Sentința civilă nr. 2647/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ *
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.2647/2013
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE - S. I. GREFIER - DP
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii formulate de către reclamanții SC E. C. C. S. și D. A. în contradictoriu cu pârâta SC
U. SA și intervenientul B. I., având ca obiect pretenții.
Se constată că s-au trimis prin fax "Concluzii scrise"; din partea pârâtei SC U. ASIGURARI SA la data de_ .
Mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța reținând cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii SC E. C.
C. S. si D. A. in contradictoriu cu paratii B. I. si SC U. SA, fosta SC UNITA SA s-a solicitat instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa dispuna obligarea, in solidar, a paratilor la plata sumei de 25.872,80 euro sau echivalentul in lei la cursul BNR din data platii catre reclamanta SC E. C.
C. S., reprezentind contravaloarea autoturismului cu nr. de inmatriculare_, precum si la plata penalitatilor de intarziere de 0,1% pe calculate incepand cu data de_ si pana la plata efectiva a sumei pretinse, la plata sumei de 50.000 euro sau echivalentul in lei la cursul BNR din data platii catre reclamantul D. A., reprezentind daune morale morale, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii de chemare in judecata s-a aratat ca reclamanta SC
E. C. C. S. este proprietara autoturismului cu nr. de inmatriculare _
, iar la data de_ acest autoturism era condus de reclamantul D. A. si a avut loc un accident in care a fost implicat paratul B. I., acesta fiind cel vinovat de producerea accidentului, astfel cum au stabilit organele de politie. In urma accidentului, reclamantul D. A. a suferit vatamari corporale, fiind internat in spital de mai multe ori. Reclamanta SC E. C. C. S. a solicitat paratei SC U. SA acordarea despagubirilor, insa dosarul de dauna nu a fost solutionat si nu au fost platite despagubirile solicitate.
Reclamanta a aratat ca a incercat solutionarea litigiului pe cale amiabila si a convocat parata SC U. SA la conciliere prealabila, insa parata a dat dovada de pasivitate si nu a intreprins nici o masura pentru plata despagubirilor.
Valoarea daunelor morale solicitate de reclamantul D. A. are in vedere prejudiciul moral suferit in urma producerii accidentului, reclamantul fiind internat in spital, precum si prejudiciul moral cauzat de tergiversarea solutionarii dosarului de dauna. Reclamantul a aratat ca a fost nevoit sa cumpere un alt autoturism si a imprumutatat in acest scop diferite sume de
bani, restituirea imprumutului urmind a se face din banii primit cu titlu de despagubire. Insa nu a reusit sa restituie banii, astfel incat i s-a creat un prejudiciu de imagine.
In drept au fost invocate prevederile art. 41 din Legea 136/1995, Ordinul 11/2007, art. 109 si urm. c.pr.civ., art. 969, art. 1000, art. 1039 si art. 1073 c.civ.
Prin intampinarea formulata in cauza, paratul B. I. a aratat ca este de acord cu admiterea actiunii in masura in care daunele materiale vor fi dovedite de reclamanti, contestind valoarea prejudiciului. Paratul a aratat ca nu este de acord cu plata daunelor morale si a penalitatilor de intarziere, precum si a cheltuielilor de judecata. Reclamanta trebuie sa se indrepte pentru recuperarea daunelor materiale impotriva paratei cu care a fost incheiat contractul de asigurare de raspundere civila obligatorie.
La termenul de judecata din data de_, reprezentanta paratului B.
I. a invocat exceptia prematuritatii cererii de chemare in judecata deoarece reclamantii nu au efectuat procedura concilierii prealabile, desi litigiul dedus judecatii are natura comerciala.
In drept au fost invocate prevederile art. 115-118 c.pr.civ., art. 49 din legea 136/1995.
Prin intampinarea formulata in cauza, parata U. ASIGURARI SA a invocat exceptia neindeplinirii de catre reclamantul D. A. a procedurii prealabile prevazuta de art. 720 indice 1 c.pr.civ. Acest reclamant pretinde obligarea paratei la plata daunelor morale in cuantum de 50.000 euro, iar fata de natura comerciala a litigiului, acesta avea obligatia de a efectua procedura convocarii la conciliere prealabila, procedura care nu a fost indeplinita. S-a aratat ca reclamantul trebuia sa adreseze paratei o cerere de despagubire, insa o astfel de cerere a fost formulata numai de reclamanta SC E. C. C. S. . Cu privire la fondul cauzei, parata a aratat ca a efectuat cercetari privind modul de producere a accidentului rutier si s-a stabilit ca avariile nu se putea produce in conditiile descrise in procesul verbal de contraventie, avind in vedere viteza cu care se deplasa autoturismul condus de paratul B. I. si starea carosabiliului. Pentru evaluarea daunelor s-a facut o constatare comuna a daunelor, iar reprezentantul reclamantei a declarat initial ca este de acord cu plata sumei de 36.000 lei, insa ulterior acesta a ramas in pasivitate si nu a mai indicat un numar de cont in care sa fie achitate despagubirile. Potrivit fisei de evaluare, cuantumul maxim al despagubirilor ce poate fi acordat este de
37.430 lei, raportat la vechimea si uzura autovehiculului in momentul producerii accidentului.
Cu privire la daunele morale solicitate, s-a aratat ca cererea este nejustificata deoarece astfel de daune nu sunt specifice pentru avarierea bunurilor si se poate cere, cel mult, acoperirea prejudiciului cauzat pentru lipsa de folosinta a bunului.
In drept au fost invocate prevederile art. 115 c.pr.civ.
Prin sentința comercială nr. 386/2010 Tribunalul Comercial Cluj a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții SC E. C. C. S. și D. A. în contradictoriu cu pârâții B. I. și SC U. ASIGURARI SA.
Reclamanții au declarat apel împotriva acestei hotărâri iar prin decizia civilă nr. 79/2010 a Curții de Apel C., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a desființat hotărârea pronunțată de prima instanță și s-a trimis cauza spre rejudecare.
drept:
Din actele dosarului, instanța va reține următoarea situație de fapt și de
Prin procesul verbal de contravenție seria AT nr. 0117778 încheiat la
data de_ de Postul de Poliție Valea Ierii, pârâtul B. I. a fost sancționat contravențional deoarece a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ din direcția Băișoara spre Valea Ierii, iar la km 10 într-o curba cu viraj spre stânga nu a adaptat viteza condițiilor de drum, drumul fiind acoperit cu zăpada, a derapat intrând pe contrasens și lovind autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de reclamantul D. A., care circula regulamentar (f.8). Pârâtul a fost sancționat cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 101 alin. 1 pct. 9 din OUG nr. 95/2005.
Autoturismul cu nr. de înmatriculare_ este proprietatea reclamantei SC E. C. C. S., iar pentru autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ a fost încheiat cu parata SC U. ASIGURARI SA, fosta SC UNITA SA polița de asigurare de răspundere civila nr. 000676015, valabilă în perioada_ -_ (f.9).
Reclamanta SC E. C. C. S. a solicitat pârâtei SC U. ASIGURĂRI SA, în calitate de societate asigurătoare de răspundere civilă, să plătească suma necesară reparării prejudiciului cauzat de asiguratul B. I. . Din fișa de evaluare a pagubei (f. 38 dosar nr._ ) rezultă că societatea de asigurare a calculat despăgubirile în limita sumei de 36.000 lei, fiind avută în vedere valoarea de nou a autoturismului, respectiv 31.130 euro și valoarea reală a acestuia, respectiv 13.697 euro. Societatea de asigurare a arătat în cuprinsul întâmpinării formulate faptul că a fost de acord să plătească, cu titlu de despăgubiri aferente prejudiciilor cauzate autoturismului avariat, suma de
36.000 lei, însă reclamanta nu a înțeles să formuleze o cerere de despăgubire și să indice un cont în care să fie achitată această despăgubire.
În conformitate cu prev. art. 49 din Legea nr. 136/1995, în cadrul asigurării de răspundere civilă obligatorie, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. Potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Pentru ca asigurătorul de răspundere civilă să fie obligat să plătească despăgubirile pretinse de persoana prejudiciată este necesar să se dovedească că față de persoana asigurată, în cazul de față pârâtul B. I., sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv să se facă dovada ca pârâtul a săvârșit o faptă ilicită, a produs un prejudiciu altei persoane, vinovăția acestuia în producerea accidentului de circulație, precum si existenta legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale față de pârâtul B. I., în cauză a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantului D. A. și a pârâtului B. I., proba cu martori, precum și proba cu expertiza tehnică.
Din interogatoriul reclamantului D. A., precum și a pârâtului B. I.
, rezultă că la momentul producerii accidentului rutier carosabilul era acoperit
cu zăpadă și nu era vizibil marcajul dintre cele două sensuri de mers. Ambii șoferi implicați în accident au arătat că circulau cu o viteză redusă de aproximativ 30-40 km/h (f. 27-30). Martorii M. M. și N. V. au declarat că mașina condusă de reclamantul D. A. a patinat și a intrat pe partea dreaptă a carosabilului, respectiv pe sensul de mers pe care se deplasa camionul condus de pârâtul B. I. (f. 46-47). Martorii au declarat că accidentul s-a produs într-o curbă, că în mașina condusă de reclamant se mai aflau și alte persoane și că reclamantul a coborât singur din mașină după producerea impactului.
Prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de domnul expert S.
L. (f. 54-63) a fost stabilită dinamica producerii accidentului de circulație, precum și avariile produse autoturismelor implicate în accident, însă având în vedere că expertul care a efectuat această expertiză nu a mai putut, din motive obiective, să răspundă obiecțiunilor formulate de ambele părți la raportul de expertiză, în cauză s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză pentru a se lămuri obiectivele stabilite inițial precum și obiecțiunile formulate de părți la primul raport de expertiză.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de domnul expert Moldan Ioan rezultă care a fost dinamica producerii accidentului, concluziile expertize stabilind o culpă exclusivă a pârâtului B. I. în producerea accidentului (f. 146-153). Expertul a arătat că modul de producere a accidentului a fost stabilit numai prin studierea avariilor autovehiculelor implicate, comparativ cu locul accidentului. Verificând fotografiile aflate la dosar, s-a stabilit că la locul accidentului se circula pe o singură bandă, iar marcajul nu era vizibil, neputându-se preciza pe care bandă se circula. Drumul nu era curățat de zăpadă și nu a fost aruncat material antiderapant.
C. parând avariile autovehiculelor cu modul de deplasare al acestora în curbă, expertul a stabilit că ambele autovehicule s-au deplasat pe direcția înainte, fără a putea efectua curba, pârâtul B. I. declarând că a intrat în curbă, a derapat, ceea ce a condus la o deplasare spre înainte care a poziționat autoutilitara oblic pe carosabil. De altfel, și din cuprinsul procesului-verbal de contravenție care nu a fost contestat de pârât, rezultă că autoutilitara condusă de acesta a derapat și a intrat pe contrasens, lovind autoturismul condus de reclamant.
În raportul de expertiză s-a arătat că reclamantul, sesizând starea de pericol, a frânat, expertul arătând că această manevră este interzisă pe un drum acoperit cu zăpadă. Prin frânare s-au creat condițiile unei alunecări necontrolate a autoturismului, acesta deplasându-se pe direcția înainte și ajungând oblic pe carosabil și intrând în coliziune cu autoutilitara condusă de pârât. Însă, instanța apreciază că efectuarea manevrei de frânare de către reclamantul D. A. nu duce la concluzia că și acesta ar fi vinovat de producerea accidentului de circulație. Accidentul de circulație a fost produs din culpa exclusivă a pârâtului B. I. care nu s-a adaptat condițiilor de trafic specifice anotimpului de iarnă, a derapat și a intrat pe contrasens. În cazul de față vinovăția reclamantului D. A. care a frânat este înlăturată de intervenția cazului fortuit. Reclamantul a fost în imposibilitatea de a prevedea intervenția energiei străine care a produs prejudiciul, nu a prevăzut și nici nu putea prevede că celălalt conducător auto va avea un comportament în trafic neașteptat și că va intra pe contrasens. Astfel, se va reține că față de reclamantul D. A. nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, lipsind vinovăția acestuia.
Raportat la concluziile raportului de expertiză precum și la starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că pârâtul B. I. este cel care s-a făcut vinovat de producerea accidentului, încălcând disp. art.
48 din OUG nr. 195/2002, care stabilesc în sarcina conducătorului auto respectarea regimului legal de viteză și adaptarea în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Fapta ilicită a pârâtului B. I. a avut ca rezultat avarierea ambelor autoturisme implicate în accidentul de circulație, autoturismul aflat în proprietatea reclamantei SC E. C. C. S. înregistrând următoarele avarii: aripă dreapta față, semiaripă dreapta față, bară protecție față, far dreapta, semnalizare dreapta, radiator, ușă dreapta față și geam, mască față, ușă dreapta spate, aripă stângă față. La stabilirea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat autoturismului cu nr. de înmatriculare_ expertul a avut în vedere valoarea reală a autoturismului la data producerii accidentului, reținându-se existența unui coeficient de uzură de 56%, valoarea maximă a despăgubirii fiind stabilită la suma de 37.381,03 lei.
Reclamanta a contestat modul de stabilire a coeficientului de uzură, susținând că acesta este de 48% conform dispozițiilor art. 50, 53, 58-60 din Ordinul CSA nr. 11/2007. Din raportul de expertiză rezultă că 48% reprezintă coeficientul corespunzător stării de întrebuințare medii stabilit de expert conform disp. art. 58 din Ordinul CSA nr. 11/2007. Conform art. 59 alin. 2 din Ordinul CSA nr. 11/2007, în cazul în care există diferențe între parcursul real și cel rezultat utilizându-se media anuală, coeficientul corespunzător stării de întreținere medie se va corecta cu 0,5% pentru fiecare 1.000 km, fără a se putea depăși coeficienții corespunzători stărilor de întreținere bună sau satisfăcătoare. În raportul de expertiză s-a arătat că parcursul realizat de mașină până la data accidentului era de 130.000 km, însă parcursul normal al acestuia ar fi trebuit să fie de 63.116 km, motiv pentru care pentru diferența de 66.884 km s-a aplicat procentul de 0,5% pentru fiecare 1.000 km parcurși suplimentar, ajungându-se la un coeficient de uzură de 56%. Coeficientul corespunzător stării de întrebuințare medii a vehiculului se corectează cu 0,5% pentru fiecare 1.000 km, iar corecția nu poate depăși coeficientul corespunzător stării de întreținere bună sau satisfăcătoare. Astfel, este neîntemeiată susținerea reclamantei conform căreia coeficientul de uzură al mașinii este de 48%, expertul făcând o aplicare corectă a dispozițiilor legale menționate. În ceea ce privește susținerea reclamantei conform căreia pentru stabilirea valorii autovehiculului trebuia să se aibă în vedere starea bună a acestuia, ceea ce ar fi permis un coeficient de uzură de 40%, instanța reține că stabilirea unei astfel de stări doar în funcție de fotografiile aflate la dosar nu este posibilă, în cuprinsul raportului de expertiză menționându-se motivele pentru care s-a apreciat uzura în procent de 48%, procent la care ulterior s-a aplicat corecția de 0,5%.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au invocat faptul că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a suferit o daună totală, aspect care nu a fost contestat de societatea de asigurare. De altfel, din cuprinsul întâmpinării formulate de această pârâtă, precum și a fișei de evaluare rezultă că despăgubirea de 36.000 lei propusă de către pârâtă a fost acordată pentru acoperirea unei pagube totale și nu parțiale. De asemenea, și prin raportul de expertiză s-a calculat despăgubirea cuvenită ca urmare a unei daune totale, aceasta fiind de 37.381,03 lei.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a se acorda și TVA pentru suma stabilită cu titlu de despăgubiri, instanța reține că pentru despăgubirile acordate nu se calculează TVA. Taxa pe valoare adăugată se aplică livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii, astfel că despăgubirile acordate persoanelor îndreptățite pentru repararea prejudiciilor cauzate prin fapte ilicite nu sunt susceptibile de plata unei astfel de taxe.
Față de considerentele reținute, instanța constată că pârâtul B. I. este vinovat de prejudiciul produs reclamantei prin avarierea autoturismului acesteia, iar pârâta SC U. ASIGURĂRI SA, în temeiul disp. art. 49 din Legea nr. 136/1995, trebuie să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. Astfel, instanța urmează să admită în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC E. C. C. S. și va obliga pârâta SC
U. ASIGURĂRI SA să plătească în favoarea reclamantei suma de 37.381,03 lei cu titlu de despăgubiri, precum și penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la data de_ . Reclamanta a solicitat penalități de întârziere de la data de 0_, însă nu a precizat care este motivul pentru care pârâta de la această dată ar fi trebuit să fie pusă în întârziere. Având în vedere că reclamanta nu a înțeles să facă dovada formulării unei cereri de plată a despăgubirilor, penalitățile de întârziere vor fi acordate doar de la data la care pârâta a fost invitată la conciliere prealabilă (f. 6-7 dosar nr._ ).
Instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă împotriva pârâtului B. I. având în vedere că acesta a beneficiat de o asigurare RCA, situație în care asigurătorul de răspundere civilă este cel care trebuie să acopere prejudiciul cauzat terțelor persoane. În cazul de față, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 136/1995 și nu a fost un litigiu de drept comun îndreptat doar împotriva autorului faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, situație în care pârâtul ar fi putut răspunde numai pentru prejudiciul care nu a fost asigurat sau pentru suma care depășea valoarea maximă a despăgubirii pe care conform legii o poate acorda asigurătorul de răspundere civilă.
Reținând culpa procesuală a pârâtei SC U. ASIGURĂRI SA, în temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., aceasta va fi obligată să-i plătească reclamantei SC E.
C. C. S. suma de 5.625,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Această sumă este formată din taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise, respectiv 2.106 lei, timbrul judiciar de 5 lei, onorariul pentru expertiză în cuantum de 1.514,20 lei (f. 105-138, 168) și onorariu avocat în cuantum de
2.000 lei, redus de la suma de 3.720 lei (f. 169), corespunzător pretențiilor admise.
Reclamantul D. A. a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de
50.000 euro cu titlu de daune morale pentru repararea prejudiciului moral cauzat de societatea de asigurare prin faptul că aceasta nu a înțeles să soluționeze cererea de despăgubire, precum și pentru prejudiciul moral cauzat de pârâtul B. I. prin producerea accidentului de circulație, invocându-se faptul că reclamantul a fost internat în spital cu afecțiuni diferite. De asemenea, reclamantul a susținut că a suferit și un prejudiciu de imagine deoarece a trebuit să achiziționeze un nou autoturism cu bani pe care i-a împrumutat de la diferiți prieteni și pe care nu i-a putut restitui deoarece societatea de asigurare nu i-a plătit despăgubirile. Instanța reține că prejudiciul moral reprezintă atingerea adusă valorilor care definesc
personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică și psihică a omului, la sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, la prestigiul social și profesional.
Faptul ilicit cauzator de prejudicii, respectiv nerespectarea regulilor de conducere de către pârâtul B. I., nu a avut ca rezultat un prejudiciu moral reprezentat de faptul că starea psihică a reclamantului a fost afectată prin neplata de către societatea de asigurare a daunelor. Acest prejudiciu pretins nu este rezultatul faptului ilicit cauzator de prejudicii invocat în cuprinsul cererii de chemare în judecată. În ceea ce privește daunele morale pretinse pentru repararea valorilor lezate ce vizau integritatea fizică și psihică a reclamantului, instanța reține că în cauză nu s-a făcut dovada vreunei legături de cauzalitate între internările reclamantului în spital, internări care au avut loc ulterior producerii accidentului și fapta ilicită a pârâtului B. I. .
Declarațiile martorilor audiați în cauză nu sunt relevante pentru a se stabili existența acestei legături de cauzalitate. Astfel, martorii P. V. și Matiș V. (f. 44-45) au declarat că reclamantul a avut unele afecțiuni ale coloanei vertebrale, însă acești martori nu au putut indica dacă acestea au fost cauzate de accidentul de circulație. De asemenea, durerile de cap de care suferă reclamantul nu au fost probate ca fiind rezultatul accidentului de circulație. În ceea ce privește prejudiciul de imagine invocat de către reclamant, instanța reține că acesta nu a fost probat și că acest prejudiciu nu este rezultatul faptei ilicite a pârâtului B. I., pretinzându-se că acest prejudiciu a fost cauzat prin faptul că societatea de asigurare nu a plătit despăgubirea cuvenită reclamantului. Însă, repararea prejudiciului cauzat autoturismului cu nr. de înmatriculare_ trebuia să fie asigurată societății proprietare a autoturismului și nu reclamantului D. A. .
Față de cele reținute, se apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii răspunderii civile delictuale pentru acoperirea daunelor morale pretinse, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată
formulată de reclamantul D. A. .
Reținând culpa procesuală a acestuia, în temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., acesta va fi obligat să plătească pârâtului B. I. suma de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, justificat prin chitanțele de la filele 165-167 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC E. C. C. S., cu sediul procesual ales în C. -N., str. Decebal nr. 31, ap. 8, jud. C., în contradictoriu cu pârâta SC U. ASIGURĂRI SA, cu sediul procesual ales în C. -N., str. G. Muzicescu nr. 3 A, jud. C. .
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 37.381,03 lei cu titlu de despăgubiri, precum și penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la data de_ 9 și până la plata debitului principal.
Obligă pârâta SC U. ASIGURĂRI SA să plătească în favoarea reclamantei SC E. C. C. S. suma de 5.625,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC E. C. C. S. în contradictoriu cu pârâtul B. I., cu domiciliul în L. de Sus nr. 276, comuna Florești, jud. C. .
Obligă reclamanta SC E. C. C. S. să plătească în favoarea pârâtului B. I. suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. A., cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. Decebal nr. 31, ap. 8, jud. C. în contradictoriu cu pârâții SC U. ASIGURĂRI SA și B.
I. .
Obligă reclamantul D. A. să plătească în favoarea pârâtului B. I. suma de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. I. DP
Red.SI/MM 6 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 1456/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 549/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
