Decizia civilă nr. 686/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R.
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.686/R/2013
Ședința publică din data de 23 decembrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - D. M. D.
JUDECĂTOR - F. -IANCU M. JUDECĂTOR - E. B. GREFIER - A. -E. A.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului formulat de recurenta SC I.
L. R. I. SA în contradictoriu cu intimata AMBR. L. A., împotriva sentinței civile nr.18445/2012 pronunțate la data de 28 septembrie 2012, de către Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr._, cauza având ca obiect, în primă instanță, contestație la executare.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile părților asupra recursului au fost consemnate în încheierea de ședință din data de _
, care este parte integrantă din prezenta hotărâre, tribunalul reținând cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 18445/2012 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoarea A. L. A., în contradictoriu cu intimata I. L.
R. I. SA, a fost anulată executarea silită efectuată împotriva contestatoarei în dos execuțional nr. 823/2011 al BEJ Cîmpian M. R. în limita sumei apreciată ca nedatorată, și anume 3474,69 lei, s-a dispus refacerea actelor de executare până la concurența debitului datorat, suma de 2166,27 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare; au fost respinse restul cererilor, a fost obligată intimata I. L. R. I. SA la plată către contestatoarea A. L. A. a sumei de 496 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de_ între contestatoarea A. L. A. (utilizator) și intimata SC I. L. R. I. SA (finanțator) s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 16454, prin care s-a transmis dreptul de folosință asupra bunului- autoturism marca Skoda, an de fabricație 2008, furnizor Compexit Trading SRL, cu sediul în Calea Turzii, nr. 223, jud. C. .
Prețul de achiziție, fără TVA a fost de 8978 euro, perioada de leasing 48 de luni, valoarea totală (suma ratelor de leasing, avans, valoare reziduală, taxă acordare credit) fiind de 10387, 89 euro.
Contractul a fost reziliat de către finanțator la data de_, când s-a constatat că sunt întârzieri în achitarea ratelor de leasing, astfel cum a arătat prin răspunsul de la întrebarea nr. 4 de la interogator dată la care s-a încheiat nota internă de reziliere nr. 0645/_ .
Bunul a fost predat la data de_ conform procesului verbal de predare primire de la fila 160.
Autoturismul a fost valorificat de către intimată la data de_, conform contractului de vânzare-cumpărare, contra sumei de 4668,56 euro.
Prin cererea de executare silită, formulată la data de_, intimata a solicitat achitarea debitului în cuantum de 5640,96 lei, debit înregistrat la data de_, format din suma de 4393,28 reprezentând facturi fiscale emise și neachitate de către debitoare, suma de 1247,68 lei reprezentând pierdere din finanțarea contractului de leasing, alte sume neexigibile la data formulării cererii de executare silită, și cheltuielile de executare.
Intimata a atașat la dosarul execuțional următoarele facturi fiscale: factura iliro nr. 11724171/_ pentru suma de 614,04 lei reprezentând taxă RCA; factura iliro nr. 11721451/_ pentru suma de 151,61 lei reprezentând taxă somație; factura iliro nr. 11726378/_ pentru suma de 152,94 lei reprezentând taxă somație. Acest debit a fost recunoscut de către contestatoare.
De asemenea, intimata a mai depus la dosarul execuțional și factura iliro 11782016/_ pentru suma de 2461,23 lei reprezentând refacturare cheltuieli recuperare debite, factura iliro nr. 11837875/_ pentru suma de 1013,46 lei reprezentând asigurare CASCO.
La filele 164-165 din dosar, intimata a depus alte două facturi, și anume factura iliro 11869815/_ emisă pentru suma de 308 lei, reprezentând refacturare cheltuieli recuperare bun și factura iliro 11864991/_ pentru suma de 300,01 lei, reprezentând refacturare cheltuieli recuperare bun.
Instanța de fond a apreciat că aceste sume de bani nu sunt datorate de către contestatoare întrucât, în primul rând, pentru ca o sumă de bani să fie cerută debitorului, creditorul trebuie să facă dovada creanței sale. În cauza de față, intimatul a emis facturile mai sus amintite, toate după data de_, data rezilierii contractului, precum și după data de_, când autoturismul a fost predat.
În plus, în afara facturilor emise de ea însăși, societatea intimată nu a făcut dovada că a efectuat cheltuielile pentru care a emis facturile respective, pentru a deține la rândul său o creanță împotriva contestatoarei.
Nu s-a depus dovada achitării poliței CASCO, pentru a se verifica data când a fost plătită această poliță, valabilitatea acesteia, în condițiile în care deși bunul a fost returnat la data de_, factura pentru polița CASCO a fost emisă la data de_ .
Or, polița CASCO se plătește înainte de a-și produce efectele, deci pentru a fi în sarcina intimatei o astfel de creanță aceasta trebuia plătită înainte de data rezilierii contractului, cel mult înainte de data predării bunului, iar în lipsa unor dovezi, instanța nu poate prezuma acest lucru.
Celelalte trei facturi se referă la cheltuieli recuperare debite/bun, or, intimata nu a depus nici un alt act în dovedirea acestor cheltuieli. Deși în răspunsul la întrebarea 10 din interogatoriu intimata arată că a făcut cheltuieli constând în
deplasarea reprezentanților săi pentru a ridica autoturismul, plata custodelui, nu s-au depus dovezi din care să rezulte cu certitudine aceste cheltuieli.
La art. 12.6 din contract se prevede că utilizatorul persoană fizică are dreptul pe care și-l poate manifesta față de finanțator, de a denunța unilateral contractul de leasing,, caz în care este obligat să predea efectiv bunul luat în leasing și să ramburseze finanțatorului toate sumele datorate și neachitate până la momentul predării bunului. Orice pierdere a finanțatorului rezultă din revalorificarea bunului către terți va fi suportată în întregime de către utilizator.
Din calculul de închidere în cazul bunurilor recuperate și valorificate rezultă după valorificare o pierdere de 1247,68 lei. Modul de calcul al acestei sume a fost detaliat de către intimată prin răspunsul la întrebarea nr. 9 din interogator.
Prin urmare, instanța a apreciat că intimatul este îndreptățit, în temeiul clauzei contractuale, la recuperarea sumei de 1247,68 lei, reprezentând diferența dintre valoarea finanțată și valoarea însumată a ratelor de leasing și suma obținută în urma valorificării bunului.
Prin contestația la executare, contestatoarea a arătat că recunoaște suma de 151,61 lei reprezentând factura iliro nr. 11721451/_, suma de 152,94 lei, reprezentând factura iliro nr. 11726378/_ ,suma de 614,04 lei, reprezentând factura iliro nr. 11724171/_ .
Prin urmare, creanța certă lichidă și exigibilă pe care o deține intimata contra contestatoarei este în total de 2166, 27 lei.
Instanța a dispus refacerea actelor de executare până la concurența debitului datorat, suma de 2166,27 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare. Față de dispozițiile instanței cu privire la debitul datorat, executorul judecătoresc va reface inclusiv procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, raportat la valoarea mai redusă a debitului de recuperat.
In ceea ce privește cererea de constatare a nulității clauzelor abuzive ale contractului de leasing financiar, art. 4, al. 1 din Legea nr. 193/2000 prevede că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Pe de altă parte, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.In cauză, clauzele contractuale pe care contestatoarea a solicitat să fie constatate ca fiind nule sunt cele care au stat la baza emiterii facturii iliro nr. 11837875/_ pentru suma de 1013,46 lei reprezentând asigurare CASCO, facturii iliro 11782016/_ pentru suma de 2461,23 lei reprezentând refacturare cheltuieli recuperare debite și factura iliro 11864991/_ pentru suma de 300,01 lei, reprezentând refacturare cheltuieli recuperare bun. Or, instanța a constatat deja că aceste debite nu au fost dovedite de către intimată, nefiind datorate de către contestatoare.
Oricum, ceea ce este foarte important într-o astfel de analiză este existența unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, ceea ce nu rezultă din analiza ansamblului contractului de leasing. Instanța a reținut că încheierea actelor juridice este guvernată de principiul autonomiei de voință a părților contractante, contestatoarea având posibilitatea să își achiziționeze un autoturism printr-un
contract de leasing încheiat cu oricare dintre societățile de profil sau să achiziționeze un credit bancar pentru a obține suma de bani necesară cumpărării autoturismului.
Prin urmare, a fost decizia liberă a contestatoarei de a încheia cu intimata acest contract de leasing financiar, pe care l-a semnat pe fiecare pagină.
Având în vedere faptul că bunul achiziționat prin leasing a fost un autoturism, este evident și notoriu faptul că se încheie polița RCA și polița CASCO, astfel că instanța apreciază că nu este abuzivă clauza contractuală prev. la art. 9 din contract care prevede " părțile contractate au stabilit de comun acord ca încheierea asigurării asupra bunului să se efectueze de utilizator, în calitate de asigurat, pe cheltuiala sa sau prin brokerul de asigurare agreat de finanțator. U. ul va asigura corespunzător bunul (numai la asiguratorul menționat în contract și în condițiile agreate de finanțator) pe toată durata contractului sau până la radierea bunului de pe numele finanțatorului din evidențele organelor competente."; Instanța apreciază că prevederile acestui articol nu sunt abuzive, finanțatorul, prin alegerea unui asigurator nu urmărește pentru sine realiza vreunui folos, nici prejudicierea utilizatorului, ci se urmărește ca asiguratorul să fie o societate de încredere, solvabilă, ceea ce folosește ambelor părți din contractul de leasing.În ceea ce privește clauza de la art. 11.3, care în opinia contestatoarei a stat la baza emiterii facturii iliro 11782016/_ pentru suma de 2461,23 lei reprezentând refacturare cheltuieli recuperare debite și factura iliro 11864991/_ pentru suma de 300,01 lei, reprezentând refacturare cheltuieli recuperare bun, instanța a reținut că aceasta nu este una abuzivă.
Astfel, art. 11.3 prevede că "în cazul în care utilizatorul optează pentru restituirea bunului către finanțator și încetarea raporturilor contractului, utilizatorul este obligat să înceteze folosința bunului, în termen de 5 zile să restituie bunul finanțatorului și să suporte toate costurile și toate riscurile provocate finanțatorului de starea bunului și/sau de valoarea de piață a acestuia, precum și de cele decurgând din predarea bunului. Dacă finanțatorul constată la restituirea bunului existența unor defecțiuni și/sau deteriorări ale acestuia ce depășesc uzura firească, atunci poate cere utilizatorului remedierea defecțiunilor si/sau deteriorărilor sau le poate remedia pe cheltuiala acestora.";
Instanța a apreciat că se impune în condițiile rezilierii contractului de leasing revenirea la situația anterioară, prin predarea bunului către finanțator, cu uzura firească, rămânând ca eventualele defecțiuni să fie suportate de către utilizator, prin asigurarea CASCO de care beneficiază. Or, facturile emise nu vizează anumite reparații făcute autoturismului, ci doar cheltuieli efectuate cu recuperare debite, refacturare, recuperare bun, de altfel nedovedite de către intimata, astfel cum s-a reținut deja.Prin urmare, față de toate aceste considerente, instanța a admis în parte contestația la executare formulată de către contestatoarea A. L. A. și a dispus anularea executării silite efectuată împotriva contestatoarei în dos execuțional nr. 823/2011 al BEJ Cîmpian M. R. în limita sumei apreciată ca nedatorată, și anume 3474,69 lei, și refacerea actelor de executare până la concurența debitului datorat, suma de 2166,27 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare, fiind respinse restul cererilor.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere că cererea a fost găsită întemeiată doar în parte, atunci și dreptul contestatoarei de a recupera cheltuielile de judecată este doar parțial întemeiat, instanța a dispus obligarea
intimatei la plata către contestatoare a sumei de 496 lei reprezentând onorariu de avocat, cheltuielile efectuate cu taxa judiciară de timbru rămânând în sarcina contestatoarei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, intimata SC I.
L. R. I. SA, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului intimata a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală având in vedere ca potrivit art. 9 din contractele de leasing, In cazul in care U. ul nu efectuează vreo plata către asigurător sau brokerul de asigurare si asiguratorul/brokerul notifica aceasta Finanțatorului, Finanțatorul are dreptul sa achite către asigurator/broker sumele restante, urmând sa si le recupereze de la U.
.Astfel, potrivit art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997, "obligația de a asigura bunul revine locatorului/finanțatorului, care are libertatea în privința alegerii asigurătorului, dacă părțile nu au convenit altfel. Costurile asigurării sunt în sarcina locatarului/utilizatorului, dacă prin contract părțile nu convin altfel". Rezulta, fara putința de tăgadă, ca contestatoarea-intimata avea obligația de a achita ea insasi costurile asigurării CASCO, iar in situația neachitarii de către aceasta, subscrisa avea si obligația achitării ratelor de asigurare.
Având in vedere ca primele de asigurare nu au fost achitate de către contestatoare la termen si ca intimata a efectuat plățile restante către asigurător, este evident ca inclusiv aceste sume sunt datorate de către contestatoare, creditor al acestei obligații fiind intimata si nu asigurătorul.
Astfel, in ceea ce privește ratele de asigurare CASCO, intimata s-a subrogat in drepturile asigurătorului, prin plata creanței deținute de acesta asupra contestatoarei- intimate din prezenta cauza, având astfel loc o transmisiune a creanței de la subrogant către subrogatul S.C. I. L. R. I. S.A.. Ori, creanța transmisa prin efectul subrogatiei personale, se transmite cu toate garanțiile si accesoriile sale.
Ori, faptul că intimata a efectuat plățile către asigurător rezultă fără putință de tăgadă din in înscrisul "situație asigurări facturate către I. R. I. S:A", situație atașată recursului.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut și faptul că intimata nu a dovedit efectuarea cheltuielilor privitoare la recuperarea bunului și a debitului. Așa cum a explicat și pe parcursul judecării fondului, pentru recuperarea debitelor inregistrate si a bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing, a fost necesară angajarea unei societăți specializate in recuperarea de creanțe, astfel incat sa se poată obține realizarea obligațiilor ce rezultau din contractul de leasing financiar. Aceste cheltuieli, fiind generate de către intimata-contestatoare, aceasta trebuia sa le suporte. În acest scop, a fost angajată S.C. MILLENNIUM SERVICES SECURITIES S.R.L., care a procedat la recuperarea bunului și a întocmit factura fiscală pentru acest aspect. Pe cale de consecință, se susține că contestatoarea datorează în întregime suma solicitată de intimată în cuantum de 5640,96 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare silită și onorariul executorului judecătoresc.Întrucât intimata nu a solicitat prin executarea silită începută nicio sumă de bani nedatorată, ci doar și-am exercitat dreptul de a obține executarea silită a sumelor datorate, în mod nelegal a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 496 lei.Pe de altă parte,
intimata a invocat atitudinea contestatoarei care prin acțiunile sale încearcă să întârzie cât mai mult posibil executarea obligațiilor care îi revin în puterea contractului de leasing încheiat și a solicitat obligarea acesteia la suportarea cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, contestatoarea A. L. -A. a solicitat respingerea recursului formulat impotriva sentinței civile nr. 18445 pronunțata la data de_, de către Judecătoria Cluj-Napoca.
În susținerea poziției procesuale contestatoarea a arătat că este de acord să plătească suma care i-a fost comunicata, respectiv contravaloarea facturilor iliro nr. 11726378/_ in suma de 152,94 lei, nr. 11721451/_ in suma de 151,61 lei, nr. 117241717/_ in suma de 614,04 lei, precum și suma de 1.247,48 lei reprezentând pierderile rezultate după vinderea autoturismului. Referitor la cheltuielile cu recuperare a autoturismului, care vizează factura iliro 11782016/_ in valoare de 2.461,23 lei, factura iliro 11864991/_, in valoare de 300,01 lei, contestatoarea consideră ca aceste facturi au fost emise cu rea credința. Astfel, în primul rând, contestatoarea nu a fost notificata cu privire la faptul ca urmează sa se ridice autoturismul. Asa cum reiese din declarațiile reprezentanților intimatei, contractual de leasing a incetat la data de_, ultima instiintare fiind primită de către contestatoare ladata de_, în urma căreia a efectuat plata pentru 2 din cele 3 poziții, la data de_ (cele mai vechi). După aceasta data, contestatoarea nu a mai primit nimic, deși in dosarul luat de la avocata care a reprezentat-o mai figura o instiintare, datata chiar cu_ (data rezilierii contractului), document care se găsește printre cele anexate întâmpinării. Astfel, rezilierea contractului a avut loc în aceeași zi în care a fost emisă înștiințarea cu nr. de ieșire 53027/_, pe motiv ca contestatoarea nu a dat curs somației de a plati in termen de 3 zile sumele datorate. Din acest motive, contestatoarea consideră ca intimata nu a dorit atenționarea sa asupra situației reale. Despre rezilierea contractului contestatoarea susține că a aflat la aproximativ 2 luni de la ultima instiintare, când s-a deplasat la punctul de lucru al intimatei de pe Calea Turzii.
S-a arătat că potrivit art. 5 din Condițiile Generale de leasing "Finanțatorul va notifica fara intarziere utilizatorul,[...] si va solicita acordul scris al acestuia privind returnarea Bunului. Notificarea se face prin scrisoare recomandata, data poștei fiind considerata data notificarii". Însă, în speță această notificare nu a fost transmisă contestatoarei, aceasta predând personal autoturismul intimatei, astfel că nu se poate reține reaua-credință a contestatoarei.
Pentru a justifica cheltuielile cu recuperarea autoturismului intimata a invocat factura nr. 3115/_ emisa de Millenium Services Securities S.R.L., factură care nu este semnată și ștampilată și în cuprinsul căreia, deși s-a incercat sa se facă ilizibila valoarea, se distinge valoarea TVA ca fiind 75.803,80 lei, lucru care arata ca valoarea facturii este de 315.849,16 lei, fără a reieși care este suma achitată pentru recuperarea autoturismului, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, contestatoarea este cea care a predat autoturismul intimatei.
Referitor la cheltuielile cu tinerea in custodie a mașinii, contestatoarea a arătat că nici acestea nu sunt detaliate, cu atât mai mult cu cat autoturismul a fost vândut la o săptămâna de la predare in acel loc.
În ceea ce privește cheltuielile cu asigurarea CASCO contestatoarea a arătat că de la semnarea contractului si pana in luna aprilie 2009, ratele aferente asigurării CASCO erau virate direct in conturile D & CA Broker. Din luna mai 2009 aceste viramente au fost făcute direct in conturile intimatei, urmând ca aceasta sa vireze sumele asigurătorului. Asa cum reiese din documentele anexate, contestatoarea poate face dovada plații ratelor CASCO pe toata durata funcționarii contractului, însă din momentul in care nu a mai primit facturi, a fost in imposibilitatea de a le mai plati, plățile facandu-se doar prin intermediul facturilor.
Referitor la defectele mai mult sau mai puțin de uzura normala cu care a fost predată mașina, contestatoarea a arătat că se poate constata o totala similitudine intre observațiile de pe procesul verbal de predare semnat de aceasta si observațiile din cel semnat de cumpărător, fapt ce demonstrează opțiunea cumpărătorului de a achiziționa bunul in starea in care a fost predat. De aici rezultă, probabil, prețul de achiziție sub nivelul de piața al mașinii, rezultând acea suma de 1.247,68 lei pe care contestatoarea este de acord să o achite. În cazul autoturismului predat de contestatoarea nu a fost activata polița CASCO, asa cum ar fi fost normal, poliță care a fost achitată tocmai pentru acest gen de situații. Or, prin vânzarea neretusata a bunului, la un preț subevaluat, este evident ca s-a ajuns la un prejudiciu financiar, care i s-a imputat ulterior contestatoarei.
Prin încheierea civilă nr. 130/R/2013 pronunțată la data de 12 februarie 2013 în dosarul nr._ al T. ului C. a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
T. ul retine in primul rand ca in speta contestatoarea a fost de acord să plătească suma reprezentand contravaloarea facturilor iliro nr. 11726378/_ in suma de 152,94 lei, nr. 11721451/_ in suma de 151,61 lei, nr. 117241717/_ in suma de 614,04 lei, precum și suma de 1.247,48 lei reprezentând pierderile rezultate după vinderea autoturismului
In ceea ce priveste cheltuielile cu recuperare a autoturismului, care vizează factura iliro 11782016/_ in valoare de 2.461,23 lei, factura iliro 11864991/_
, in valoare de 300,01 lei, T. ul observa ca factura nr. 3115/_ emisa de Millenium Services Securities S.R.L.(f.8 dosar T. Civil), factură care nu este semnată și ștampilată, astfel ca retine ca intemeiate apararile partii intimate, deoarece nici nu reiese care este suma achitată pentru recuperarea autoturismului. In acelasi context se retine si faptul ca in speta contestatoarea este cea care a predat autoturismul intimatei ,la data de_ ,conform procesului verbal de predare primire de la fila 160.
In ceea ce priveste apararea partii intimate referitoare la cheltuielile cu tinerea in custodie a mașinii, T. ul retine ca sunt intemeiate deoarece nici acestea nu sunt detaliate, iar autoturismul a fost valorificat de către intimată la data de_, la o săptămâna de la predare .
In concluzie T. ul apreciaza ca in mod intemeiat prima instanta a retinut ca nu s-au depus dovezi din care să rezulte cu certitudine aceste cheltuieli
constând în deplasarea pentru a ridica autoturismul si plata custodelui.
In ceea ce priveste cheltuielile cu asigurarea CASCO contestatoarea a dovedit ca de la semnarea contractului si pana in luna aprilie 2009, ratele aferente asigurării CASCO erau virate direct in conturile D & CA Broker(f.7 dosar T. Civil). Din luna mai 2009 aceste viramente au fost făcute direct in conturile intimatei, urmând ca aceasta sa vireze sumele asigurătorului. Asa cum reiese din documentele anexate, contestatoarea poate face dovada plații ratelor CASCO pe toata durata funcționarii contractului( f. 17-25 dosar T. Civil).
Astfel, T. ul apreciaza ca nefondata afirmatia recurentei referitoare la aceea ca primele de asigurare nu ar fi fost achitate de către contestatoare la termen si ca intimata este creditor al acestei obligații .
Fata de cele retinute deja, T. ul observa ca este nefondata si critica referitoare la aceea ca recurenta a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata ocazionate in primul ciclu procesual, raportat si la prevederile art. 274 c.pr.civ. si la faptul ca a fost retinuta culpa sa procesuala.
In concluzie, in baza tuturor considerentelor expuse anterior, T. ul va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta SC I. L. R. I. SA împotriva sentinței civile nr. 18445/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta SC I. L. R. I. SA împotriva sentinței civile nr. 18445/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
D. M. D. F. -IANCU M. | E. B. | A. -E. A. |
Red.DMD/MM/2 ex./_
Judecător fond: P. a V. P., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 467/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 165/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
