Decizia civilă nr. 47/2013. Opozitie la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.47/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. M. D. JUDECĂTOR: C. G. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul N. M. împotriva sentinței civile nr.25231/2012 pronunțată la data de_ de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata BT L. T.
I. C., cauza având ca obiect, în primă instanță, opoziție la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea intereselor apelantului,d-ul avocat P. escu R. Mihnea, cu împuternicire avocațială depusă la dosar iar în reprezentarea intereselor intimatei, d-na consilier juridic R.
A. G., cu delegație depusă la dosar. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar, la data de 4 iunie 2013, întâmpinare din partea intimatei, cu anexe, înscris care se comunică și reprezentantului recurentului.
Reprezentantul recurentului depune la dosar originalul dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru aferenta apelului, în cuantum de 97 lei și arată că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării sau lăsarea cauzei la a doua strigare. De asemenea, depune la dosar încheierile de îndreptare a erorii materiale pronunțate în dosarele cu nr._, respectiv cu nr._ ale Judecătoriei C. -
N. și arată că nu are alte cereri în probațiune.
Reprezentanta intimatei arată că nu are alte cereri în probațiune.
T. ul, în urma deliberării, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părților în dezbateri judiciare.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și admiterea opoziției la executare, cu cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond a ignorat o hotărâre definitivă pronunțată de T. ul Specializat Mureș și nu a răspuns excepției puterii de lucru judecat în ceea ce privește sentința nr.sentința nr.108 R din data de_ pronunțată de această instanță. Totodată, arată că instanța de fond a înlăturat nejustificat hotărârile judecătorești care constată nulitatea a două bilete la ordin din cele trei puse în executare. Arată că instanța de fond, în motivarea sentinței apelate, se rezumă a reproduce pozițiile procesuale ale părților însă nu analizează excepția tardivității, a puterii de lucru judecat sau argumentele aduse în favoarea lipsei certitudinii creanței înscrise în
biletele la ordin, nu analizează creanța pusă în executare prin prisma deciziei nr.108 R/2012, pronunțată de către T. ul Specializat Mureș.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului pentru motivele arătate în cuprinsul întâmpinării și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată. Referitor la sentința pronunțată de către T. ul Specializat Mureș arată că apelantul nu a fost parte în dosar. În ceea ce privește certitudinea creanței, arată că instanța de fond a solicitat să fie explicat ce reprezintă sumele de pe biletele la ordin, sens în care au fost formulate note de ședință.
Reprezentantul apelantei arată că instanța de fond a reținut că încheierile de care s-a prevalat nu sunt definitive, însă erau definitive de trei luni. Arată că hotărârea pronunțată de către T. ul Specializat Mureș are putere de lucru judecat pe starea de fapt și de drept și că nu este practică judiciară, ci are o înrâurire asupra cauzei de față.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentința civilă nr.25231/2012 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă opoziția la executare precizată formulată de petentul N. M. în contradictoriu cu intimata BT L. T. I.
, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între S.C. Milyrom SRL si intimata BT L. T. I. C. s-a încheiat la data de_, Contractul de leasing financiar nr. 11.053 BT/2008 având ca obiect finanțarea autoutilitarei: PEUGEOT PARTNER XR 1.6 HDI s.s.VF3GJ9HWC95280120.
Datorită unor posibile probleme financiare, de altfel recunoscute, S.C. Milyrom
S.r.l. nu și-a respectat obligațiile contractuale, motiv pentru care în luna februarie 2009 contractul anterior menționat a fost reziliat pentru prima data, pentru neplata, prin scrisoarea de reziliere nr. J1489/_, intimata comunicând utilizatorului si somația de predare a bunului având nr. J 1490/_ . Contractul de leasing s-a reziliat pentru neplata in temeiul cap 4 si 13 din contractul de leasing.
Urmare a scrisorii de reziliere SC MILYROM SRL a transmis intimatei adresa cu nr. 730/_ prin care a solicitat rezolvarea pe cale amiabila a situației, astfel că s-a hotărât reluarea contractului de leasing financiar nr. 11053BT/2008 sens in care s-a încheiat Actul adițional din data de_ . Prin acest act adițional s-au adus modificări contractului de leasing modificându-se totodată scadențarul anexa.
După încheierea actului adițional, SC MILYROM SRL nu si-a respectat obligațiile asumate si a solicitat intimatei rezilierea contractului de leasing prin adresa nr. 38/_ . Urmare a acestei adrese s-a procedat la rezilierea contractului de leasing prin Scrisoarea de reziliere nr. J2248/_: f. 18, scrisoare prin care i s-a comunicat utilizatorului care sunt sumele pe care trebuie să le mai achite ca urmare a rezilierii contractului de leasing înainte de expirarea duratei pentru care a fost încheiat.
Conform procesului-verbal de predarea-primire din data de_, bunul, obiect al contractului de leasing a fost predat de către numita N. I., soția oponentului, act din care reiese ca autoturismul era deteriorat fiind lovit frontal masca fata si capota lovite - si ușa din spate stânga lovita.
Pentru recuperarea sumelor pe care debitoarea le datora la data rezilierii, sume comunicate prin scrisoarea de reziliere nr. J2248/_, intimata a introdus spre decontare cele trei bilete la ordin predate in data de_ pentru sumele si scadentele menționate in adresa nr. 2615/_ .
Așa cum rezultă fără echivoc din scrisoarea de reziliere nr. J2248/_ contractul de leasing s-a reziliat in temeiul art.13.2, 13.3 coroborat cu art.9.3 din contract.
Prin prezenta opoziție la executare, așa cum a fost precizată, oponentul invocă pe de o parte faptul că, intimata nu mai deține un titlu executoriu pentru suma pentru care oponentul este executat silit, astfel incit executarea silita trebuia anulata, iar pe de altă parte, susține că, clauza penala cuprinsa in art.13.3 alineat 4 din contractul de leasing financiar nr. 11.053 BT/2008 si invocata de pirita ca temei al executării este o clauza abuziva, articolul 13.3 prevăzând obligația utilizatorului de a plăti finanțatorului daune interese constând in valoarea rămasa a bunului, iar prin aceasta prevedere, finanțatorul obține o dubla reparație a neexecutării de către debitoarea utilizatoare a obligației asumate, deoarece, pe lingă penalitate, creditoarea finanțatoare rămâne si proprietara bunurilor finanțate.
În ceea ce privește prima susținerea a oponentului, instanța a reținut că atât prin Sentința civila nr. 8454/2010 a Judecătoriei C. -N. prin care se constata nulitatea titlului cambial cât și prin Sentința civila nr. 8773/2010 care constata la rândul sau nulitatea titlului cambial, nu este menționat în mod expres biletul de ordin nr. BTRL3BT9778025 in valoare de 6464,51 lei și biletul la ordin nr. BTRL3BT9778023 in valoare de 6391,66 lei. Este de menționat și faptul că Sentința civila nr. 8773/2010 nu este opozabilă oponentului N. M., acesta nefiind parte în acel litigiu.
Este real faptul că prin Încheierea Civilă pronunțată în Camera de Consiliu la data de_ în Dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. și prin Încheierea Civilă pronunțată în Camera de Consiliu la data de_ în Dosar nr._ la Judecătoriei C. -N., s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul sentințelor civile de mai sus și în consecință s-a făcut menționarea expresă a numărului biletului la ordin pentru care s-au admis opozițiile cambiale, respectiv biletul de ordin nr. BTRL3BT9778025 in valoare de 6464,51 lei și biletul la ordin nr. BTRL3BT9778023 in valoare de 6391,66 lei.
Or, oponentul nu a făcut dovada rămânerii irevocabile a acestor sentințe, astfel că instanța a respins ca neîntemeiate aceste susțineri.
Cu privire la susținerea oponentului privind clauza abuzivă prev. la art. 13.3, alin. 4 din contractul părților, instanța reține următoarele aspecte de fapt și de drept.
Astfel, este de menționat faptul că oponentul își întemeiază susținerile pe prevederile Legii 193/2000 privind clauzele abuzive.
Or, instanța a reținut în primul rând faptul că oponentul - avalist nu este parte în contractul de leasing astfel încât nu poate invoca caracterul abuziv al unor clauze din contractul încheiat între debitoare și intimată.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 6 si 7 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive, invocarea caracterului abuziv ar fi trebuit sa se facă atâta timp cat contractul era in ființa, nu după rezilierea acestuia.
Pe de altă parte, oponentul își întemeiază susținerile sale privind clauza abuzivă, pe ideea de lipsa a cauzei.
Or, în contractele sinalagmatice cauza obligației juridice a unei parți o constituie obligația corelativa a celeilalte parti.
In cazul contractului de leasing obligația juridica a finanțatorului este de a finanța bunul si de a acorda posesia si folosința bunului care face obiectul contractului de leasing acestei obligații a finanțatorului corespunzându-i obligația corelativa a utilizatorului de a achita rata de leasing ca si preț al folosinței bunului.
Scopul pentru care se încheie contractul de leasing este folosința bunului respectiv plata ratei de leasing si nu plata de daune interese si penalizări de întârziere. Prin urmare nu se poate considera ca penalizările de întârziere si daunele interese sunt lipsite de cauza din partea finanțatorului daca nu exista penalizări de întârziere si daune interese in sarcina acestuia, deoarece cauza obligației juridice a părtilor nu sunt penalizările si daunele interese ci folosința bunului si plata ratei de leasing.
Mai mult, potrivit articolul 15 din O.G.51/1997, privind societățile de leasing si operațiunile de leasing, prevede ca în caz de reziliere utilizatorul trebuie sa predea bunul, sa achite toate sumele pana la momentul predării bunului, dacă în contractul de leasing nu se prevede altfel.
Debitoarea a semnat contractul de leasing, si-a însușit toate prevederile lui, acesta nefiind un contract de adeziune ci un contract negociat, mai mult decât atât, debitoarea avea posibilitatea de a se adresa oricărei alte societăți de leasing nefiind constrânsa sa încheie contractul de leasing cu societatea intimată.
De asemenea, avalistul a semnat in cunoștința de cauza biletele la ordin iar potrivit art. 9 din Legea 58/1934 "Cine pune semnătura sa pe cambie, ca reprezentant al unei persoane pentru care nu avea împuternicirea de a lucra, e ținut personal în temeiul cambiei și, dacă a plătit, are aceleași drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentat. Aceeași regulă se aplică reprezentantului care a depășit împuternicirea sa."
De altfel, în materie comercială, în afara penalităților contractuale, pentru compensarea prejudiciului suferit de creditor ca urmare a îndeplinirii cu întârziere sau a neîndeplinirii obligațiilor asumate de debitor, părțile au posibilitatea de a insera în contract o clauză penală referitoare la plata de daune-interese pentru neexecutarea totală sau parțială a contractului sub forma daunelor moratorii sau a celor compensatorii.
Pe de altă parte, instanța a avut în vedere și prevederile art. 1087 cod civil în vigoare la data încheierii contractului și dispozițiile art. 5 Cod civil, care statuează că nici o clauză contractuală nu poate deroga de la ordinea publică și bunele moravuri, astfel că instanța trebuie să verifice daca o astfel de clauză poate fi calificată ca abuzivă sau nu.
În speță, instanța a constatat că părțile contractante, ambele având calitatea de comercianți - debitoarea neavând calitatea de consumator, în înțelesul Legii nr. 193/2000, pentru a i se aplica prevederile acesteia -, au convenit asupra clauzelor contractului de leasing în speță, acesta nefiind în nici un caz un contract de adeziune, debitoarea, având posibilitatea - așa cum am reținut - de a negocia contractul sau de a încheia un alt contract cu un alt finanțator, în cazul în care nu ar fi fost de acord cu unele dintre clauzele stabilite de către intimată.
În aceasta situație, instanța a reținut că în speță nu se poate considera că prevederile art.13.3 din contractul de leasing reprezintă o clauză abuzivă, care să nu fi fost negociată de părțile contractante la încheierea contractului și care ar oferi posibilitatea verificării cuantumului clauzei raportat la prejudiciul suferit de creditoare. Prin urmare, instanța nu se poate substitui voinței părților contractante, în sensul de a modifica clauzele contractuale, caz în care s-ar aduce atingere prevederilor art. 969 Cod civil în vigoare la momentul încheierii contractului, conform cărora contractul constituie legea părților.
De altfel, instanța a reținut că debitoarea S.C. Milyrom S.R.L., fiind o persoană juridică, iar nu o persoană fizică, nu are calitatea de consumator în sensul Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, fată de dispozițiile art. 2 alin. 1 din acest act normativ, potrivit căruia "în sensul prezentei legi, prin consumator se înțelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care încheie un contract în afară activității lor autorizate, profesionale sau comerciale".
Prin urmare, nici măcar debitoarea - parte a contractului de leasing, nu putea obține anularea acestei clauze ca fiind abuzivă.
Totodată, avalistul nu a dovedit lipsa cauzei în ce privește această clauză, sarcina probei sub acest aspect revenindu-i fată de dispozițiile art. 967 Cod civ., conform cărora convenția este valabilă, cu toate ca cauza nu este expresă", iar "cauza este prezumată pana la dovada contrarie".
În altă ordine de idei, instanța a retinut că jurisprudența nu constituie izvor de drept în sistemul de drept român, astfel că nu prezintă relevantă soluțiile de speță pronunțate de instanțe și invocate de oponent.
De altfel, prin înscrisurile anexate Notelor de ședință depuse pentru termenul de judecată din data de_, intimata a făcut dovada detailată a sumelor înscrise pe cele trei bilete la ordin avalizate de oponentul N. M., așa cum acestea au fost înscrise în contractul părților precum și în scrisoarea de reziliere comunicată societății Milyrom S.r.l.
Față de cele reținute, în temeiul dispoz. art. 399 și urm. C.pr.civilă, art. 62 și următoarele din Legea nr. 58/1934 și a celorlalte dispoziții legale invocate, instanța a respins ca neîntemeiată opoziția la executare formulată de petentul N. M., așa cum aceasta a fost precizată, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, apelantul N. M.
, solicitând admiterea apelului și, în principal, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii opoziției la executare.
În motivarea apelului apelantul a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat în sentința apelată cu privire la excepția tardivității precizării acțiunii invocată de
intimată. Totodată, instanța de fond a ignorat o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată de T. ul Specializat Mureș și nu a răspuns excepției puterii de lucru judecat în ceea ce privește decizia nr.108R/_ pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș. Deși instanța de fond a amânat soluționarea cauzei până se va depune la dosar motivarea deciziei nr.108R/_, în motivarea sentinței atacate nu se face vorbire despre această decizie depusă la dosar.
Decizia 108R din_ pronunțata de Tribunalul Comercial Mureș a statuat cu caracter definitiv următoarele: intimata BT L. nu este îndreptățită sa pretindă despăgubiri in temeiul prevederilor clauzei penale din art.13.3, contractul fiind denunțat de utilizator executarea se putea declanșa (n.n.- dar nu a fost declanșată in termenul de prescripție) doar pentru sumele prevăzute in art.4.4 alin.4 din contract sumele prevăzute in art.4.4 din contract sunt: taxa de stornare, cheltuieli aferente bunului, găsirii unui nou client, depozitarii bunului pina la preluarea de către noul utilizator; a menținut dispozițiile instanței de fond, Sentința nr.504/COM/2011 a Judecătoria Reghin, pag. 7 alineat 2, care a stabilit faptul ca daca se solicita sume de bani in temeiul art.4.4 alin.4 acestea trebuie sa fie anterior stabilite si trebuie emisa o factura fiscala pe care intimata BT L. sa o predea contestatoarei Milyrom.
In cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei apelantul a aratat care este relevanta acestei decizii si incidența asupra spetei de fata, respectiv în considerentele hotararii, rămasa irevocabila prin respingerea recursului, se retine ca executarea silita in temeiul prevederilor art.13.3 din contractul de leasing încheiat intre parti este nelegala, in speța de fata nefiind incidența clauza penala privind daunele interese intrucat inițiativa rezilierii a aparținut utilizatorului si nu finanțatorului, astfel incat nu se poate retine o culpa in sarcina utilizatorului la rezilierea contractului de leasing financiar.
Aceasta constatare cuprinsa intr-o hotarare judecătoreasca definitiva trebuie sa fie analizata prin prisma notelor de ședința depuse de intimata aflate la fila 162 din dosar unde intimata BT L. I. SA explica din ce este formata suma inscrisa in cele trei bilete la ordin. Astfel, intimata arata in notele de ședința de la termenul din_ ca sumele cu care au fost completate cele trei bilete la ordin sunt formate din 1.783,26 lei sold restant si daune interese in cuantum de 3.498,49 euro
+ TVA datorate in temeiul 13.3 din contractul de leasing.
In condițiile in care o hotarare judecătoreasca a statuat ca nelegala obligarea la plata de daune interese in temeiul art.13.3 din contract apare cu evidenta faptul ca prezenta opoziție cambiala este admisibila intrucat nu exista raport juridic fundamental pentru sumele inscrise in cele trei biletele la ordin.
S-a arătat că instanța de fond a inlaturat nejustificat hotararile judecătorești care constata nulitatea a doua bilete la ordin din cele trei puse in executare. M. ivarea instanței este departe de obligația instanței de soluționare legala a spetei deduse judecatii. Astfel, o simpla verificare la arhiva Judecătoriei C. -N. ar fi relevat faptul ca incheierile de indreptare a erorilor materiale au rămas definitive prin nerecurare.
De altfel, intimata BT L. nu a afirmat niciodată ca a formulat recurs impotriva incheierilor de indreptare a erorilor materiale si nici nu a contestat conținutul si dispozițiile definitive ale sentințelor civile 8773/2010 si 8454/2010.
Cu privire la certitudinea creanței solicitata de BT L. prin cererea de executare silita pe care instanța de fond o considera dovedita prin notele de ședința de intimata s-a arătat că sentința nr.504/COM/2011 a Judecătoriei Reghin a stabilit cu caracter de autoritate de lucru judecat faptul ca daca se solicita sume de bani in temeiul art.4.4 alin.4 acestea trebuie sa fie anterior stabilite si trebuie emisa o factura fiscala pe care intimata BT L. sa o predea contestatoarei Milyrom. Acest aspect a fost menținut de către T. ul Specializat Mureș prin respingerea recursului formulat de intimata BT L.
Instanța de fond, ignorand o hotarare judecătoreasca definitiva, ignorand cu desavarsire argumentele prezentate de contestator, preia varianta intimatei BT L. si retine in sentința apelata faptul ca intimata a făcut dovada detaliata a sumelor inscrise pe cele trei bilete la ordin. Si aceasta motivare a instanței de fond vine după ce tot instanța de fond a repus cauza pe rol in vederea efectuării unei expertize contabile care sa dovedească certitudinea si exigibilitatea creanței inscrise de intimata BT L. pe cele trei bilete la ordin.
Inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.
Casarea cu trimitere este justificata de necesitatea respectării principiului dublului grad de jurisdicție. In condițiile in care instanța de fond nu a analizat speța dedusa judecații prin prisma propriilor convingeri, preluand complet argumentele din textul intampinarii, nu se poate vorbi de o judecata efectiva, de uzarea primului grad de jurisdicție.
Instanța de fond in motivarea sentinței apelate se rezuma a reproduce pozițiile procesuale al partilor insa nu analizează excepția tardivității, a puterii de lucru judecat sau argumentele aduse in favoarea lipsei certitudinii creantei inscrise in biletele la ordin, nu analizează creanța pusa in executare prin prisma deciziei 108R din_ pronunțata de Tribunalul Comercial Mureș,
In fapt, instanța de fond nu a exprimat un punct de vedere juridic propriu, nu a făcut o analiza a probelor, nu a motivat inlaturarea apărării formulate de contestator. Aceasta situație poate fi integrata in ipoteza necercetarii fondului, neexistand in fapt o adevărata judecata in fond.
Curtea de Apel C. a mai reținut in recursul pronunțat in dosar_ următoarele: "Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătorești întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanțele concrete ale cauzei "justiția a fost servită". Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.
După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. M. ivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. Practica instanței supreme este orientată în acest sens, afirmând constant că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "ascultate", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora". Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției".
Curtea este constantă în a statua, legat de buna administrare a justiției, că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează", Curtea relevă că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată, astfel încât judecătorul să răspundă tuturor argumentelor prezentate de părți. Această obligație este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției".
În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, față de argumentele punctuale pertinente furnizate prin cererea de chemare în judecată, față de conținutul amplu al înscrisurilor depuse în probațiune, hotărârea instanței de fond apare ca nemotivată și constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil. Raportat la toate aceste considerente, reținând că sunt numeroase problemele a căror dezlegare este necesară, Curtea, în temeiul art.20 alin. 3 din Legea nr.554/2004 raportat la art.304 pct.7, art,261 pct.5 și art. 312 alin.61Cpr.civ. coroborate cu art.6 parag.l din Convenție, va admite recursul declarat, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, instanța de fond va proceda la soluționarea cauzei respectând regulile în materia motivării hotărârilor judecătorești, în raport de specificul și complexitatea litigiului și va analiza și celelalte critici și motive de recurs invocate în vederea pronunțării unei soluții temeinice și legale".
Prin întâmpinare, intimata S.C. B.T. L. T. I.F.N. S.A. a solicitat respingerea apelului formulat de oponentul N. M. si menținerea ca temeinica si legala a sentinței Judecătoriei C. -N. nr.25231/_ .
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că instanța s-a pronunțat cu privire la excepția tardivității precizării invocata de aceasta prin incheierea de
ședința de la termenul la care a fost invocată, astfel ca susținerile apelantului sunt neîntemeiate. Instanța a respins excepția invocata si a avut in vedere susținerile avalistului atunci când s-a pronunțat pe fondul cauzei. Precizarea de acțiune se referea la clauza de la art.13.3 in sensul ca ar fi o clauza abuziva. Or, in sentința apelata, la paginile 6-7, instanța de fond s-a pronunțat motivat asupra susținerilor avalistului din precizarea de acțiune referitor la clauzele abuzive. Intr-adevar, soluția primei instanțe nu-i este favorabila avalistului insa instanța s-a pronunțat atât asupra excepției invocate cat si in ceea ce privește susținerile apelantului- oponent din precizarea de acțiune, cele referitoare la clauza de la art.13.3 din contractul de leasing.
In ceea ce privește decizia T. ului Specializat Mureș nr. 108/R/2012, intimata a arătat că instanța s-a pronunțat si asupra aspectelor invocate de către avalist cu privire la aceasta, arătând ca "jurisprudenta nu constituie izvor de drept in sistemul de drept roman, astfel incat nu prezintă relevanta in cauza soluțiile de speța pronunțate de instanțe si invocate de oponent" iar in continuare instanța s-a pronunțat in ceea ce privește sumele inscrise pe biletele la ordin.
Deci, contrar susținerilor apelantului, prima instanța s-a pronunțat si cu privire la acest aspect, chiar daca contrar așteptărilor lui, fara a avea relevanta faptul ca nu s-a menționat exact numărul deciziei 108/R/2012 a T. ului Specializat Mureș.
S-a arătat că apelantul a mai invocat excepția autorității de lucru judecat a deciziei nr. 108/R/2012 si in dosar nr._ in fata Curții de Apel C. atunci când s-a soluționat recursul promovat de emitentul biletului la ordin SC MILYROM SRL (apelantul N. M. din prezenta cauza a avalizat biletele la ordin emise de SC MILYROM SRL) cat si in dosar nr._ unde s-a soluționat contestația in anulare promovata de avalist impotriva soluției data de Curtea de Apel C. . In ambele decizii, Curtea de Apel C. a respins susținerile avalistului cu privire la exceptia puterii de lucru judecat.
Intimata a arătat că în dosarul nr._ care s-a desfășurat intre SC MILYROM SRL emitentul biletelor la ordin si intimata din prezenta cauza, opoziția la executare a fost aproape identica cu cea din prezenta cauza, fiind diferite doar părțile. Toate cele trei instanțe din C. care au judecat opoziția la executare, apelul, recursul si contestația in anulare formulata de SC MILYROM SRL impotriva executării pornita de intimată au respins cererile acesteia.
S-a arătat că cele doua hotărâri cu privire la care apelantul susține ca instanța de fond le-a inlaturat nejustificat au mai fost invocate si in dosarul nr._, privitor la emitentul biletului la ordin dar toate instanțele le-au inlaturat. Judecătoria Cluj-Napoca in sentința apelata in prezentul dosar, nu le-a inlaturat nemotivat. Instanța a arătat cu privire la sentința nr.8773/2010 ca nu-i este opozabila apelantului din prezenta cauza, acesta nefiind parte in litigiu. Acest aspect a fost reținut si de către celelalte instanțe din C. -N. in hotărârile la care am făcut trimitere mai sus.
In ceea ce privește sentința nr.8454/2010 instanța a arătat din ce motiv susținerile avalistului nu pot fi avute in vedere astfel incat nu se poate retine ca acestea au fost înlăturate nejustificat doar pentru simplul fapt ca soluția data de instanța nu-i este favorabila oponentului-apelant.
In ceea ce privește certitudinea creanței solicitata de intimată pe calea executării silite, instanța de fond i-a solicitat acesteia sa explice ce reprezintă sumele de pe biletele la ordin, sens in care intimata a formulat notele de ședința pentru termenul din data de_ . Instanța fiind lămurită din inscrisurile depuse de intimată cu privire la acest aspect si având in vedere ca potrivit art.12 alin.l din Legea 58/1934 conform cărora "Dacă o cambie, necompletată la emitere, a fost completată fără a se ține seamă de înțelegerile intervenite, neobservarea acestor înțelegeri nu va putea fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea credință sau dacă a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea ei", a respins susținerile avalistului ca neîntemeiate, suma înscrisa pe biletele la ordin fiind considerata corecta.
Asa cum a reținut corect si instanța de fond, avalistul din prezentul dosar este executat silit in temeiul art.35 din Legea 58/1934, in considerarea avalului de pe biletul la ordin. Biletul la ordin reprezintă un titlu comercial abstract, formal, complet, care incorporează o obligație abstracta, autonoma, necondiționata, de plata a unei sume de bani de către semnatarul sau si independent de raportul juridic din care a luat naștere obligația comerciala dintre cele doua parti. Deși raportul juridic fundamental de drept comercial determina semnarea biletului la ordin si constituie cauza obligației, aceasta nu ia naștere din raportul fundamental ci din semnarea si emiterea Biletului la Ordin. S-a arătat că nu are relavanta pentru instanța sumele pentru care au fost introduse biletele la ordin puse in executare in temeiul caracterului abstract formal si complet pe care ii are biletul la ordin.
Intimata a arătat că sentința apelata este motivata, susținerile apelantului fiind neîntemeiate sub acest aspect. Ceea ce a reținut instanța in motivarea sentinței nu-i este favorabil avalistului insa aceasta nu echivalează cu inexistenta motivării, poziția acestuia fiind evident una subiectiva. Nu este admisibila cererea apelantului de admitere a apelului, casare cu trimitere spre rejudecare pe acest motiv (inexistenta motivării). Sentința apelata are opt pagini din care mai mult de doua pagini si jumătate cuprind motivarea instanței. Instanța de fond a analizat toate criticile aduse de avalist executării silite si titlurilor executorii chiar daca apărările acestuia au fost prezentate haotic, la diferite termene, reprezentantul acestuia depunand precizări/completări la opoziția la executare. Potrivit dispozițiilor art.112 C.Pr.Civ. toate motivele pe care se sprijină cererea (opozitia la executare) ar fi trebuit prezentate in cererea introductiva, nu pe parcursul judecării cauzei de fiecare data când apărătorului acestuia i-a mai venit o idee in susținerea opoziției. Cu toate acestea, instanța a avut in vedere apărările acestuia, le-a analizat si le-a inlaturat. Aceasta nu echivalează cu absenta motivării hotărârii cum in mod greșit susține oponentul.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a ansamblului probator depus în cauză, tribunalul reține următoarele:
O prima critica a apelantului vizeaza faptul ca prima instanta nu ar fi solutionat exceptia tardivitatii precizării acțiunii(f.119), insa T. ul retine ca aceasta critica este vadit nefondata, avand in vedere faptul ca instanța s-a pronunțat cu privire la excepția tardivității precizării, prin incheierea de ședința de la termenul la care a fost invocată,respectiv la data de_ (f.117).
O alta critica a apelantului vizeaza faptul ca instanța de fond a ignorat o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată de T. ul Specializat Mureș și nu a răspuns excepției puterii de lucru judecat în ceea ce privește decizia nr.108R/_ pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș care a statuat cu caracter definitiv ca intimata BT L. nu este îndreptățită sa pretindă despăgubiri in temeiul prevederilor clauzei penale din art.13.3, contractul fiind denunțat de utilizator.
Referitor la acest motiv de apel, T. ul retine ca si acesta este nefondat, sens in care apreciaza ca intemeiate apararile intimatei, respectiv constata ca din cuprinsul considerentelor hotararii apelate reiese ca prima instanta s-a pronuntat in sensul ca "jurisprudenta nu constituie izvor de drept in sistemul de drept roman";. In ceea ce priveste puterea de lucru judecat invocata, T. ul se raporteaza la aceea ca in prezenta cauza obiectul litigiului nu permite aparari de fond referitoare la raportul fundamental de drept, fiind in prezenta unei opozitii la executare. Astfel se retine ca avalistul din prezentul dosar este executat silit in temeiul art.35 din Legea 58/1934, in considerarea avalului de pe biletul la ordin.
Biletul la ordin reprezintă un titlu comercial abstract, formal si complet, care incorporează o obligație de plata a unei sume de bani independent de raportul juridic fundamental. T. ul se raporteaza la specificul prezentului litigiu si la limitele impuse de aceasta cale procedurala si la limitele prevazute expres de normele speciale care o reglementeaza( art. 63 legea 58/1934) .Opozitia la executarea unui bilet la ordin, conform art. 63 din Legea 58/1934, este limitata la invocarea unor exceptii obiective de nulitate a raportului cambial sau a unor exceptii personale de nulitate care se refera la raportul juridic fundamental intre posesor si emitent in baza caruia a fost emis biletul la ordin . Exceptiile obiective se refera la inexistenta obligatiei cambiale (nulitatea cambiei pentru lipsa mentiunilor esentiale, semnatura viciata, stingerea obligatiei cambiale sau decaderea din drepturile cambiale, neindeplinirea unei conditii pentru actiunea cambiala ), iar exceptiile personale, care trebuie sa se intemeieze obligatoriu pe o proba scrisa conform art. 63 al.2 din Legea 58/1934, vizeaza nulitatea raportului juridic fundamental in baza caruia a fost emis biletul la ordin.
In acest context T. ul retine ca apelantul a sustinut ca intimata nu mai deține un titlu executoriu pentru suma pentru care oponentul este executat silit. Referitor la acest aspect, T. ul retine ca nu toate biletele la ordin au fost anulate irevocabil, ci doar doua dintre acestea. Deci intimata detine in continuare titlu executoriu care sta la baza executarii silite a avalistului.
In ceea ce priveste argumentele apelantei care trimit la sentința nr.8773/2010 a J. i C. -N., T. ul apreciaza ca aceasta hotarare ca nu-i este opozabila SC MILYROM SRL, deoarece nu a fost parte in acel litigiu .
In ceea ce privește celelalte critici aduse de apelant, T. ul retine ca in mod corect prima instanta a observat ca avalist nu este parte în contractul de leasing si a concluzionat ca astfel nu poate invoca caracterul abuziv al unor clauze din contractul încheiat între debitoare și intimată.In acelasi sens T. ul retine ca s-a retinut in mod temeinic atat faptul ca debitoarea S.C. Milyrom S.R.L., fiind o persoană juridică, nu are calitatea de consumator în sensul Legii nr. 193/2000, fată de dispozițiile art. 2 alin. 1 din acest act normativ, cat si faptul ca, potrivit
dispozițiilor art. 6 si 7 din Legea 193/2000, invocarea caracterului abuziv ar fi trebuit sa se facă atâta timp cat contractul era in ființa, nu după rezilierea acestuia.
De asemenea, in acest context se retine ca in mod temeinic prima instanta a examinat clauza defaimata, din perspectiva art. 1087 Cod civil vechi( în vigoare la data încheierii contractului ) și a disp. art. 5 Cod civil, concluzionand in mod argumentat in sensul ca partile au convenit asupra clauzelor contractului de leasing iar aceasta conventie nu are caracterul unui contract de adeziune.
Apelantul afirma ca instanța de fond nu a exprimat un punct de vedere juridic propriu, situație care poate fi asimilata cu o necercetare a fondului, insa T. ul apreciaza ca si aceasta critica este nefondata, deoarece, asa dupa cum reiese din considerentele hotararii apelate, chiar daca prima instanta nu a raspuns in detaliu tuturor aspectelor invocate de catre oponent, totusi, punctual a analizat toate aspectele principale, invocate de catre parti. T. ul retine in acest sens ca, in practica sa constanta si Curtea Europeana a statuat ca notiunea de proces echitabil, impune o examinare efectiva a problemelor esentiale .In acest sens, T. ul retine ca art. 6 obliga jurisdictiile sa-si motiveze deciziile, dar nu si la a raspunde fiecarui argument avansat de catre parti.
In baza tuturor considerentelor aratate, T. ul va respinge, ca nefondat, apelul formulat de către apelantul N. M. împotriva sentinței civile nr.25231/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, pe care o va menține în totalitate.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul formulat de către apelantul N. M. împotriva sentinței civile nr.25231/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr._, pe care o menține în totalitate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. D. C. G. A. VLAIC
Red.DMD/MM
4 ex./_
Judecător fond: A. Moș, Judecătoria Cluj-Napoca.
In concediu
Semneaza Prim-grefier
| ← Decizia civilă nr. 15/2013. Opozitie la executare silită | Decizia civilă nr. 735/2013. Opozitie la executare silită → |
|---|
