Decizia civilă nr. 549/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 549/R/2013
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE - S. I. JUDECĂTOR - C. G. JUDECĂTOR - V. L. G. GREFIER - DP
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurenta SC O. V. I. G. SA împotriva sentinței civile nr.579/_ pronunțate de către Judecătoria Dej în contradictoriu cu intimatul CRISTREA P., cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentei, d-na avocat Sălăjan I.
, cu delegație de substituire depusă la acest termen, în substituirea d-lui avocat Podaru Ovidiu, cu împuternicire avocațială și intimatul asistat de d-l avocat Anca A. Florin, cu delegație de substituire depusă la acest termen, în substituirea d-lui avocat
H. Dan, cu împuternicire avocațială. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-au înregistrat următoarele înscrisuri: la data de_ precizări scrise din partea recurentei, prin care se atașează dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1365,21 lei și timbre judiciare de 5 lei; la data de_ întâmpinare din partea intimatului.
Se comunică reprezentantei recurentei un exemplar al întâmpinării depuse de intimat.
Reprezentanta recurentei solicită acordarea unui termen scurt pentru a studia întâmpinarea.
T. ul respinge cererea ca nefondată și pune în vedere reprezentantei recurentei că eventual va lăsa cauza la a doua strigare, pentru a-i da posibilitate să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
Reprezentanta recurentei arată că nu se impune lăsarea cauzei la a doua strigare.
Ambii reprezentanți ai părților arată că nu au de formulat cereri în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri în probațiune sau excepții de invocat, tribunalul declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal a se dispune casarea sentinței recurate, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanței de fond, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, cu mențiunea că urmează să solicite cheltuielile de judecată, pe cale separată. În susținerea poziției, arată că instanța de fond nu a lămurit în totalitate cauza, având în vedere faptul că a respins atât obiecțiunile la expertiza efectuată, cât și solicitarea recurentei de efectuare a unei contraexpertize și apreciază că se impune casarea sentinței recurate, în vederea efectuării unei noi expertizei.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, pentru motivele expuse în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată. Susține că nu corespunde realității faptul că instanța nu a încuviințat obiecțiunile la expertiză, întrucât la termenul de judecată din data de_ acestea au fost încuviințate, trimise d-lui expert, care a și formulat răspuns la data de_ . astfel, susține că expertul a lămurit cauza atât sub aspectul modului de producere a accidentului cât și la întinderea pagubei produse, iar instanța de fond, în mod temeinic a apreciat că nu se impune efectuarea unei contraexpertize.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 579/_ pronunțate de Judecătoria Dej în dosarul nr._, a fost respins excepția de netimbrare, iar pe fond a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. P., împotriva pârâtei S.C. B.C.R. A. V. I.
G. S.A., și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului despăgubiri în sumă de 55.970,76 lei, plus dobânda legală penalizatoare cu începere de la data introducerii acțiunii -_ - și până la achitarea integrală a debitului și, de asemenea a fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 10.325,42 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin procesul- verbal de contravenție seria CC nr.9615806/_ încheiat de Secția 5 Poliție Rurală
D. pe seama numitului Pintya Grigore E. (f.87 și urm.), s-a reținut în sarcina acestuia săvârșirea contravenției prev. de art.54 raportat la art.100 alin.2 coroborat cu art.123 lit.b) pct.4 din H.G. nr.1391/2006, coroborat cu art.101 alin.1 pct.9 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, constând în aceea că, la data de_, ora 21:30, a condus autoturismul marca Volkswagen Passat, cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 108 B, în afara localității Recea Cristur și datorită neadaptării vitezei la condiții de drum în curbă, a pierdut controlul volanului în derapaj, intrând în șanțul de lângă drum, accidentul soldându-se exclusiv cu avarierea autovehiculului. Acest act a fost opozabil pârâtei, deoarece în caz contrar s- ar contraveni dispozițiilor art.37 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora actul neatacat în termenul prev. la art.31 constituie titlu executoriu fără vreo altă formalitate. Procesul-verbal a fost semnat fără obiecțiuni de către conducătorul auto sancționat și a rămas necontestat potrivit reglementărilor în materie, situație în care face dovada deplină în privința celor constatate și a încadrării în drept a faptei imputate șoferului vinovat, în cuprinsul actului fiind menționate avariile înregistrate.
Spre acest sfârșit, văzând declarația dată în calitate de martor în proces a numitului Pintya Grigore E. (f.102) a reieșit că la data cu pricina acesta a împrumutat autoturismul de la reclamant cu intenția să-l folosească pe data de 5 ca naș la o nuntă, autoturismul familiei sale fiind defect. Astfel, în ziua de_, în jurul orei 19, martorul a dat curs solicitării fratelui său, venit în țară din Italia, să-l ducă până în comuna Bobâlna, unde l-a și lăsat, iar el și-a continuat drumul intenționând să ajungă la C. -N., pentru întâlnirea programată cu un prieten, însă în dealul Cernucului a dat peste un carosabil foarte rău, așa încât s-a hotărât să se întoarcă. La coborâre, înainte de satul Pustuța, ajuns într-o curbă strânsă la dreapta în forma unui ac de păr, a pierdut controlul volanului, iar în încercarea de a frâna a
părăsit carosabilul ieșind în decor chiar lângă un cap de podeț, acroșând niște salcâmi, iar cu partea din față chiar a lovit un salcâm mai gros, mașina lăsându-se preț de câteva secunde pe partea sa dreaptă, după care s-a poziționat pe toate cele patru roți. A ieșit din mașină speriat și de deschiderea airbagurilor și a sunat la serviciul de urgențe 112, care i-au dat mai întâi legătura la salvare, unde a comunicat că este bine, iar apoi la Poliția Municipală D., de unde a venit un echipaj la fața locului. L-a sumat mai apoi și pe reclamant spunându-i ce s-a întâmplat și care s-a hotărât să vină la locul accidentului. Între timp, martorul declară că s-au oprit și alți șoferi pentru a-i da ajutor, persoane care au stat cu el până a ajuns poliția la fața locului. Împreună cu lucrătorii de poliție s-a făcut constatarea avariilor produse la vehicul, aceștia solicitând intervenția la fața locului a unui tractor, utilaj care nu a mai ajuns în acea zi deoarece se înnoptase și nu avea faruri. A doua zi vehiculul a fost ridicat de reclamant și transportat cu ajutorul unei platforme. Martorul mai declară că a fost sancționat contravențional după ce în prealabil a fost testat pentru consumul de alcool, procesul-verbal fiind încheiat a doua zi la sediul poliției, iar din câte cunoaște pârâta societate a refuzat să facă plata pe motiv că la fața locului nu exista vegetație răscolită. A precizat martorul că, la ieșirea la fața locului, la două luni după producerea accidentului, când deja era iarnă, inspectorul de daune era nedumerit de faptul că la vehicul exista o lovitură frontală și nu putea identifica obstacolul, iar la service-ul unde se afla parcat vehiculul și-a adus un specialist care nu a putut să-și conecteze testerul la calculatorul mașinii. Nu în ultimul rând, martorul declară că mașina era în stare perfectă când a împrumutat-o și nu a sesizat să aibă probleme la direcție. Aceleași împrejurări sunt relatate prin declarațiile date martor și de reclamant și în dosarul de daune (f.89 și urm.), din cuprinsul cărora expertul ing.Moldovan Ioan, desemnat de către pârâtă la data de_ să efectueze un raport extrajudiciar, a extras principalele afirmații ale acestora necesare la facerea lucrării (f.73 și urm.). Concluzia expertului a fost în sensul că accidentul ar fi avut o altă dinamică decât cea declarată, deoarece există deosebiri esențiale în baza cărora se poate afirma că avariile s-au produs de fapt în alte condiții de timp și de loc decât cele declarate.
În vederea lămuririi lato sensu a dinamicii producerii accidentului rutier, instanța a administrat proba cu expertiza judiciară de specialitate auto, iar prin raportul întocmit în cauză de dr. ing.Varga Bogdan Ovidiu se concluzionează că nu există elemente care să pună la îndoială corespondența dintre avarii și declarațiile conducătorului auto. Astfel, expertul a stabilit că autoturismul ce rula într-o zonă virajată, ajunge cu roata motoare stânga pe o suprafață instabilă mecanic (pietriș), unde se pierde controlul direcției de deplasare de către șofer prin aplicarea piciorului pe pedala de frână, care începe un viraj amplu al volanului spre dreapta pentru a se înscrie pe traiectoria curbei, acțiuni care, combinate cu viteza, fac ca autoturismul să ajungă în zona șanțului de pe marginea drumului, iar de acolo să parcurgă o zonă de vegetație, oprindu-se în spatele unui parapet din beton aflat la minus 1,7 metri față de nivelul căii de rulare. Toată această dinamică este susținută de simularea computerizată realizată de expert conform particularităților descrise la cap. 3 din raportul de expertiză. Analizând documentele de la dosar și fotografiile realizate de cei implicați, expertul a arătat că avariile suferite de vehicul și descrise în tabelul anexă la raport (f.1220), sunt rezultatul accidentului din data de_, inclusiv deteriorările majore de pe partea dreaptă survenite a doua zi cu ocazia tractării din șanț, aflate în legătură de cauzalitate cu acest eveniment.
Pârâta a contestat concluzia expertului vizavi de dinamică, pe motiv că autoturismul era dotat cu sistemul E.S.P. (control electronic al stabilității), care funcționează pe orice suprafață, reacționând și corectând derapajele mult mai rapid și mult mai eficient decât șoferul obișnuit, ceea ce face deraparea imposibilă în speță. Însă, așa cum a răspus și expertul (f.141 și urm.), pe baza acestei ipoteze ar însemna că toate vehiculele echipate cu sistem E.S.P. ar fi în imposibilitate să mai derapeze, ceea ce în practică este pe deplin contrazis, existând vehicule astfel echipate care derapează se răstoarnă fără nici un factor extern, dacă condițiile de drum sunt prielnice acestui tip de dinamică. Altfel spus, și acest sistem este bun pentru un plus de siguranță și confort, acționând în situații critice, însă în limitele legilor fizicii.
Văzând planșele cuprinzând fotografiile executate în ziua accidentului și a doua zi (fiind irelevantă problema nesetării din aparat a datei realizării lor), s-a putut observa cu claritate vehiculul reclamantului poziționat în respectivul șanț de lângă drum, urmele de rulare, precum și avariile suferite, pozate inclusiv în curtea service- ului (f.111 și urm). În mod evident, raportat la probele administrate ce relevă univoc circumstanțele producerii evenimentului rutier în condițiile de timp și de loc consemnate prin procesul-verbal de contravenție încheiat de organele de poliție din vina exclusivă a martorului audiat, nu s-a impus o contraexpertiză a cauzelor și împrejurărilor în care a avut loc accidentul. Prin expertiza judiciară efectuată de dr. ing. Varga Bogdan Ovidiu, s-a concluzionat caracterul de daună totală pentru autoturismul reclamantului, conform criteriilor din Ordinul nr.14/2011, identice cu cele din Ordinul nr.5/2010 - efectiv aplicabile în speță, în raport de data producerii accidentului rutier -_ .
Astfel, potrivit art.50 alin.13) din Ordinul nr.20/2008 noțiunea de "dauna totală se definește ca fiind situația în care cuantumul daunei, așa cum a fost definit la alin. (3), depășește 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.";, iar potrivit (3) "Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la prețurile practicate de unitățile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum și cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art.55. Prin unități de specialitate se înțelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, părți componente, piese înlocuitoare și de materiale pentru acestea, cu excepția celor în regim de consignație, și/sau executarea de lucrări de întreținere și reparație la vehicule.";. Potrivit alin.1) și 2) ale aceluiași articol, despăgubirile pentru vehicule nu pot depăși cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA; prin valoare rămasă se înțelege valoarea acelor părți din vehicul rămase neavariate, demontabile și valorificabile, cuprinsă între 0,1% și cel mult 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului.
Deoarece valoarea asigurată casco pentru autoturismul reclamantului era la data producerii accidentului rutier de 17.317 EURO, atunci acesta este criteriul prioritar în funcție de care cuantumul de 75% al despăgubirii cuvenite este de 12.987,75 euro, din care se scade rata restantă în cuantum de 146 euro, astfel încât plata vizează suma de 12.841,75 euro, adică 55.970,76 lei la un curs euro de 4,3585 lei,
atât cât s-a cerut prin acțiune. Nu putea fi primită obiecțiunea pârâtei legată de faptul că expertul nu a ținut cont la calcul de suma de 11.000 lei achitată reclamantului în dosarul de daună deschis ca urmare a evenimentului rutier din data de_ (obiecțiuni,f.135). Aceasta deoarece, așa cum bine a observat și expertul, despăgubirea respectivă nu face obiectul prezentului litigiu, fiind vorba de un alt eveniment rutier produs anterior din pricina unui alt conducător auto Dacia, asigurat O., așa cum a reieșit foarte clar din actele depuse în copie (f.160 și urm.).
Cât privește pretenția de plată a dobânzii legale, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun în materie, fără a se discuta în speță de penalitatea prevăzută de art.37 din ordinul amintit, regula este că prejudiciul suferit trebuia acoperit în integralitatea lui, cu referire atât la paguba efectiv produsă, cât și la câștigul nerealizat, reprezentat dobânda legală calculată în conformitate cu dispozițiile art.1535 din Cod civil, raportat și la dispozițiile art.1 alin.3, art.3 alin.2 și urm. O.G. nr.13/2011, instanța a constatat că pârâta datorează dobânda legală penalizatoare cu începere de la data introducerii acțiunii -_ - și până la achitarea integrală a debitului.
În considerarea celor expuse, instanța a admis acțiunea, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 55.970,76 lei cu titlu de despăgubire, plus dobânda legală penalizatoare cu începere de la data introducerii acțiunii -_ - și până la achitarea integrală a debitului. Văzând și disp. art.274 Cod procedură civilă, s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 10.325,42 lei reprezentând taxele de timbru, onorariu expert și avocat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs recurenta S.C. O. V. I.
G. S.A., solicitând, in principal, casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei instanței de fond in vederea suplimentarii probatoriului si dispunerea efectuării unei contraexpertize, iar in subsidiar modificarea in tot a sentinței recurate, in sensul respingerii acțiunii, precum și acordarea cheltuielilor de judecata efectuate in fond si recurs.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că la data de_ Pintya Grigore conducând autoturismul reclamantului marca VW Passat cu nr._, asigurat CASCO la recurenta-pârâtă, cu polița AVA nr. 0667454, a fost implicat într-un accident care a avut drept rezultat avarierea autovehiculului. Astfel, intimatul- reclamant C. P. a depus la recurenta-pârâtă cererea de despăgubire, fiind însă refuzată acordarea de despăgubiri cu motivația că accidentul nu s-a putut produce în împrejurările declarate și, prin urmare, nu a existat legătura de cauzalitate între accidentul descris și avariile prezente la autoturism.
Refuzul acordării de despăgubiri s-a întemeiat pe dispozițiile art. 8.18. din contractul de asigurare facultativă CASCO, care stipula în mod dar: "daca asiguratul/beneficiarul ... modifică sau alterează cu intenție cauzele producerii evenimentului asigurat (1) sau facilitează agravarea pagubei (2), asiguratul decade din dreptul ia despăgubire și la restituirea proporțională a primei de asigurare achitate, iar contractul de asigurare se reziliază de plin drept". Evenimentul rutier nu s-a putut produce în modalitatea pe care reclamantul a încercat s-o acrediteze (1), respectiv că o parte consistentă a avariilor/pagubei s-a datorat manoperelor la care a fost supus autovehiculul după accident, mai exact modului în care acesta a fost extras de la locul accidentului la solicitarea reclamantului.
La baza refuzului recurentei-pârâte de a acorda despăgubiri a stat si opinia d- lui Moldan loan - expert tehnic judiciar cu specialitatea auto, care a conchis că
"accidentul a avut o alta dinamică, între declarațiile conducătorului auto și avariile autoturismului, pozițiile și mărimea lor și copacul prezentat ca loc al impactului existând deosebiri esențiale prezentate mai sus și care a arătat că avariile s-au produs în alte condiții de spațiu și loc". De asemenea, au fost contradicții intre declarațiile conducătorului auto Pintya Grigore și ale proprietarului C. P., precum si intre declarații și avariile observabile la autovehicul.
Conform dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., "Instanța poate admite recursul, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui. In caz de admitere a recursului, hotărârea atacata poate fi modificata sau casata, in tot sau in parte. Modificarea hotărârii atacate se pronunța pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 si 5, precum si in toate cazurile in care instanța a cărei hotărâre este re cu rata a soluționat procesul fara a intra in cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibila, fiind necesara administrarea de probe noi";. În acest sens, s-a arătat faptul că în cauza au fost administrate probele cu înscrisuri, testimoniala si expertiza tehnica auto- judiciară. In ceea ce privește proba cu expertiza tehnica judiciara, instanța a respins obiecțiunile formulate de recurenta-pârâtă dar, si solicitarea acesteia de efectuare a unei contraexpertize. Expertiza nu a lămurit cum o mașină care derapează cu 80km/oră, pe pantă descedentă, poate frâna astfel încât, după părăsirea căii de rulare, să oprească fără impact major în cea. 3m. Căci asta a susținut expertul, interpretând simularea oferită de programul computerizat după datele pe care el însuși le-a creat: că, după un amplu derapaj, mașina a trecut printr-un spațiu îngust de cca. 2m și a oprit după alți cam 3m, singură. Totodată, expertul a pornit de la premisa ca mașina a rămas pe roți după impact. Or, conducătorul auto (Pintya) repeta obsesiv că s-a lovit frontal de un copac și s-a răsturnat în șanț pe partea dreapta, iar proprietarul mașinii, care a fotografiat-o la locul incidentului nu a găsit oportun să infirme această susținere. De asemenea, expertul a prezentat fotografia reclamantului C. cu mașina în șanț, lângă un copac, poziționată longitudinal pe pantă, dar pe roți, însă, a fost imposibil sa se constate dacă mașina a rămas pe roți după accident sau a fost repusă pe roți cu escavatorul. Accidentul a avut loc la_, expertiza fiind făcută la aproape un an. Expertiza a avut la baza, exclusiv declarația șoferului și pozele proprietarului. Mai mult, concluziile esențiale ale expertizei s-au contrazis cu declarațiile șoferului, însă expertul le-a apreciat ca valabile și nu a arătat nici un moment dacă, cum și de ce declarațiile șoferului ar fi fost formulate eronat. Astfel, dinamica rulării a fost prezentată trunchiat, fără a explica plauzibil cum a pătruns autoturismul prin spațiul îngust de lângă parapet. Dacă șoferul Pintya a explicat pertinent oprirea violentă a mașinii prin impactul frontal cu "un copac mai gros", expertul nici măcar nu a întrezărit o asemenea cauză a opririi mașinii, părând a o pune pe seama unor cauze firești pe care nici nu le-a arătat. A exista, desigur, împrejurarea că botul mașinii nu a prezentat nici o avarie, însă acest aspect nu a făcut decât să îndreptățească concluziile că accidentul nu s-a petrecut în împrejurările relevate - tocmai un considerent pentru care recurenta a refuzat acordarea de despăgubiri.
De asemenea, conducătorul autovehiculului a arătat că s-a răsturnat pe partea dreaptă, proprietarul - care a văzut mașina la locul accidentului - nu l-a contrazis, iar expertul, fără a infirma aceste susțineri, a pornit de la premisa că mașina a rămas pe roți. Expertul nu putea percepe (obiectiv) această împrejurare dat fiind că mașina a fost trasă efectiv până la drumul public cu escavatorul și apoi dusă la service, însă
modul în care dl. expert și-a formulat concluziile au întărit susținerile că între accidentul petrecut și declarațiile date există deosebiri esențiale, care au îndreptățit recurenta să refuze acordarea despăgubirilor. Mare parte dintre avarii s-au datorat culpei proprietarului, mai exact modului în care a înțeles, după accident, să recupereze mașina. Astfel, dispozițiile art. 8.18. din contractul de asigurare facultativă CASCO stabilesc: "dacă asiguratul... facilitează agravarea pagubei, asiguratul decade din dreptul la despăgubire și la restituirea proporțională a primei de asigurare achitate, iar contractul de asigurare se reziliază de plin drept". Astfel, proprietarul a recunoscut că a tras pur și simplu mașina din șanț cu buldozerul, iar expertul a concis "deteriorările majore ale părții din dreapta a autovehiculului au survenit la tracta rea din șanțul în care a oprit". Autovehiculul a fost tractat din spate, pe taluz în sus, fiind incert dacă a fost repus pe roți în forță.
Recurenta a mai arătat că majoritatea din avariile descrise de expert au legătură cu modalitatea defectuoasă în care proprietarul C. P. a înțeles să
"recupereze" autovehiculul. În acest sens, s-a menționat că, "deteriorările majore ale părții din dreapta a autovehiculului" au fost opera exclusivă a proprietarului mașinii, survenite la tractare și fac aplicabil textul art. 8.18. din contractul de asigurare facultativă CASCO întrucât au agravat pagubele și au determinat distrugerea totală a autovehiculului. Având in vedere cele prezentate, raportul de expertiza extrajudiciara întocmit, concluziile raportului de expertiza judiciara întocmit in cauza, recurenta a considerat ca se impune efectuarea in cauza a unei contraexpertize.
Recurenta a invocat si dispozițiile art. 129 al. (3) si (4) C.p.c., arătând că instanța de judecata trebuia sa solicite lămuriri suplimentare. Neîndeplinindu-și aceasta obligație de a stărui in aflarea adevărului, in vederea pronunțării unei sentințe temeinice,s-a considerat ca se impune casarea sentinței in discuție si trimiterea spre rejudecare in vederea efectuării unei contraexpertize.
De asemenea, s-a apreciat ca instanța de fond in mod eronat nu a ținut cont de faptul ca recurenta-pârâtă a achitat intimatului-reclamant suma de 11.000 lei ca urmare a producerii evenimentului rutier din data de_ . Deși, a fost vorba de un alt eveniment rutier, s-a menționat că dispozițiile art. 2 din Legea 136/1995 prevăd ca
"In asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat si asigurător, precum si drepturile si obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare." Astfel, asigurarea in discuție reprezintă o asigurare facultativa de tip CASCO, contractul de asigurare fiind reprezentat, in acest caz, de condițiile generale de asigurare.
Astfel, s-a precizat faptul că, conform art. 8.14 teza 1 din condițiile generale de asigurare, "După fiecare eveniment asigurat produs, suma asigurata se micșorează, începând cu data plații despăgubirii, cu valoarea sumei plătite, asigurarea continuând pentru restul perioadei asigurării cu suma rămasa, prima de asigurare pentru aceeași perioada rămânând neschimbata";. Aceasta dispoziție contractuala înseamnă că, dacă în cadrul perioadei de asigurare se plătește asiguratului o indemnizație, contractul continua insa din suma asigurata se scade suma ce a fost plătită. Teza a doua a aceluiași articol 8.14 prevede si soluția pentru a nu interveni aceasta situație "La cererea asiguratului, suma asigurata poate fi reîntregita, contra plații diferenței de prima corespunzătoare, dar numai după efectuarea reparației constatata de către asigurător." Așadar pentru ca suma asigurata sa rămână aceeași, asiguratul trebuie sa "completeze" o diferența de prima. În acest sens, instanța trebuia sa tina seama că, in cazul de față, nu s-a completat de către intimatul-
reclamant o asemenea suma si prin urmare este corect ca din despăgubirea ce se putea acorda sa fie scăzuta suma de 11.000 lei plătită pentru evenimentul din_, aceasta consecința fiind prevăzuta de teza a 3-a a art. 8.14 din condițiile generale de asigurare, respectiv: "Daca asiguratul nu achita prima de reîntregire, in cazul producerii unui nou eveniment asigurat, despăgubirea se va reduce corespunzător raportului dintre suma asigurata rămasa după plata despăgubirilor anterioare (ținându-se cont de eventualele reîntregiri) si suma asigurata înscrisa in polița de asigurare. ". Recurenta a concluzionat că, având in vedere toate aspectele indicate, aceasta a refuzat în mod just acordarea de despăgubirii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la_, intimatul C. P. a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat si păstrarea in totalitate a dispozițiilor sentinței civile nr. 579/2013, arătând în motivare că recurenta-pârâtă a făcut o serie de afirmații neadevărate si contradictorii, contrazise de înscrisurile existente la dosarul cauzei. Astfel s-a afirmatcă, instanța nu a încuviințat obiectiunile la raportul de expertiza formulate de către recurenta-parata, ceea ce a fost fals. În acest sens, s-a arătat că, la termenul de judecata din data de_ au fost încuviințate obiectiunile formulate de către recurenta-pârâtă, expertul răspunzând la acestea la data de_ . Criticile aduse in fata instanței de fond de către recurenta-pârâtă expertizei tehnice auto, au fost axate pe împrejurarea că autovehiculul intimatului era dotat cu sistem ESP. In opinia recurentei-pârâte autovehiculele dotate cu acest sistem nu pot sa derapeze. Prin răspunsul la obiecțiuni, expertul a arătat ca aceste sisteme de siguranța, la fel ca altele sunt menite sa confere un plus de siguranța si confort dar nu pot împiedica derapajul.
Prin cererea de recurs SC O. VIG SA a făcut o serie de afirmații contradictorii cu privire la concluziile expertizei. Astfel, s-a afirmat ca autovehiculul a oprit pe o distanta de 3 m fără impact major. Expertiza tehnica a prezentat in mod detaliat dinamica accidentului, astfel s-a arătat că, după o frânare pe o porțiune de pietriș autovehiculul a intrat in derapaj, a ieșit de pe parte carosabila intrând in șanț si s-a oprit, după impactul cu un copac, pe suprafața căruia se puteau observa in mod indubitabil urmele coliziunii. Expertul a arătat ca impactul autovehiculului cu acest copac a avut loc in partea frontală stânga. Conducătorul auto, prin declarațiile date atât, la instrumentarea dosarului de dauna, cât si in fata instanței de fond a relatat faptul ca autovehiculul s-a izbit de copac resimțind lovitura in partea frontala. Accidentul având loc după lăsarea întunericului (ora 21. 30, luna noiembrie) si consumându-se in fracțiuni de secunda, conducătorul auto nu a putut relata cu precizie plasarea pe suprafața autovehiculului a impactului suferit. De altfel, a fost imposibil ca participantul la un eveniment rutier sa poată reda cu exactitate modul de desfășurare a acestuia întrucât el percepe in mod subiectiv detaliile fiind instinctual concentrat pe manevrele de evitare a accidentului. De asemenea, s-a susținut ca este necesara efectuarea unei contraexpertize pe motiv ca avariile situate pe partea dreapta a autovehiculului au fost determinate de tractarea acestuia din șanț si in consecința nu se cuvin a fi despăgubite deoarece intimatul ar fi agravat producerea pagubei.
În acest sens, intimatul a arătat că raționamentul recurentei-pârâte este lipsit de fundament, deoarece, tractarea autovehiculului din șanț era singura modalitate de aducere a acestuia pe partea carosabila având in vedere conformația terenului, recurenta-pârâtă neindicând ce metoda trebuia adoptata pentru readucerea autovehiculului pe partea carosabila care sa fie accesibila si sa presupună costuri mai
scăzute decât cele determinate de tractarea autovehiculului. În acest sens, intimatul a invocat articolele 7.2.2 si 7.2.3 din condițiile generale de asigurare, care impun asiguratului cu titlu de obligații contractuale adoptarea următoarei conduite: art.7.2.2: ,,sa ia pe seama asigurătorului si in cadrul sumei asigurate potrivit cu împrejurările masuri pentru limitarea pagubelor"; art.7.2.3: " sa ia masuri pentru păstrarea si paza autovehiculului sau a părtilor componente, pentru prevenirea/agravarea evenimentelor asigurate, in caz contrar suportând consecințele". Respectând aceste obligații, intimatul a apreciat ca se impunea tractarea autovehiculului din șanț si ulterior deplasarea acestuia la o unitate service, în lipsa acestor masuri autovehiculul fiind expus vandalizării sau altor consecințe care sa determine mărirea pagubei. Intimatul a arătat că acțiunea sa a fost de natura sa reducă pagubele si nu sa le agraveze așa cum a susținut recurenta-pârâtă.
Cu privire la solicitarea privind modificarea sentinței civile nr. 579/2013, intimatul a arătat că recurenta-pârâtă a susținut ca la stabilirea indemnizație de asigurare ce i se cuvenea intimatului, instanța de fond nu a avut in vedere suma de
11.000 lei achitata acestuia de către SC O. VIG SA pentru avariile produse autovehiculului_ in urma unui eveniment rutier consumat in data de_ . S- au invocat in acest sens prevederile 8.14 din contractul de asigurare care stipula că
"după fiecare eveniment asigurat prin polița de asigurare casco pentru care asiguratului i se achita indemnizație de asigurare in baza acestei polițe, suma asigurata se reduce cu suma achitata cu titlu de indemnizație de asigurare";. Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, intimatul a demonstrat ca aceasta suma i-a fost achitat de către SC OMNISASIG SA, cu titlu de despăgubiri, pentru avariile ce i-au fost produse autovehiculului la data de_, din culpa numitului Vaida Gavril M.
. Aceste despăgubiri au fost achitate in baza poliței RCA încheiata pentru folosința autovehiculului_, condus la data de_ de numitul Vaida Gavril M. si nu in baza poliței de asigurare de tip casco a intimatului. In concluzie, intimatul a arătat că, suma de 11.000 lei care i-a fost achitata cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile produse din culpa numitului Vaida Gavril M., nu are legătura cu sumele care i se cuvin in baza poliței de asigurare casco a intimatului, ca urmare a evenimentului rutier din data de 03.11.201.
S-a învederat faptul că, motivul pentru care intimatul a înțeles, ca in urma evenimentului rutier din data de_, să solicite despăgubiri in baza poliței RCA, numitului Vaida Gavril M., a fost tocmai acela de a nu i se diminua suma la care era asigurat autovehiculul intimatului prin polița casco seria AVA nr.0667454. Raportat la aceste considerente, s-a precizat că instanța de fond a apreciat in mod corect că suma asigurata, prin polița seria AVA nr. 06674S4, nu s-a redus cu suma de
11.000 lei, așa cum a susținut recurenta-pârâtă, astfel încât, conform condițiilor contractuale, parte integranta a poliței de asigurare AVA nr. 0667454, cuantumul indemnizației de asigurare care i se cuvenea intimatului, in urma evenimentului rutier din data de_, era de 55.970,76 lei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304, 3041și 312 Cod proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Sunt neîntemeiate sustinerile recurentei în sensul că prima instantă ar fi respins obiectiunile formulate de către aceasta la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert judiciar Varga Bogdan Ovidiu, si cererea acesteia de efectuare a unei contraexpertize. Astfel, după cum rezultă din încheierea sedintei de judecată din_, prima instantă a admis cererea pârâtei-recurente de a
se înainta expertului judiciar numit în cauză obiectiunile la raportul de expertiză si a dispus înaintarea acestora către expert. În plus, expertul judiciar a si depus la dosar, la_, răspuns la obiectiunile la raportul de expertiză, iar în sedinta de judecată din_, prima instantă a admis cererea formulată de reprezentantul pârâtei de acordare a unui nou termen de judecată pentru studiul răspunsului la obiectiunile la raportul de expertiză tehnică auto. Doar noile obiectiuni la răspunsul la obiectiuni formulate de către pârâta-recurentă nu au fost încuviintate de prima instantă. Cu privire la aceste din urmă obiectiuni la răspunsul la obiectiuni, tribunalul constată că reprezentau în fapt doar reluări ale obiectiunilor la raportul de expertiză, astfel că în mod judicios nu au fost înaintate expertului judiciar de către prima instantă, dat fiind faptul că acesta răspunsese deja la argumentele invocate de către pârâta-recurentă prin acestea.
Mai mult, tribunalul constată că este neîntemeiată sustinerea recurentei în sensul că ar fi formulat în fata primei instante o cerere de administrare a probei cu contraexpertiza tehnică judiciară, o astfel de cerere neregăsindu-se în cuprinsul obiectiunilor formulate de către recurentă în fata primei instante, nici în cuprinsul obiectiunilor la raportul de expertiză si nici în cuprinsul obiectiunilor la răspunsul la obiectiunile la raportul de expertiză. Totodată, după cum rezultă din mentiunile încheierilor de sedintă din dosarul de fond, o astfel de cerere nu a fost formulată nici oral în fata primei instante, astfel că formularea acesteia direct în calea de atac a recursului apare ca fiind tardivă, o astfel de probă neputând fi administrată în recurs fată de prevederile art. 305 Cod proc.civ., si neputând conduce la casarea sentintei atacate, în conditiile în care nu sunt întrunite conditiile nici unuia din cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1-5 Cod proc.civ. Astfel, în fata primei instante nefiind solicitată proba cu contraexpertiza tehnică judiciară, în cauză sunt incidente dispozitiile art. 129 alin. 5 Cod proc.civ., potrivit cărora ";părtile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instantei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus si administrat în conditiile legii";. Or, potrivit dispozitiilor art. 212 alin. 2 Cod proc.civ., ";expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării";, aceste dispozitii legale nefiind respectate de către pârâta- recurentă, care a solicitat doar prin recursul formulat proba cu contraexpertiza tehnică judiciară.
Totodată, nu pot fi primite criticile aduse de către recurentă hotărârii atacate nici în ce priveste temeinicia acesteia raportat la probele administrate în cauză. Astfel, concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert judiciar Varga Bogdan Ovidiu nu au fost în sensul invocat de către recurentă, si nici nu pot fi înlăturate raportat la aspectele invocate de către recurentă. În ce priveste dinamica producerii accidentului, tribunalul constată că aceasta a fost corect retinută de către prima instantă raportat la probele administrate în cauză, neexistând contradictii între acestea în sensul invocat de către recurentă. Astfel, expertul judiciar a concluzionat în sensul că autovehiculul a ajuns în zona santului de pe marginea drumului unde a parcurs o portiune oprindu-se datorită particularitătilor zonei, dinamica producerii accidentului fiind prezentată în figurile 8-12 din raportul de expertiză. Or, din acestea, coroborat cu fotografiile realizate la locul accidentului, rezultă cu claritate că la părăsirea părtii carosabile autovehiculul a lovit un copac, cu partea stânga fată, copac care păstra urmele impactului în mod vizibil si în fotografie, si în plus, acesta s-a oprit din rulare, datorită particularitătilor zonei, fiind vizibil în fotografia de la fila 111 dosar fond faptul că autovehiculul era oprit într-o fundătură,
un termen mai înfundat decât cel care urma în fata sa, pe terenul din fata acestuia fiind si vegetatie deasă, cu copaci, fapt ce în mod logic si cu totul evident a împiedicat continuarea deplasării autovehiculului. Aceste împrejurări au fost surprinse în mod corespunzător si corect si în figurile de reconstituire a locului accidentului realizate de către expert (fila 118 dosar fond). În plus, din aceeasi fotografie se poate lesne observa că pozitia autoturismului în urma opririi acestuia în afara carosabilului nu mai era paralelă cu linia orizontală a carosabilului, ci într-un unghi pronuntat pe un plan mai jos, ceea ce justifică sustinerea intimatului în sensul că s-a răsturnat. Fotografiile ulterioare, făcute cu autoturismul pe plan drept, apar în mod evident ca fiind făcute după extragerea autoturismului din râpa în care se oprise, fiind făcute pentru a surprinde avariile pe care le prezenta acesta (fila 112 dosar fond). Or, în aceste conditii, tribunalul retine că avariile prezentate de autoturism se coroborează cu declaratiile intimatului privind dinamica producerii accidentului.
În ceea ce priveste avariile prezente pe partea dreaptă a autovehiculului, tribunalul retine că chiar dacă acestea au fost produse ca urmare a tractării autovehiculului din santul în care era oprit, acestea reprezintă urmări ale producerii accidentului si nu pot fi considerate ca fiind agravări ale pagubei datorate conduitei intimatului raportat la modalitatea de extragere a autovehiculului din locul în care se oprise acesta în afara carosabilului, în lipsa unor probe în acest sens, respectiv câtă vreme recurenta, care avea sarcina probei sub acest aspect, n-a dovedit faptul că intimatul ar fi avut posibilitatea rezonabilă si la costuri rezonabile de a extrage autoturismul din santul respectiv cu evitarea cauzării acelor avarii pe partea dreaptă a acestuia. În acest sens, tribunalul retine că intimatul a actionat în mod rezonabil în baza obligatiilor ce îi reveneau din contractul de asigurare încheiat cu recurenta, prevederile art. 7.2.2 si art. 7.2.3 din conditiile generale de asigurare impunându-i acestuia obligatia să ia pe seama asiguratorului si în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor, si să ia măsuri pentru păstrarea si paza autovehiculului sau a părtilor componente, pentru prevenirea evenimentelor asigurate si pentru prevenirea agravării acestora. Or, în mod evident, abandonarea autovehiculului într-un sant situat în afara părtii carosabile l-ar fi expus vandalizării sau furtului părtilor componente, precum si avarierii acestora datorită intemperiilor, dat fiind faptul că acesta era deja avariat. În consecintă, tribunalul retine că în mod legal si temeinic a apreciat prima instantă că se impune admiterea actiunii.
În ce priveste solicitarea recurentei de reducere a despăgubirilor acordate intimatului cu suma de 11.000 lei, ca fiind o sumă anterior plătită acestuia, tribunalul retine că această sumă nu a fost solicitată de către recurent în baza politei de asigurare casco al cărei beneficiar era acesta, ci în baza politei de asigurare RCA având ca beneficiar pe numita Drulea A. Olga, privind autoturismul al cărui conducător rutier a cauzat producerea pagubei, după cum rezultă din constatarea amiabilă a accidentului coroborat cu declaratia intimatului depuse în copie la dosarul de fond (filele 151 si 153). Prin urmare, nu este întemeiată sustinerea recurentei în sensul că ar fi plătit acea sumă intimatului în baza contractului de asigurare casco încheiat cu acesta, astfel că nu sunt aplicabile nici prevederile art. 8.14 din conditiile generale de asigurare, invocate de către aceasta.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod proc.civ., va respinge recursul declarat de recurenta SC O. V. I. G. SA în contradictoriu cu intimatul C. P. împotriva sentinței civile nr. 579/_
pronunțate de Judecătoria Dej în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime. Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât recurenta nu a avut câștig de cauză, acesteia nu îi vor fi acordate nici cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta SC O. V. I. G. SA în contradictoriu cu intimatul C. P. împotriva sentinței civile nr. 579/_ pronunțate de Judecătoria Dej în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | GREFIER | |
S. I. C. | G. | V. L. G. | DP |
Red./G.V.L./Dact./U.L.;G.V.L. 2ex./_
Judecător fond: I. C. G. Judecătoria Dej
| ← Sentința civilă nr. 2647/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 612/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
