Decizia civilă nr. 618/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 618/2013
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013 Completul este compus din:
PREȘEDINTE: C. G. JUDECĂTOR: V. L. G. JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta S.
C. S. în contradictoriu cu intimata SC R. L. I. SA împotriva sentinței civile nr. 234/2013 pronunțată la 19 februarie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, cauza având ca obiect, în primă instanță, contestație la executare
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă în reprezentarea intereselor recurentei, d-na avocat Chiș E., în substituirea avocatului titular d-na Retegan D. Elisabeta, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-a depus de către intimată la data de 19 iulie 2013, o cerere prin care se solicită comunicarea tuturor actelor de procedură la adresa din B., Calea Floreasca nr.246 D, sector 1.
La solicitarea instanței, reprezentanta recurentei solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a depune împuternicirea avocațială a avocatului titular.
ul dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
Reluându-se cauza, la apelul nominal efectuat în cauză se prezintă în reprezentarea intereselor recurentei, d-na avocat Chiș E.
, în substituirea avocatului titular d-na Retegan D. Elisabeta, lipsind reprezentantul intimatei.
Reprezentanta recurentei învederează instanței că nu este în măsură să depună la acest termen împuternicirea avocațială a avocatului titular, d-na avocat Retegan D. Elisabeta, aceasta fiind plecată din localitate.
În ceea ce privește obligația stabilită în sarcina recurentei, de a achita taxa reprezentanta recurentei solicită acordarea unui termen scurt pentru complinirea acestei obligații.
T. ul, deliberând asupra cererii de amânare formulate de reprezentanta recurentei, raportat la momentul la care recurenta a
fost citată, reține că aceasta a avut timp suficient pentru îndeplinirea acestei obligații, motiv pentru care nu se impune amânarea soluționării cauzei, și în consecință va respinge această cerere.
T. ul, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului, excepție pe care o pune în discuția părții.
Reprezentanta recurentei lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al excepției netimbrării recursului.
T. ul reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 234/2013 pronunțată la data de 19 februarie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea SS C. S. . în contradictoriu cu intimata S. Raiffeisen L. I. S. și a fost obligată contestatoarea ca până la data de 28 februarie 2013 să achite restul taxei judiciare de timbru datorate de 5709 lei, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea contestatoarei prin care a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond între contestatoarea SC S. C. SRL, în calitate de utilizator și intimata SC Raiffeisen L. I. SA, în calitate de finanțator a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. 29309/_ având ca obiect autobasculanta DAF FAD CF 85410 în valoare de 104.500 euro. Durata leasingului a fost stabilită la 60 de luni, perioadă în care utilizatorul se obliga să achite rata lunară de 2110 euro. În temeiul acestui contract, contestatoarea a achitat avansul de 18.653 euro și 14 rate lunare.
Între aceleași părți a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. 29311/_ având ca obiect autobasculanta DAF FAD CF 85410 în valoare de 104.500 euro. Durata leasingului a fost stabilită la 60 de luni, perioadă în care utilizatorul se obliga să achite rata lunară de 2110 euro. În temeiul acestui contract, contestatoarea a achitat avansul de 18.653 euro și 13 rate lunare.
Instanța a constatat că societatea contestatoare a recunoscut că la un moment dat a încetat plata ratelor născute din cele două contracte de leasing. Din înscrisul de la fila nr. 28 rezultă că societatea contestatoare nu a achitat ratele 15-17 născute din contractul de leasing financiar nr. 29309/_, acumulând un debit de 28.605,67 lei, precum și ratele nr. 14-16, născute din contractul de leasing financiar nr. 29311/_, acumulând un debit de 28.550,06 lei. Debitul restant al contestatoarei a fost de
57.155,73, astfel cum aceasta a recunoscut prin cererea introductivă. În consecință, instanța reține că societatea contestatoare nu a achitat ratele 15-60 născute din contractul de leasing financiar nr. 29309/_ (97.060,46 euro) și ratele nr. 14- 60, născute din contractul de leasing financiar nr. 29311/_ (99.170,47 euro), în total 196.230,93 euro.
În cauză nu se pune problema existenței vreunei cauze de exonerare de răspundere contractuală a contestatoarei. O astfel de cauză nici măcar nu a fost invocată de contestatoare, și cu atât mai puțin dovedită.
Având în vedere faptul că societatea contestatoare nu a achitat două rate consecutive născute din cele două contracte de leasing, intimata a reziliat cele două contracte, notificând în acest sens contestatoarea (f. 28, 29). Posibilitatea rezilierii contractelor pentru acest motiv a fost conferită în mod expres finanțatorului prin dispozițiile art. 9 raportat la art. 8, alin. 1, pct. 1, din condițiile generale a contractelor de leasing. Această clauză corespunde unui pact comisoriu de gradul 4.
Potrivit dispozițiilor art. 9, alin. 1, lit. b, din condițiile generale ale contractelor de leasing, în ipoteza rezilierii contractelor datorită conduitei culpabile a utilizatorului, finanțatorul era îndreptățit la a primi ratele scadente neachitate, precum și o indemnizație de reziliere echivalentă cu celelalte rate de leasing precum și valoarea reziduală. De asemenea utilizatorul era obligat să plătească finanțatorului TVA, taxe vamale, accize, și orice alte costuri aferente încetări CLF, precum și orice alte sume de bani pe care era obligat să le achite conform CLF și prevederilor legale aplicabile (incluzând, dar fără a se limita la impozitul auto, rata de asigurare, taxe, etc.) și care nu au fost achitate până la momentul rezilierii contractului.
Aceste clauze contractuale nu pot fi considerate ca si abuzive în temeiul legii 193/2000, având în vedere faptul că societatea contestatoare nu are calitatea de consumator, în sensul art. 2 din acest act normativ.
Este adevărat că aceste clauze sunt mai împovărătoare decât dispozițiile art. 15, din OG nr. 51/1997. Această normă are însă caracter supletiv (împrejurare dedusă din formularea "dacă în contract nu se prevede altfel";), astfel că prin acordul lor părțile pot deroga de la aceasta, ceea ce s-a și întâmplat în speță.
În consecință, în temeiul art. 9, alin. 1 lit. a și b, din condițiile generale ale fiecărui contract de leasing, care obligă contestatoarea la restituirea obiectului contractului, precum și la plata tuturor ratelor restante, în cuantum total 196.230,93 euro. Prin întâmpinare, intimata a relevat faptul că ratele restante au un cuantum total de 184.085,03 euro, motiv pentru care instanța a reținut aceasta valoare, fiind favorabilă debitoarei. De asemenea,
contestatoarea mai are îndatorirea de a achita și suma de 3947,76 euro, reprezentând taxa de depozitare, impozite și alte taxe, conform art. 9, alin. 1, lit. b, teza a doua din condițiile generale ale contractelor de credit. Realizarea acestor cheltuieli a fost dovedită prin fișele de cont de la filele 37-40. În consecință, contestatoarea avea îndatorirea de a achita intimatei suma de 188.032,79 euro.
Deși potrivit clauzelor contractuale intimata era îndreptățită la această sumă, fără deducerea prețului primit pe bunurile care au format obiectul contractului, aceasta nu a pretins întreaga sumă, ci doar suma de 105.680,25 euro, valoare care a fost reținută de instanța de judecată, în temeiul principiului disponibilității.
Instanța a apreciat că această creanță este certă, existența acesteia rezultând din dispozițiile art. 8, alin. 1 și 9, alin. 1, lit. b, din condițiile generale ale contractelor de leasing. Creanța este de asemenea lichidă, cuantumul acesteia putând fi stabilit în temeiul clauzelor contractuale și a graficului de rambursare. Nu în ultimul rând, instanța a reținut că intimata deține o creanță care a devenit exigibilă la momentul la care, după neachitarea a două rate consecutive de către contestatoare, intimata a comunicat contestatoarei intenția de reziliere a contractelor (_ ).
Din aceste motive, constatând că societatea contestatoare datorează intimatei debitul de 105.680,25 care face obiectul dosarului execuțional nr. 38/2011 al BEJ Stolnean Diana-M., instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea SS C. S. .
Instanța a constatat că societatea contestatoare a achitat doar două rate din taxa judiciară de timbru, din cele 6 rate stabilite prin încheierea din data_ . În consecință, instanța a obligat contestatoarea ca până la data de 28 februarie 2013 să achite restul taxei judiciare de timbru datorate de 5709 lei.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța a respins ca neîntemeiată cererea contestatoarei prin care a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că aceasta din urmă nu a căzut în pretenții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC S.
C. SRL, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esență, că scriptul intitulat "Condiții generale de leasing financiar"; este un act ce cuprinde clauze nenegociate și, mai mult, creează un dezechilibru vădit disproporționat între drepturile și obligațiile părților în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale.
S-a arătat că instanța de fond a ignorat prevederile art. 9 din contractele de leasing și nu a analizat valabilitatea clauzei ce dă
naștere sumelor pentru care s-a început executarea silită, mărginindu-se să rețină că în speță nu s-a invocat vreo cauză de exonerare a recurentei. Însă recurenta a înțeles să invoce însăși nevalabilitatea titlului executoriu și nicidecum valabilitatea lui cu invocarea vreunei clauze de exonerare. De asemenea, instanța a reținut că aceste clauze nu pot fi considerate abuzive prin prisma Legii nr. 193/2000, având în vedere că recurenta nu se încadrează în limitele definiției noțiunii de consumator.
Astfel, recurenta a apreciat că instanța de fond nu a analizat corespunzător situația și, mai mult, a aplicat normele legale în mod greșit, apreciind că o simplă libertate contractuală de a stipula o clauză penală nu ar trebui coroborată cu celelalte prevederi legale.
Recurenta a arătat că bunurile obiect al contractelor de leasing au fost vândute de către intimată, iar prețul recuperat nu derivă dintr-o acțiune a recurentei, situație în care certitudinea creanței este afectată. Intimata nu poate invoca propria culpă de nediligență în obținerea prețului real și vânzarea bunurilor la un preț mult inferior față de starea bunurilor și valoarea efectivă a lor, cu atât mai mult cu cât nici un moment intimata nu a negat că bunurile s-au predat la starea normală de uzură sau că valoarea lor ar fi scăzută datorită unor stricăciuni. Intimata nu avea cum să suporte un prejudiciu atât de mare în condițiile contractuale descrise în condițiile generale de leasing financiar, toate prevederile contractuale abuzive și nenegociate cu recurenta conducând la o îmbogățire în cazul unei neexecutări și nicidecum spre repararea unui prejudiciu.
Raportat la cheltuielile de depozitare a bunurilor, recurenta a arătat că executarea silită a fost începută și pentru aceste cheltuieli, sumă care nu este certă, recurenta neputând fi obligată la plata unor cheltuieli de depozitare pentru un bun pe care nu îl avea în proprietate și în baza unui contract la care nu a fost parte. Aceste cheltuieli sunt ulterioare rezilierii contractelor și derivă din acțiunea finanțatorului de a depozita bunurile și nicidecum din neexecutarea de către recurentă a contractului.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
În ședința publică din data de 25 noiembrie 2013 instanța din oficiu a ridicat excepția netimbrării recursului.
Analizând excepția nelegalei timbrări a recursului ridicată din oficiu de instanță, tribunalul o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 11 din Legea nr. 146/1997 actualizată prevede obligația achitării taxei judiciare de timbru, iar art. 1 din OG nr. 32/1995 prevede obligativitatea achitării timbrului judiciar în vederea examinării recursului promovat.
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul, în temeiul disp. art. 20 alin.2 din Legea nr. 146/1997 actualizată, i-a adus la cunoștință recurentei, odată cu citația emisă pentru termenul de judecată, obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 4.378,5 lei și un timbru judiciar în sumă de 10 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca nelegal timbrat (f. 9).
Astfel, față de împrejurarea că, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, recurentei i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru pe care trebuie să o achite, însă până la termenul de judecată stabilit pentru judecarea recursului aceasta nu a înțeles să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului promovat și nici a timbrului judiciar și având în vedere disp. art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 actualizată, care prevede sancțiunea aplicabilă în cazul neachitării taxelor judiciare de timbru, tribunalul va admite excepția nelegalei timbrări a recursului și va anula ca nelegal timbrat recursul declarat de recurenta SC S. C. SRL.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite excepția netimbrării recursului, excepție invocată din oficiu și, în consecință:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de recurenta SC S.
C. SRL în contradictoriu cu intimata SC RAIFFEISEN L. I. SA împotriva sentinței civile nr. 234/2013 pronunțate la 19 februarie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
C. G. V. | L. G. | S. | I. | A. B. |
Red.SI/MM 2 ex./_
Judecător fond: Gîlcă M. I., Judecătoria Gherla, județul C. .
| ← Decizia civilă nr. 557/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 343/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
