prevederile art.30 din Legea nr.51/1995 si nici cele ale Statutului profesiei de avocat, contractul de asistenta juridica producandu-si efectele pe deplin intre părțile contractante, in lumina principiului conținut de art.969 C.civ, obligațiile si intinderea acestora astfel cum au fost convenite între părți rămân neatinse, însă efectele acestui contract nu trebuie să se repercuteze față de contestatori in totalitate, ci creditorul va obține rambursarea sumei reprezentând onorariu aparător ales în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului acestuia.
Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecata avansate de partea care a câștigat procesul în care sunt incluse si sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contract încheiat de partea care a câștigat procesul cu avocatul său își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul în baza uneia dintre principiile ce guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul fundamental al răspunderii civile delictuale al reparării integrale. Partea care a pierdut procesul se vede obligată în temeiul voinței exprimate de persoanele ce au negociat onorariul de avocat, partea adversă și apărătorul său, deși ea evident nu a participat nici personal nici prin reprezentant la încheierea contractului de asistenta juridica.
Rezulta așadar ca pe temeiul răspunderii civile delictuale, cel care a câștigat procesul are dreptul de a obține de la adversar sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicita a fost săvârșită de cel care a pierdut procesul în sensul că datorită atitudinii sale a avut loc procesul respectiv) dar, tot pe temeiul răspunderii civile delictuale cel care a câstigat procesul nu ar putea obține de la adversar decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat. De data aceasta, fapta ilicită a fost săvârșită de către cel care a câștigat procesul
constând în exercitarea abuzivă a dreptului de a obține restituirea cheltuielilor de judecată.
În concret, se observa din procesul-verbal încheiat în data de_ faptul că onorariul avocațial este reprezentat de suma de 5.000 lei conform chitanței 93/_, onorariu care încalcă toate normele legale în materie.
Fără a contesta activitatea apărătorului ales al intimatului, trebuie avut în vedere faptul că din actele dosarului de executare silită rezultă că în respectiva procedura, acesta nu a intocmit nici un fel de acte procesuale, doar a participat la singurul act de executare efectuat pentru punerea in posesie a creditorului, in data de_, când a si semnat procesul verbal si a acordat asistenta juridica părtii in fata executorului judecătoresc, prin urmare onorariu perceput in suma de 5000 lei, fata de munca depusa si de complexitatea cauzei, suportarea de către este apreciat ca excesiv.
Mai mult, in art.132 din Statutul profesiei de avocat se prevăd foarte clar criteriile in baza cărora se fixează onorariile dintre client si avocat.
Astfel, art.132 alin 2 prevede: "onorariile vor fi stabilite in raport de dificultatea,amploarea sau durata cazului".
Reținerea instanței de fond in sensul ca onorariul stabili de către parti nu este unul excesiv este total neîntemeiata fata de cele precizate mai sus si mai mult trebuie avut in vedere faptul c i nu se poate retine caracterul rezonabil al onorariului avocațial dat fiind faptul ca singur act redactat de către avocat a fost o simpla cerere de executare silita. Acest ansamblu al procedurii avut in vedere de parti- fila 2 sentința nu poate justifica un astfel de onorariu.
Prin decizia civilă nr. 756/R/2012 pronunțată la data de 28 august 2012 Tribunalul Cluj a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea
T. ului Specializat C. .
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut faptul că prin cererea de chemare în judecată contestatoarea a invocat existența unor raporturi juridice care privesc procedura de executare silită efectuată în baza unui titlu executoriu de natură comercială, fiind astfel vorba despre raporturi juridice între persoane care au calitatea de profesioniști în materia activităților de producție, comerț sau prestări de servicii și un alt subiect de drept civil.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin.
(3) se pot înființa tribunale specializate. T. ele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. T. ele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea T. ului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Recursului a fost înregistrat pe rolul T. ului Specializat C. la data de 10 octombrie 2012.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate precum și a disp. art. 304, 3041 și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
In fapt, prin cererea de executare silită intimata-creditoare H. M. G. a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc Man O. I. executarea silită a deciziei civile nr. 258/2011 pronunțată de Curtea de Apel C., Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, care a modificat în parte sentința civilă nr. 696/2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, împotriva debitoarei.recurente S.C. G. R. IA A. R. S.A. pentru recuperarea
echivalentului în lei a penalităților de 0,1% pe zi calculate la debitul de 30.000 de euro începând cu data de_ și până la data de_ .
Prin încheierea civilă nr. 741/CC/_ Judecătoria Cluj-Napoca a încuviințat executarea silită a titlului executoriu decizia civilă nr. 258/2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
La data de_ executorul judecătoresc Man O. a dispus înființarea popririi asupra soldului creditor al debitoarei până la concurența sumei de 61.178,38 de lei ( filele 47-63, 69-147).
Totodată, la data de_ B.E.J. Man O. I. a întocmit procesul-verbal privind cheltuielile de executare, prin care a stabilit că, pentru executarea silită a sumei de 48.688,06 lei s-a perceput un onorariu de executare în cuantum de 4.868,80 de lei + TVA și, respectiv, onorariu avocațial în cuantum de 5.000 de lei achitat prin chitanța nr. 93/_ .
La data de_ debitoarea a efectuat plata sumei de 61.178,38 de lei prin ordinul de plată nr. 6/2012( fila 68).
Ulterior achitării sumei poprite, BEJ Man O. I. a efectuat adrese la data de_ tuturor terților popriți pentru a le solicita deblocarea conturilor debitoarei ca urmare a ridicării popririi.
Primul motiv de recurs vizează cuantumul disproporționat al onorariului executoruli judecătoresc stabilit la suma de 4.868,80 de lei + TVA din perspectiva art.
39 al Legii nr. 188/2000, respectiv a onorariilor maximale reglementate de OMJ 2550/2006.
T. ul constată că, raportat la actele de executare îndeplinite de executorul judecătoresc pentru recuperarea sumei de 48.688,06 lei, astfel cum au fost menționate mai sus, onorariul în cunatum de 4.868,80 de lei nu este excesiv sau disproporționat, legiuitorul în mod expres stabilind pragul maximal de 10% din suma urmărită, dacă aceasta nu depășește 50.000 de lei, potrivit art. 3 lit. A din Anexa la Ordinul M.J. nr. 2550/2006. Astfel, pe de o parte, onorariul executorului judecătoresc este legal, încadrându-se în plafonul maximal reglementat de Ordinul MJ nr. 2550&2006 și, pe de altă parte, acesta este proproțional cu munca depusă, nefiind necesară reducerea acestuia.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv cuantumul exagerat al onorariului avocațial în faza de executare silită, tribunalul reține și de această dată faptul că, raportat la suma urmărită silit, apărătorul creditoarei a efectuat acte de procedură în această fază a executării silite, constând în sesizarea executorului judecătoresc, că această sumă a fost efectiv avansată de creditoare, potrivit chitanței nr. 93 din_ ( fila 38), iar cuantumul acestui onorariu de maxim 5000 de lei este unul rezonabil din perspectiva ansamblului procesului civil astfel derulat.
De altfel, culpa procesuală a debitoarei este în continuare temeiul acordării cheltuielilor de judecată și în faza executării silite având în vedere că, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, respectiv la data de 14 decembrie 2011 prin pronunțarea deciziei civile nr. 258/2011 de către Curtea de Apel C., debitoarea recurentă avea obligația de a executa de bună-voie obligația stabilită în sarcina sa privind plata penalităților de întârziere. Prin conduita sa culpabilă, de a nu pune în executare această hotărâre judecătorească, debitoarea s-a expus riscului de a suporta cheltuielile de executare silită cu tot ceea ce înseamnă acestea.
Trebuie menționat faptul că, deși aspectul legat de cheltuielile de judecată nu face obiectul unui drept protejat prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și, astfel, hotărârârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului sub aspectul modalității de acordare a cheltuielilor de judecată în cadrul procedurii din fața Curții nu sunt obligatorii din perspectiva menționată, totuși este bine de precizat faptul că aceleași criterii amintite de Curte, respectiv caracterul rezonabil, necesar și plata efectivă a acestor cheltuieli de către partea care o solicită sunt pe deplin întrunite și în prezenta cauză.
Pentru considerentele de mai sus, tribunalul, în temeiul art. 304 C.pc. raportat la art. 312 C.p.c. urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta
S.C. G. A. R. S.A. în contradictoriu cu intimata H. M. G.
împotriva sentinței civile nr. 14761/06 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUEMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta S.C. G. A. R.
S.A. în contradictoriu cu intimata H. M. G. împotriva sentinței civile nr. 14761/06 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 07 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
M. | C. Bontaș | D. | H. V. | L. | O. DP |
Red. D.H./tehnored. L.U. 2 ex./_
Jud. Fond I. a T.
| ← Decizia civilă nr. 444/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 423/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
