Sentința civilă nr. 124/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 124/2013
Ședința publică din data de:_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - C. C. GREFIER - T. G.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanta R. A. A
P. C. -N. împotriva pârâtei SC T. DE I. M. ȘI C. SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantei, d-na consilier juridic Ciurdar Andreea, cu împuternicire de reprezentare juridică depusă la acest termen de judecată, lipsind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-au depus la dosar următoarele:
la data de_, de către pârâtă o cerere prin care solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
la data de_, de către reclamantă precizare la cererea de chemare în judecată, la care s-a anexat dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.780,61 lei și 5 lei timbru judiciar.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de către pârâtă.
Reprezentanta reclamantei se opune cererii de amânare formulată de către pârâtă, având în vedere că de la data de_, de când pârâta a primit citația a avut timp suficient pentru angajarea unui apărător și nu a depus în susținerea cererii un motiv temeinic pentru care a solicitat această cerere de amânare.
Instanța, raportat la dispozițiile art. 158 coroborat cu art. 1591aliniatul 2 Cod Procedură Civilă și prevederile art. 2 punctul l litera d Cod Procedură Civilă, din oficiu invocă și pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C., raportat la valoarea obiectului cererii deduse judecății.
Reprezentanta reclamantei apreciază că cererea formulată este de competența Tribunalului Specializat C., având în vedere că pricinile comerciale care au o valoare de peste 100.000 lei, sunt de competența Tribunalului Specializat C., motiv pentru care s-a și introdus cererea la această instanță.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției din oficiu invocată.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată la data de 3 decembrie 2012 sub nr. de mai sus, reclamanta R. A. A DP C. N. R.A. a solicitat obligarea pârâtei SC T. DE INSTALȚII M. ȘI C. SA la plata creanței în cuantum de 102.244 lei ce urmează a se actualiza până la data plății efective în funcție de rata inflației, sumă reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în baza contractului de prestări servicii nr.6/_ .
1
Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei și la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi datorate conform art.10 din convenția părților, precum și plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu litigiul prezent.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că a încheiat la data de _
, în calitate de prestator, cu pârâta, în calitate de beneficiar, contractul de prestări servicii nr.6/2011, având ca obiect executarea și finalizarea lucrărilor de refacere carosabil trotuar și spații verzi, precum și furnizarea de material conform anexei 2 la contract, în perioada convenită și în conformitate cu obligațiile asumate convențional.
Prin convenția părților acestea au stabilit valoarea contractului, reclamanta susținând că și modalitatea de plată, respectiv termenele, au fost fixate prin aceasta și că neîndeplinirea la termen de către beneficiar al obligației de plată a contravalorii facturilor emise de prestator îl obliga pe acesta la plata unor penalități de întârziere inserate în cuprinsul clauzei penale reglementate la art.7.1.
S-a mai arătat că lucrările au fost recepționate de către reprezentantul pârâtei în calitate de beneficiar la data de 10 mai 2012 și că acesta a sem,nat și procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, fiind confirmată astfel atât calitatea, cât și cantitatea lucrărilor executate.
În condițiile în care plata contravalorii serviciilor prestate nu a fost achitată, reclamanta arată că a procedat la notificarea pârâtei în vederea concilierii prealabile, fiind comunicat din partea cocontractantului un punct de vedere prin care se învederează, în esență, acordul cu privire la plata contravalorii facturilor emise în limita suprafețelor indicate în procesele-verbale de predare-primire.
Se mai arată că nu au fost formulate obiecțiuni cantitative la momentul recepției lucrărilor și că neplata de către pârâtă a contravalorii acestora este o dovadă de vădită rea-credință.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.969 C.civ. și art.1073 C.civ.
Pârâta a depus la dosar la data de 18 decembrie 2012 o cerere, solicitând amânarea soluționării litigiului în vederea angajării unui apărător.
La data de_ reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul cuantificării penalităților de întârziere aferente debitului principal, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 6.236,88 lei cu acest titlu.
S-a solicitat, totodată, obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în continuare, până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor asumate contractual.
În ședința publică din data de 17 ianuarie 2013 instanța, din oficiu, prin raportare la prev. art.158 coroborat cu art.1591alin.2 C.pr.civ., verificându-și competența de soluționare a cererii deduse judecății astfel cum a fost precizată, cu luarea în considerare și a disp. art.2 pct.1 lit.b C.pr.civ. și prev. art.1 pct.1 C.pr.civ., ținând cont de faptul că dispozițiile literei a a art.2 pct.1 C.pr.civ. au fost abrogate prin prevederile art.219 din Legea nr.71/2011, a pus în discuția părților prezente excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii, cerere formulată între profesioniști, prin raportare la obiectul pretențiilor deduse judecății.
Astfel, în urma abrogării disp. art.2 pct.1 lit.a C.pr.civ., conform cărora tribunalul soluționa în primă instanță cererile al căror obiect era neevaluabil în bani precum și cererile în materie comercială al căror obiect era evaluabil în bani, însă aveau o valoare până la 100.000 lei, în competența materială a tribunalelor specializate au rămas spre soluționare doar acele litigii al căror obiect are o valoare mai mare de 500.000 lei, judecătoriile judecând în primă
2
instanță, prin raportare la prev. art.1 pct.1, toate procesele și cererile în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Așa fiind, judecătoria este competentă din punct de vedere material să soluționeze litigiul dedus judecății, litigiu care are o valoare sub limita de
500.000 lei reglementată de disp. art.2 pct.1 lit.b C.pr.civ., în condițiile în care părțile au calitatea de profesionist, ambele fiind societăți comerciale care desfășoară o activitate specifică de natura celei reglementate de disp. art.3 din Noul Cod Civil.
Drept consecință, excepția necompetenței materiale a instanței specializate de soluționare a prezentului litigiu va fi admisă, cu consecința declinării competenței în favoarea Judecătoriei C. -N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. de soluționare a cererii și în consecință:
Dispune declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de reclamanta R. A. A DP C. -N. RA împotriva pârâtei SC T. DE I. M. ȘI C. SA, în favoarea Judecătoriei C. -N. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. T. G.
Red.CC/MM 2 ex./_
3
| ← Decizia civilă nr. 346/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 413/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
