Decizia civilă nr. 46/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 46/R/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - C. C. JUDECĂTOR - D. H. JUDECĂTOR - C. M. B. GREFIER - F. B.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurenta SC B. G. C. S., împotriva sentinței civile nr. 15502/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata SC Ț. L. I. SA, cauza având ca obiect în primă instanță contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentei, d-na avocat C. Cuibuș, cu împuternicire avocațială depusă la acest termen la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 97 lei, respectiv chitanța seria MCJCH nr. 516701531/_ și timbre judiciare în valoare de 3 lei.
T. ul constată că recursul este formulat în termen și este legal timbrat. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 1591alin. 2 Cod procedură civilă, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs.
Reprezentanta recurentei arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune și nici excepții de invocat.
T. ul, nemaifiind cereri de formulat și nici excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea acestuia pe fond.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului și pe cale de consecință să se dispună modificarea sentinței recurate și rejudecând cauza, admiterea contestației la executare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Consideră că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv arată că în mod eronat instanța de fond a reținut faptul că "ne aflăm în prezența unui contract încheiat între profesioniști"; cu motivația că ambele părți sunt societăți comerciale și încheie frecvent contracte în desfășurarea normală a activități, în momentul încheierii contratului recurenta se afla pe o poziție inegală în raport cu locatorul, contractele pe care recurenta le încheie în vederea desfășurării activității nu sunt contracte de leasing, este un contract de adeziune, clauzele cuprinse în acesta fiind prestabilite de către locator, fără a da posibilitatea utilizatorului de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze. De asemenea, având în vedere faptul că titlul executoriu - contractul de leasing a fost reziliat, iar recurenta a fost de acord cu predarea bunului, arată că intimata nu poate solicita plata ratelor ulterior datei restituirii autoturismului. În ceea ce privește cheltuielile generate de recuperarea bunului ce face obiectul leasingului, arată că recurenta nu a primit nici o notificare de reziliere a contractului și de restituire a bunului, motiv pentru care consideră că nu poate fi obligată la plata taxelor de recuperare. Referitor la onorariul executorului judecătoresc, conform anexei la Ordinul nr. 2550/_ privind aprobarea onorariilor minimale și maximale, consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că executorul judecătoresc a stabilit onorariul conform legii, menționând că raportat la debitul principal de 80.019,31 lei, onorariul executorului judecătoresc trebuia să fie de maxim 1.984,9 lei, nicidecum 7.440 lei cât a fost stabilit.
T. ul reține cauza în pronunțate.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.15502/2012 pronunțată la data de_ Judecătoria Cluj- Napoca a respins contestația la executare formulată de contestatoarea SC B. G. C.
S. în contradictoriu cu intimata SC Ț. L. I. SA, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că potrivit art. 8 din OG nr. 51/1997 care guvernează raportul juridic dintre părți, "Contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii";, care, pentru a fi puse în executare silită nu se învestesc cu formulă executorie, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 3741C. pr. civ.
Apoi, conform art. 379 C. pr. civ., nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar potrivit art. 969 C.civ. în vigoare la data încheierii contractului, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Potrivit art. 15.7 din convenția părților, în cazul încetării contractului înainte de termen, utilizatorul este ținut la restituirea obiectului leasingului și datorează finanțatorului integral ratele de leasing, penalități și alte sume datorate potrivit contractului (f.19).
Contestatoarea susține că este abuziva clauza cuprinsa in art.15.7 din contractul de leasing, ca are calitatea de consumator, iar banca de comerciant, in momentul contractării aflându-se pe o poziție inegală și nu a avut posibilitatea de a negocia vreo clauza.
Potrivit art. 2 din LEGEA nr. 193 din 6 noiembrie 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori "(1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
(2) Prin profesionist se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.";
Raportat la dispozitiile legale mai sus citate, instanta a apreciat ca nu se afla in prezenta unui contract incheiat intre profesioniști și consumatori, ci in prezenta unui contract incheiat intre profesionisti, ambele parti fiind societati comerciale, avand frecvent de incheiat contracte in desfasurarea normala a activitatii.
Potrivit art.15.3 din contract locatorul poate declara contractul reziliat de plin drept, fara nicio notificare sau somatie prealabila si fara a sesiza instanta de judecata in cazul cand utilizatorul nu executa integral obligatia de plata a ratei de leasing timp de cel mult 60 de zile de la data scadentei obligatiei.
Conform A_ EA nr. 188 din 1 octombrie 2000 privind executorii judecătorești";(1) Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește
50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depășește
80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite";.
Prin procesul verbal de la data de_, executorul judecatoresc a stabilit conform legii onorariul de 7316 lei (f.32), acesta fiind compus din suma de 5900 lei plus 1416 lei TVA.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta S.C. "B. G. C. " S.R.L., solicitând instanței admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și rejudecând cauza, admiterea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că așa cum a arătat și în motivarea contestației formulate, împotriva sa a fost începută executarea silită pentru suma totală de 87.459,31 lei, din care suma de 80.019,31 lei reprezentând debit conform titlului executoriu contractul de leasing financiar nr. 17469/_ + actul adițional nr. 1 la contractual de leasing + contractul de novație din_ și suma de 7.440 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Prin Contractul de leasing financiar nr.l7469/_ încheiat între H.C. CASA AUTO C. S.R.L., cu sediul în localitatea C. -N., Calea Turzii, nr.152, județul C., înregistrată la O.R.C. sub nr.J_, C.U.I. 18474155, reprezentată prin administrator Cordoș Alexandru, în calitate de utilizator și S.C. T. L. I. S.A., cu sediul în B., Bd.Expoziției, nr.2, sector 1, înregistrată la O.R.C. sub nr.J_, C.U.I. RO12351919, reprezentată prin A. Liviu Alexe - Președinte Director General, în calitate de locator, a fost dat în leasing autovehiculul marca HYUNDAI SANTA FE 2.2 DSL VGT GLS 5 SEATS FULL pentru suma de 29.671 euro, eșalonată pe o perioadă de 54 luni.
Prin Actul adițional nr.l la Contractul de L. Financiar mai sus menționat, părțile au convenit de comun acord introducerea taxei vamale în prețul de intrare în contract și reeșalonarea ratelor, precum și includerea taxei speciale de primă înmatriculare, restul condițiilor contractuale rămânând nemodificate.
La data de_, prin Contractul de Novație a Contractului de L. nr.l7469,
S.C. HC CASA AUTO C., în calitate de utilizator - cedent a predat subscrisei, având calitatea de utilizator ~ cesionar Contractul de L. menționat, iar locatorul a fost de acord cu schimbarea utilizatorului, prin preluarea obligațiilor contractuale prevăzute în contractul de leasing.
Până în luna august 2009 a achitat 29 dintre cele 54 de rate de leasing, moment în care, pe fondul crizei economice, trecând printr-o perioadă mai dificilă din punct de vedere financiar s-a aflat în imposibilitate de a achita restul ratelor de leasing către S.C. Ț. L. I. S.R.L.
La data de_, intimata S.C. T. L. I. S.R.L. prin S.C.ACTIVE RECOVERY
S.R.L a procedat la ridicarea autoturismului marca Hyundai Santa Fe, culoare neagră, serie șasiu KMHSH81WP7U135988, având nr. de înmatriculare_, obiect al contractului de leasing, de la adresa recurentei, sens în care s-a întocmit și un Proces - verbal de predare -primire la acea dată.
Societatea creditoare s-a prelevat de dispozițiile art.15 din contractul de leasing: " când U. UL nu execută integral obligația de plată a ratei de leasing timp de cel mult 60 zile de la data scadenței obligației ... prezentul Contract de leasing este reziliat de plin drept, fără nici o formalitate prealabilă, fără intervenția instanței și fără punerea în întârziere cu privire la îndeplinirea de către U. a obligațiilor asumate prin prezentul contract" și, ca urmare a acestui fapt, contractul a fost reziliat.
Potrivit art.15.7. din contractul de leasing: "Restituirea obiectului leasingului către LOCATOR în oricare dintre condițiile stipulate mai sus, nu îl scutește pe U. de plata integrală a ratelor de leasing, a penalităților aferente și, după caz, a daunelor — interese ".
Recurenta a mai arătat că așa cum a menționat și în fața instanței de fond, această clauză din cuprinsul Contractului de leasing nr. 17469/_ este una abuzivă, constituind un abuz împotriva intereselor economice și o încălcare a drepturilor consumatorului, conform art.l și art.4 alin.2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, coroborate cu art.4, art.6 și art.7 din Legea nr.363/2007, art.8 din Legea nr.289/2004, art. 117 pct.l și 2 din O.U.G.99/2006 și ale O.U.G.50/2010.
Instanța de fond a reținut incidența art.2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive în contractile încheiate între profesioniști și consumatori care definesc noțiunile de consumator și profesionist. Potrivit acestui articol, consumatorul acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, iar profesionistul acționează în cadrul activității sale comerciale.
Recurenta mai arată că are calitatea de consumator în sensul definit de lege, iar banca are calitatea de comerciant, contractul încheiat fiind unul standard.
In mod eronat instanța de fond a reținut faptul că se află în prezența unui contract încheiat între profesioniști, cu motivația că ambele părți sunt societăți comerciale și încheie frecvent contracte în desfășurarea normală a activității. În momentul în care a
încheiat acest contract se află pe o poziție inegală în raport cu locatorul, contractele pe care le-a încheiat în vederea desfășurării activității nu sunt contracte de leasing. Contractul încheiat este unul de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către locator, fără a da posibilitatea utilizatorului de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze, cu atât mai puțin de a se negocia.
Potrivit art.4 alin. l din Legea nr. 193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Condițiile generale de leasing, care conțin clauza contractuală în discuție fac parte din contractul de leasing, nu au fost negociate în nici un fel cu recurenta, care nu a avut posibilitatea reala de a le influența conținutul (art.4 alin.2), iar creditoarea nu a dovedit că clauzele standard conținute de condițiile generale de leasing ar fi fost negociate cu debitorul (art.4 alin.3 teza a Ii-a din lege).
Astfel, recurenta a arătat că nu a avut posibilitatea să negocieze nici o clauză din Contractul de leasing menționat mai sus, întregul act fiind impus în forma respectivă de către locator. Clauza litigioasă care dă dreptul finanțatorului să încaseze întreaga valoare a convenției deși utilizatorul restituie bunul închiriat înainte de termen (contractul fiind reziliat) este abuzivă și duce la o îmbogățire fără justă cauză a locatorului care va beneficia astfel și de bunul obiect al contractului de leasing, având posibilitatea să-1 închirieze sau să-l vândă, profitând din nou de pe urma acestuia.
Potrivit clauzei prevăzute la art. 15.7, în situația restituirii autoturismului, utilizatorul este în continuare ținut de toate obligațiile decurgând din contractul de leasing, îndeosebi de plata tuturor ratelor de leasing încă neplătite, ceea ce îl pune pe locator în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă bunul nu ar fi fost predat și contractul ar fi fost executat conform previziunii părților.
In consecință, în ipoteza neachitării timp de 2 luni a ratelor de leasing, locatorul obține un avantaj patrimonial mult mai mare decât dacă bunul rămâne în posesia utilizatorului pe toata durata leasingului, întrucât este îndreptățit sa primească integral, pe de-o parte, ratele de leasing, iar pe de altă parte, bunul obiect al contractului de leasing.
In același timp, utilizatorul trebuie să plătească integral contravaloarea dreptului de folosință al bunului (ratele de leasing), deși nu mai beneficiază de folosința bunului restituit, iar la finalul contractului de leasing, nu va primi nimic în schimbul sumelor plătite cu acest titlu.
Raport la aceste considerente, apreciază recurenta că articolul 15.7 din condițiile generale de leasing este lovit de nulitate absolută și potrivit dreptului comun, întrucât prestațiile la care aceasta s-a obligat, în situația restituirii bunului sunt lipsite de cauza, neexistând nici o contraprestație a locatorului care să le justifice.
Mai mult, în contractele cu titlu oneros, comutative, fiecare parte se obligă în considerarea contraprestației pe care o va obține de la cealaltă, scopul imediat sau cauza abstractă a obligației fiind tocmai prefigurarea contraprestației celeilalte părți. Astfel, sunt nule absolut acele clauze contractuale ce constituie expresia unui dezechilibru între părțile contractante (chiar dacă acestea nu sunt un comerciant, respectiv un consumator), în situația în care o parte este exonerată de anumite obligații care sunt de esența contractului încheiat și în absența cărora contraprestația stipulată în sarcina celeilalte părți apare ca lipsită de cauză, ori o parte se obligă la anumite prestații care nu au nici un fel de echivalent în obligațiile celeilalte părți.
Prestația locatorului, în cazul contractului de leasing, este tocmai asigurarea dreptului de folosință asupra bunului dat în leasing. În măsura în care dreptul de folosință nu mai poate fi asigurat ca urmare a restituirii bunului obligația corelativă de a plăti ratele de leasing după predare este lipsită de cauză.
Potrivit dreptului comun, într-o asemenea situație, debitorul obligației imposibil de executat (de a asigura dreptul de folosință și de a transmite proprietatea asupra bunului la finalul perioadei de leasing) suportă riscul contractului, cu consecința că cealaltă parte a contractului sinalagmatic este liberată de propriile obligații.
Chiar daca soluția dreptului comun este una supletivă, fiind permisă, în principiu, derogarea prin convenția părților, în materia contractelor de adeziune încheiate între comercianți și consumatori, nu sunt permise derogări care creează un dezechilibru contractual semnificativ în detrimentul consumatorului, fiind vorba despre clauze abuzive interzise de art. 1 alin.3 si art.4 din Legea nr.193/2000.
Mai mult, consideră că formularea nu îl scutește pe U. de plata integrală a ratelor de leasing... " trebuie interpretată că se referă la perioada cât utilizatorul s-a folosit de bunul obiect al contractului de leasing.
Având în vedere faptul că titlul executoriu - contractul de leasing a fost reziliat, iar recurenta a fost de acord cu predarea bunului, intimata nu poate solicita plata ratelor ulterioare datei restituirii autoturismului.
Suma totală a ratelor pentru lunile august, septembrie, octombrie și noiembrie este de 1858,08 euro, ceea ce înseamnă 8.328,55 lei.
Conform art.399 alin.3 C.proc.civ., în cazul în care executarea silita, se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
In ceea ce privește cheltuielile generate de recuperarea bunului ce face obiectul leasingului, s-au invocat prevederile art. 15.11 din contractul de leasing, conform cărora acestea se află în sarcina utilizatorului.
Potrivit art.15.4: "U. UL se obliga în mod irevocabil ca, în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea notificării de reziliere să returneze obiectul leasingului LOCATORULUI, suportând toate costurile, impozitele și taxele ocazionate de returnare către LOCATOR și să plătească toate taxele și impozitele generate de formalitățile vamale.
Recurenta mai arată că nu a primit nici o notificare de reziliere a contractului și de restituire a bunului, iar în situația unor clauze îndoielnice, contradictorii, clauzele contractuale se interpretează în favoarea debitorului, motiv pentru care consideră că nu poate fi obligată la plata taxelor de recuperare.
Cu privire la onorariul executorului instanța de fond a avut în vedere prevederile art.39 alin.l din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești conform cărora: "Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești".
Prin Ordinul nr.2550 din_ privind aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești emis de ministerul justiției au fost aprobate onorariile minimale și maximale.
Potrivit art. 1, se aprobă onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, prevăzute în anexa care face parte integrată din prezentul ordin ".
Art.5 prevede că: "Direcția publicitate mobiliară, notar publici, executor, traducători și interpreți din cadrul M. ului Justiției, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și camerele executorilor judecătorești de pe lângă curțile de apel vor duce la îndeplinire dispozițiile prezentului ordin. Conform anexei la acest ordin, onorariul este de 2% pentru sumele cuprinse între 80.001 lei si 100.000 lei. Având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus considerăm că în mod greșit instanța de fond a apreciat că executorul judecătoresc a stabilit onorariul conform legii.
Raportat la debitul principal de 80.019,31 lei, onorariul executorului judecătoresc trebuia să fie de maxim 1.984,9 lei (inclusiv T.V.A.), nicidecum 7.440 lei cât a fost stabilit. Intimata S.C T. LESING I. S.A. a formulat întâmpinare, sosită la dosar după închiderea dezbaterilor, astfel că nu va fi avută în considerare la soluționarea prezentei
cauze.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate precum și a disp. art. 304, 3041 și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
În fapt, la data de_ între S.C. HC CASA AUTO C. S.R.L., în calitate de utilizator și S.C. T. L. I. S.A., în calitate de finanțator a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. 17469/_, având ca obiect autovehiculul marca Hyundai Santa Fe 2.2. DSL VGT GLS 5 SEATS FULL pentru suma de 29.671 de euro eșalonată pe o perioadă de 54 de luni. Acest contract a fost modificat prin actul adițional nr. 1 prin care
părțile au convenit introducerea taxei vamale în prețul de intrare în contract și reeșalonarea ratelor, precum și includerea taxei speciale de primă înmatriculare, restul condițiilor contractuale rămânând nemodificate.
Ulterior, la data de_ s-a încheiat contractul de novație a contractului de leasing financiar nr. 17469 în sensul cesionării de către utilizatorul S.C. HC CASA AUTO
C. S.R.L. a tuturor drepturilor și obligațiilor deținute potrivit contractului de leasing în favoarea și sarcina societății recurente S.C. B. G. C. S.R.L.
Recurenta a recunoscut faptul că începând cu luna septembrie 2009 a fost în imposibilitate de a achita ratele de leasing pe fondul crizei financiare către S.C. T. L.
I. S.A., fapt ce a atras rezilierea de drept a contractului conform pactului comisoriu de gradul IV stipulat în art. 15.4 din contractul de leasing nr. 17469/2006. Totodată, creditoarea S.C. T. L. I. S.A. a sesizat BEJ Stolnean D. M. în vederea recuperării sumei de 87.459,31 de lei reprezentând diferență rate de leasing și cheltuieli de executare.
Primul motiv de recurs se referă la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art.
2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive în contractele încheiate între profesioniști și consumatori, apreciind că aceasta are calitate de consumator în sensul definit de lege și, în consecință, ar fi trebuit analizate criticile legate de caracterul abuziv al clauzelor contractului de leasing financiar nr. 17469/2006 pe care această recurentă a înțeles să îl noveze în locul utilizatoarei S.C. HC CASA AUTO C. S.R.L.
T. ul constată că în mod legal instanța de fond a reținut că recurentei S.C. B.
G. C. S.R.L. nu îi sunt aplicabile prevederile de protecție din materia Legii nr. 193/2000 neavând calitate de consumator.
Definiția dată de legiuitor noțiunii de consumator, în cuprinsul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 privind contractele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, este clară: este consumator orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
Recurenta nu are calitatea de consumator întrucât nu îndeplinește condiția de a fi persoană fizică, cu atât mai puțin grup de persoane fizice constituite în asociație, ci este o persoană juridică de drept privat. Nu are relevanță cât de des înțelege a încheia recurenta contracte de leasing financiar sau dacă intră în obiectul său de activitate acest registru întrucât nu este o persoană fizică, deci nu poate beneficia de protecția legislației specifice consumatorilor.
Pe cale de consecință, nu vor fi analizate nici criticile concrete privind clauzele apreciate ca fiind abuzive în cuprinsul contractului de leasing financiar, tribunalul constatând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii.
Al doilea motiv de recurs vizează cheltuielile generate de recuperarea bunului ce face obiectul leasingului, recurenta arătând că față de prevederile art. 15.4 din contractul de leasing, aceasta nu a primit nici o notificare de reziliere a contractului și de restituire a bunului, iar în situația unor clauze îndoielnice, contradictorii, clauzele contractuale se interpretează în favoarea debitorului, motiv pentru care apreciază că nu poate fi obligată la plata taxelor de recuperare.
Sub acest aspect, trebuie menționat faptul că din actele existente în dosarul execuțional 109/2012 nu rezultă faptul că intimata S.C. T. L. I. S.A. a notificat rezilierea de drept a contractului de leasing financiar nr. 17469/2006 recurentei S.C. B.
G. C. S.R.L., existând la fila 22 adresa de reziliere din data de_, însă nu și dovada comunicării efective a acestei adrese.
Faptul necomunicării acestei adrese nu produce nici o consecință asupra rezilierii de drept a contractului sus-menționat, raportat la pactul comisoriu de gradul IV menționat în cuprinsul art. 15.4 al acestei convenții, însă prezintă consecințe asupra pretinselor costuri de recuperare a bunului dat în leasing.
Astfel, potrivit art. 15.11 din această convenție, toate cheltuielile generate de recuperarea bunului ce face obiectul contractului și a sumelor datorate de utilizator locatorului, incluzând dar fără a se limita la acestea taxe de timbru, onorarii avocați și executori judecătorești, comision firmă de recuperare etc sunt și rămân în sarcina utilizatorului și vor fi recuperate de la acesta.
Cât timp intimata T. L. I. S.A. nu a adus la cunoștința recurentei debitoare că are obligația de a restitui obiectul dat în leasing în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea notificării de reziliere, este culpa acestei societăți că a generat costuri de recuperare a bunului pentru care nu a justificat necesitatea, respectiv refuzul societății utilizatoare de a preda de bună-voie autoturismul Hyundai Santa Fe. În aceste condiții, este întemeiată apărarea recurentei că, nefiind notificat cu privire la rezilierea de drept a contractului de leasing, deci, nefiind informat cu privire la obligația de a restitui autovehiculul în termen de 10 zile, nu i se pot imputa aceste cheltuieli de recuperare, în cuantum de 2.544 de lei, astfel că, în această măsură, în temeiul art. 304 pct. 9 C.p.c. raportat la art. 404 C.p.c. va admite în parte recursul formulat de recurenta S.C. B. G.
C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 15502/20 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ pe care o va modifica în parte în sensul admiterii în parte a contestației la executare, dispunând anularea actelor de executare silită pentru suma de 2544 lei reprezentând costuri de recuperare.
Al treilea motiv de recurs vizează cuantumul onorariului executorului judecătoresc, recurenta invocând faptul că instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești conform cărora executorii judecătorești au dreptul pentru serviciul prestat la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. Iar prin Ordinul nr. 2550 din_ privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești emis de ministerul justiției, raportat la debitul principal de 80.019,31 de lei, onorariul executorului judecătoresc trebuia să fie de maxim 1.984,9 lei, inclusiv TVA, nicidecum 7440 de lei cât a fost stabilit.
T. ul constată că debitul urmărit de creditoarea intimată prin intermediul BEJ STOLNEAN D. M. a fost în cuantum de 80.019,31 lei, iar în temeiul pct. 3 lit. c a Anexei la Ordinul 2550/2006 pentru creanțele care depășesc 80.000 de lei, dar până la
100.000 de lei, onorariul maxim al executorului judecătoresc este de 5900 de lei plus un procent de 2% din sumele care depășesc suma de 80.000 de lei, iar nu cum greșit a arătat recurenta doar 2% din sumele ce se urmăresc.
În speță, executorul judecătoresc a fixat un onorariu de 7.316 lei, respectiv 5900 de lei plus TVA de 1416 lei, fără a încălca limitele legale admise, onorariul efectiv încasat de executorul judecătoresc nedepășind suma de 5900 de lei.
Sub acest aspect, critica recurentei este nefondată, urmând a fi respinsă. Totuși, corelativ admiterii în parte a contestației la executare, tribunalul urmează a modifica hotărârea instanței de fond și sub aspectul reducerii în mod proporțional a onorariului executorului judecătoresc cu suma de 232,6 lei.
Față de considerentele expuse în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 C.p.c. tribunalul va admite în parte recursul formulat de recurenta S.C. B. G. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 15502/20 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ pe care o va modifica în sensul celor menționate.
În temeiul art. 274 C.p.c. tribunalul va obliga intimata S.C. T. L. I. S.A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 de lei ocazionate în recurs de recurentă, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursul formulat de recurenta S.C. B. G. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 15502/20 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. B. G.
C. S.R.L. împotriva actelor de executare silită demarate în dosarul execuțional nr. 109/2012 al BEJ Stolnean D. M. și dispune anularea actelor de executare silită pentru suma de 2544 lei reprezentând costuri de recuperare și suma de 232,6 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc.
Menține restul actelor de executare silită efectuate de executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr. 109/2012.
Obligă intimata S.C. T. L. I. S.A. să achite recurentei S.C. B. G. C.
S.R.L. cheltuieli de judecată în cuantum de 100 de lei ocazionate în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
C. C. | D. | H. M. | C. | B. | F. B. |
Red, tehnored. D.H./L.U. 2 ex/_
Jud. fond R. C.
| ← Decizia civilă nr. 1410/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 398/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
