Decizia civilă nr. 61/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS. L
DECIZIA CIVILĂ Nr. 61/2013
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanta SC A. SA, împotriva sentinței civile nr. 4098/2012, pronunțată de Tribunalul Specializat C.
, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta SC M. C. T. SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantă avocat H. C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelul este timbrat și motivat.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, C. ea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
C. ea reține cauza în pronunțare.
C. EA
Prin sentința civilă nr. 4098/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de către pârâta SC M. C. T. SA prin întâmpinare, pentru suma de 400.930,35 lei.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta SC M. C. T. SA și în consecință:
A fost obligată pârâta SC M. C. T. SA să plătească reclamantei SC
A. SA suma de 335.238,53 lei reprezentând penalități contractuale de întârziere.
S-a respins cererea formulată de reclamantă pentru suma de 400.930,35 lei ca fiind prescrisă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 14.690,33 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamanta SC A. SA și pârâta SC M. C. T. SRL s-au încheiat 3 contracte de execuție lucrări, respectiv contractul de execuție lucrări nr.49/_ care a avut ca obiect executarea și finalizarea lucrării "Amenajare hală de alungit sârmă și compactare colaci";, lucrare recepționată fără obiecțiuni în data de _
, conform procesului-verbal de recepție nr.29, semnat de reprezentanții celor două părți, contract în temeiul căruia reclamanta a emis facturile fiscale nr.FF2323/_ în cuantum de 156.132,76 lei pentru lucrările executate în perioada 02.02.-_, conform situației de lucrări nr.4/_ și nr.FF2340/_ în cuantum de 98.743,82 lei pentru lucrările executate în perioada 02.03.-_, conform situației de lucrări nr.5/_ .
Totodată, între părți a fost încheiat contractul de execuție lucrări nr.63/_ care a avut ca obiect executarea lucrării "Laminorul nr. 3 - Modernizarea liniei de laminare - Fundații instalația de evacuare colaci";, lucrare recepționată fără obiecțiuni la data de_, moment în care a fost încheiat și procesul-verbal de recepție nr.72, semnat de reprezentanții celor două părți, iar în temeiul acestui contract de execuție reclamanta a emis facturile fiscale nr. FF2325/_ în cuantum de 61.683,65 lei pentru lucrările executate în perioada 01.02.-_, conform situației de lucrări nr.1/_ și nr. FF2341/_ în cuantum de 7.521,99 lei, pentru lucrările executate în perioada 01.03.-_, conform situației de lucrări nr.1/_ .
De asemenea, între părți a fost încheiat și contractul de execuție lucrări nr.1/_ care a avut ca obiect executarea lucrării "Laminorul nr.2 - Amenajări constructive și arhitectonice - Fundații utilaje și canale și Construcții";, lucrare recepționată fără obiecțiuni la data de_, moment în care a fost încheiat și procesul-verbal de recepție nr.101, semnat de reprezentanții celor două părți, iar în temeiul acestui contract au fost emise facturile fiscale nr. FF2324/_ în cuantum de 353.068,24 lei, pentru lucrările executate în perioada 01.02.-_, conform situație de lucrări nr.1/_ și nr. FF2343/_ în cuantum de 210.682,36 lei, pentru lucrările executate în perioada 01.03.-_, conform situației de lucrări nr.1/_ . Ulterior, la data de_ a încheiat cu pârâta actul adițional nr.1 la contractul de execuție lucrări nr.1/_, prin care a fost diminuată valoarea contractului, astfel că a emis factura fiscală nr.FF2346/_ de stornare prin care s-a scăzut suma de 3.056,87 lei (filele 13-50).
Între părți a intervenit o compensație legală până la concurența sumei de 206.780,48 lei, fiind stinsă în întregime creanța cuprinsă în factura fiscală nr. 2323/_ și parțial cea consemnată în factura fiscală nr. 2324/_ . în ceea ce privește debitul principal, respectiv suma de 662.344,35 lei, prin sentința civilă nr. 302/2012, pârâta SC M. C. T. SA a fost obligată la plata acestuia, precum și la plata dobânzii legale calculate asupra acestei sume de la data pronunțării hotărârii (26 ianuarie 2012) și până la plata integrală a debitului (filele 53-54).
Potrivit art. 13. 1 din contractul nr. 49/2008, pârâta s-a obligat să plătească contravaloarea facturilor emise în termen de 20 de zile de la emiterea acestora, sub sancțiunea plății unor penalități de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi (filele 16-17).De asemenea, potrivit art. 13.1 din contractul 63/2008, pârâta s-a obligat la plata facturilor emise în temeiul acestui contract în termen de 20 de zile de la data emiterii lor, sub sancțiunea plății unor penalități de întârziere prevăzute la art. 17.2 în cuantum de 0,10% pentru fiecare zi de întârziere (filele 28-29). în conformitate cu prevederile art. 13.1 din contractul nr. 1/2009 pârâta s-a obligat la plata contravalorii facturilor fiscale emise în temeiul acestui contract în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii sub sancțiunea plății unor penalități contractuale în cuantum 0,10%, penalități prevăzute de art. 17.2 din același contract (filele 40-41).
În vederea determinării cuantumului penalităților de întârziere în cauză a fost administrată proba științifică a expertizei tehnice în specialitatea contabilitate, expertiză întocmit de expert B. DUMITRU (filele 121-135, 153- 158).
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, în ceea ce privește factura fiscală nr. 2325/_, suma de 30.841,82 lei a fost scadentă la data de 19 martie 2009, și s-au calculat penalități de întârziere în cuantum de 7.836,54 lei, iar suma de 30.841,83 lei a fost scadentă la data de 8 aprilie 2009, pentru aceasta calculându-se penalități de întârziere în cuantum de 19.159,11 lei. În ceea ce privește factura fiscală nr. 2341/_, suma de 3.760,995 lei a fost
scadentă la data de 20 aprilie 2009, iar suma de 3.760,995 lei a fost scadentă la data de_, valoarea penalităților de întârziere calculate fiind de 7.521,99 lei (fila 130), ambele facturi fiind emise în temeiul contractului nr. 63/2008.
Pentru factura fiscală nr. 2.323/_, emisă pentru suma de 156.132,76 a fost scadentă la 19 martie 2009, s-au calculat penalități de întârziere în cuantum de 52.755,99 lei, iar pentru factura fiscală nr. 2340/_ emisă pentru suma de 98.743,82 lei, scadentă la data de 20 aprilie 2009, s-au calculat penalități de întârziere în cuantum de 149.596,89 lei (fila 129), facturi emise în temeiul contractul nr. 49/2009.
Pentru factura fiscală nr. 2324/_ emisă pentru suma de 353.068,24 lei, scadentă la 29 martie 2009, s-au calculat penalități de întârziere în cuantum de 348.174,36 lei, iar pentru factura fiscală nr. 2343/_ emisă pentru suma de 210.682,36 scadentă la 30 aprilie 2009 s-au calculat penalități de întârziere în cuantum de 210.682,36 lei.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, republicat, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar potrivit art. 3 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Astfel, raportat la aceste dispoziții legale, penalitățile de întârziere aferente facturilor fiscale 2323/_ care au început să curgă la data de 19 martie 2009, nr. 2324/_ care au început să curgă la data de 29 martie 2009 și ale facturii 2325/_ în ceea ce privește suma de 30.841,82 lei care au început să curgă la 19 martie 2009 apar a fi prescrise, termenul de prescripție împlinindu-se cel mai târziu la 29 martie 2012, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței la 6 aprilie 2012.
Reclamanta SC A. SA a invocat existența unei suspendări a termenului de prescripție, suspendare invocată de art. 7201alin. 11Cod procedură civilă, dispoziție introdusă prin Legea nr. 71/2011, iar în subsidiar incidența cauzei de suspendare prevăzută de art. 2532 pct. 7 Noul Cod Civil. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 4 din Noul Cod civil, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. În ceea ce privește perimarea, inclusiv cauzele de suspendare sau întrerupere, aceasta este guvernată de norme de drept material, căci însăși sancțiunea perimării se referă la dreptul material, astfel că nu pot fi incidente dispozițiile art. 725 Cod procedură civilă, în materia normelor de procedură sancțiunea similară fiind decăderea, astfel că toate cauzele de suspendare sunt guvernate de norme de drept material și în consecință, raportat la dispozițiile art. 6 din Noul Cod civil, precum și la voința legiuitorului de salvgardare a securității juridice și previzibilității regimului juridic, toate cauzele de suspendare/ întrerupere se aplică doar prescripțiilor începute să curgă după intrarea în vigoare a Noului Cod civil, ori inclusiv dispozițiile art. 7201alin. 11Cod procedură civilă și art. 2532 pct. 7 Noul cod civil nu sunt aplicabile în prezenta cauză.
Astfel, având în vedere cele de mai sus, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de către pârâta SC M. C.
SA prin întâmpinare, pentru suma de 400.930,35 lei și în consecință a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SA pentru suma de 400.930,35 lei ca fiind prescrisă
În ceea ce privește fondul cauzei, având în vedere dispozițiile art. 17.2 raportat la art. 13. 1 din contractele nr. 49/_ și 1/2009, coroborat cu art. 969 Cod civil, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SA și a obligat pârâta SC M. C. T. SA să plătească
reclamantei SC A. SA suma de 335.238,53 lei reprezentând penalități contractuale de întârziere aferente facturilor fiscale_ /2009 în ceea ce privește debitul principal în cuantum de 30.841,83 lei, 2341/2009 și 2343/3009, calculate de la data scadenței și până la data de 8 decembrie 2010, conform raportului de expertiză întocmit de expert. B. DUMITRU.
În ceea ce privește susținerile pârâtei cu privire la reducerea cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, instanța a reținut că în cauză nu sunt motive temeinice pentru a proceda la o atare micșorare în temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă și mai mult, nici pârâta nu a indicat motive temeinice pentru a se proceda în acest mod.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta SC M. C. T. SA să plătească reclamantei SC A. SA suma de 14.690,33 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferent pretențiilor admise (7.468,39 lei), onorariu expert (4.510 lei) și onorariu avocațial (2.711,94 lei).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC A. SA
solicitând:
Admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul:
Respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune invocate de către intimata SC M. C. T. SA,
Admiterii în integralitate a Cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta SC A. SA la data de_ ce face obiectul dosarului mai sus rubricat, în sensul obligării intimatei SC M. C. T. SA la plata sumei de 736.168,53 lei, reprezentând penalități contractuale de Întârziere, calculate până la data de_ în temeiul clauzelor penale din contractele de execuție lucrări nr. 49/_, nr. 63/_ și nr. 1/_ ,
Obligarea intimatei SC M. C. T. SA la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea apelului, a arătat apelanta
In scopul solutionarii litigiului prin conciliere directa, în vederea indeplinirii procedurii prealabile impuse de lege în litigiile intre profesionisti, A. a transmis paratei M., prin intermediul executorului judecatoresc S. Calin, Notificarea si Convocarea la conciliere directa, prin care a convocat parata pentru data de_, ora 14:00 la sediul S. N., Somlea si A., din C. -N., str. Janos
, nr. 1, ap. 3-4, în vederea concilierii acestui diferend si a solutionarii lui pe cale amiabila, comunicandu-i paratei pretentiile reclamantei si temeiul lor legal.
Întrucât intimata M. nu a dat curs invitației reclamantei de Încercare de conciliere a diferendului ivit Între părți, la data de_ reclamanta A. a Înregistrat cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Specializat C. .
Prima instanță în mod netemeinic și nelegal a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către intimata M. Campla T., pentru suma de 400.930,35 lei. se impune schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune cu consecința admiterii în integralitate a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta SC A. SA.
Instanța de fond a pronunțat Hotărârea atacată cu ignorarea prevederilor art. 203 din Legea nr. 71/2011.
Art. 6 din NCC stabilește o serie de reguli generale în materia aplicării în timp a legii civile, "reguli care au vocația să se aplice și în cazul unor acte normative viitoare(s.n.), în măsura în care acestea nu vor conține dispoziții exprese privind succesiunea legilor în timp.";
Însă, în ceea ce privește aplicarea în timp a NCC în raport de reglementările anterioare, se impune a fi avute în vedere și dispozițiile corespunzătoare din
Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil ("LPA").
Art. 6 alin. 4 NCC (avut în vedere de judecătorul fondului la soluționarea excepției prescripției} și art. 201 din LPA stabilesc cu titlu de regulă generală faptul că prescripțiile extinctive (precum și decăderile și uzucapiunile) începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în Întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Prin urmare, textele precitate stabilesc că legea aplicabilă prescripției extinctive, sub toate aspectele (Început, termen, suspendare, Întrerupere, repunere în termen, efecte) este legea în vigoare la data la care prescripția a Început să curgă.
Art. 203 și art. 204 din LPA instituie două derogări de la aplicarea legii sub imperiul căreia a Început să curgă prescriptia. respectiv:
Prevederile art. 2532 pct. 6 și 7 NCC privitoare la suspendarea cursului prescripției se aplică și în cazul prescripțiilor Începute Înainte de intrarea în vigoare a NCC, dacă Împrejurările care atrag suspendarea s-au produs după această din urmă dată;
Dispozițiile art. 2.539 alin. 2 teza a II-a NCC se aplică și în cazul cererii de chemare în judecată sau de arbitrare introduse dupa intrarea în vigoare a NCC.
Orice alte prevederi Înscrise în NCC. indiferent că sunt de drept material sau vizează aspecte procesuale. se aplică numai prescriptiilor extinctive care Încep după intrarea în vigoare a acestui act normativ.
În mod eronat prima instanță a apreciat ca în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 720" alin. 1" din C.proc.civ., și, pe cale de consecință, nici cele ale art. 2532 pct. 7 din NCC.
Admiterea unei astfel de teze ar echivala cu lipsirea de conținut a prevederilor legale (art. 203 din LPA), a Însuși scopului avut în vedere de legiuitor de a reglementa - în contextul stabilirii cu titlu general și imperativa legii aplicabile prescripției extinctive - două situații derogatorii de la regula generală, respectiv cele prevăzute de art. 2532 pct 6 și 7, respectiv de art. 2539 alin. 2 teza a II-a din NCC.
Mai mult, judecătorul investit cu soluționarea fondului cauzei a soluționat excepția prescripției fără a analiza temeiul de drept invocat de reclamanta A. în susținerea poziției de respingere a excepției prescripției, respectiv fără a analiza speța dedusă judecății prin prisma art. 203 din LPA.
Din interpretarea teleologică a art. 201 din LPA prin raportare la art. 203 din LPA conchide că scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestor norme a fost:
Stabilirea unei reguli genera le în privința legii aplicabile prescripției extinctive Începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a NCC (art. 201 LPA) - respectiv legea în vigoare la data instituirii acesteia (principiul activității normei juridice), respectiv:
Delimitarea unei ipoteze specia le - edictată în mod expres și limitativ (art.
203 LPA) - în prezența căreia suspendarea cursului prescripției (cazurile prevăzute de art. 2532 pct. 6 și 7 din NCC) se aplică chiar și în cazul prescripțiilor Începute Înainte de intrarea în vigoare a NCC dar continuate după intrarea în vigoare a NCC, dacă Împrejurările care atrag suspendarea s-au produs după intrarea în vigoare a NCC.
Astfel, văzând ipoteza unei prescriptii extinctive ce a Început să curgă sub imperiul reglementării anterioare și continuă a curge și după intrarea în vigoare a NCC. dacă se produce vreuna din cauzele de suspendare prevăzute de art. 2.532 pct. 6 și 7 din NCC, această prescriptie nu rămâne supusă dispozitiilor legale care le-a instituit, ci este supusă reglementărilor derogatorii din NCC.
O interpretare contrară a textelor de lege precitate contravine însăși finalității pentru care a fost instituit acest text legal.
Astfel, în mod eronat judecătorul fondului a apreciat că "toate cauzele de suspendare/intrerupere se aplică doar prescripțiilor Începute să curgă după intrarea în vigoare a Noului Cod Civill.", interpretarea dată textului legal fiind în totală contradicție cu conținutul clar și neechivoc al normei juridice.
În speța de față art. 203 din LPA, respectiv art. 2.532 pct. 7 din NCC Își găsesc aplicabilitatea, având în vedere următoarele aspecte:
Art. 2532 pct. 7 din NCC prevde că prescripția se suspendă în ipoteza în care cel Îndreptățit utilizează procedura prealabilă de Încercare de Împăcare, cât timp nu a cunoscut și nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, Însă nu mai mult de 3 luni de la declanșarea procedurii.
Art. 720 ind. 1 din C.proc.civ. (cap. XIV. Dispoziții privind soluționarea litigiilor dintre profesioniști) prevede obligația reclamantului de a Încerca soluționarea diferendului fie prin mediere, fie prin conciliere directă, anterior introducerii cererii de chemare în judecată. Astfel, anterior introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, A. a demarat (_ ) procedura concilierii directe cu partea adversă (În Înțelesul prevăzut de legiuitor în NCC, "procedura prealabilă de Încercare de Împăcare"), convocând M. pentru data de_ în vederea concilierii diferendului ivit Între părți.
în perioada de 19 zile care s-a scurs de la data demarării procedurii de conciliere directă (_ ) și data stabilită pentru concilierea diferendului ivit Între părți (_ ), A. nu a cunoscut și nici nu putea să cunoască rezultatul procedurii de conciliere.
Termenul de prescripție a dreptului la acțiune a fost suspendat pe o durată de 19 zile, astfel că acesta s-ar fi Împlinit la data de_ .
Cererea de chemare în judecată a fost introdusă de A. (_ ) anterior datei expirării termenului de prescripție.
Concluzii: în considerarea argumentelor ce preced, apreciază că se impune admiterea prezentului apel, schimbarea în parte a Sentinței atacate în sensul (i) respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâta M. și
admiterii în integralitate a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în sensul obligării intimatei SC M. C. T. SA la plata sumei de 736.168,53 lei, reprezentând penalități contractuale de Întârziere, calculate până la data de_ în temeiul clauzelor penale din contractele de execuție lucrări nr. 49/_, nr. 63/_ și nr. 1/_ .
În drept s-au invocat dispozițiile: Art. 282 si urm., art. 287 alin. 3 si 4, art. 296 C.proc.civ. (1865), Art. 201, art. 203 din Legea nr. 71/2011, Art. 2532 pct. 7 din Noul Cod Civil (2009).
Pârâta intimată S.C. "M. C. T. " S.A. prin întâmpinarea
depusă a solicitat respingerea apelului declarat de SC A. SA ca neintemeiat.
În motivare s-a arătat că instanta de fond a admis exceptia invocata de pârâtă argumentand în considerentele sentintei apelate temeiul legal al admiterii exceptie; prescriptiei dreptului la actiune pentru penalitati aferente facturilor nr 2323/_ nr 2325/_ si nr 2324/2009.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958, odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal, se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii. Aceasta dispoziție legala confirma principiul potrivit căruia "accesorium sequitur principale". în speta, creanta principală este reprezentata de pretul produselor livrate, iar penalitatile de inatrziere reprezinta dreptul accesoriu, care trebuie sa aiba acceeasi soarte cu dreptul principal.
Prescriptia extinctiva sanctioneaza pasivitatea creditorului în valorificarea drepturilor sale în termenul de prescriptie extinctiva prevazut de lege prin
stingerea dreptul la actiune al creditorului în sens material, respectiv acesta pierde pasivitatea de a uza impotriva debitorului de forta de coercitie statala.
Pentru ca recunoasterea debitului sa determine Întreruperea termenului de prescriptie extinctiva este necesar ca aceasta sa intervina anterior implinirii respectivului termen de prescrlptie. Doar în aceste ipoteza, pasivitatea creditorului apare ca justificata.
Astfel apreciază ca dreptul de a solicita penalitati pe cale judecatoreasca s-a prescris (art. 1 alin 2 coroborat cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958), penalitati aferente facturilor:
factura 2323/_ - data scadentei_ - penalitați calculate de catre expert: 52.756 lei;
factura 2325/_ - data scadentei_ - penalitați calculate de expert :26.288,71 Iei
factura 2324/2009 - data scadentei_ - penalitati calculate de expert 348.174,35 lei
Apelanta invoca suspendarea termenului de prescriptie pe o perioada de 19 zile pe perioada concilierii directe în temeiul art 720 indice 1 pct. 1 indjce 1 Cod procedura civila inaplicabil în speta intrucat reclamanta a uzat de institutia concilierii directe si nicidecum de mediere.
Potrivit alt. 3, din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil "Actele si faptele juridice .incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera afte efecte juridice decat cele prevazute de legea în vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor. "
În speta creditorul avea posibilitatea sa introduca actiune pentru obligarea pârâtei la plata de penalltați în termenul general de 3 ani.
Rezulta fara tagada ca creditorul nu a fost obstructionat în cei 3 ani sa-si valorifice dreptul izvorat din clauza penala din contract, (nefiind împiedicat de solutionarea dosarului privind plata pretului de prestari servicii), pasivitatea acestuia se sanctioneaza cu prescriptia dreptului material în ceea ce priveste plata penautatilor.
In ceea ce priveste capatul de cerere reprezentand cheltuieli de judecata Contractul încheiat de avocat si clientul sau ca orice act juridic produce
efecte numai intre parți iar nu si fata de terțe persoane inclusiv fata de adversarul din proces.
Potrivit art. 274 afin (3) Cod de procedură civilă "Judecatorii au dreptul sa micsoreze onorariile avocatilor motivat ca sunt nepotrivite de mari fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat."
Asadar, în functie de situatia concreta instanta are posibilitatea sa-l oblige pe cel care a pierdut procesul sa suporte numai o parte din suma ce reprezinta onorariul de avocat platit de partea care a castigat procesul.
Doctrina si jurisprudenta în materie confirma sustinerile pârâtei:
Stefan Beligradeanu "Dreptul instantelor judecatoresri de a face aplicarea art 274 alin (3) din cod de procedura civila si dupa intrarea în vigoare a Legii nr.51/1996 - Dreptul nr 6/1997)
Decizia nr. 143/2001- C. ea de Apel București solutie mentinuta de
ea Suprema de Justitie.
Decizia nr. 624/_ C. ea de Apel Bucuresti sectia a VI - a civila.
Decizia I. nr. 5015/2005 pronuntata în Dosarul nr. 11129/2004
Examinând apelul declarat în cauză, C. ea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de apelanta- reclamantă SC A. SA, a reținut instanța de fond că acestea sunt prescrise,
termenul de prescripție împlinindu-se cel mai târziu la data de 29 martie 2012, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de_ .
Apărarea apelantei în sensul că ar fi aplicabile dispozițiile Noului cod civil a fost înlăturată de către prima instanță, pe considerentul că, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 4 din Noul cod civil, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Contrar celor reținute de instanța de fond, C. ea constată că, potrivit dispozițiilor art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 71/2011, termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii sau concilierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 2532 pct. 7 din Noul cod civil, prescripția nu începe să curgă iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă în cazul în care cel îndreptățit la acțiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamația administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut și nici nu trebuia să cunoască rezultatul acestei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanșarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen.
Cu privire la aceste din urmă dispoziții legale, art. 203 din Legea nr. 76/2011 prevede expres că se aplică și în cazul prescripțiilor începute înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, dacă împrejurările care atrag suspendarea s- au produs după această din urmă dată.
În acest context, C. ea constată că, în speță, prescripția a început să curgă anterior intrării în vigoare a noului cod civil, dar convocarea la conciliere a avut loc după această dată, derulându-se pe parcursul a 19 zile (_ -_ ).
Prin urmare, C. ea constată că suntem în prezența ipotezei reglementate de dispozițiile art. 203 din Legea nr. 76/2011, fiind aplicabil cazul de suspendare a termenului de prescripție în baza art. 2532 pct. 7 din Noul cod civil.
Or, având în vedere că prescripția a fost suspendată pe o durată de 19 zile,
C. ea constată că introducerea cererii de chemare în judecată în data de_ este înlăuntrul termenului de prescripție, care s-ar fi împlinit pe data de_ .
În consecință, C. ea constată că în mod greșit a considerat instanța de fond că cererea formulată de apelantă pentru plata penalităților ar fi fost prescrisă, din această perspectivă apelul formulat fiind fondat.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând apelul întemeiat, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, C. ea îl va admite și va dispune în consecință.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, intimata- pârâtă va fi obligată la plata către apelanta-reclamantă a cheltuielilor de judecată de la fond și apel, respectiv contravaloarea onorariului de avocat.
În soluționarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, C. ea a avut în vedere complexitatea cauzei, apreciind că onorariul de avocat achitat și solicitat în prezenta cauză este proporțional cu munca depusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite apelul declarat de SC A. SA, împotriva sentinței civile nr. 4098/_
, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o anulează în parte, în privința respingerii ca prescrisă a cererii de obligare a
pârâtei la suma de 400.930,35 lei și evocând fondul, admite cererea în întregime și obligă pârâta SC M. C. -T. SA și la plata sumei de 400.930,35 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pârâta intimată la 5431 lei, cheltuieli de judecată față de apelantă. Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
M. D.
Judecător,
R. -R. D.
Grefier,
M. T.
Red.M.D./dact.L.C.C.
4 ex./_ Jud.fond: C. G.
| ← Decizia civilă nr. 1074/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 704/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
