Decizia civilă nr. 458/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R o m â n i a
T. ul Specializat C. Dosar nr._ *
Cod operator date cu caracter personal 11553
Decizia civilă nr. 458/R/2013 Ședința publică din data de_ Completul este compus din: Președinte - I. P.
Judecător - E. B. Judecător - C. G. Grefier - S. M.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de către recurenta SC C.
C. S. C. -N., împotriva sentinței civile nr. 4556/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, privindu-l și pe intimatul M. D., având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă, în reprezentarea intereselor intimatului, avocatul Pîrva I. Ines.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a depus la dosar, în data de 25 iulie 2013, din partea intimatului, o întâmpinare, în două exemplare.
T. ul constată că recurenta fost citată cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 817,22 lei și timbre judiciare în valoare de cinci lei. Întrucât aceasta nu și-a îndeplinit obligația, invocă, din oficiu, excepția netimbrării recursului.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
T. ul rămâne în pronunțare cu privire la excepția netimbrării recursului.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 4556/2013, pronunțată în data de_ în dosarul nr._ * al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta SC C. C. S., în contradictoriu cu pârâtul M. D., ca neîntemeiată, fiind obligată reclamanta să plătească în favoarea pârâtului suma de 2.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește dreptul material aplicabil prezentei acțiuni, având în vedere
succesiunea de legi în timp până la momentul pronunțării prezentei, sunt incidente dispozițiile Codului civil de la 1864, în temeiul art. 6, al. 2 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil coroborat cu art. 220 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil. Conform art. 1073 C.civ.,
"Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare";. Între reclamanta SC C. C. S., în calitate de vânzător și pârâtul M. D., în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 666/_, având ca obiect confecționarea, livrarea și montarea de către executant a tâmplăriei din PVC, profil Softline golden-ambele fețe, uși de garaj, pentru suma de 5.170 euro. În temeiul contractului, s-au emis de către reclamantă, pe numele pârâtului, factura fiscală seria CONF nr. 2070498/_, pentru suma de 10.000 lei, reprezentând avans tâmplărie din PVC, conform contractului nr. 666/_ (fila 17 dosar nr._ ) și factura fiscală seria CONF nr. 2070740/_
, pentru suma de 8.822 lei, reprezentând storno factură fiscală seria CONF nr. 2070498/_ și tâmplărie din PVC, conform contractului nr. 666/_
. Suma de 1.833 lei din totalul de 8.822 lei a fost achitată de către pârât, aspect necontestat în cauză. În ceea ce privește plata diferenței de preț, instanța a reținut că aceasta nu s-a achitat de către pârât. S-a reținut astfel o neexecutare a obligației contractuale asumată de către pârâtul M. D. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 666/_, cu privire la care acesta din urmă a invocat excepția de neexecutare a contractului de către reclamantă. Între SC EUROKAPU-SAPI S., în calitate de furnizor și pârâtul
M. D., în calitate de client s-a încheiat contractul nr. 301/_, având ca obiect prestări servicii reprezentând montaj receptor, programare telecomenzi, programare motor, pentru suma de 1.356,60 lei. S-a emis de către SC EUROKAPU-SAPI S., pe numele pârâtului, factura fiscală seria SAP nr. 0000508 pentru suma de 1.356,60 lei. Instanța a reținut, din coroborarea interogatoriilor administrate cu declarația martorului Saico Caroly G. și a martorului Kutos Zoltan, că s-a început de către reclamantă lucrarea de montare tâmplărie din PVC, profil Softline golden-ambele fețe, uși de garaj în favoarea pârâtului în vara anului 2008, dar ulterior momentului stabilit la art. 18 din contractul nr. 666/_ și s-a finalizat ulterior datei de_, convenită prin același punct contractual. La finalizarea lucrării nu s-a întocmit proces-verbal de recepție a lucrării, iar pârâtul nu a fost notificat în vederea recepției. Instanța a reținut că pentru ușile de garaj reclamanta nu a procurat pârâtului telecomenzile necesare pentru funcționare și nu a eliberat certificatul de garanție prevăzut la art. 20 din contract. Pentru folosirea conformă a tâmplăriei executată de către reclamantă, pârâtul a beneficiat de serviciile societății SC EUROKAPU-
SAPI S., sens în care s-a demontat partea de panouri, s-au pus șinele în boloboc, s-au îndreptat șinele și s-au remontat înapoi panourile, operațiuni care s-au desfășurat în două zile și aproximativ nouă ore de lucru. Instanța a reținut că susținerile pârâtului în sensul că ușa de garaj nu funcționa se coroborează cu declarația martorului Saico Caroly G., potrivit căruia, cu ocazia deplasării la fața locului, a constatat că ușile puteau fi acționate numai manual și doar dacă se ridicau din partea de jos, cu toată forța și chiar și în aceste condiții ușile forțau în toate punctele. Neexecutarea contractului, întemeiată pe principiul reciprocității și interdependenței obligațiilor contractuale, respectiv împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, astfel încât principiul forței obligatorii impune necesitatea îndeplinirii tuturor obligațiilor corelative născute din contractul sinalagmatic, nu este excepție de procedură propriu-zisă și nici excepție de fond, în sensul legii procesual civile, ci doar un mijloc de apărare pe care o parte îl poate invoca și asupra căruia instanța se pronunță pe baza probelor administrate în cauză. Excepția de neexecutare a contractului reprezintă un mijloc de apărare aflat la îndemâna părții căreia i se pretinde executarea obligației, fără ca partea ce pretinde acest lucru să-și fi executat propria-i obligație. Pentru invocarea întemeiată a acestei apărări de fond, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: obligațiile părților să fie reciproce, obligațiile părților să își aibă temeiul în același contract, din partea celuilalt contractant să existe o neexecutare, chiar parțială, dar suficient de importantă, neexecutarea să nu se datoreze faptei înseși a celui care invocă excepția, părțile să nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligațiile reciproce, respectiv să nu se fi renunțat la simultaneitate. În cauza dedusă judecății, instanța a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile menționate, iar între părți a intervenit excepția de neexecutare, împrejurare pentru care nu este necesară punerea în întârziere sau constatarea instanței de judecată. Astfel, obligația de a achita diferența de preț în cuantum de 6.989 lei (8.822 lei minus 1.833 lei), care incumbă pârâtului are același temei contractual ca obligația reclamantei de a monta tâmplăria din PVC, profil Softline golden-ambele fețe, uși de garaj, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 666/_, obligațiile fiind reciproce și interdependente, părțile au stabilit un termen pentru executarea ușilor, care nu a fost respectat de către reclamantă, din coroborarea materialului probator de la dosar s-a stabilit că a existat o neexecutare parțială, dar suficient de importantă din partea reclamantei, în sensul că ușile de garaj nu puteau fi acționate corespunzător, fiind necesare serviciile SC EUROKAPU-SAPI S., care au constat în demontarea părții de panouri, punerea șinelor în boloboc, îndreptarea șinelor și remontarea panourilor, operațiuni care s-au desfășurat
în două zile și aproximativ nouă ore de lucru, reprezentând mai mult de 50
% din lucrarea inițială, pentru care pârâtul a achitat suma de 1.356,60 lei, neexecutare care nu se datorează faptei pârâtului, contrar celor susținute de către reclamantă. Instanța a înlăturat, ca neîntemeiate, susținerile reclamantei în sensul că nepredarea telecomenzilor de activare a ușilor s-a datorat lipsei pârâtului de la recepția lucrării și cele în sensul că acesta din urmă nu ridicat obiecții cu privire la calitatea ușilor. Astfel, pe de o parte, apare dincolo de orice dubiu că neplata diferenței de preț s-a datorat împrejurării că ușile nu au fost funcționale la momentul finalizării lucrării, iar pe de altă parte, reclamanta nu poate să își invoce propria culpă cu privire la predarea telecomenzilor, câtă vreme neprezentarea pârâtului la recepție s-a datorat tocmai deficiențelor lucrării. În consecință, în temeiul art. 969, art. 1073 C.civ. de la 1864, apreciind ca întemeiată apărarea de fond invocată de către pârât, instanța a respins acțiunea reclamantei având ca obiect obligarea acestuia la plata diferenței de preț și a penalităților de întârziere aferente, precum și a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. În baza art. 274, al. (1) C.pr.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, instanța a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 2.000 lei în favoarea pârâtului, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, dintre care 1.000 lei pentru prezentul ciclu procesual, conform dovezii de la fila 27, iar 1.000 lei pentru faza procesuală înaintea primei instanțe de fond, conform dovezii de la fila 77 din dosarul nr._ .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC C. C.
S., ea solicitând modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de rejudecare a respins cererea ei, apreciind ca fiind întemeiată excepția de neexecutare a contractului invocată de către intimat în fața instanței de fond. În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că lucrarea nu ar fi fost finalizată la termenul stipulat în contract,_, că la predarea lucrării nu s-a întocmit proces-verbal iar telecomenzile de acționare a ușilor de garaj nu au fost predate. Totodată, instanța a reținut ca pentru a aduce lucrarea efectuată în starea ideală, a fost nevoie de serviciile SC EuroKapu-Sapi S., a căror contravaloare se ridica la 1356,60 lei, serivcii ce ar reprezenta aproximativ 50 % din lucrarea inițială. De asemenea, instanța a înlăturat, ca neîntemeiate, susținerile recurentei referitoare la faptul că nepredarea telecomenzilor s-ar datorat lipsei pârâtului de la recepția lucrării și lipsei obiecțiilor acestuia cu privire la calitatea ușilor. Față de cele reținute de către instanță, recurenta a
apreciat că se impune ca instanța de recurs să reconsidere atât starea de fapt reținută în cauză, întrucât în mod neiustificat instanța nu a reținut sub nicio formă declarațiilor martorilor recurentei, cât și aplicarea dispozițiilor legale raportat la aceasta. Cu privire la starea de fapt reținută de către instanță și greșita interpretare a probatoriului administrat în cauză, recurenta a arătat că instanța de fond a reținut că mai mult de 50 % din lucrarea inițială a fost realizată de către SC EuroKapu-Sapi S., cuantumul serviciilor acestora ridicându-se la suma de 1.356,60 lei. Se naște însă întrebarea logică și firească cum este posibil ca servicii in suma de 1.356.60 lei să reprezinte jumătate din contravaloarea totală a lucrării în sumă totală de 5170 euro (in lei, aproximativ 22.000 lei. Pe de altă parte, instanța a reținut și că au existat întârzieri în executarea lucrării iar aceasta prezenta vicii, aspecte reținute exclusiv pe baza declarațiilor martorilor propuși de către pârâtă, înlăturând în mod neiustificat declarațiile martorilor propuși de către recurentă din care reiese că "ușa de garaj nu a prea putut fi etanșă din cauză unei conducte de ape pluviale. În timpul lucrărilor au existat întreruperi de 1-2 săptămâni din cauza beneficiarului care realiza și alte lucrări, după aprecierea mea nu existau motive pentru ca ușile de garaj să fie remontate";. Așadar, în ciuda acestor declarații, instanța a reținut că din culpa recurentei lucrarea nu a fost finalizată la timp, lucrarea prezenta vicii iar serviciile SC EuroKapu-Sapi S. au reprezentat mai mult de 50 % din lucrarea inițială. Totodată, prin răspunsurile la întrebările 2 și 3 din interogatoriul luat recurentei, aceasta a arătat faptul că aspectul privind modul de montare a fost discutat încă de la momentul contractării, fiind singura posibilitate tehnică, având în vedere existența conductei apelor pluviale care vin de pe acoperiș, care trece prin zona de acces a ușilor de garaj. Situația a fost confirmată și prin declarația martorului Kutos Zoltan care a fost implicat în mod direct în procesul de execuție. Recurenta a arătat că extrem de important este faptul că nemulțumirile pârâtului cu privire la înălțimea ușilor nu s-au concretizat într- o eventuală renunțare la contract. Dimpotrivă, acesta a acceptat faptul că din cauza conductei existente, doar aceasta era varianta în care ele puteau fi montate, devizul de lucrări rămânând exact același pe tot parcursul executării, nefiind înregistrată nicio solicitare de modificare din partea pârâtului-intimat. Probațiunea administrată, declarația martorului Kutos Z. și răspunsul la interogatoriu, întrebarea a noua, relevat faptul că într-adevăr au existat probleme legate de etanșeizare, tocmai din cauza conductei apelor pluviale, însă aceasta a fost realizată cu spumă poliuretanică, conform normativelor de montaj, urmând ca tencuirea zonei de spaleți să fie făcută de către constructor. Mai mult, etanșeizarea nu intra în sarcina recurentei, conform clauzelor contractuale, întrucât la fața locului exista o lucrare amplă
de construire. Mai mult, recurenta a arătat că din fotografiile anexate reiese în mod clar faptul că ușile nu prezintă nicio urmă de lovire etc., iar prin declarația martorului Kutos s-a confirmat faptul că deși prezent la fața locului în timpul executării lucrărilor, pârâtul nu a avut alte obiecțiuni decât cele legate de înălțime. Recurenta a apreciat că instanța de recurs va trebui să procedeze la o reexaminare a probatorului administrat în cauză, întrucât instanța de rejudecare în mod facil și-a intemeiat soluția luând în calcul doar probatoriul administrat în favoarea intimatului, fără a pune în balanță toate aspectele ce reieșeau din probele administrate. Cu privire la excepția de neexecutare a contractului reținută în mod gresit de către instanța de rejudecare, recurenta a arătat că instanța a reținut ca fiind îndeplinite toate condițiile pentru a reține excepția de neexecutare a contractului din următoarele considerente: exista un termen pentru executarea ușilor ce a fost nerespectat de către recurentă (înlăturând astfel declarația martorului ce arata că beneficiarul intimat realiza și alte lucrări, motiv pentru care recurenta a fost nevoită să întrerupă lucrarea), reținând astfel culpa recurentei în întârziere, cu toate că întârzierea s-a datorat faptei intimatului; ușile de garaj nu puteau fi acționate corespunzător; a existat o neexecutare parțială dar importantă, fiind necesare serviciile SC EUROKAPU-SAPI S. . Recurenta a învederat faptul că rațiunea instanței de rejudecare nu poate fi însă validată de către instanța de recurs, întrucât pe de-o parte sfidează logica simplă, iar de pe altă parte, face abstracție de condițiile reale pentru care se poate admite excepția de neexecutare. Astfel, pentru a se reține excepția de neexecutare a contractului, cel ce o invocă trebuie să nu se afle chiar el în culpă procesuală. Or, în cauza de față este cât se poate de facil să se observe faptul că întârzierile se datorează tocmai intimatului, care datorită lucrărilor pe care le efectua la imobilul aflat în construcție, a împiedicat din rațiuni tehnice lucrările pe care recurenta trebuia să le efectueze. Pe de altă parte, eventualele dificultăți întâlnite la montaj, au fost generate de starea clădirii, întrucât, după cum reiese din probatoriul administrat în cauză, structura acesteia nu permitea realizarea lucrării în condiții ideale, dată fiind conducta de scurgere a apelor pluviale care trece prin zona de acces a ușilor de garaj. Totodată, instanța a reținut că recurenta nu a procedat la predarea telecomenzilor de acționare a ușilor de garaj, în condițiile în care acestea urmau a fi predate la recepția lucrării si semnarea procesului-verbal de recepție. Or, intimatul a refuzat sistematic să se prezinte la recepție. Mai apoi, pentru a se reține excepția de neexecutare a contractului, recurenta a arătat că trebuie să existe o neexecutare, chiar parțială dar suficient de importantă încât să se justifice refuzul părții de a-și îndeplini propriile obligații. Astfel, instanța de rejudecare a reținut că pentru a se aduce în stare
bună, lucrarea a necesitat reparații suplimentare în suma de 1.356,60 lei efectuate de către SC EUROKAPU-SAPI S. . Recurenta s-a întrebat însă, cum anume poate fi considerat că în cauză există o neexecutare suficient de importantă, în condițiile în care cuantumul total al lucrării se ridica la suma de aproximativ 22.000 de lei, iar lucrarea prestată de către SC EUROKAPU- SAPI S. se ridica la suma de 1.356.60 lei (cu mult sub 10 % din valoarea totală). Independent de faptul că instanța a reținut ca justificată excepția de neexecutare a contractului invocată de către intimat, recurenta a arătat că de asemenea rămâne o necunoscută pentru ea, și anume motivul pentru care acțiunea recurentei a fost respinsă în integralitate, când exista soluția admiterii în parte. Astfel, în condițiile în care recurenta a avut o creanță față de intimat în valoare de 6.989 lei la care se adaugă penalitățile de întârziere, chiar dacă s-ar fi reținut ca fiind justificate serviciile SC EUROKAPU-SAPI
S., recurenta a apreciat că o soluție oportună și corectă din punct de vedere legal era ca acțiunea recurentei să fi fost admisă cel puțin pentru diferența dintre debitul reclamat și cu penalitățile de întârziere aferente si valoarea reparațiilor asa-zis necesare. Pentru toate aceste aspecte, recurenta a apreciat că instanța de rejudecare a reținut o stare de fapt neconformă cu realitatea, soluția acesteia fiind dată cu interpretarea greșită a legii, motiv pentru care a arătat că se impune admiterea recursului.
În data de 25 iulie 2013, intimatul M. D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat ca nefondat, menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 4556/2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr._ * ca fiind legală și temeinică și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale, intimatul a arătat că întrucât cauza dedusă judecății a fost inițial respinsă, în prima fază, la instanța competentă, Judecătoria Cluj-Napoca, însă sentința instanței de fond nu a fost suficient de clar motivată pentru a da posibilitatea instanței de control judiciar să analizeze modul de gândire al instanței de fond, instanța de recurs a casat cu trimitere spre rejudecare cauza, exclusiv în sensul motivării în fapt și în drept a sentinței de respingere a cererii de chemare în judecată a reclamantei SC C. C. S. . Intimatul a arătat faptul că raportat la modul în care cea de-a doua instanță de fond și-a motivat în fapt și în drept respingerea cererii inițiale de chemare în judecată, recurenta a invocat mai multe motive de critică, însă acestea trebuie analizate și combătute punctual, iar apoi trebuie reanalizată temeinicia și legalitatea tuturor raționamentelor analizate coroborat ale instanței de fond, dat fiind faptul că recurenta și-a intemeiat recursul și pe dispozițiile art. 309, indice 1 Cod de procedură civilă. Astfel, un prim motiv de recurs îl constituie, în viziunea recurentei, faptul că
instanța de fond a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză, reținând astfel o stare de fapt eronată. În susținerea punctului sau de vedere, recurenta a arătat că este eronată reținerea instanței de fond cu privire la importanța (sau caracterul esențial) al neexecutarii obligației recurentei de montare corectă (adică de maniera a fi funcționale) a ușilor de garaj, dat fiind faptul că montarea corectă a acestora și telecomenzile nu ar fi costat decât suma de 1.356,6 lei, aspect care, raportat la întreaga valoare a contractului, nu reprezintă 50 %, ci doar abia 10 %. Chiar dacă calculul matematic al instanței de fond a fost eronat, recurenta scapă din vedere faptul că importanța, respectiv caracterul esențial sau neesential al neexecutarii unei obligații contractuale nu este dat doar de valoarea în bani (atunci când este posibil a fi cuantificată) a obligației respective, ci și de sau mai ales de importanța acestei obligații, raportat evident la voința externă și la scopul urmărit de către cocontractantul beneficiar al obligației, față de întreg ansamblul clauzelor contractuale. Intimatul a menționat faptul că a subliniat acest motiv pentru simplul fapt că asa cum se poate deduce și interpreta atât din analiza contractului, cât și din analiza derulării raporturilor contractuale sinalagmatice născute din acest contract, intimatul a dorit executarea unei lucrări la standarde superioare de calitate. Intimatul a arătat că prețul a fost pe măsura pretențiilor lui, dar l-a acceptat și în măsura în care pe faze de execuție, lucrările au fost realizate corespunzător, achitând prețul acestora, fără nicio obiecțiune su întârziere la plată. Montarea total necorespunzătoare a ușilor de garaj și neînmânarea telecomenzilor acestor uși a făcut practic imposibilă utilizarea acestora conform destinației lor dorite. Așa cum a rezultat din declarația martorului Saigo G., ușile de garaj au fost atât de defectuos montate de către recurentă, încât a fost absolut necesară demontarea lor totală și remontarea lor. Apoi, în condițiile în care aceste uși de garaj trebuiau acționate de telecomandă tocmai pentru a oferi clientului posibilitatea civilizată că odată ajuns în fata ușii, să o poată deschide cu ajutorul telecomenzii, fără a mai fi necesar a coborî din mașină, a acționa mecanic mecanismul de deschidere, a deschide ușa, a intra cu autoturismul în garaj, a coborî pentru a închide tot mecanic ușa și în condițiile în care chiar martorul recurentei Kutos Zoltan a mărturisit că telecomenzile nu au fost niciodată livrate intimatului, nu se poate susține că în realitate această neexecutare este una de mică importanță și ca atare nu reprezintă o veritabilă
"neexecutare"; a contractului. Dacă recurenta nu a înmânat beneficiarului telecomenzile de la ușile de garaj montate dezastruos (de o asemenea manieră încât ele au trebuit remontate), aceasta înseamnă că întreaga finalitate urmărită de către intimat prin montarea acestor uși de garaj cu telecomandă nu a fost realizată de către recurentă. Și atunci este evident că
intimatul se află în prezența unei neexecutări culpabile "esențiale"; a unei obligații contractuale, de manieră să atragă răspunderea contractuală a antreprenorului. Intimatul a precizat faptul că nu a putut aplica pur și simplu regula matematică de trei simplă raportat la valoarea întregii lucrări și la valoarea acestei obligații neexecutate, criteriile de determinare ale caracterului esențial al neexecutarii fiind mult mai vaste și îndeplinite în speța dedusă judecații. Un al adoilea motiv de critică al recurentei se referă la faptul că instanța de fond a înlăturat în mod nejustificat declarațiile unor martori care au afirmat că "în timpul lucrărilor au existat întreruperi de 1-2 săptămâni din cauza beneficiarului care realiza și alte lucrări, ușa de garaj nu a prea putut fi etanșată din cauza unei conducte de apă pluvială";. Nici aceste susțineri nu sunt întemeiate, întrucât deși acest aspect probator, cel al întreruperii lucrărilor din cauza că intimatul a realizat și alte lucrări la imobil, nu a fost coroborat cu nici o altă probă administrată de către recurentă, reiterarea lui ca și critică nu este chiar binevenită la acest moment.
M. ivul este acela că din cauza începerii cu întârziere a lucrărilor contractate cu recurenta și a prelungirii nejustificate în timp a finalizării acestora, este evident că anumite lucrări care trebuiau efectuate de către recurentă s-au suprapus cu alte lucrări care se realizau la imobil. Atunci când s-a stabilit un termen de începere a lucrărilor, acesta nu a fost stabilit în mod aleator, ci atât recurenta și-a verificat agenda de lucru, cât și intimatul, graficul tuturor celorlalte lucrări care trebuiau efectuate la imobil. În situația în care blocul de locuințe edificat de către intimat, prin eforturi financiare formidabile se apropia de final, iar recurenta nu a început lucrările atunci când s-a convenit, nu era firesc să țină în loc alți mulți muncitori care efectuau diferite alte lucrări la imobil, pentru ca recurenta să poată lucra nestingherită. În opinia ei, recurenta, probabil, a considerat că atunci când a binevoit să înceapă totuși lucrările, toate celelate lucrări la bloc să fie paralizate, deși vina în
crearea acestor suprapuneri îi aparținea în totalitate. A mai susținut apoi recurenta că ușile de garaj nu prea puteau fi etanșe din cauza conductei de apa pluvială. Acea conductă a existat însă de la bun început în garaj, ea nu a reprezentat o noutate pentru aceasta sau un impediment apărut pe parcurs, întrucât, așa cum a relatat martorul Kutos Zoltan, înainte de începerea lucrărilor și stabilirea timpilor de lucru, un angajat al recurentei s-a deplasat efectiv la locul unde urmau să fie efectuate lucrările, în vederea stabilirii gradului de dificultate al lucrării, pentru efectuarea măsurătorilor, pentru constatarea cu propriile simțuri a situației existente la fața locului, etc. Prin urmare, este dincolo de orice dubiu că anterior asumării oricărei obligații contractuale de către recurentă, aceasta a cunoscut situația existentă la fața locului și și-a făcut fără doar și poate o proiecție mentală a modului în care
urmau să fie rezolvate chestiunile tehnice. Apărările recurentei cu privire la acest aspect încearcă să inducă ideea că au existat impedimente de ordin tehnic pentru aducerea la îndeplinire a obligației contractuale asumate. În realitate, nu intimatul a montat acea conductă acolo, ea exista la momentul la care s-a vizionat garajul și s-a convenit lucrarea, astfel încât lipsa de etanșeitate a ușilor de garaj reprezintă o altă situație de executare necorespunzătoare a unei obligații contractuale asumate de către recurentă. Recurenta a arătat că nemulțumirile intimatului cu privire la înălțimea ușilor nu s-au concretizat într-o eventuală renunțare la contract, însă la momentul la care s-a constatat defectuozitatea montării ușilor de garaj, blocul fiind deja locuit de cumpărătorii care reclamau accesul la garaje, opțiunea intimatului nu a fost aceea de a renunța la acest contract, soluția aleasă fiind aceea de a rezolva optim problema acestor uși de garaj. Intimatul avea obligații asumate față de acești cumpărători, obligații pe care le-a dorit îndeplinite până în cel mai mic detaliu. Toate celelalte susțineri cu privire la acceptarea de către intimat a devizului de lucrări, sunt apreciate de către intimat ca fiind cu totul străine cauzei. La fel sunt și susținerile referitoare la etanșierea ușilor de garaj și aceasta atâta vreme cât martorul Saigo G. a arătat ca erau atât de defectuos montate ușile, încât forțau în toate punctele. Probleme au existat așadar cu privire la aceste uși nu numai privitor la etanșiere, ci la întreaga modalitate de montare a acestora. A mai susținut recurenta că intimatul ar fi fost de vină pentru faptul că nu i-au fost înmânate telecomenzile, câtă vreme a refuzat sistematic să se prezinte la recepție. Dar, pe tot parcursul celor două cicluri procesuale parcurse de acest dosar, recurenta nu a reușit să facă dovadă că l-ar fi invitat pe intimat, în vederea efectuării recepției, nici măcar telefonic, dacă nu în forma scrisă. Așa cum a intimatul a mai arătat, literalmente muncitorii recurentei au dispărut într-o bună zi de pe șantier, nu au mai revenit niciodată, lăsând întreaga lucrare baltă, iar intimatul a fost în imposibilitate de a lua legatura, telefonic sau fizic, cu vreun reprezentant al societății. Față de această situație, singura soluție posibilă pentru intimat a fost aceea de a angaja o altă firmă care să efectueze o lucrare de calitate, date fiind termenele limită de predare a garajelor către cumpărătorii apartamentelor din blocul nou construit. S-a ridicat în acest punct al discuției intrebarea logică dacă recurenta ar fi prestat o muncă de calitate, dacă l-ar fi convocat la recepție pe intimat pentru a-și putea formula criticile și eventual a stabili un termen pentru remediere, dacă i-ar fi înmânat telecomenzile ușilor de garaj și certificatele de garanție ale tuturor materialelor (conform clauzelor contractuale), de ce intimatul sa nu îi fi plătit recurentei sumele rămase de plată și de ce a apelat la o altă firmă, dacă totul funcționa impecabil. În privința reanalizării întregului material probator, intimatul a
arătat că nu mai reiterează susținerile sale, solicitând doar instanței de recurs a lectura concluziile sale scrise depuse la data de 26 martie 2012 la dosarul cauzei.
În ședința publică de astăzi, instanța a pus în discuția părților excepția netimbrării recursului, recurenta fiind citată cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 817,22 lei și a timbrului judiciar în cuantum de cinci lei.
Conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost platită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționeaza cu anularea acțiunii sau a cererii.
Art. 11 statuează că cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxeaza cu 50 % din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de către prima instanță ori din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
Întrucât recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a achita taxa de timbru aferentă recursului declarat, în speță se va face aplicabilitatea dispozițiilor art. 20, al. 3 coroborate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997, astfel încât instanța va dispune anularea recursului formulat de către recurentă ca fiind netimbrat.
Urmând să cadă în pretenții, recurenta va fi obligată, în temeiul art.
274 C.pr.civ. să plătească intimatului suma de 1.300 lei, cheltuieli de judecată dovedite ca fiind făcute, reprezentând onorariu avocațial (fila 18).
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite excepția netimbrării și în consecință, anulează, ca netimbrat, recursul declarat de către recurenta SC C. C. SR, având sediul procesual ales în C. -N., B-dul 21 D. 1989, nr. 102, împotriva sentinței civile nr. 4556 din data de_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr._ *, în contradictoriu și cu intimatul M.
D., având domiciliul procesual ales în C. -napoca, str. Baba Novac, nr. 8, ap. 14.
O obligă recurentă să-i plătească intimatului suma de 1.300 lei, cheltuieli de judecată făcute în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
I. P. E. B. | C. | G. S. M. |
Red. IP/MM
2 ex./4 aprilie 2014
Judecător fond: R. -M. P. a, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 4253/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 1416/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
