Sentința civilă nr. 1061/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
DOSAR NR. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1061/2013
Ședința publică din data de 8 aprilie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: D. H.
GREFIER: N. N.
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii formulate de reclamanții I. I. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorilor I. A. C. și I. A.
M., respectiv K. V. G., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorului K. G. V., în contradictoriu cu pârâta U. A. SA, privind și pe intervenienții forțați A. I. - D., A. I. - D. și A. A. - G., având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că au fost înregistrate la dosar, în data de 8 aprilie 2013, din partea reclamantului I. I., concluzii scrise, iar din partea pârâtei S.C. U. A. S.A., cerere prin care solicită amânarea pronunțării și acordarea unui nou termen în vederea depunerii de concluzii scrise.
De asemenea, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 01 aprilie 2013, care este parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 iulie 2012 sub nr._ pe rolul Tribunalului Specializat C. reclamanții I. I., atât in nume propriu, cât și în calitate de reprezentant legal al minorilor I. A. C. si I. A. M., respectiv reclamantul K. V. -G., atât in nume propriu, cat si in calitate de reprezentant legal al minorului K. G. V., au chemat-o în judecată pe pârâta U.
A. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata în favoarea reclamanților a următoarelor sume de bani:
- în ceea ce privește familia I., echivalentul sumei de 250.000 EURO reprezentând daune morale pentru fiecare dintre copiii minori I. A. C. si I.
A. M. ; echivalentul sumei de 50.000 EURO reprezentând daune morale in ceea ce îl privește pe reclamantul I. I. ; echivalentul sumei de 100.000 EURO reprezentând daune materiale astfel: suma de 2500 EURO - reprezentând cheltuieli de înmormântare, piatra funerara, cheltuielile efectuate cu indeplinirea ritualurilor religioase in ceea ce îl privește pe reclamantul I. I. ; suma de 1230 EURO - reprezentând diferența rata credit ING in ceea ce îl privește pe reclamantul I. I. ; suma de 330 EURO - reprezentând descoperire cârd Bancpost ING in ceea ce îl privește pe reclamantul I.
I. ; suma de 47.970 EURO pentru fiecare dintre copiii minori reclamanți reprezentând diferența de la veniturile nete obținute de mama acestora, cu titlu de daune materiale si de agrement;
- în ceea ce privește familia K., echivalentul sumei de 250.000 EURO reprezentând daune morale pentru copilul minor K. G. V. ; echivalentul sumei de 50.000 EURO reprezentând daune morale in ceea ce îl privește pe reclamantul K.
V. ; echivalentul sumei de 81.509 EURO reprezentând daune materiale, astfel: suma de 2500 EURO - reprezentând cheltuieli de înmormântare, piatra funerara, cheltuielile efectuate cu indeplinirea ritualurilor religioase in ceea ce îl privește pe reclamantul K. V. ; suma de 30.900 EURO - reprezentând diferența rata credit BCR SA - Sucursala T. ; suma de 139 EURO - reprezentând diferența rata CAR
- Eletroceramica T. IFN; suma de 47.970 EURO pentru copilul minor reprezentând
diferența de la veniturile nete obținute de mama acestuia, cu titlu de daune materiale si de agrement; Cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prezenta acțiune civila este generata de decesul soțiilor reclamanților I. I. și K. V. G., respectiv a mamelor minorilor reclamanți menționați, K. A. si I. M. .
Decesul acestora a survenit in data de 14 august 2011, ca urmare a accidentului auto produs in acea zi pe DN1, zona km 437, din culpa conducătorului auto A. V. .
Acesta a decedat ca urmare a accidentului produs din culpa sa, culpa reținuta prin rezoluția din_ pronunțată in dosar nr. 2117/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecătoria Turda. Prin aceasta rezoluție s-a dispus neinceperea urmăririi penale in cauza cu privire la numitul A. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpa si vătămare corporala din culpa, prev si ped. de art 178 alin. 1 si 2 si art 184 alin 2, 4 C.penal, dat fiind decesul acestuia, dosarul fiind astfel finalizat.
Acesta era posesor al poliței de asigurare de răspundere civila auto RCA seria RO/12/S5/KX nr. 002318129 emisă în data de_ valabilă până în data de_, calitatea de asigurător având-o U. A. SA.
Potrivit art. 26 din Ordinul nr. 5/2010 (in vigoare la momentul producerii accidentului), asigurătorul RCA are obligația de a. despăgubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat. In condițiile in care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, fara ca asigurătorul sa-si îndeplinească obligația de despăgubire in ceea ce îi privește, reclamanții au fost nevoiți sa formuleze invitație la conciliere, urmând a solicita despăgubiri, având in vedere elementele prevăzute de art. 49 din Norme.
La data stabilita in vederea concilierii directe, nici una dintre parate nu si-a delegat un reprezentant.
Anterior datei stabilite pentru concilierea directa, reclamanții au fost contactați telefonic de către directorul Sucursalei C. Napoca a SC U. A. SA si au avut o intalnire la sediul acestei societăți, fiind prezenți si alți delegați ai paratelor.
In cadrul acestei intalniri s-a propus atribuirea sumei globale, forfetare de
25.000 EURO pentru fiecare familie. Ulterior, s-a comunicat o oferta de despăgubire in cuantum de 130.000 lei pentru fiecare familie, oferta având nr. 3432/_ .
Nefiind de acord cu nici una din variantele propuse, prejudiciul suferit de către reclamanți fiind net superior, aceștia au decis sa continue demersurile juridice in acest sens.
In ceea ce privește familia lavorschi, ca urmare a decesului soției numitului I.
I., respectiv a mamei minorilor I. A. C. si I. A. M., reclamanții au fost privați in primul rând de suportul afectiv, dar si de suportul material generat de salariul pe care defuncta il avea, de aproximativ 1.000 lei.
Întrucât la momentul decesului, I. M. nu avea decât 9 ani vechime in munca, copiii minori nu pot beneficia de pensia de urmaș după aceasta, legea prevăzând ca la data decesului erau necesari cel puțin 15 ani vechime in munca, copiii minori beneficiind actualmente doar de alocația in cuantum de 42 lei.
Prin urmare, reclamantul I. I. este singurul intretinator al familiei, cu un venit net lunar de 1.150 lei, ca si angajat in cadrul CFR T. .
Reclamantul înțelege să solicite, atât în nume propriu, cât și ca reprezentant legal al minorilor echivalentul sumei de 650.000 euro, reprezentând, 250.000 EURO daune morale pentru fiecare dintre copii minori I. A. C. si I. A. M.
; echivalentul sumei de 50.000 EURO reprezentând daune morale in ceea ce îl privește pe reclamantul I. I. ; echivalentul sumei de 100.000 EURO reprezentând daune materiale astfel: suma de 2500 EURO reprezentând cheltuieli de înmormântare, piatră funerară, cheltuielile efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase în ceea ce îl privește pe reclamantul I. I. ; suma de 1230 EURO - reprezentând diferența rată credit ING în ceea ce îl privește pe reclamantul I. I. ; suma de 330 EURO reprezentând descoperire card Bancpost ING in ceea ce îl privește pe reclamantul I.
I. ; suma de 47.970 EURO pentru fiecare dintre copii minori reclamanți reprezentând diferența de la veniturile nete obținute de mama acestora, cu titlu de daune materiale si de agrement.
In ceea ce privește familia K., s-a arătat că motivele pentru care solicita acordarea despăgubirilor sunt similare celei ale familiei I. .
S-a arătat că salariul soției reclamantului K. V. G. era de aproximativ
2.000 lei, salariul reclamantului fiind de 1.200 lei lunar, contractând în prealabil un credit ipotecar care generează o rată lunară de 200 EURO/lună pentru o perioadă de 25 ani.
Reclamantul K. V. G. înțelege să solicite în nume propriu, cat si ca reprezentant legal al minorilor echivalentul sumei de 450.000 EURO, reprezentând: echivalentul sumei de 250.000 EURO reprezentând daune morale pentru copilul minor
K. G. V., echivalentul sumei de 50.000 EURO reprezentând daune morale in ceea ce îl privește pe reclamantul K. V. ; echivalentul sumei de 81.509 EURO reprezentând daune materiale, astfel: suma de 2500 EURO reprezentând cheltuieli de inmormantare, piatra funerara, cheltuielile efectuate cu indeplinirea ritualurilor religioase in ceea ce îl privește pe subsemnatul reclamant K. V. ; suma de 30.900 EURO reprezentând diferența rata credit BCR SA - Sucursala T., suma de 139 EURO reprezentând diferența rata CAR - Eletroceramica T. IFN; suma de 47.970 EURO pentru copilul minor reclamant reprezentând diferența de la veniturile nete obținute de mama acestuia, cu titlu de daune materiale si de agrement.
Daca in ceea ce privește daunele materiale, acestea vor fi dovedite prin inscrisurile care urmează a fi depuse, prin declarațiile testimoniale, in ceea ce privește daunele morale si cele de agrement s-a invederat că pentru toți reclamanții, situația care generează acordarea acestora este practic aceeași.
In privința daunelor morale, decesul mamelor a generat nu doar pierderea întreținerii pe care mama o presta efectiv în favoarea copiilor, chestiune care este imediat evaluabilă în bani, constituind astfel un prejudiciu material, dar în primul legătura afectiva extrem de puternica ce există între aceștia, suferința de ordin moral fiind o chestiune ireversibilă.
Daunele morale ar trebui sa aibă rolul de a alina suferința incomensurabila generata de pierderea intemepstiva a soțiilor, respectiv mamelor, asa numitul "pretium doloris ".
Suferința reclamanților, dar in primul rând a copiilor este mult mai mare cu atât mai mult cu cat defunctele erau surori, in accident decedând si o a treia sora - T. OLIMPIA, iar conducătorul auto asigurat era cumnatul lor (fratele celei de-a patra surori), copiii fiind in primul rând afectați si de pierderea celorlalte rude, relațiile intre familii fiind foarte strânse.
Aceștia au suferit o puternica trauma, asistând la înmormântarea a patru membrii ai familiei, printre care si mamele lor.
Alături de daunele morale, practica a consacrat si "prejudiciile de agrement", care sunt la limita dintre prejudiciul patrimonial si cel nepatrimonial, despăgubirea fiind necesara in aceasta situație pentru a reda, pe cât posibil, condițiile de viață alterate ale victimelor, aflate în imposibilitatea desfășurării activităților normale.
Reclamanții apreciază că acordarea unor sume de bani le va permite părinților supraviețuitori sa asigure copiilor o viata sociala (urmând a pleca împreuna in concedii, vacante, in tabere școlare), sa le asigure cel puțin un trai lipsit de griji materiale, care sa-i facă sa uite pe cat posibil trauma prin care au trecut si sa compenseze, atât cat va fi posibil lipsa mamelor.
Mai mult decât atât, este necesar ca acești copii, aflați la vârste atât de fragede, să beneficieze de consiliere psihologică de specialitate, aceasta cu atât mai mult cu cât au devenit extrem de interiorizați, necomunicativi, atât cu tații, cat si cu apropiații, colegi de scoală, prieteni. In urma acestei tragice schimbări in viata lor, inclusiv rezultatele lor școlare au scăzut in mod vizibil.
Data fiind situația materiala precara a reclamanților si a schimbărilor majore care au intervenit brusc in viețile acestora, părinții supraviețuitori sunt in
imposibilitate de a le asigura copiilor un trai adecvat, care sa-i ajute sa treacă cat mai lesne peste pierderea suferita, doar ca urmare a muncii prestate. Reclamanții muncesc suplimentar pentru a putea sa acopere lipsurile materiale generate de pierderea veniturilor soțiilor acestora, fiind in permanenta măcinați de grija achitării ratelor bancare si a altor cheltuieli pendinte. Astfel, petrec foarte puțin timp cu copiii, aceștia fiind privați chiar si de prezența părinților rămași în viață. Nu numai că reclamanții trebuie să muncească foarte mult, dar în sarcina acestora sunt acum și toate activitățile casnice, nebeneficiind de nici un ajutor.
Copiii erau invatati sa fie supravegheați de mamele lor la efectuarea temelor, erau obișnuiți sa-si petreacă foarte mult timp împreuna, sa discute probleme lor, serviciile reclamanților presupunând deplasări. Acum reclamanții sunt in situatia cumplita de a incerca sa le acorde copiilor o cat mai mare afecțiune, sa suplinească lipsa mamei, cu eforturi extrem de mari in condițiile celor mai sus expuse, mai ales ca si reclamanții sunt marcați de pierderea soțiilor, care erau un sprijin emoțional major in ceea ce îi privește.
Atât copiii, cat si reclamanții au dreptul la un cadru familial cat se poate de normal in condițiile date, protecția acestui cadru fiind consacrată de art. 8 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului care statuează: "Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului și a corespondenței sale". Viața de familie este o valoare protejată la nivel convențional, fiind unul din drepturile fundamentale consacrate de CEDO.
In analiza planului familial si a consecințelor pe care accidentul le-a produs, instanța trebuie sa aibă in vedere nu doar prejudicial actual, ci trebuie să aibă în vedere toate aspectele viitoare, prejudiciul afectiv propagându-se in timp prin stări, senzații, amintiri fiind necesar a fi avut in vedere șansele reclamanților, in special ale minorilor, de a-si regăsi stabilitatea afectiva, emoționala.
In drept, au fost invocate textele normative invocate, art. 998, 999 si 1000 alin 1 C.civ., prevederile Legii 136/1995 privind asigurările si reasigurările in România.
Pârâta SC U. A. S.A. a formulat întâmpinare
, prin care a invocat excepția de litispendență, având în vedere existența pe rolul acestei instanțe a prezentei cauze precum și a dosarului_ . Rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată că părțile din prezenta cauză pretind despăgubiri pentru prejudiciul ce li s-a cauzat ca urmare a decesului soțiilor/mamelor K. A. și I.
M., ca urmare a accidentului din data de_ .
Având în vedere identitatea de obiect, cauză și părți ale dosarelor_ și_ al Tribunalului Comercial C., se solicită admiterea excepției de litispendență și conexarea celor două dosare, potrivit 163 Cod Pr. Civilă..
Pârâta a arătat că se impune a fi corect fixat cadrul procesual raportat la prevederile art. 54 din Legea 136/1995, potrivit căruia în situația în care despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească este obligatorie citarea în proces a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, în calitate de intervenienți forțați. În cauză, vinovat de producerea accidentului rutier a fost defunctul A. V., fratele defunctelor K. A. și I. M. . Raportat la prevederile art. 54 din Legea 136/1995, se impune ca reclamanții să indice succesorii persoanei vinovate de producerea accidentului rutier și să fixeze corect cadrul procesual.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a arătat că pretențiile reclamanților sunt nejustificat de mari sau nu sunt datorate în baza contractului de asigurare obligatorie RCA și se impune admiterea acestora numai în parte, raportat la prevederile legale care reglementează contractul de asigurare obligatorie RCA.
Pârâta a arătat că este real faptul că a încheiat cu defunctul A. V. un contract de asigurare obligatorie seria KX nr. 0023181129, valabil de la data de_ și până la data de_, pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ .
Având în vedere că din actele încheiate de către organele de cercetare penală a reieșit că vinovat de producerea accidentului rutier a fost defunctul A. V., precum și existența contractului de asigurare obligatorie RCA mai sus menționat, pârâta a invitat
toate persoanele prejudiciate în urma accidentului rutier în vederea stabilirii și acordării despăgubirilor pe cale amiabilă.
Ofertele de plată a despăgubirilor au fost acceptate de către succesorii defunctei T. Olimpia precum și de către Branzan E., Branzan A. M. ( în nume propriu pentru vătămare corporală și în calitate de succesoare a defunctului Branzan M. P., conducător auto care nu a fost vinovat de producerea accidentului rutier) și Drăgan I. . Reclamanții din prezenta cauză au refuzat oferta de despăgubire (fapt pe care l-au recunoscut) și au refuzat orice negociere prin care să se stabilească un cuantum corect al despăgubirilor.
La stabilirea despăgubirilor ce pot fi acordate reclamanților trebuie avut în vedere că, în cauză se solicită despăgubiri în baza contractului de asigurare obligatorie RCA, contract care este reglementat de Legea 136/1995 și Normele cuprinse în Ordinul CSA 5/2010 (raportat la data accidentului). Obligațiile contractuale ale subscrisei trebuie determinate în condițiile și limitele prevăzute de lege.
Potrivit art. 49. din Normele cuprinse în Ordinul CSA 5/2010, la stabilirea despăgubirilor în cazul decesului unor persoane se au în vedere următoarele: cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerara, precum si cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; veniturile nete nerealizate si alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului si pana la data decesului, prevăzute la pct. 1, daca acestea au fost cauzate de producerea accidentului; daunele morale: în conformitate cu legislația si jurisprudenta din România.
Rezultă că la stabilirea despăgubirilor în caz de deces, în baza contractului de asigurare obligatorie se acordă despăgubiri din categoria celor limitativ enumerate la art. 49 din Normele cuprinse în Ordinul CSA 5/2010.
Pârâta a arătat că nu a cauzat un prejudiciu reclamanților și nu răspunde potrivit art. 998- 999 cod civil invocate de reclamanți, ci are de executat o obligație contractuală în condițiile și limitele stabilite prin contract, respectiv prin Ordinul CSA 5/2010 și prin Legea 136/1995.
Pârâta a arătat că daunele morale solicitate sunt excesiv de mari, raportat la jurisprudența și legislația din România. Daunele morale nu trebuie să constituie o amendă excesivă pentru persoana care a cauzat prejudiciul și pentru asigurător, si nici un prilej de îmbogățire fără just temei a părților prejudiciate astfel.
De asemenea, în nenumărate hotărâri, dar și în doctrină, s-a subliniat în mod explicit că stabilirea valorii daunelor care compensează prejudiciul nepatrimonial nu se poate face în funcție de criterii cum ar fi situația materială a persoanei vinovate sau persoanei prejudiciate.
Astfel, în legătură cu sumele solicitate de reclamanți cu titlu de daune morale, pe lângă criteriul gravității prejudiciului moral, ținând cont de argumentele literaturii juridice și ale practicii judiciare, pentru stabilirea indemnizației destinate reparării daunelor morale trebuie apelat și la un alt criteriu orientativ, și anume criteriul echității. De aceea, indemnizația acordată trebuie să fie justă, rațională, echitabilă, adică în așa fel stabilită, încât să asigure efectiv o compensație suficientă, dar nu exagerată, a prejudiciului moral suferit, fără a deveni o sursă de venituri nejustificată.
Toate împrejurările concrete ale cauzei (fapta produsă fără intenție de către asigurat, faptul că victimele s-au aflat în același autovehicul cu persoana vinovată de producerea accidentului rutier, au cunoscut calitățile acestuia și și-au asumat riscul de a călători cu acesta) constituind criterii eficiente în determinarea despăgubirilor bănești.
De asemenea, trebuie avut în vedere că pârâta acoperă prejudiciul pe care reclamanții l-ar pretinde de la însăși persoana vinovată ori de la moștenitorii acesteia. Or, este puțin probabil ca reclamanții să aibă pretenții direct de la succesorii defunctului A. V., raportat la relația de rudenie existentă între aceștia.
Se consideră că la baza cuantificării daunelor morale nu trebuie să stea criteriul calității de asigurat a celui chemat să repare prejudiciul cauzat și nici limitele maxime de despăgubire ce cresc de la an la an, ci cuantumul acestora trebuie să fie în mod obiectiv unul just, rațional, echitabil, dar mai ales rezonabil.
Pârâta a arătat că nu contestă traumele suferite de reclamanți și a fost de acord cu plata amiabilă a despăgubirilor materiale si morale, dar considera că sumele pretinse sunt excesiv de mari și solicită reducerea acestora pentru toți reclamanții.
Daunele materiale solicitate nu fac parte din categoria celor ce pot fi acordate în baza contractului de asigurare, cu excepția cheltuielilor de înmormântare.
Cheltuielile de înmormântare solicitate de către reclamanți pot fi acoperite în baza contractului de asigurare obligatorie și în principiu pârâta se arată de acord cu acordarea acestora, în măsura în care vor fi dovedite cu documente justificative.
Diferențele de rate de credit ING și descoperirea de card BANCPOST ( solicitate de către reclamantul I. I. ) și diferența de credit BCR ( solicitată de K. V. G.
) nu fac parte din categoria despăgubirilor ce pot fi acordate în baza contractului de asigurare și nici a celor care pot fi acoperite potrivit art. 998-999 Cod Civil.
Pe de o parte, art. 49 din Ordinul CSA 5/2010 nu prevede acordarea unor asemenea despăgubiri cu titlu de daune materiale.
Pe de altă parte, nici persoana vinovată nu poate fi ținută să acopere sumele ce fac parte din pasivul succesoral. Chiar dacă defunctele I. M. și K. A. împreună cu soții acestora au contractat credite, cu siguranță sumele de bani fie au fost cheltuite de către aceștia în interes personal, fie se află în conturi bancare sau au achiziționat bunuri din banii împrumutați.
Sumele datorate de către defunctele I. M. și K. A. către terți, fac parte din pasivul moștenirii, iar reclamanții nu sunt ținuți să accepte moștenirea sau pot să o accepte sub beneficiu de inventar. Dacă acceptăm că persoana vinovată de producerea accidentului trebuie să își asume obligațiile defunctului ( obligații de formează pasivul succesoral) corelativ acesta trebuie să aibă drepturi asupra activului succesoral.
S-a mai arătat că eventuala obligație de plată a ratelor de credit o aveau defunctele față de băncile cu care au încheiat contractele de credit, astfel încât reclamanții nu sunt titularii dreptului la acțiune.
Diferența de la veniturile nete obținute de mamele minorilor, în sumă de 47970 lei, cu titlu de daune materiale și de agrement, pentru fiecare dintre cei trei minori, nu a fost explicitată prin cererea introductivă.
Prin cererea de intervenție forțată formulată, reclamantul I. I., in nume propriu si in calitate de reprezentant legal al minorilor I. A. C. și I. A.
M., în temeiul art. 54 din Legea nr. 136/1995, i-au chemat în judecată pe succesorii numitului A. V., persoana responsabila de producerea accidentului, intervenienții A.
I. -D., in calitate de soție supraviețuitoare, A. I. -D. si A. A. -G., in calitate de fiice supraviețuitoare.
În fapt, potrivit art. 26 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule (numite in continuare Norme), puse in aplicare prin Ordinul nr. 5/2010 (in vigoare la momentul producerii accidentului), asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.
În condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, fără ca asigurătorul să-și îndeplinească obligația de despăgubire în ceea ce îi privește, reclamanți au fost nevoiți să formuleze invitație la conciliere, urmând a solicita despăgubiri, având în vedere elementele prevăzute de art. 49 din Norme.
In ceea ce privește familia I., ca urmare a decesului soției numitului I. 1OAN, respectiv a mamei minorilor I. A. C. si IAVORSCIII A. MUTAI, reclamanții au fost privați in primul rând de suportul afectiv, dar si de suportul material generat de salariul pe care defuncta il avea, de aproximativ 1.000 lei.
Întrucât la momentul decesului, I. M. nu avea decât 9 ani vechime in munca, copiii minori nu pot beneficia de pensia de urmaș după aceasta, legea prevăzând ca la data decesului erau necesari cel puțin 15 ani vechime în muncă, copiii minori beneficiind actualmente doar de alocația în cuantum de 42 lei.
Prin urmare, reclamantul I. I. este singurul întreținător al familiei, cu un venit net lunar de 1.150 lei, ca angajat în cadrul CFR T., înțelegând să solicite, atât în nume propriu, cât și ca reprezentant legal al minorilor echivalentul sumei de
650.000 euro.
Daca în ceea ce privește daunele materiale, acestea vor fi dovedite prin înscrisurile depuse la dosar și prin declarațiile testimoniale, in ceea ce privește daunele morale si cele de agrement s-a arătat că decesul mamelor a generat nu doar pierderea întreținerii pe care mama o presta efectiv în favoarea copiilor, chestiune care este imediat evaluabilă în bani, constituind astfel un prejudiciu material, dar în primul legătura afectiva extrem de puternica ce exista intre aceștia, suferința de ordin moral fiind o chestiune ireversibila.
Suferința reclamanților, dar in primul rând a copiilor este mult mai mare cu atât mai mult cu cat defunctele erau surori, in accident decedând si o a treia sora - T. OLIMPIA, iar conducătorul auto asigurat era cumnatul lor (fratele celei de-a patra surori), copiii fiind in primul rând afectați si de pierderea celorlalte rude, relațiile intre familiile noastre fiind foarte strânse. Aceștia au suferit o puternica trauma, asistând la înmormântarea a patru membrii ai familiei, printre care și mamele lor.
Alături de daunele morale, practica a consacrat și "prejudiciile de agrement", care sunt la limita dintre prejudiciul patrimonial și cel nepatrimonial, despăgubirea fiind necesară în această situație pentru a reda, pe cât posibil, condițiile de viață alterate ale victimelor, aflate în imposibilitatea desfășurării activităților normale.
Acordarea in favoarea reclamanților a reparațiilor de natură bănească care să compenseze aceste prejudicii sunt astfel necesare, pentru a reda o anumită ambianță familială de care au fost privați.
Prin întâmpinarea formulată la cererea de intervenție intervenienții A. I. -D. ,
A. I. -D. si A. A. -G. au solicitat admiterea acțiunii reclamanților
, arătând că sunt moștenitoarele legale ale defunctului A. V., în calitate de soție supraviețuitoare, respectiv fiice. In sarcina antecesorului acestora s-a stabilit culpa pentru producerea accidentului survenit in data de 14 august 2011, ca urmare a accidentului auto produs in acea zi pe DN1, zona km 437, care a avut drept consecință, printre altele, decesul numitelor K. A. si I. M., împrocesuarea intervenientelor fiind necesară în temeiul prevederilor art. 54 din Legea nr. 136/1995.
Potrivit art. 41 din Legea 136/1995 în asigurarea de răspundere civilă, text normativ în vigoare la data producerii accidentului, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.
Așadar, întrucât persoana care conducea autoturismul asigurat RCA la societatea pârâtă, este vinovată de producerea accidentului, pârâta trebuie să suporte contravaloarea pagubelor în baza art. 41 din Legea 136/1995.
Prejudiciile suferite de persoana vătămată prin producerea unui accident de circulație, se angajează răspunderea asigurătorului - ca efect al asigurării obligatorii de răspundere civilă auto - dar în limitele de despăgubire valabile la data producerii accidentului, limite ce se stabilesc anual prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a A. lor - art 42 din Legea nr. 136/1995.
Răspunderea civilă a inculpatului, respectiv a moștenitorilor săi poate fi antrenată doar pentru partea din despăgubiri ce depășește limita de despăgubire, ceea ce nu este cazul în speța de față, pretențiile reclamanților încadrându-se în aceste limite.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar în data de 25 februarie 2013 reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor sume de bani
:
- în ceea ce privește familia I.: echivalentul sumei de 250.000 EURO pentru fiecare dintre copiii minori I. A. C. si I. A. M. ;
echivalentul sumei de 50.000 EURO in ceea ce îl privește pe reclamantul I. I. ; echivalentul sumei de 4060 EURO reprezentând daune materiale astfel: suma de 2500 EURO reprezentând cheltuieli de inmormantare, piatra funerara, cheltuielile efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase in ceea ce îl privește pe reclamantul I. I. ; suma de 1230 EURO - reprezentând diferența rata credit ING in ceea ce îl privește pe reclamantul I. I. ; suma de 330 EURO reprezentând descoperire card Bancpost ING in ceea ce îl privește pe subsemnatul I. I. ; echivalentul daunelor agrement - suma de 47.970 EURO pentru fiecare dintre copiii minori reclamanți;
- în ceea ce privește familia K.: echivalentul daunelor morale, echivalentul sumei de 250.000 EURO reprezentând daune morale pentru copilul minor K. G.
V. ; echivalentul sumei de 50.000 EURO reprezentând daune morale in ceea ce îl privește pe reclamantul K. V. ; echivalentul daunelor materiale; echivalentul sumei de 33.539 EURO reprezentând daune materiale, astfel: suma de 2500 EURO reprezentând cheltuieli de inmormantare, piatra funerara, cheltuielile efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase in ceea ce îl privește pe reclamantul K.
V. ; suma de 30.900 EURO reprezentând diferența rata credit BCR SA - Sucursala T.
; suma de 139 EURO reprezentând diferența rata CAR Eletroceramica T. IFN; echivalentul daunelor morale; echivalentul sumei de 47.970 EURO pentru copilul minor reclamant.
În motivare s-a arătat că în ceea ce privește prejudiciul agrement solicitat aceste daune se afla la limita dintre prejudiciul patrimonial si cel nepatrimonial, despăgubirea fiind necesara in aceasta situație pentru a reda, pe cat posibil, condițiile de viata alterate ale victimelor, aflate in imposibilitatea desfășurării activităților normale.
Asa precum au statuat doctrina si practica în materie, pierderea vieții unei rude atât de apropiate se poate concretiza nu numai într-un prejudiciu material determinat si imediat evaluabil, ci și într-un prejudiciu aflat la limita dintre cel moral si material, care este consecința caracterului ireversibil al vătămării si care lipsește persoana în cauza de posibilitatea deplina de a participa la viata sociala si de a se bucura efectiv de beneficiile acestei participări si care a fost denumit de unii autori
"prejudiciu de agrement". Aceasta despăgubire trebuie raportata la prejudiciul moral suferit, la gravitate, importanta si consecințele acesteia pentru persoana vătămata. Aprecierea prejudiciului moral se realizează sub aspectul efectelor negative suferite de persoana vătămata pe plan psihic si nu se rezuma la determinarea "prețului" suferinței psihice care este inestimabila, ci înseamnă aprecierea multilaterala a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului si a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate. Trebuie sa se aprecieze ce a pierdut persoana vătămata pe plan fizic, psihic, social, profesional si familial din ceea ce ar însemna o viata normala, liniștita si fericita pentru aceasta în momentul respectiv, dar si în viitor în societatea respectiva.
Prin pierderea mamei, reclamanților minori nu numai că li s-a produs o iremediabilă suferință in plan psihic, dar li s-au alterat in mod cert condițiile de viata, ceea ce nu face decât sa agraveze aceasta suferința psihica. Pierderea veniturilor aduse in casa de mama lor a restricționat accesul lor la viata sociala, la posibilitatea efectuării activităților sportive, educative, pe care aceștia le desfășurau. Sunt de asemenea privați de posibilitatea unor excursii, vacante, tabere, aspect care releva cele mai sus expuse, izolându-i de mediul cu care erau obișnuiți si departajându-i negativ de ceilalți copii. Toate acestea se repercutează asupra tuturor acțiunilor pe care le presupune o viață normală, influențând toate segmentele vieții sociale, minorii conștientizând astfel in permanenta efectele pierderii mamei lor.
Traumele rezultate din suferința provocata de pierderea nu numai a mamelor, dar și a celorlalte rude, intempestiv și la o vârsta atât de frageda necesita un tratament psihologic de calitate, de lunga durata, pentru a le permite acestor minori posibilitatea anihilării pe cat posibil a acestor aspecte, pentru a le permite o dezvoltare in condiții de normalitate, favorizând astfel dobândirea de către aceștia a unei vieți de adult cât
mai normale. Aceste terapii sunt extrem de costisitoare și nu pot fi suportate de către reclamanți.
Chiar in condițiile in care instanța ar acorda întreg cuantumul daunelor morale, nu este normal ca sumele astfel rezultate să fie alocate acestor activități, daunele morale având alt scop, și anume acela de a compensa strict prejudiciul moral, suferința provocată.
Toate încercările de a limita această suferință și efectele ei nu pot fi decât încadrabile în această categorie distinctă a despăgubirii cu titlu de daune agrement, tocmai de aceea au fost solicitate numai în ceea ce îi privește pe minori.
Prin încheierea de ședință din data de 12 noiembrie 2012 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția litispendenței invocată de pârâtă prin întâmpinare.
În probațiune au fost administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorele S. Adel Antoinette, diriginta reclamanților I. A. și K. G., la solicitarea ambilor reclamanți( fila 67), Iaroi Cristina, fostă vecină a familiei K. ( fila 68), Szoloși M. o prietenă a familiei K. ( fila 85), R. T., educatoarea minorului I.
A. ( fila 86) și Istrate M., o prietenă a familiei I. ( fila 87).
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
În fapt, astfel cum rezultă din rezoluția din_ de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda în dosarul nr. 2117/P/2011 coroborată cu referatul cu propunerea de neîncepere a urmării penale a Poliției Municipiului T., la data de_ pe DN1 la KM 437 numitul A. V., în timp ce conducea autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_ din direcția Alba-Iulia spre T. circulând pe banda 2 pe DN1 -E81 la km 437-250m, într-o curbă deosebit de periculoasă la stânga, datorită neadaptării vitezei la condițiile de drum ( carosabil umed) a pierdut controlul asupra direcției, a derapat și a pătruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca D. Logan cu nr. AB-9-- EMA care circula regulamentar din direcția T. spre Alba, fiind condus de numitul Brânzan M. P. .
În urma accidentului rutier a rezultat decesul numiților: Brânzan M. P., A.
V., I. M., K. A., T. Olimpia și vătămarea corporală a numitelor Brânzan
E., Brânzan A. M. și Drăgan I. .
Vinovat de producerea accidentului rutier și a consecințelor acestuia a fost găsit defunctul A. V. care a încălcat prevederile art. 48 și 101 alin.1 pct. 9 din OUG 195/2002 privind circulația rutieră, însă, față de decesul făptuitorului s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Pe de altă parte, autoturismul Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, aparținând defunctului A. V. este asigurat RCA la societatea de asigurări UNIQUA
A. S.A. potrivit poliței de asigurare civilă auto RCA seria RO/12/S5/KX nr. 002318129 valabilă pentru intervalul_ -_, așadar era în vigoare la data de_, data producerii accidentului rutier.
Potrivit art. 998-999 din Codul civil din 1864 orice faptă a omului are cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. Omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sa sau prin imprudența sa.
Deși Codul civil vechi nu le reglementează, doctrina și jurisprudența în mod unanim au stabilit drept condiții de angajare a răspunderii civile delictuale: existența faptei ilicite, existența prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Uciderea din culpă a unei persoane de către conducătorul auto care a încălcat regulile privind circulația rutieră este apreciată ca fiind săvârșită sub forma de vinovăție a culpei cu prevedere sau a imprudenței.
În ceea ce privește fapta ilicită, tribunalul reține că potrivit rezoluției de neîncepere a urmăririi penale menționate anterior rezultă cu certitudine existența faptei ilicite a conducătorului auto A. V. care nu a adaptat viteza la condițiile de drum, carosabilul fiind umed, și într-o curbă deosebit de periculoasă a pierdut
controlul autoturismului, intrând pe contrasens și lovindu-se de autoturismul D. Logan condus de Brânzan M. P. . Fapta ilicită, raportat la limitele cu care Tribunalul a fost învestit a cerceta cauza, constă în provocarea decesului soțiilor și respectiv mamelor familiilor I., respectiv K.: I. M. și K. A. .
Fapta ilicită a fost săvârșită cu vinovăție, sub forma culpei cu prevedere și a generat în mod direct cauzal decesul numitelor I. M. și K. A. .
În ceea ce privește prejudiciul, acesta constă în lipsirea familiei defunctelor, respectiv a soților I. I., K. V. G. și a copiilor I. A. și A., respectiv K. G. V. de suportul moral și material al partenerului de viață, respectiv al mamei reclamanților.
Principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită. Aceasta înseamnă că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv, dar și beneficiul nerealizat de victimă ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. În acest mod se urmărește a se asigura restabilirea situației anterioare săvârșirii faptei ilicite. În situația particulară a cauzării decesului unui membru de familie, prejudiciul nu va putea fi integral acoperit niciodată.
Cu privire la cuantumul acestui prejudiciu, reclamanții au solicitat atât daune materiale, cât și daune morale.
Daunele materiale au fost solicitate pentru cheltuielile de înmormântare în cuantum de 2.500 de euro fiecare familie, respectiv suma de 47.970 de lei pentru fiecare copil ca prestație periodică. De asemenea, au fost solicitate pentru familia I.
: 1230 de euro diferență rată ING și 330 de euro descoperire card Bancpost, iar pentru familia K. 30.900 euro diferență rată credit BCR și 139 de euro diferență rată CAR.
Deși au fost pretinse cheltuieli de înmormântare în cuantum de 2500 de euro pentru fiecare familie, orice pretenție pecuniară trebuie dovedită, or, un prejudiciu al cărui caracter lichid nu este dovedit nu poate fi reparat. Este de necontestat că cele două familii reclamante au suportat cheltuieli de înmormântare, însă raportat la prejudiciul pretins a fi acoperit de asigurător, doar familia K. a justificat suma de 3400 de lei pentru contractul de la fila 14 privind realizarea unei pietre funerare. Astfel, se apreciază raportat la art. 1169 Cod civil vechi, aplicabil în condițiile art. 230 lit. a din Legea 71/2011 că au fost probate cheltuielile de înmormântare de către familia K. în cuantum de 3400 de lei. Astfel, pentru familia I. urmează a fi respinse ca nedovedite pretențiile în cuantum de 2.500 de euro reprezentând cheltuieli de înmormântare, iar pentru familia K. urmează a fi acordată doar suma de 3.400 de lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare.
Tribunalul va respinge ca neîntemeiate pretențiile reclamanților I. I., respectiv K. V. G. de acordare cu titlu de daune materiale a sumelor reprezentând diferențe de rată credit, respectiv de descoperire card, deoarece în ceea ce îi privește lipsa sprijinului material al soțiilor, deși reprezintă o consecință a faptei ilicite, nu se acoperă în temeiul art. 998-999 Cod civil, apreciindu-se că, fiind persoane majore, cu capacitate deplină de muncă își pot asigura singuri existența, neputând reclama susținerea financiară a partenerului de viață. Astfel, în doctrină s-a statuat cu titlu de principiu că prejudiciul trebuie să fie rezultatul încălcării prin fapta ilicită a unor drepturi subiective, cum ar fi încălcarea unui drept real, a unui drept de creanță, a dreptului de întreținere prevăzut de Codul familiei etc. De asemenea, s-a statuat că și acele persoane care primeau în mod constant întreținere în fapt au dobândit un drept care trebuie ocrotit și reparat. Or, soții reclamanți nu au fost în situația de a fi întreținuți în fapt de soțiile acestora, fapt pentru care nu pot invoca repararea parțială a veniturilor de care aceștia nu vor mai beneficia. De altfel, din înscrisurile depuse în probațiune nu rezultă a fi probată întinderea, lichiditatea acestui prejudiciu.
În ceea ce privește sumele de 47.970 de euro pentru fiecare copil, reprezentând diferența de la veniturile nete obținute de mama defunctă cu titlu de daune materiale și de agrement, tribunalul reține pe de o parte faptul că, potrivit art. 998-999 Cod civil autorul faptei ilicite poate fi obligat în mod neîndoielnic la plata despăgubirilor ori de câte ori prejudiciul constituie rezultatul încălcării unui drept subiectiv cum este fără
nici un dubiu dreptul copilului de a fi întreținut de părintele său, respectiv de mamă în condițiile Codului familiei.
Cuantumul acestui prejudiciu trebuie să cuprindă pe de o parte diferența de venit pe care mama o aducea în familia sa și care profita copiilor care se bucurau de o altă condiție materială. În acest sens, Tribunalul a avut în vedere depozițiile martorelor Iaroi Cristina S. și respectiv Szoloși M. care au confirmat faptul că pentru minorul K. G. mama sa era cea care se preocupa de educația copilului, ducându-l la meditații la limba engleză și la matematică, precum și la dans sportiv și la handbal de performanță, în acest sens copilul obținând și premii la concursurile la care a participat. Totodată, fiind activități care implică o situație financiară mult mai bună decât cea actuală, în prezent acesta nu mai practică nici un sport și nu se mai pune problema de a fi meditat. Pe de altă parte, pentru costurile implicate de desfășurarea anumitor activități la grădiniță, unul din părinții mai înstăriți în mai multe rânduri a achitat și pentru reclamantul I. A. sumele care ar fi trebuit plătite de părinții săi, astfel cum reiese din depoziția martorei R. T., educatoarea lui I. A. .
În ceea ce privește cuantumul acestui prejudiciu, tribunalul reține pe de o parte că pretențiile materiale constând în prestarea întreținerii au un caracter cert, prejudiciul având caracter actual pentru întreținerea neprestată din momentul decesului și până la momentul pronunțării hotărârii,_ și respectiv un caracter cert și viitor pentru întreținerea pe care cu certitudine copii defunctelor I. M. și
K. A. nu o vor mai primi până la momentul împlinirii vârstei de 18 ani.
Cuantumul prestației legale de întreținere este prevăzută de art. 94 alin. 3 din Codul familiei, în forma în vigoare la data de_ când întreținerea este datorată de părinte.
Astfel, sub aspectul diferenței de venituri de care sunt privați copii defunctelor, cu titlu de întreținere pentru minorul K. G. instanța urmează a acorda suma de 76.800 de lei, având în vedere vârsta copilului și respectiv diferența până la împlinirea vârstei de 18 ani. Pentru minorii I. A. și I. A., pentru aceleași criterii Tribunalul va acorda suma de 115.200 de lei, raportat la suma de 800 de lei pe lună de care acești minori au fost lipsiți și vor fi în continuare până la împlinirea vârstei de 18 ani.
În plus, din depozițiile martorelor audiate a rezultat faptul că toți acești copii sunt extrem de afectați de dispariția definitivă a persoanei, dar și al sprijinului material și moral al mamelor. De aceea, se impune cu necesitate și cu urgență acordarea sprijinului de specialitate al terapeuților psihologi reclamanților minori în mod constant și pe o perioadă lungă de timp pentru a corecta derapajele de comportament și atitudinile asociale ale acestor minori. În acest sens, pentru fiecare copil instanța a avut în vedere urmarea unei terapii pe o perioadă lungă de timp. Astfel, pentru minorul K. G. se va acorda suma de 30.000 de lei cu titlu de prejudiciu în vederea restabilirii echilibrului emoțional, iar pentru minorii I. A. și I. A. suma de 45.000 de lei cu titlu de prejudiciu pentru reintegrare socială. Sub aspectul daunelor morale reclamanții au solicitat în mod distinct suma de
250.000 de euro pentru fiecare copil, respectiv suma de 50.000 de euro pentru fiecare soț.
Daunele morale pretinse reprezintă echivalentul bănesc al suferinței de ordin afectiv cauzate soțului supraviețuitor, respectiv copiilor pentru pierderea partenerului de viață, respectiv a mamei de către cei trei copii cu vârste de 6 ani ( I. A. ) și 10 ani( I. A. și K. G. ).
Se poate constata din ansamblul materialului probator faptul că relația de căsnicie, în ceea ce o privește pe familia I. durează de 11 ani, iar în privința familiei K. de 16 ani, având caracter stabil, fiind evident din depozițiile martorilor audiați că defunctele au avut un rol esențial în menținerea familiilor unite, fericite active social.
Față de circumstanțele dovedite ale vieții de familie de către reclamanți și ținând cont de faptul că daunele morale au un caracter reparator, nicidecum o sursă
de îmbogățire nejustificată a acestora, tribunalul apreciază ca fiind rezonabilă suma de
de lei cu titlu de daune morale pentru pierderea partenerului de viață în ceea ce îl privește pe reclamantul I. I. și 88.000 de lei pentru reclamantul K. G. .
În ceea ce îi privește pe cei trei copii minori, tribunalul are în vedere vârsta acestora, vârstă la care cu toții au conștientizat prezența mamei în viața de familie și implicarea acesteia profund și activ în viața, creșterea și educarea copilului, dar mai ales, au conștientizat absența acesteia; de asemenea, tribunalul are în vedere gravitatea pierderii mamei pentru un copil de 6 ani, respectiv de 10 ani întrucât prezența unei mame nu poate fi niciodată înlocuită, fiind esențială pentru dezvoltarea armonioasă și echilibrată a oricărui copil, o asemenea pierdere cu caracter definitiv pentru aceștia reprezintă cu certitudine un element de dezechilibru emoțional, considerente pentru care suma de 220.000 de lei cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre cei trei reclamanți minori este apreciată echitabilă de către instanță.
Legătura de cauzalitate se deduce în mod logic și rezonabil, fără a mai fi nevoie de administrarea altor mijloace de probă, fiind evident că imprudența la volan a numitului A. V. care a condus la decesul numitelor I. M. și K. A. a fost însoțită de necesitatea suportării cheltuielilor de înmormântare, a lipsit cei trei copii minori de întreținerea pe care mama acestora le-a prestat-o în tot acest timp și, implicit, le-a cauzat suferința de ordin afectiv atât soților, cât și copiilor.
Revenind la răspunderea civilă a asigurătorului, tribunalul va reține că, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Tribunalul reține că potrivit art. 50 alin. 3 din Legea nr. 136/1995 se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.
De altfel, o asemenea concluzie rezultă fără urmă de îndoială din reglementarea art. 49 alin. 1 lit. a din Legea nr. 136/1995 potrivit căruia Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu:
legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectiva și cel prevăzut în contractul de asigurare.
Or, o asemenea reglementare reprezintă dreptul comun în materie de răspundere civilă a asigurătorului față de terțe persoane cât timp sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 Cod civil, astfel încât Tribunalul va înlătura ce neîntemeiate apărările pârâtei din perspectiva dispozițiilor art. 49 din Ordinul CSA 5/2010 întrucât printr-un act juridic cu forță juridică inferioară legii cum este Ordinul Comisiei de Supraveghere a A. lor nu pot fi aduse restrângeri ale răspunderii civile a asigurătorului pe care legiuitorul nu le-a menționat în cuprinsul cadrului general al răspunderii asigurătorilor: Legea nr. 136/1995.
Cât privește fondul acțiunii, având în vedere faptul că au fost analizate deja condițiile antrenării răspunderii civile delictuale potrivit art. 998-999 Cod civil, tribunalul urmează a antrena răspunderea pârâtei U. A. S.A. în ceea ce privește daunele materiale pentru cheltuielile de înmormântare probate cu chitanțele justificative în cuantum de 3400 de lei pentru familia K., respectiv pentru dreptul la întreținere legală de care ar fi beneficiat copiii minori dacă ar fi trăit mama acestora, precum și repararea prejudiciului de agrement apreciat ca fiind costul terapiei psihologice de care au nevoie acești minori.
Față de aceste argumente, în temeiul art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995 raportat la art. 998-999 Cod civil tribunalul va admite în parte pretențiile reclamanților și va dispune obligarea asigurătorului S.C. U. A. S.A. la plata sumei de 528.000
de lei cu titlu de daune morale, din care suma de 88.000 de lei pentru reclamantul I.
I. și câte 220.000 de lei pentru fiecare din cei doi copii I. A. și I. A. . Va obliga pârâta la plata în favoarea reclamanților I. a sumei de
160.200 de lei cu titlu de daune materiale, din care 45.000 de lei costul terapiei pentru cei doi copii și 115.200 de lei contravaloarea întreținerii de care nu mai pot beneficia.
Va obliga pârâta U. A. S.A. la plata în favoarea reclamanților K. V.
G. și K. G. V. a sumei de 308.000 de lei cu titlu de daune morale, din care suma de 88.000 de lei pentru reclamantul K. V. G. și suma de 220.000 de lei pentru reclamantul minor K. G. V. .
Va obliga pârâta la plata în favoarea reclamanților K. a sumei de 110.200 de lei cu titlu de daune materiale, din care 30.000 de lei costul terapiei pentru minorul
K. G. și 76.800 de lei contravaloarea întreținerii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții I. I., I. A. C. și I. A. M., aceștia reprezentați legal de I. I. în contradictoriu cu pârâta
S.C. U. A. S.A. și cu intervenienții forțați A. I. D., A. I. D. și A. A.
G. și, în consecință:
Obligă pârâta U. A. S.A. la plata în favoarea reclamanților I. a sumei de 528.000 de lei cu titlu de daune morale, din care suma de 88.000 de lei pentru reclamantul I. I. și câte 220.000 de lei pentru fiecare din cei doi copii.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamanților I. a sumei de 160.200 de lei cu titlu de daune materiale.
Respinge în rest pretențiile reclamanților I. I., I. A. C. și I.
A. M., reprezentați legal de I. I. formulate în contradictoriu cu pârâta S.C.
A. S.A. și cu intervenienții forțați A. I. D., A. I. D. și A. A. G.
.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții K. V. G. și K. G.
, acesta reprezentat legal de K. V. G. în contradictoriu cu pârâta S.C. U.
A. S.A. și cu intervenienții forțați A. I. D., A. I. D. și A. A. G. și, în consecință:
Obligă pârâta U. A. S.A. la plata în favoarea reclamanților K. V. G. și K. G. V. a sumei de 308.000 de lei cu titlu de daune morale, din care suma de 88.000 de lei pentru reclamantul K. V. G. și suma de 220.000 de lei pentru reclamantul K. G. V. .
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamanților K. a sumei de 110.200 de lei cu titlu de daune materiale.
Respinge în rest pretențiile reclamanților K. V. G. și K. G. V., reprezentat legal de K. V. G. formulate în contradictoriu cu pârâta S.C. U. A.
S.A. și cu intervenienții forțați A. I. D., A. I. D. și A. A. G. . Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
D. H. | N. | N. |
Red., tehnored. D.H. 6 ex/_
| ← Decizia civilă nr. 590/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 262/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
