Decizia civilă nr. 619/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 619/2013
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013 Completul este compus din:
PREȘEDINTE: C. G. JUDECĂTOR: V. L. G. JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta SC A. SA în contradictoriu cu intimații R. A. D. și R. A. D. împotriva sentinței civile nr. 181/2013 pronunțată la 20 februarie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei D., având ca obiect, în primă instanță,pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea intereselor recurentei, d-na avocat Mândruțiu Roxana, cu delegație de substituire depusă la dosarul cauzei, în substituirea avocatului titular, d-ul avocat Bujiță Aurel, lipsă fiind reprezentantul intimaților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-a depus la dosar din partea intimaților, la data de 18 noiembrie 2013, o cerere prin care se solicită să se ia act de renunțarea la judecata recursului iar la data de 21 noiembrie 2013, din partea recurentei o cerere prin care se solicită, în temeiul dispozițiiilor art.246 C.pr.civ, să se ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 181/2013.
La solicitarea instanței, reprezentanta recurentei arată că nu este în măsură la acest termen să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina recurentei.
Din oficiu, tribunalul invocă excepția netimbrării recursului, excepție pa care o pune în discuția părții prezente.
Reprezentanta recurentei lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al excepției invocate.
T. ul reține cauza în pronunțare asupra excepției netimbrării recursului, excepție invocată din oficiu.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 181/2013 pronunțată la 20 februarie 2013 în dosarul_ al Judecătoriei D., s-a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții R. A. D. și R. A. D. împotriva pârâtei S.C. A. S.A și-n consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 71.342 lei despăgubiri, plus dobânda legală de la data introducerii acțiunii -_ - până la plata integrală a despăgubirilor, să plătească lunar reclamanților suma de 250 euro pentru apartamentul nr.9 și suma de 267 euro pentru apartamentul nr.10 sau echivalentul în lei RON al acestor sume la cursul B.N.R. din ziua plății, până la predarea efectivă a posesiei imobilului atribuit reclamanților, s-a dispus partajarea folosinței materiale a imobilelor situate în D., P-ța Bobâlna nr.17(18) și str.1 Mai nr.1, județul C., în ce privește apartamentul nr.9, înscris în C.F. ind. nr.20.869 D., sub nr. topo.121/IX,122/IX,123/IX,124/1/3/1/IX,124/1/3/2/IX și apartamentul nr.10, înscris în C.F. ind. nr. 20.870 D., sub nr. topo. 121/X,122/X,123/X,124/1/3/1/X,124/1/3/2/X, în sensul
atribuirii în folosința exclusivă a reclamanților a apartamentul nr.10, iar a apartamentului nr.9 în folosința exclusivă a pârâtei societăți comerciale și s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea petitului nr.III din acțiune. De asemenea pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 10.314 lei cheltuieli de judecată.
În motivare instanța de fond a reținut că cele două spații din litigiu se identifică la nivel de carte funciară prin apartamentul nr.9, înscris în C.F. ind. nr.20.869 D., sub nr. topo.121/IX,122/IX,123/IX,124/1/3/1/IX, 124/1/3/2/IX și aparta-mentul nr.10, înscris în C.F. ind. nr.20.870 D., sub nr. topo.121/X,122/X,123/X,124/1/3/1/X,124/1/3/ 2/X, coproprietari fiind părțile în cota de ½ parte fiecare, ambele spații fiind folosite în interes comercial exclusiv de către pârâtă.
Asupra imobilelor amintite reclamanții au dobândit dreptul de proprietate pro-parte, mai întâi pentru cota de 6/24 parte în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de
B.N.P. P. a Ionuț Florin sub nr.3022/_, iar apoi, pentru încă o cotă 6/24 parte, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de același notar sub nr.1311/_, iar potrivit regulilor aplicabile în materie de coproprietate, fiecare copărtaș este obligat să folo- sească bunul comun cu respectarea destinației și a modului de utilizare, fără să aducă atingere drepturilor celorlalți coproprietari, îndrituiți să exercite folosința concurent și simultan. Coproprietarul care exercită în mod exclusiv folosința asupra bunului, împotriva voinței celorlalți proprietari, va fi obligat la despăgubiri. Astfel instanța de fond a reținut că pârâta a contestat dreptul de proprietate pro-parte al reclamanților și deci dreptul lor de folosință, de la bun început, dovadă fiind plângerea pe care a formulat-o împotriva încheierii de carte funciară privind intabularea acestora asupra imobilelor litigioase, iar potrivit art. 636 alin.2 - Noul Cod Civil, cel care, împotriva voinței celorlalți proprietari, exercită în mod exclusiv folosința bunului comun poate fi obligat la despăgubiri, soluție pe deplin aplicabilă și sub imperiul vechilor reglementări, conform cărora, copărtașul care folosește și culege în întregime fructele bunului indiviz, își asumă riscul obligării la plata acestora către celălalt coproprietar.
În cauză, instanța a reținut că pârâta i-a împiedicat în mod vădit pe reclamanți să exercite stăpânirea materială asupra celor două spații comerciale, simultan și concurent, înțelegând să le folosească în interesul său exclusiv, fie prin desfășurarea de activități comerciale proprii, fie prin încheierea unor contracte de închiriere, astfel că aceasta este ținută să plătească reclamanților coproprietari folosul de tras, constând în fructele care se cuveneau acestora pentru lipsa de folosință vizând perioadele de după achiziționarea cotelor-părți, valori cerute în limita prescripției dreptului material la acțiune și stabilite prin expertiza judiciară de specialitate administrată, rezultând suma totală de 71.342,14 lei.
Pe cale de consecință, raportat la precizarea de acțiune, în sensul reducerii câtimii obiectului la valoarea de 71.342 lei, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata acestei sume cu titlu de despăgubiri, plus dobânda legală datorată în conformitate cu dispozițiile art.1535 din noul Cod civil, raportat și la dispozițiile O.G. nr.13/2011, de la data introducerii acțiunii -_ - și până la plata integrală a despăgubirilor.
În privința partajului de folosință, potrivit art.639 modul de folosire a bunului comun se stabilește prin acordul coproprietarilor, iar în caz de neînțelegere, prin hotărâre judecătorească, și cum pârâta a folosit în exclusivitate spațiile comerciale învecinate, refuzând să permită reclamanților folosința lor potrivit cotei acestora de ½ parte din dreptul de proprietate, instanța a admis petitul partajului de folosință privind cele două imobile alăturate, în sensul atribuirii folosinței apartamentului nr.10, cu suprafața de 35,32 m.p. în favoarea reclamanților și păstrarea de către pârâtă în folosință a apartamentului cu finisaje superioare nr.9, în suprafață de 29,75 m.p., modalitate de natură să asigure fiecăreia dintre părți folosința unui spațiu în același vad comercial. De asemenea, a dispus obligarea pârâtei să achite lunar suma de 250 euro pentru apartamentul nr.9 și suma de 267 euro pentru apartamentul nr.10 sau echivalentul în lei RON al acestor sume la cursul B.N.R. din ziua plății, în favoarea reclamanților, până la predarea efectivă a posesiei imobilului apartament nr.10 către cei doi coproprietari, sume rezonabile cuvenite pentru lipsa de folosință, reprezentând cota de jumătate din valoarea în euro calculată de expert lunar pentru fiecare spațiu.
În privința solicitării de constatare a inopozabilității oricăror acte de administrare și de dispoziție încheiate de pârâtă cu terțe persoane, fără consimțământul scris al reclamanților, a luat act de renunțarea reclamanților la soluționarea acestui petit, conform art.246 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la 13 mai 2013 recurs pârâta SC A. SA solicitând în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii în pretenții formulate de reclamanți.
La 21 noiembrie 2013, recurenta SC A. SA a depus un script prin care a solicitat instanței să ia act de renunțarea sa la soluționarea recursului formulat ca urmare a semnării cu intimații reclamanți a unei convenții de stingere a litigiilor și compensare creanțe atestată avocațial sub nr. 997/_ (filele 15-20).
La 18 noiembrie 2013 (filele 11-13) intimații R. A. D. și R. A. D. au depus un script prin care solicită instanței să ia act de renunțarea recurentei la soluționarea recursului, precizând că nu solicită cheltuieli de judecată, anexând și diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 31,74 lei reprezentând diferență taxă judiciară de timbru aferentă fondului cauzei, diferență care le-a fost pusă în sarcină prin citația comunicată.
Deliberând cu prioritate asupra excepției invocate, raportat la dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 316 coroborat cu art. 298 același act, tribunalul reține următoarele:
Prin citația comunicată către recurentă la data de 7 iunie 2013 (fila 8) i s-a pus acesteia în vedere să facă dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 1.573,87 lei și a timbrului judiciar în cuantum de 5 lei sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Împotriva modului de stabilire a acestei taxe, recurenta nu a formulat cerere de reexaminare.
Având în vedere că recurenta pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, tribunalul din oficiu a invocat excepția netimbrării recursului, excepție pe care a pus-o în discuția părților prezente și a reținut cauza în pronunțare.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului sa achite suma datorată pana la primul termen de judecata, neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Potrivit art. 35 alin.1 și 5 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, adică înainte de primirea (înregistrarea), efectuarea sau eliberarea actelor taxabile sau înainte de prestarea serviciilor, neîndeplinirea obligației de plata până la termenul stabilit sancționându-se cu anularea acțiunii sau a cererii.
Având în vedere faptul că recurentul nu a achitat taxa judiciară de timbru de 98 lei și a timbrului judiciar în cuantum de 0,15 lei stabilită în sarcina sa, neconformându-se obligației dispuse de către instanță, în temeiul art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 35 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 147/1996, tribunalul urmează a admite excepția netimbrării recursului, excepție invocată de instanță din oficiu și va anula ca netimbrat recursul formulat de recurenta SC A. SA în contradictoriu cu intimații R. A.
D. și R. A. D. împotriva sentinței civile nr. 181/2013 pronunțată la 20 februarie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite excepția netimbrării recursului, excepție invocată din oficiu, și în consecință:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de recurenta SC A. SA în contradictoriu cu intimații R. A. D. și R. A. D. împotriva sentinței civile nr. 181/2013 pronunțată la 20 februarie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
C. G. V. | L. G. | S. | I. | A. B. |
GREFIER
,
Red.CG 2 ex./_
Judecător fond: I. C. G., Judecătoria Dej.
| ← Decizia civilă nr. 177/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 5868/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
