Decizia civilă nr. 449/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. unic _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 449/2013
Ședința publică din data de 9 septembrie 2013 Completul este compus din:
PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta SS
C. S. împotriva sentinței civile nr. 24241/_, pronunțate de către Judecătoria C. - N., în dosarul nr._, privind și pe intimata O. V.
, cauza având ca obiect, în prima instanță, contestație la executare.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că au fost înregistrate la dosar, în data de 9 septembrie 2013, din partea recurentei, prin fax, copia dovezii achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și copia timbrelor judiciare de 5 lei, f. 32, precum și o cerere de amânare, prin care se solicită acordarea unui termen de judecată întrucât, avocatul local care asigura substituirea a denunțat colaborarea cu societatea de avocatură care reprezenta interesele recurentei în prezentul dosar.
T. ul, verificându-și, din oficiu, competența, în temeiul art. 1591C.proc.civ. raportat la art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul litigiu.
Deliberând, asupra cererii de amânare formulate de către recurentă, prin avocații angajați, urmează a o respinge, ca neîntemeiată, apreciind că recurenta a fost asistată de către o societate de avocatură la momentul declarării recursului, iar aspectul invocat în cererea de amânare nu prezintă relevanță.
Având în vedere că la acest moment lipsește de la dosar dovada depunerii timbrelor judiciare în cuantum de 5 lei, tribunalul, din oficiu, ridică excepția nelegalei timbrări și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.24241/2012 pronunțată la data de 6 decembrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea O. V., în contradictoriu cu intimata SS C. S. și în consecință a fost anulată încheierea de încuviințare a executării silite nr. 6138/CC/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. și au fost anulate actele de executare din dosarul de executare nr. 1637/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Manchevici M., precum si executarea silită însăși.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că numitii Astalus I., O. V. și O. Dănut au incheiat cu Banca Comerciala R. a SA, in calitate de creditori, Contractul de credit bancar nr. 16/_, prin care a primit un împrumut in suma de 26600 euro, cu obligația de a-l rambursa in
300 rate lunare, cu o dobânda de 10,9% pe an, conform graficului de rambursare.
La data de_, creditoarea BCR SA a cesionat in favoarea SC S. C. SRL dreptul sau de creanța prin Contractul de cesiune de creanțe nr. J1045 inclusiv suma rezultând din contractul de credit nr.16/_ .
Intimata a notificat contestatoarei încheierea contractului de cesiune, cu confirmare de primire, după care s-a adresat executorului judecătoresc pentru recuperarea debitelor restante.
Prin Incheierea civila nr. 6138/CC/2012 pronunțata in dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. executorul judecătoresc a procedat la întocmirea procesului verbal privind cheltuielile de executare .
Totodată, prin somația din_ emisă de executorul judecătoresc și comunicată contestatoarei la data de_, s-a pus în vedere contestatoarei să plătească suma de 9075, 68 lei și 26.174, 77 euro cu titlu de debit și cheltuieli de executare, în baza titlurilor executorii contract de credit bancar, contract de ipotecă și în favoarea intimatei din prezentul dosar.
In drept, potrivit art. 372 Cod procedură civilă "executarea silita se va efectua numai in temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.";
In același timp, conform art.120 din OUG nr. 99/2006 care guvernează raportul juridic dintre contestatoare si BCR SA, "contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii";.
De asemenea, potrivit art. 3731Cod procedură civilă, raportat la art. 3711alin. 3 si 3713alin. 1 Cod procedură civilă executarea silita are drept scop realizarea drepturilor recunoscute prin titlul executoriu in favoarea creditorilor.
Interpretând aceste dispoziții legale, rezultă că aptitudinea unui contract de credit de a fi titlu executoriu se raportează la calitatea instituției de credit care l-a încheiat, instituție bancara care are ca obiect principal de activitate creditarea, astfel încât, în executarea cu celeritate a obligațiilor decurgând din contractele încheiate, legiuitorul a prevăzut caracterul de titlu executoriu al acestora, fără învestirea cu formulă executorie sau fără alta formalitate.
Or, în cauza dedusă judecății, titlul executoriu de care se prevalează SC
S. C. SRL, respectiv contractul de credit încheiat între BCR SA, în calitate de împrumutător, și contestatoare, în calitate de împrumutat, nu stabilește în favoarea sa o creanță certă, lichidă și exigibilă datorată de către debitoare, caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit bancar fiind conferit de lege doar în favoarea băncii împrumutătoare.
Conchizând, față de starea de fapt mai sus reținută in baza dovezilor administrate, instanța de fond a observat ca titlul executoriu constând în contractul de credit bancar privește altă persoana juridica decât pe intimata.
In același timp, contractul de cesiune de creanță de la dosar nu reprezintă un titlu executoriu, iar cesiunea de creanța nu transfera titlul executoriu ci doar creanța atestată de conținutul său, in limita stabilită prin contractul de cesiune si care constituie titlul cesionarului.
De asemenea, in cererea de înscriere in Arhiva electronică de garanții reale mobiliare rezultă că ceea ce a solicitat intimata să se înscrie sunt creanțele rezultate din contractul de cesiune, iar nu din contractul de credit.
Prin urmare, intimata nu se poate prevala împotriva contestatoarei decât de propriul titlu, iar nu de contractul de credit încheiat de contestatoare cu BCR, drept care instanța a retinut ca titularul cererii de executare silita nu face dovada ca este îndreptățit la realizarea dreptului pretins prin cererea de executare silita.
Rezulta așadar ca intimata nu poate opune contestatorilor contractul de credit de care se prevalează, iar prin actele de executare săvârșite de executorul judecătoresc s-a produs contestatorilor o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestora si a executării însăși.
Având în vedere cele de mai sus, in temeiul art. 404 Cod procedură civilă instanța a admis contestația la executare formulata de contestatori si pe cale de consecința a dispus anularea încheierii de încuviințare a executării silite, a actelor de executare silita emise in dosarul execuțional nr. 1637/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Manchevici M., precum si a executării silite însăși.
Văzând disp. art. 274 Cod procedură civilă, raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța nu a acordat cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC
S. C. SRL, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare.
În motivarea recursului recurenta a arătat că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile legale privitoare la titlurile executorii. Astfel, s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect că potrivit art. 372 C.pr.civ., executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri
judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar conform art.120 din OUG nr.99/2006 care guvernează raportul juridic dintre contestatoare și BCR SA, contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii. Ulterior, se statuează că potrivit art. 3731C.pr.civ., raportat la art.3711alin.3 și 3713alin.1 C.pr.civ., executarea silită are drept scop realizarea drepturilor recunoscute prin titlul executoriu în favoarea creditorilor.
Interpretând în mod eronat aceste dispoziții legale, prima instanță a considerat că aptitudinea unui contract de credit de a fi titlu executoriu se raportează la calitatea instituției de credit care l-a încheiat, instituție bancară care are ca obiect principal de activitate creditarea, astfel încât în executarea cu celeritate a obligațiilor decurgând din contractele încheiate, legiuitorul a prevăzut caracterul de titlu executoriu al acestora, fără învestirea cu formulă executorie sau fără alta formalitate.
Concluzionând, instanța de fond a statuat că în cauza dedusă judecății, titlul executoriu de care se prevalează SC S. C. SRL, respectiv contractul de credit încheiat între BCR SA, în calitate de împrumutător, și contestatoare, în calitate de împrumutat, nu stabilește în favoarea sa o creanță certă, lichidă și exigibilă datorată de către debitoare, caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit bancar fiind conferit de lege doar în favoarea băncii împrumutătoare.
Potrivit Contractului de cesiune, Banca a cesionat creanța certă, lichidă și exigibilă aferentă Contractului de credit împreună cu orice alte drepturi, fructe și beneficii prezente și viitoare ale recurentei. Astfel, orice drept al Băncii izvorât din Contractul de credit aparține recurentei, inclusiv recunoașterea caracterului de titlu executoriu al Contractului de credit.
În speță, banca a cesionat creanța rezultată din contractul de credit, având în vedere faptul că acesta era scadent la momentul intervenirii cesiunii. Astfel cum a fost și notificată debitoarea, cedentul a cesionat creanța deținută împotriva acesteia ocazie cu care nu se poate pierde caracterul de titlu executoriu al contractului de credit. Recurenta are dreptul de a încasa creanța exigibilă, precum și dreptul de a executa garanțiile pentru acoperirea integrală a acesteia.
Legea nu distinge in niciun mod ca in momentul cesionarii creanței cuprinse intr-un titlu executoriu recunoscut de lege, acest caracter executoriu fara îndeplinirea altor formalități s-ar pierde, or unde legea nu distinge nici interpretul nu poate distinge - ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Pe de alta parte, efectul legal al cesiunii de creanța este acela de a transfera odată cu creanța si toate calitățile acesteia, inclusiv aceea de a fi cuprinsa intr-un titlu executoriu.
In mod vădit eronat si cu încălcarea legii, instanța de fond retine faptul ca titularul cererii de executare silita nu face dovada ca este indreptatit la realizarea dreptului pretins prin cererea de executare intrucat nu poate opune contractul de credit de care se prevalează. Aceasta argumentație vădit nelegala face abstracție de faptul ca legea prevede calitatea de titlu executoriu a unui contract de credit indiferent de titularul creanței cuprinse in acest contract, singura condiție ceruta este aceea de a fi incheiat inițial de o instituție financiar bancara.
Schimbarea titularului creanței prin efectul cesiunii nu poate conduce la pierderea calității de titlu executoriu prin efectul legii, de care se bucura contractul de credit supus executării.
Pe de alta parte, examinarea caracterului de titlu executoriu al contractului de credit depus de recurentă a fost efectuata odată cu examinarea si admiterea cererii de incuviintare a executării silite. Efectul admiterii cererii de incuviintare a executării este definitiv, asa cum vom dezvolta mai jos, incheierea de admitere a executării neputand fi atacata cu nicio cale de atac.
Prin însăși natura ei legala, cesiunea de creanță este bilaterala la momentul constituirii (se încheie între cedent și cesionar), dar triunghiulara prin efecte, în sensul că presupune și atragerea debitorului cedat în raporturi juridice cu cesionarul, prin mecanismul notificării.
Legea deși nu cere consimțământul debitorului cedat în cazul constituirii cesiunii de creanță cu scop de garantare, este suficientă notificarea ulterioară a lui, iar prin efectul notificării, debitorul cedat, deși nu este parte în contractul de cesiune, suportă efectele cesiunii și devine debitor direct al cesionarului, în limitele necesare satisfacerii creanței pe care cesionarul o are împotriva cedentului.
Recurenta a arătat că există și o a treia modalitate de a notifica debitorul cedat cu privire la încheierea Contractului de cesiune de creanță respectiv înscrierea acestuia în Arhiva electronică de garanții reale mobiliare, iar contractul de cesiune de creanță nr. J 1045/_ a fost înscris în Arhiva electronică de garanții reale mobiliare sub nr. 18994/_, respectiv 2009 -
0. -TPK.
S-a mai arătat că prin contestația la executare contestatorul nu invocă și nu dovedește prejudiciul suferit ca urmare a declanșării procedurii de executare silită împotriva sa. Așa cum rezultă din petitul contestației la executare debitorul solicită anularea actelor de executare silită efectuate împotriva sa ca nelegale și netemeinice.
Este evident faptul că anularea oricărui act juridic presupune ca în prealabil instanța să constate nulitatea relativă a respectivului act juridic.
Prevederile art. 105 alin. (2) sunt în sensul că Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate
înlătura decât prin anularea lor.
Astfel, pentru anularea unui acte de procedură se cer a fi îndeplinite cumulativ trei condiții, respectiv actul de procedură să fi fost întocmit cu
neobservarea formelor legale sau de către un funcționar necompetent; actul de procedură să fi produs părții o vătămare; vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Prima condiție este îndeplinită dacă actul de procedură a fost întocmit cu nerespectarea condițiilor privitoare la forma sau la conținutul său, ori a fost
îndeplinit de un funcționar ce nu avea atribuția de a săvârși actul de procedură respectiv. Așa cum rezultă din întreg dosarul de executare, actele de executare silită au fost întocmite în forma stabilită de lege și au fost emise de funcționarul competent, respectiv executorul judecătoresc din raza curții de apel în care se desfășoară executarea silită.
În ipoteza în care s-ar considera prima condiție îndeplinită contestatorul nu invocă și nici nu probează vreo vătămare reală adusă unui drept legitim al său prin actele de executare silită contestate.
Recurenta a susținut că legalitatea încheierii prin care a fost încuviințată executarea silită nu poate fi verificată de instanța învestită cu judecarea prezentei contestații la executare. În mod nelegal instanța de fond a anulat încheierea de încuviințare a executării silite nr. 6138/CC/2012 dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. .
Conform art. 3731alin. (5) C. proc. civ. încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Numai încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite este atacabilă cu recurs. Așadar, această încheiere nu poate fi atacată pe calea contestației la executare, care se poate introduce numai împotriva actelor de executare efectuate de către executor.
Nu s-ar putea primi nici susținerea că pentru identitate de rațiune cu situația încheierilor de învestire cu formulă executorie, instanța ar putea să anuleze și încheierile de încuviințare a executării silite, de vreme ce excepțiile legale sunt de strictă interpretare și aplicare, iar articolul 3731alin. (5) C. proc. civ. dispune în mod imperativ că încheierea de admitere a cererii de executare silită este irevocabilă.
Încheierea de încuviințare a executării silite emană de la instanța de judecată și ar putea fi atacată, potrivit reglementărilor în materie, prin căile ordinare sau extraordinare de atac. Întrucât codul de procedură civilă prevede prin norme imperative imposibilitatea exercitării vreunei căi de atac împotriva încheierii prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate, cu consecința respingerii contestației la executare.
În ședința publică din data de 2 septembrie 2013, instanța a ridicat, din oficiu, excepția nelegalei timbrări a recursului.
Analizând excepția nelegalei timbrări a recursului, tribunalul reține următoarele:
Pentru termenul de judecată din data de 2 septembrie 2013 instanța i-a pus în vedere recurentei să facă dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și a unui timbru judiciar în cuantum de 5 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca nelegal timbrat (f.29).
Conform prev. art.20 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat. Daca taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, in momentul inregistrarii actiunii sau cererii, ori daca, in cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanta va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata. Neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit se sanctioneaza cu anularea actiunii sau a cererii.
Art.11 statuează că cererile pentru exercitarea apelului sau recursului impotriva hotărârilor judecătorești se taxeaza cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanta ori din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
Întrucât recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a depune la dosar timbrele judiciare în cuantum de 5 lei, în speță se va face aplicabilitatea disp. art.20 coroborat cu prev. art.11 din Legea nr.146/1997, astfel încât instanța va admite excepția netimbrării recursului și va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta SC S. C. SRL, împotriva sentinței civile nr. 24241/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite excepția netimbrării recursului și, în consecință:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta SC S. C. SRL, în contradictoriu cu intimata O. V., împotriva sentinței civile nr. 24241/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
D. H. M. | C. | B. | C. | C. N. N. |
Red.CC/MM 2 ex./_
Judecător fond: D. Cătuna, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 525/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 106/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
