Sentința civilă nr. 1052/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
România
Tribunalul Specializat C. Dosar nr._ *
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr. 1052/2013
Ședința publică din data de 8 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
Președinte - I. P. Grefier - S. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii formulată de către reclamantul H. N. în contradictoriu cu pârâții C. M. V., SC K.
I. SRL și SC Generali România A. R. SA (fosta SC A. SA, sucursala T. ), având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, iar concluziile părților și mersul dezbaterilor s-au consemnat în încheierea ședinței publice de la acea dată, care face parte integrantă din această sentință. Se constată, de asemenea, că reclamantul a înregistrat la doar, în data de_, concluzii scrise.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul H.
N., domiciliat în Austria, acesta a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâții C. M. -V., S. K. I. S.
C. -N., în calitate de parte responsabilă civilmente, SA S.A., S.
T. în calitate de asigurător de răspundere civilă, să-i oblige pe aceștia, în solidar, la plata în favoarea reclamant a sumei de 130.000 euro, în lei, la cursul de schimb al BNR, cu titlu de daune morale și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de_, în jurul orelor 07.00, conducea regulamentar autoturismul marca Mazda înmatriculat in Austria cu nr. ME 691 X. La un moment dat, pe raza comunei Florești, autoturismul condus de către pârâtul C. M. V. a intrat în coliziune cu autoturismul condus de către reclamant; în urma impactului reclamantul a suferit vătămări pentru a căror vindecare inițial au fost stabilite 50-55 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații; ulterior, numărul de zile de îngrijiri medicale a fost stabilit până la 90 de zile. Ca urmare a faptei
săvârșite, pârâtul a fost condamnat la pedeapsa de șase luni închisoare cu suspendare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, precum și la plata, în favoarea reclamantului a sumei de 4.498,58 euro cu titlu de daune materiale și 8.000 euro cu titlu de daune morale. Condamnarea inculpatului s-a dispus prin sentința penală nr. 1026/_, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 22908/2006 (nr. unic_ ). Apelul și recursul au fost respinse. În vederea acordării daunelor morale, instanțele de judecată ce au judecat cauza penală au avut în vedere doar o parte, cea mai puțin semnificativă și gravă, a leziunilor suferite de reclamant în urma producerii accidentului de circulație. Astfel, daunele morale au fost acordate, așa cum rezultă din actele depuse în probațiune, pentru suferința cauzată de leziunile: plagă contuza fronto- parietala stânga, contuzie genunchi drept, traumatism toracic cu fractura coastelor VIII-IX, fractura de maleola tibiala stânga.
Prin întâmpinarea formulată de către pârâta SA S.A., S. T.
, s-a solicitat suspendarea judecații prezentei cauze, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea cererii de suspendare, pârâta a arătat că pe rolul Tribunalului C., Secția penală, se află spre soluționare dosarul nr._, în care reclamantul din prezenta cauza are calitatea de revizuent, pentru același accident din data de_, în care a mai formulat pretenții pe latura civilă cu titlu de daune morale, în cuantum de 50,000.00 euro. În ceea ce privește daunele morale solicitate, pârâta SA S.A. a arătat că potrivit sentinței penale nr. 1026/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, rămasă definitivă prin respingerea apelului și recursului, s-a stabilit în sarcina SA S.A. în calitate de asigurător de răspundere civilă, obligația de plată a sumei de 4.498,58 euro cu titlu de daune materiale și a sumei de 8.000 euro cu titlu de daune morale. Obligația de plată a fost îndeplinită de asigurător conform dispoziției de plată externă din_ . Conform raportului de expertiză medicală nr. 4622/II/h/4 din data de_ emisa de către IML C., s-a constatat și stabilit că partea vătămată (reclamantul), prezintă afecțiuni cronice ale sistemului locomotor care au fost anterioare producerii accidentului și care nu au legătura de cauzalitate cu acesta.
Prin încheierea civilă nr. 728/2010 pronunțată în data de 10 septembrie 2010 în dosarul nr._ s-a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Comercial C. .
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 3, pct. 17 C.com, sunt considerate fapte de comerț și asigurările, chiar mutuale, în contra daunelor și asupra vieții, iar, în
conformitate cu prevederile art. 6, al. 1 din același cod, asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerțului și asigurările asupra vieții sunt fapte de comerț numai în ce privește pe asigurător. Art. 56 din același cod dispune că dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, în cât privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel. Prin Decizia nr. XXIII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, s-a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, natura juridică a acțiunii în regres exercitate de asigurător (societate de asigurare) împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comercială, iar nu civilă. Tribunalul a apreciat că nu există nici o justificare pentru a se aprecia că acțiunea este civilă în ipoteza în care se invocă răspunderea civilă delictuală potrivit art. 998 și art. 999 C.civ. și că ar fi comercială dacă se exercită acțiunea în regres. În realitate, și în prima ipoteză examinată, chemarea în judecată își are temeiul și în contractul de asigurare, iar caracterul de act comercial al asigurării, în ceea ce îl privește pe asigurător, atrage incidența legii comerciale, potrivit art. 56 C.com, față de toți contractanții.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial C. în data de 11 octombrie 2010.
Prin sentința comercială nr.420/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul H. N., în contradictoriu cu pârâții C. M. V., SC K.
SRL și SC A. SA, S. T., ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.
Prin decizia civilă nr. 156/2011 pronunțată în data de 15 septembrie 2011 în dosarul nr._ al Curții de Apel C., a fost admis apelul declarat de către reclamantul H. N. împotriva sentinței comerciale nr. 420/_ pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, dispunându-se desființarea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleeași instanțe de fond, nefiind vorba de vreo autoritate de lucru judecat.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data de_, în jurul orelor 07.00, conducea regulamentar autoturismul marca Mazda înmatriculat in Austria cu nr. ME 691 X. Pe raza comunei Florești, autoturismul condus de către pârâtul C. M. V. a intrat în coliziune cu autoturismul condus de către reclamant; în urma impactului reclamantul a suferit vătămări pentru a căror vindecare inițial au fost stabilite 50-55 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații;
ulterior, numărul de zile de îngrijiri medicale a fost stabilit până la 90 de zile. Ca urmare a faptei săvârșite, pârâtul a fost condamnat la pedeapsa de șase luni închisoare cu suspendare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, precum și la plata, în favoarea reclamantului a sumei de 4.498,58 euro cu titlu de daune materiale și 8.000 euro cu titlu de daune morale. Condamnarea inculpatului s-a dispus prin sentința penală nr. 1026/_, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 22908/2006 (nr. unic_ ). Apelul și recursul au fost respinse.
Prin prezenta cerere, reclamantul a solicitat daune morale într-un cuantum mult mai mare decât cel stabilit deja de către instanțele judecătorești, apreciind că în anul 2007, acestea nu au luat în considerare decât o mică parte a leziunilor suferite de către reclamant.
În cauză, având în vedere și îndrumările date de către instanța de control judiciar, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare pentru a se vedea dacă există un prejudiciu suferit de către reclamant, având o legătură directă cu accidentul și nereparat de către instanța penală. Această expertiză se află la filele 44-48, 67 din dosar, concluzia acesteia fiind că între restul afecțiunilor cronice (ce susține reclamantul că reprezintă o urmare a accidentului, afecțiuni degenerative cronice ale coloanei vertebrale și în general, ale aparatului locomotor osos), nu există o legătură de cauzalitate. Deși reclamantul a suferit o operație abdominală în Austria, în anul 2005 și ca o consecință a acesteia, alte operații în anii 2005 și 2006, pentru reducerea herniei ombilicale apărută ca recidivă locală, din documentele prezentate nu rezultă care ar fi fost cauza care a dus la aceasta.
Astfel, pretențiile reclamantului nu sunt întemeiate, din mai multe motive.
În primul rând, toate operațiile și tratamentele suferite de către reclamant până la momentul pronunțării sentinței penale nr. 1026/2007, de către Judecătoria Cluj-Napoca, 25 octombrie 2007 au fost sau trebuia să fi fost luate în considerare de către instanța care a dispus condamnarea celui vinovat și care a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite persoanei vinovate. Nu este posibil ca persoana vătămată să invoce în fața instanței de fond doar o parte a prejudiciului pentru a porni ulterior și o acțiune civilă, având același scop de reparare a prejudiciului suferit. Reclamantul avea posibilitatea să opteze dacă pornește o acțiune civilă sau invocă pretențiile în fața instanței penale. Odată soluționată latura civilă, în cadrul procesului penal, nu mai poate fi exercitată nicio altă acțiune civilă ulterioară (art. 19, 20 C.pr.pen.).
În al doilea rând, nu există niciun raport de cauzalitate între accidentul survenit (fapta persoanei vinovate) și alte afecțiuni pe care reclamantul
susține că le-ar fi suferit. La momentul pronunțării hotărârii penale, instanța a ținut seama nu numai de situația reclamantului până la acel moment ci și de faptul că viața sa, în continuare va fi afectată, el având dificultăți de deplasare care-l împiedică să se îngrijească singur. Pe de altă parte, nici înainte de accident reclamantul nu era o persoană perfect sănătoasă, de exemplu afecțiunile la coloana vertebrală fiind anterioare faptului prejudiciabil (lucru ce reiese, cu putere de lucru judecat din însăși motivarea instanței penale).
În fine, solicitarea de despăgubire cu o sumă de bani pentru pretinse daune morale suferite de o persoană fizică nu poate fi acceptată. Prin natura lor, despăgubirile acordate pentru repararea unor prejudicii, au o natură patrimonială, ele având rolul de a înlocui ceea ce s-a pierdut. Or, o suferință morală, căreia nimeni nu îi contestă existența, nu poate fi reparată cu o sumă de bani. Banii, indiferent cât de mulți ar fi, nu pot șterge din psihicul unui om suferința pe care a dobândit-o ca urmare a afirmațiilor rău voitoare sau tendențioase făcute de altcineva. Suferințele morale pot fi rezolvate, nu întotdeauna însă, sau cel puțin li se poate scădea amploarea, cu ajutor de specialitate (medic psiholog, sau în cazuri mai grave, medic psihiatru). De suferințe psihice nimeni nu este scutit, acestea ținând de "riscul vieții";. "A. male sociale"; fiind, oamenii intră în contact unii cu alții, uneori cu persoane și cu situații de care nu ar fi dorit să știe. Câteodată relaționarea se încheie într-un mod nefericit iar altădată într-un mod fericit. Viața presupune bucurii și necazuri, nu întotdeauna în părți egale, existând perioade în care unele sau altele predomină. Dacă pentru orice suferință psihică (ce poate îmbrăcă diferite grade de intensitate, de la pierderea celui drag sau a locului de muncă până la o simplă nemulțumire față de atitudinea unuia sau altuia față de cineva), s-ar accepta teza posibilității reparării ei pe cale materială, atunci, aproape oricine, în aproape fiecare zi ar fi îndreptățit să dea pe cineva în judecată. Desigur, în măsura în care acele suferințe psihice (acea daună morală, termen ce chiar el este impropriu), nasc situații din care se nasc prejudicii materiale (pierderea locului de muncă, plata unor consultații de specialitate care să tindă la ameliorarea simptomelor apărute, pierderea unor relații, cunoștințe, din care persoana în cauză obținea câștiguri etc.), ele trebuie să fie reparate, ceea ce însă nu este cazul în speță.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul H. N. cu domiciliul procesual ales în C. -N., Strada E. R., nr. 17A, în contradictoriu cu pârâții C. M. V. domiciliat în C. -N., Strada S.
, nr. 5, SC K. I. SRL cu sediul în C. -N., Strada R. F., nr. 2 și SC A. SA, S. T. cu sediul în C. -N., P. M., bl.13, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 8 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. S. M.
| ← Decizia civilă nr. 675/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 36/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
