Decizia civilă nr. 543/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
1
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 543/2013
Ședința publică din 16 octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. U. JUDECĂTOR V. C. JUDECĂTOR I. P.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta contestatoare SC. P. T. S. împotriva Sentinței civile nr. 2195/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosar nr._ în contradictoriu cu intimat C. SA prin mandatar D. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenta contestatoare avocat J. Nandor, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată că dosarul se află la primul termen, recursul a fost declarat în termen, motivat, comunicat, scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, având în vedere că executarea silită contestată privește o sumă stabilită prin proces verbal de constatare a contravenției.
Se constată că la data_ intimata C. SA - D. C. a depus la dosar întâmpinare, 2 exemplare din care un exemplar se comunică cu reprezentantul recurent contestatoarei.
Reprezentantul recurent contestatoarei, nu solicită termen pentru studiu, a luat act de conținutul întâmpinării. Totodată arată că nu are alte cereri de formulat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Tribunalul, constatând că nu sunt alte cereri de formulat, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei contestatoare solicită instanței admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată, pentru motivele arătate în scris.
Arată că este important să se stabilească dacă tariful de despăgubire care face obiectul executării silite contestate este de natură contravențională sau civilă. În opinia sa, natura juridică a tarifului de despăgubire este una contravențională, situație în care se aplică legea mai favorabilă, respectiv O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare. Chiar și în cazul în care s-ar considera că natura juridică a tarifului de despăgubire este civilă, apreciază că despăgubirea are caracter nelegal. În această situație, trebuie stabilită o culpă, întrucât culpa nu poate fi presupusă și nu rezultă din lege.Fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 2195/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosar nr._, s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de petenta S.C. P. T. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul C. - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ CESTRIN București precum și cererea petentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
2
Contestatoarea a fost sancționată prin procesul-verbal de contravenție seria R11 nr. 0181445 din_ pentru că s-a circulat cu autoturismul proprietatea acesteia fără a se deține rovinietă, reținându-se în sarcina sa obligația de a plăti tariful de despăgubire. Natura juridică a acestei obligații nu este cea de sancțiune contravențională, fiind o creanță civilă, respectiv, despăgubire ca o consecință a prejudiciului cauzat prin fapta contravențională de circulație fără a deține rovinietă valabilă, motiv pentru care în speță nu sunt aplicabile dispozițiile legii contravenționale mai favorabile.
Cum Legea nr. 144 / 2012 a intrat în vigoare ulterior emiterii procesului-verbal de contravenție, acest act normativ nu se aplică procesului-verbal menționat anterior decât în măsura în care acesta se contesta în instanță cu plângere contravențională. Însă, în cauză, nu s-a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție seria R11 nr. 0181445 /_, astfel că cerința normei art. II din Legea nr. 144/2012 nu este îndeplinită, textul legal evocat nedevenind incident speței.
Nici circumscrierea în sfera efectelor antrenate de decizia nr. 228/2007 a Curții nu poate fi reținută, contenciosul constituțional vizând ipoteza dezincriminării faptei contravenționale săvârșită anterior intrării în vigoare a unui act normativ ce nu o mai reglementează, or în cauza fapta contravențională de circulație fără a deține rovinietă valabilă este în continuare reglementată de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, nefiind dezincriminată.
În altă ordine de idei, contestatoarea nu face niciun fel de obiecțiuni cu privire la modalitatea și procedura de executare, singura motivare a contestației la executare fiind aceea a aplicării legii contravenționale mai favorabile ce conduce la nelegalitatea obligării acesteia la plata tarifului de despăgubire. Prin urmare, instanța constată că nu există niciun motiv pentru anularea actelor de executare atacate, acestea fiind legale și temeinice, context în care s-a respins ca nefondată contestația formulată .
În fine, față de soluția adoptată pentru capătul de cerere principal, instanța a respins ca nefondat și capătul de cerere referitor cheltuielile de judecată solicitate de contestatoare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, contestatoarea SC. P. T.
S., care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință, admiterea contestației formulate, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, reținând în mod greșit că natura juridică a tarifului de despăgubire este una civilă și nu contravențională.
Pe de altă parte a criticat hotărârea atacată pentru că instanța de fond a pronunțat hotărârea în contradictoriu cu CESTRIN SA București, însă contestația a fost formulată în contradictoriu cu C. SA, prin mandatar D. C. (entitate care a și promovat executarea silită).
De asemenea, s-a arătat că despăgubirea pentru care s-a început executarea este de natură contravențională și trebuia aplicată legea mai favorabilă, respectiv OG nr.l5/2002, astfel cum a fost modificată prin L.l44/2002 și care nu mai prevede obligativitatea achitării tarifului de despăgubire, iar în situația în care se apreciază că natura juridică a despăgubirii este una civilă, trebuia să fie dovedit un prejudiciu.
In condițiile în care rămâne obligată la plata tarifului de despăgubire, recurenta a susținut că este supusă unei discriminări față de celelalte persoane cărora nu sunt obligate să achite tariful de despăgubire.
Intimata C. SA, D. C., a depus întâmpinare (f.8), prin care a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că în mod corect a apreciat instanța de fond că executarea silită vizează o creanță să reprezintă o despăgubire stabilită pe bază de tarif și nu executarea unei sancțiuni contravenționale dintre cele prevăzute la art.5 din OG nr.2/200l.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Tribunalul constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că despăgubirea stabilită pe bază de tarif prevăzută de OG nr.l5/2002 are natură civilă și nu contravențională și în această situație nu este aplicabil principiul legii mai favorabile.
3
De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond și aplicarea Normei II din L.nr.l44/20l2 care nu este incident speței, întrucât nu a fost formulată o plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție.
In ceea ce privește discriminarea la care se referă recurenta, față de alte persoane care nu mai sunt obligate la plata tarifului de despăgubire, această susținere nu are suport legal, întrucât fapta contravențională de a circula fără rovignietă valabilă este în continuarea reglementată de art. 8 alin.l din OG nr.l5/2002, ceea ce a reținut și instanța de fond.
Având în vedere că nu există vreun motiv pentru anularea actelor de executare, așa cum corect a reținut și instanța de fond, în baza disp.art.3l2 alin.l C.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea SC. P. T. S., cu sediul în B.
, A. F. lor nr.6, sc B,ap. 28, jud.B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.2l95 din l9.03.20l3 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. l4350/l90/2012.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de l6 octombrie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
I. U. | V. | C. | I. P. | L. | C. | A. |
Red/dact UI/CR 2 ex/ 06.ll.20l3
Jud.fond: O. C. V.
| ← Decizia civilă nr. 907/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 272/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
