Decizia civilă nr. 512/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 512/R/2013
Ședința publică din data de:_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - M. C. B. JUDECĂTOR - D. M. D. JUDECĂTOR - N. K. GREFIER - T. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul F. - N.
Z. S. împotriva sentinței civile nr.25004/_ pronunțate de către Judecătoria C. -N., în dosarul nr._, privind și pe intimatul G. V.
, cauza având ca obiect în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatului, d-na avocat C. ARDELEAN, cu împuternicire avocațială depusă la fila 25 în dosarul T. ului C., lipsind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-a depus la data de_, de către recurent în xerocopie decizia de impunere privind TVA nr. 32.462/_, raportul de inspecție fiscală nr.32462/_ și anexa (situația TVA) cuprinzând toate apartamentele pentru care s-a constatat, în sarcina recurentului, obligația plății TVA.
Se comunică un exemplar din înscrisurile depuse de recurent, reprezentantei intimatului.
T. ul, în conformitate cu dispozițiile art. 159 ind. 1 alin. 2 Cod procedură civilă, constată că este competent material, teritorial și general să soluționeze prezentul recurs.
T. ul totodată constată că deși citat recurentul nu a făcut dovada achitării diferenței de timbru judiciar în sumă de 4,10 lei, motiv pentru care, invocă din oficiu și pune în discuție excepția nelegalei timbrări a recursului.
Reprezentanta intimatului depune la dosar note de cheltuieli, solicită admiterea excepției insuficientei timbrări a recursului și anularea recursului pentru acest motiv, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate din
oficiu.
T R I B U N A L U L,
Prin sentinta civila nr. 2504/2012 pronuntata de Judecatoria C. -
N., a fost admisa contestatia la executare formulata de G. V. si s-a dispus anularea formelor de executare incepute in dosarul executional 974/2012 al BEJ Stolnean Romeo M. .
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a avut in vedere, in esenta, ca intre parti s-a incheiat un contract de vanzare-cumparare a unui apartament, cumparatorul G. V. obligandu-se in cazul in care se va datora TVA in urma incheierii conventiei, sa achite pe langa pret si aceasta
suma. Instanta a retinut ca suma solicitata in baza contractului nu este indicata in mod concret, astfel incat nu este certa, lichida si exigibila.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs creditorul, solicitand admiterea recursului si modificarea hotararii atacate, in sensul respingerii actiunii.
In motivare recurentul a aratat ca la data de_, prin Decizia de instituire a masurilor asiguratorii, proces verbal nr.46717/_, instiintare nr. 45478/_, DGFP i-a pus in vedere obligatia de a achita suma de 376.429 lei reprezentand contravaloare TVA si penalitati calculata la pretul apartamentelor vandute in perioada anilor 2006 - 2010. In acelasi timp, DGFP a dispus instituirea sechestrului asigurator pentru o parte din bunurile sale mobile si instituirea popririi asiguratorii pentru sumele aflate in conturile bancare.
In aceasta situatie, in temeiul prevederilor contractului de vanzare- cumparare incheiat cu contestatorul, recurentul arata ca s-a adresat acestuia, punandu-i in vedere sa-si indeplineasca obligatia contractuala, respectiv sa vireze in contul bancar indicat suma de 13.851,90 lei reprezentand contravaloarea TVA calculata la pretul din contract in termenul de 30 de zile stabilit prin contract. Deoarece debitorul nu s-a conformat, a solicitat executorului judecatoresc inceperea executarii silite, cerere care face obiectul dosarului executional nr.974/2012 pe rolul BEJ Slolnean Romeo M.
.
Recurentul a mai aratat ca, in ceea ce priveste caracterul cert si lichid al creantei invocate, instanta de fond a apreciat in mod gresit ca neindicarea in cuprinsul titlului executoriu a sumei reprezentand TVA sau a cotei de TVA aplicabile lipseste creanta de caracterului ei cert. Impotriva acestei aprecieri, recurentul arata ca TVA aferenta pretului de vanzare a apartamentului este cea stabilita cu titlu de cadru general de prevederile legislatiei fiscale in vigoare la data incheierii actului, respectiv 19%. Aplicarea unei alte cote constituie cazuri de exceptie de la norma generala si isi gaseste aplicarea doar in acele situatii in care cumparatorul face dovada indeplinirii conditiilor prevazute de lege.
Prin urmare, obligatia cumparatorului de a achita TVA nu poate fi raportata decat la cota prevazuta de lege, nefiind in puterea partilor contractante de a stabili, in lipsa conditiilor prevazute de lege ca situatie derogatorie, o alta cota aplicabila decat cea impusa de lege, adica de 19%.
Recurentul a mai aratat ca, contestatorul ar putea invoca obligatia de a achita doar TVA de 5%, dar aceasta doar in conditiile in care face dovada ca se incadreaza in prevederile legii pentru a beneficia de TVA redusa. Or, in cuprinsul contractului debitorul nu a invocat aceasta facilitate si nici nu a depus dovezi din care sa rezulte ca, in cazul sau concret, ar fi aplicabila o alta valoare a TVA decat cea prevazuta cu titlu de cadru general, fapt care rezulta fara putinta de tagada din insusi cuprinsul contractului de vanzare cumparare.
Tot in cuprinsul intampinarii a aratat de ce actele depuse la dosarul contestatiei de catre contestator nu au relevanta cu privire la modul de calculare a TVA la momentul inceperii executarii silite. Declaratia de care se prevaleaza contestatorul in ceea ce priveste indeplinirea conditiilor de incadrare in cota de 5% a fost data in fata notarului public in data de_, deci la mai mult de 2 ani de la data incheierii contractului de vanzare cumparare, recurentul afland de existenta acestei declaratii doar cu ocazia judecarii contestatiei.
Prin urmare, raportat la continutul contractului de vanzare- cumparare si la lipsa oricaror dovezi privind existenta, la data autentificarii acestuia, a unor temeiuri pentru derogarea de la cadrul general, cota taxei pe valoare adaugata nu poate fi decat aceea generala stabilita de lege la momentul incheierii actului, adica de 19%.
Pe de alta parte, obligatia vanzatorilor de a varsa TVA aferenta apartamentelor instrainate rezulta fara putinta de tagada din intreaga documentatie depusa la dosarul executional, documentatie intocmita de organele fiscale care nu doar ca au stabilit valoarea TVA, ci au dispus si instituirea de masuri asiguratorii pentru aceasta datorie. Apartamentele instrainate fiind detinute (scriptic) in coproprietate, este cat se poate de evident ca obligatia de a colecta si de a varsa TVA pentru apartamentele in cauza incumba tuturor coproprietarilor, iar mandatul dat recurentului pentru vanzarea si incasarea pretului cuprinde si mandatul de a incasa accesoriile pretului respectiv TVA.
Recurentul a mai sustinut ca nu este de neglijat nici faptul ca, daca in mod scriptic apartamentele figurau la data instrainarii ca fiind in coproprietate, situatia faptica era cea rezultata din intelegerea coproprietarilor privind partajul in fapt asupra apartamentelor din condominiu, intelegere intarita de actul denumit Contract de partaj autentificat sub nr. 1080/_ de notarul public P. an L., act din care rezulta recunoasterea din partea celorlalti coproprietari a faptului ca potrivit intelegerii initiale dintre coproprietari, apartamentul instrainat contestatorului G. V., adica apartamentul nr. 71, i-a revenit in exclusivitate recurentului si sotiei sale, instrainarea acestui apartament fiind in fapt o instrainare in nume propriu, recurentul fiind indreptatit, in nume propriu, sa incaseze si sa retina pretul vanzarii.
Prin urmare, recurentul considera netemeinica si nelegala solutia pronuntata de instanta de fond, a carei modificare o solicita in intregime, in sensul respingerii in intregime a contestatiei la executare sau, in cel mai bun caz pentru contestator, stabilirea cotei TVA datorate la 5% in cazul in care se va aprecia ca sunt intrunite conditiile pentru derogarea de la cota generala de 19%.
Intimatul G. V. prin intampinare a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei instantei de fond, aratand ca in primul rand recurentul nu indica motivele de drept in baza carora intelege sa atace Sentinta civila nr. 25004/2012 a J. i C. -N., ci reia toate aspectele invocate si in aparare la instanta de fond fara a aduce argumente consistente in sprijinul nelegalitatii ori netemeiniciei hotararii primei instante. "
Intimatul a mentionat ca prima instanta a admis contestatia la executare intrucat a apreciat in mod corect ca in speta nu sunt incidente dispozitiile art. 67 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala. Pentru a decide in acest sens, instanta a retinut ca actul din speta, chiar daca incheiat in fata notarului public, nu constata o creanta certa, lichida si exigibila, in ceea ce priveste obligarea intimatului la plata TVA datorat in raport cu pretul de vanzare al apartamentului.
Intimatul arata ca recurentul critica analiza pe care o realizeaza instanta de fond in privinta certitudinii creantei, insa criticile aduse sunt neintemeiate. Recurentul sustine ca instanta greseste cand stabileste ca neindicarea in Contract a sumei reprezentand TVA (cota) lipseste creanta de certitudine. Argumentele invocate in sustinerea acestei critici sunt: cota de 19% a TVA se aplica cu titlu general, prin urmare si in speta, aplicarea altei
cote reprezinta o exceptie doar in situatia in care cumparatorul face dovada indeplinirii conditiilor prevazute de lege.
Intimatul sustine ca aceste argumente nu pot fi primite, intrucat nu exista nicio prevedere legala in sensul ca, cota standard de 19% se aplica in orice situatie. C. redusa de TVA de 5% a fost stabilita prin O.U.G. nr.200/2008 de la data de_ . In speta, Contractul a fost incheiat ulterior, adica la data de_, moment la care intimatul indeplinea conditiile legale pentru aplicarea unei cote de 5% la TVA.
Intimatul, in calitate de cumparator, nu putea fi tinut la a face dovada indeplinirii conditiilor prevazute de lege pentru aplicarea unei cote de 5% TVA, atat timp cat obligarea mea la plata TVA era sub conditia suspensiva daca vanzatorii datoreaza sau nu TVA. Recurentul mai arata ca "obligatia cumparatorului de a achita TVA nu poate fi raportata decat la cota prevazuta de lege" referindu-se la cota de 19%. Insa, asa cum a aratat si in fata instantei de fond, legea prevede 3 cote diferite pentru TVA, la data incheierii Contractului nementionandu-se care dintre ele este aplicabila, fapt ce accentueaza caracterul incert al creantei stabilite prin clauza contractuala de la art. 5.2 din Contract.
Sustinerile recurentului potrivit carora instanta a gresit intrucat nu a analizat daca intimatul indeplineste sau nu conditiile legale pentru a beneficia de cota de 5% TVA nu pot fi primite. Contestatia la executare nu vizeaza aceste aspecte, ci vizeaza inexistenta unui titlu executoriu.
Intimatul considera corect rationamentul instantei de fond, care a concluzionat ca aceste aspecte pot fi analizate doar cu ocazia solutionarii cauzei pe calea dreptului comun. De altfel, la dosarul cauzei exista declaratia data de el si autentificata de notarul public din care reiese ca indeplinea la data incheierii Contractului toate conditiile prevazute de OUG 200/2008 pentru a beneficia de cota redusa de TVA de 5%. Asadar, nu mai era necesara verificarea indeplinirii conditiilor de catre instanta de judecata.
Intimatul mai arata ca instanta de fond considera in mod corect ca nu este indeplinita nici conditia lichiditatii creantei, avand in vedere ca prin Contract nu s-a prevazut cota de TVA pe care el ar fi obligat sa o achite, iar dispozitiile legale in vigoare la data perfectarii Contractului prevedeau cote de TVA diferite, in functie de tranzactiile efectuate. Totodata retine in mod corect instanta de fond faptul ca la data intocmirii Contractului practica organelor fiscale in materie era oscilanta, in sensul ca nu toate unitatile fiscale aplicau cota de TVA la vanzarile de imobile perfectate de catre persoanele fizice.
In ceea ce priveste exigibilitatea creantei, intimatul arata ca instanta retine in mod corect ca "din actele depuse la dosar nu rezulta imprejurarea ca executarea silita fiscala inceputa impotriva debitorului fiscal
F. N. Z. S. s-a finalizat sau ca impotriva celorlalti vanzatori s-a inceput executarea silita fiscala pentru ca, in baza art. 5 pct. 5.2 din contract, cumparatorii sa fie obligati la cota lor de TVA".
In ceea ce priveste sustinerea recurentului potrivit careia obligatia vanzatorilor de a varsa TVA aferenta apartamentului instrainat rezulta fara putinta de tagada din intreaga documentatie depusa la dosarul executional este nefondata. Din actele comunicate rezulta ca doar vanzatorul F. -N.
Z. -S. a fost obligat a plati TVA pentru tranzactiile privind bunuri imobile. Asadar doar unul dintre vanzatori a facut obiectul unei inspectii fiscale, fapt ce nu dovedeste indeplinirea conditiei suspensive stipulate in Contract. Contractul de partaj nr. 1080/_ pe care il invoca recurentul a intervenit ulterior incheierii Contractului de vanzare-cumparare cu intimatul.
In ceea ce priveste exigibilitatea platii TVA-ului aferent tranzactiei, aceasta reprezinta data la care persoana are obligatia de a plati taxa la bugetul statului, conform prevederilor art. 157 alin. 1 Cod fiscal. Obligatia de a plati TVA este dupa data inregistrarii ca platitor de TVA conform art. 153 alin. 7.
Recurentul nu a dovedit cand avea obligatia de a se inregistra ca platitor de TVA si daca acest moment a fost ulterior sau anterior momentului incheierii Contractului cu intimatul. Numai dupa clarificarea acestui moment, se poate stabili cu exactitate cand a devenit exigibila plata TVA aferenta tranzactiei din speta.
Tribunalul Cluj prin decizia civila nr. 396/R/2013 pronuntata la data de 10 aprilie 2013 a dispus declinarea competentei de solutionare a recursului in favoarea T. ului Specializat C. .
Analizand cu prioritate exceptia nelegalei timbrari a recursului, tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit prevederilor art.11 din Legea nr.146/1997, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului impotriva hotararilor judecatoresti se taxeaza cu 50% din taxa datorata pentru cererea sau actiunea evaluabila in bani solutionata de prima instanta, iar potrivit dispozitiilor art.3 din OG nr.32/1995, cererile de chemare in judecata adresate instantelor judecatoresti, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, care au ca obiect o valoare mai mare de 10.000 lei se timbreaza cu timbru judiciar in valoare de 5 lei.
Taxa aferenta actiunii, inclusiv a caii de atac, se achita anticipat, potrivit prevederilor art.20 al.1 si 2 din acelasi act normativ, sau daca taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal in momentul inregistrarii actiunii sau cererii, instanta va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata. Neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit se sanctioneaza cu anularea cererii, conform art.20 al.3 din acelasi act normativ, dispozitii similare regasindu-se in art.9 din OG nr.32/1996.
In prezenta cauza, raportat la valoarea debitului contestat de catre recurentul contestator, timbrul judiciar datorat era de 5 lei. Intrucat recursul formulat de recurent nu a fost legal timbrat, s-a pus in vedere acestuia, prin rezolutia aplicata la primirea cererii, sa depuna timbrul judiciar mai sus mentionat, recurentul fiind citat cu aceasta mentiune pentru prezentul termen de judecata.
Intrucat recurentul nu a completat timbrajul conform dispozitiei instantei, tribunalul va admite exceptia nelegalei timbrari a recursului, invocata din oficiu, aceasta exceptie avand caracter absolut si trebuind a fi solutionata cu precadere fata de alte cereri formulate de parti. Pe cale de consecinta, in temeiul art.9 din OG nr.32/1996 raportat la art.20 al.3 din Legea nr.146/1997 si art.137 Cod procedura civila, va anula ca nelegal timbrat recursul declarat de recurentul F. N. Z. S. in contradictoriu cu intimatul G. V. impotriva sentintei civile nr.25004/_ pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosarul nr._, care va fi mentinuta in intregime.
In baza dispozitiilor art.274 Cod procedura civila, retinand culpa procesuala a recurentului, tribunalul va dispune obligarea acestuia la plata in favoarea intimatului a sumei de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs reprezentand onorariu avocatial, justificat cu facturile fiscale nr.29/_ si 39/_ si chitantele nr.6/_ si 9/_ .
PENTRU ACESTE M. IVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E:
Admite excepția nelegalei timbrări a recursului.
Anulează recursul declarat de recurentul F. N. Z. S. în contradictoriu cu intimatul G. V., împotriva sentinței civile nr.25004/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. _
, pe care menține în întregime.
Obligă recurentul sa plătească intimatului suma de 1240 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2013.
PRESEDINTE: | JUDECATOR: | JUDECATOR: | GREFIER: | |
M. C. B. | D. M. D. N. | K. | T. G. |
Red./dact./MCB/LU/2ex./_ Judecator fond: E. P., Judecatoria C. -N., judetul C. .
| ← Decizia civilă nr. 237/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 142/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
