Decizia civilă nr. 633/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 633/2013
Ședința publică din data de 02 decembrie 2013 Completul este compus din:
PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta S.C. D. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4528/_, pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații M. C. - N., prin P., C. LOCAL AL M. C. - N. și S.C. A. G. E. S.R.L. (fostă S.C. R. I. S.R.L.),
cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor recurentei, d-nul avocat Bocșa Oargă Cristinel Aurel, cu împuternicire avocațială existentă la f. 20 din dosarul T. ului C. și reprezentanta intimatei S.C. A. G. E. S.R.L., d-na consilier juridic C.
I. Mone, cu delegație depusă la dosar la acest termen de judecată, f. 8. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că este primul termen de judecată.
T. ul pune în discuția reprezentanților părților competența instanței specializate de soluționare a prezentului recurs.
Reprezentantul recurentei apreciază că T. ul Specializat C. este competent să soluționeze prezenta cauză.
Reprezentanta intimatei S.C. A. G. E. S.R.L. lasă la aprecierea instanței.
T. ul, în temeiul art. 1591C.proc.civ. raportat la art. 2 pct. 3 C.proc.civ., verificându-și, din oficiu, competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Reprezentantul recurentei depune la dosar timbru judiciar de 1 leu, astfel cum i s-a pus în vedere prin citație.
T. ul pune în discuția reprezentanților părților excepția tardivității declarării recursului, invocate de către intimata S.C. A. G. E. S.R.L., prin întâmpinare.
Reprezentanta intimatei S.C. A. G. E. S.R.L. arată că își menține excepția și, prin urmare, solicită admiterea acesteia, raportat la faptul că sentința pronunțată de instanța de fond a fost comunicată recurentei în data de_, iar recursul a fost înregistrat la data de_, fiind, astfel, depăși termenul de 15 zile, prevăzut de art. 301 C.proc.civ.
Reprezentantul recurentei solicită respingerea excepției, arătând că recursul a fost depus la oficiul poștal în interiorul termenului legal.
T. ul, după deliberare, urmează a respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității declarării recursului, invocate de către intimata S.C. A. G. E. S.R.L., având în vedere faptul că sentința civilă recurată a fost comunicată recurentei S.C. D.
C. S.R.L. la data de_, iar recursul a fost declarat la data de_, în interiorul termenului legal de 15 zile, raportat la dispozițiile art. 104 C.proc.civ., fiind trimis prin poștă.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, T. ul acordă cuvântul reprezentanților părților, în principal, asupra inadmisibilității criticării de către intimatul M. C. - N., prin întâmpinare, a soluțiilor pronunțate de către prima instanță, cu privire la excepțiile soluționate și neatacate pe calea recursului de către niciuna din părți, respectiv, pentru M. C. - N., inadmisibilitatea criticării sentinței de fond, raportat la invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a M.
C. - N. ; în ceea ce privește C. LOCAL AL M. C. - N., având în vedere
că, prin încheiere de ședință din data de_ a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acestei părți, încheiere care nu a fost atacată de către niciuna din părți, T. ul reține că intimatul C. LOCAL AL M. C. - N. a fost introdus, în mod eronat, în citativ și, respectiv, în proces, în calitate de parte, având în vedere că nu s-a înțeles a se recura respectiva încheiere și, în subsidiar, asupra recursului.
Reprezentatul recurentei solicită admiterea excepției inadmisibilității excepțiilor invocate de către intimatul M. C. - N., iar în ceea ce privește recursul, solicită admiterea acestuia, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, apreciind că, în mod greșit, instanța de fond a reținut incidența faptei unei terțe persoane pentru exonerarea de răspundere a intimatelor, cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Reprezentanta intimatei lasă la aprecierea instanței aspectul pus în discuție, din oficiu. În ceea ce privește recursul, solicită respingerea acestuia, ca netemeinic și nelegal, arătând că între partea ce o reprezintă și Primăria M. C. -N. a fost încheiat un contract de delegare a gestiunii serviciului public, respectiv de prestare de servicii de amenajare și întreținere a spațiilor verzi și că, în perioada aferentă lunilor mai 2009 - iunie 2009, au fost executate lucrări de degajat teren de corpuri străine, cosit iarba, tundere gazon, și nu de doborâre a arborilor uscați. Mai mult, reprezentanta intimatei S.C. A. G. E. S.R.L. solicită T. ului să aibă în vedere cele reținute de către instanța de fond, respectiv faptul că M. C. -N. a păstrat în mod independent puterea, folosința, controlul și supravegherea asupra zonei verzi din Parcul Fraternității, partea ce o reprezintă exercitând, în mod periodic, paza materială asupra lucrărilor comandate.
Pentru motivele expuse, solicită respingerea recursului, în ceea ce privește obligarea intimatei S.C. A. G. E. S.R.L. la plata sumei de 11.740,37 lei, fără cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr.5072/15 Martie 2013 pronunțată în dosarul civil nr.14._ al Judecătoriei C. -N. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C. -N., prin P., invocată de către aceasta prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Totodată, a fost respinsă cererea, astfel cum a fost completată și precizată, formulată de reclamanta SC D. C. S. în contradictoriu cu pârâtele M. C. -N. prin P. și SC R. I. S., ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea astfel cum a fost completată și precizată, formulată de reclamanta SC D. C. S., în contradictoriu cu pârâta C. local al municipiului
C. -N., prin P., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință.De asemenea, a fost respinsă cererea reclamantei cu privire la cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Cu privire la cauza juridică a acțiunii dedusă judecății, judecătoria a reținut că deși s-au invocat în precizarea de acțiune dispozițiile art.999 C.civ. de la 1864, în acțiunea introductivă au fost invocate art.1376-1377 din Legea nr.287/2009 privind Codul Civil (nou), iar motivele de fapt prezentate și susținerile reclamantei din cuprinsul cererii introductive, a cererii astfel cum a fost precizată și din susținerile orale formulate înaintea instanței, apare dincolo de orice dubiu că instanța a fost învestită cu o cerere în răspundere civilă delictuală pentru fapta lucrului.
În ceea ce privește dreptul material aplicabil prezentei acțiuni, având în vedere succesiunea de legi în timp până la momentul pronunțării prezentei, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile Codului civil de la 1864, în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil coroborat cu art. 220 din Legea nr. 71/2011 de
punere în aplicare a noului Cod Civil, iar nu cele corespondente ale Legii nr. 287/2009 republicată.
Calitatea procesuală pasivă este o condiție de a fi parte în procesul civil, precum și o condiție de exercițiu a acțiunii civile și presupune existența unei identități între persoana pârâtului/intimatului și cel care este subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecății, iar în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiției, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza acest interes.
Conform art.1000 alin.(1) C.civ. de la 1864, " suntem (…) responsabili de prejudiciul cauzat [....] de lucrurile ce sunt sub paza noastră";.
Ceea ce interesează sub aspectul răspunderii civile delictuale pentru fapta lucrului este persoana care deține paza juridică. În privința proprietarului bunului operează prezumția relativă că este paznic juridic al lucrului.
Pentru determinarea acesteia se folosește criteriul direcțiunii sau al autorității asupra lucrului în virtutea căreia se exercită puterea independentă de stăpânire și de direcționare a utilizării lucrului.
În consecință, paza juridică aparține persoanei care are în mod independent puterea, folosința, diriguirea, controlul și supravegherea asupra lucrului, nu presupune un contact nemijlocit cu lucrul și se deosebește de paza materială care este subordonată celei dintâi.
Este dincolo de orice dubiu că tragerea la răspundere a celui care are paza materială a lucrului este posibilă, însă nu pe temeiul art.1000 alin (1) C.civ. de la 1864, ci pe temeiul răspunderii pentru fapta proprie.
La data de_, în jurul orelor 13, un copac din Piața Fraternității a căzut pe autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_, proprietatea reclamantei și parcat de către numitul Dardai V. e L. lângă intrarea în parc
Între pârâta M. C. -N., prin P., în calitate de concedent și pârâta SC R.
I. S., în calitate de concesionar de servicii publice, s-a încheiat contractul nr.40907/_ de delegare a gestiunii serviciului public de amenajare și întreținere a zonelor verzi și de agrement, a luciurilor de apă, a zonelor verzi aferente platformelor de joacă pentru copii, cimitirelor și efectuarea de tratamente fitosanitare în municipiul C.
-N. prin concesiune (filele 22-28), și caietul de sarcini care face parte integrantă din contract, prin care s-a concesionat serviciul public constând în amenajarea și întreținerea zonelor verzi și de agrement, a luciurilor de apă, a zonelor verzi aferente platformelor de joacă pentru copii, cimitirelor și efectuarea de tratamente fitosanitare în municipiul C. -N. conform caietului de sarcini, în favoarea pârâtei SC R. I. S., pentru o perioadă de 5 ani.
Conform Cap.7 lit. A punctul 1 din contractul nr. 40907/_ de delegare a gestiunii serviciului public de amenajare și întreținere a zonelor verzi și de agrement, a luciurilor de apă, a zonelor verzi aferente platformelor de joacă pentru copii, cimitirelor și efectuarea de tratamente fitosanitare în municipiul C. -N. prin concesiune, concedentul s-a obligat să pună la dispoziția operatorului de servicii publice strategia și programele de măsuri și acțiuni privind administrarea serviciului de amenajare și întreținere a zonelor verzi, iar potrivit cap. 7 lit. B punctul 1 din convenție, concesionarul s-a obligat să execute integral operațiunile stabilite în caietul de sarcini și graficele de execuție a lucrărilor în timp.
Conform art. 14 din caietul de sarcini, prestatorul și-a asumat răspunderea pe toată durata de derulare a contractului pentru executarea lucrărilor conform tehnologiei și a programelor aprobate pe sectoarele de zone verzi alocate, în termenele și modalitățile stabilite prin contract, programe de lucru și a prevederilor din caietul de sarcini, rămânând direct răspunzător pentru eventualele daune și pagube provocate ca urmare a nerespectării acestor prevederi, iar execuția lucrărilor va fi comandată de către beneficiar prin programe lunare ce vor fi transmise prestatorului până la sfârșitul fiecărei luni.
În ceea ce privește lucrările necomandate și neaprobate expres de beneficiar, acestea nu vor fi recepționate și plătite, conform art.14 pct.5 ultima teză din caietul de sarcini.
În legătură cu programul lunar aprobat de către pârâta M. C. -N., prin P.
, în calitate de concedent pentru luna iunie 2009, instanța a reținut că acesta nu cuprinde lucrări de doborâre a arborilor uscați de pe zonele verzi, curățarea zonei și transportul materialului rezultat, astfel cum este definit la art.6 lit. E pct.33 și 34 din caietul de sarcini, respectiv de toaletare a arborilor la înălțimi, astfel cum este definită conform art.6 lit. E pct. 30 și 31 din caietul de sarcini (filele 29-54) în zona Parcului Fraternității unde s-a produs incidentul.
Din coroborarea prevederilor contractuale ale contractului nr. 40907/_ de delegare a gestiunii serviciului public de amenajare și întreținere a zonelor verzi și de agrement, a luciurilor de apă, a zonelor verzi aferente platformelor de joacă pentru copii, cimitirelor și efectuarea de tratamente fitosanitare în municipiul C. -N. prin concesiune, cu prevederile caietului de sarcini, instanța a reținut că pârâta M. C.
-N. păstrează în mod independent puterea, folosința, controlul și supravegherea asupra zonei verzi din Piața Fraternității, C. -N., iar paza materială exercitată periodic de către pârâta SC R. I. S. în condițiile și termenele aprobate prin programele lunare de către prima nu este de natură a înlătura calitatea procesuală pasivă a acesteia.
În legătură cu dispozițiile contractuale care atrag răspunderea pârâtei SC R. I.
S. în calitate de concesionar al lucrărilor care fac obiectul contractului nr.40907/_ de delegare a gestiunii serviciului public de amenajare și întreținere a zonelor verzi și de agrement, a luciurilor de apă, a zonelor verzi aferente platformelor de joacă pentru copii, cimitirelor și efectuarea de tratamente fitosanitare în municipiul C. -N. prin concesiune, instanța a reținut că acestea nu sunt de natură a schimba calificarea pazei materiale în pază juridică, câtă vreme orice lucrare se execută în conformitate cu directivele concedentei M. C. -N., fără ca SC R. I. S. să poată controla în vreun fel lucrările supuse concesiunii. Aceste prevederi contractuale, în măsura în care se dovedesc incidența lor, pot atrage răspunderea concedentei față de concesionar, iar nu față de cel care invocă răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că pârâta M. C. -N., prin P., deținea paza juridică asupra spațiului verde din Piața Fraternității, C. -N. la data de_, sens în care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. C. -N., prin P., invocată de către aceasta prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta lucrului în temeiul art.1000 alin.(1) C.civ. de la 1864, reclamanta este ținută a face dovada existenței cumulative a următoarelor condiții: fapta lucrului, prejudiciul produs, legătura de cauzalitate între fapta lucrului și prejudiciul produs.
Din ansamblul probator de la dosar, instanța a apreciat că sunt îndeplinite toate cele 3 condiții în privința paznicului juridic, respectiv fapta lucrului-constând în fapta copacului de a se prăbuși peste autoturismul menționat, prejudiciul produs în patrimoniul reclamantei, în calitate de proprietar al autoturismului contând în pagubele materiale cauzate acestuia, precum și legătura de cauzalitate care rezultă din însăși fapta lucrului de a se prăbuși.
Din coroborarea înscrisurilor de la dosarul cauzei cu declarația martorului A. A.
, instanța a reținut că la data producerii incidentului, copacul care s-a răsturnat peste autoturismul proprietatea reclamantului era verde, iar vremea era favorabilă, nu bătea vântul, aspecte de altfel necontestate de către pârâte.
În aceste condiții, instanța a reținut că fapta s-a produs sub incidența cazului fortuit, respectiv datorită unei împrejurări intrinseci lucrului, neimputabilă paznicului juridic, constând în declinul fiziologic al copacului, împrejurare relativ imprevizibilă datorită aspectului de copac verde, dar care nu este de natură a înlătura răspunderea civilă delictuală a paznicului juridic pentru fapta lucrului.
Cu toate acestea, instanța a reținut pentru a se exonera de răspunderea care îi revine, paznicul juridic al lucrului trebuie să facă dovada: a) faptei victimei însăși; b) faptei unei terțe persoane pentru care nu este ținut a răspunde; c) forței majore.
Instanța a apreciat că fapta numitului Dardai V. e L. în calitate de conducător al autoturismului marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_, proprietatea reclamantei de a parca autoturismul la data de_, în jurul orelor 13.00, în zona de acțiune a indicatorului "Staționare interzisă";, pe trotuarul de lângă parcul din Piața Fraternității, C. -N. este de natură a exonera de răspunderea civilă delictuală pe paznicul juridic pârâta M. C. -N., reținându-se fapta unui terț pentru care pârâta nu este ținută a răspunde.
În ceea ce privește tragerea la răspundere a pârâtei SC R. I. S., instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1000 alin.(1) C.civ. de la 1864, aceasta neavând calitatea de paznic juridic, pe de o parte, iar pe de altă parte, s-a reținut existența faptei terței persoane conform considerentelor de mai sus.
În consecință, instanța a respins cererea, astfel cum a fost completată și precizată, formulată de reclamanta SC D. C. S. în contradictoriu cu pârâtele M. C. -N.
, prin P. și SC R. I. S., ca neîntemeiată.
Pentru a da eficiență admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. LOCAL AL M. C. -N., conform încheierii de ședință din data de_, instanța a respins cererea, astfel cum a fost completată și precizată, formulată de reclamanta SC D. C. S. în contradictoriu cu pârâta C. LOCAL AL M.
C. -N., prin P., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință
În temeiul art. 274 alin.(1) C.proc.civ., potrivit cu care "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, instanța a respins cererea reclamantei cu privire la obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva Sentinței civile nr.5072/15 Martie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta S.C. D. C. S.R.L solicitând admiterea recursului modificarea sentinței în sensul admiterii cererii formulate și obligarea pârâtelor la repararea prejudiciului cauzat.
Instanța fondului a reținut, pentru a respinge acțiunea formulată, incidența "faptei unei terțe persoane pentru care nu este ținut să răspundă pârâtul" - care exonerează de răspundere civilă paznicul juridic pentru fapta cauzatoare de prejudiciu a lucrului. În acest sens instanța, in mod greșit, a reținut că fapta numitului Dardai V. e L., care, în calitate de conducător al autovehiculului proprietatea recurentei a parcat în zona de acțiune a indicatorului "Staționare interzisă" este de natură a înlătura răspunderea civilă delictuală a pârâtelor.
De asemenea, în mod greșit instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru tragerea la răspundere legală a pârâtei SC R. I. S., considerând că aceasta nu are calitate de paznic juridic, pe de-o parte, iar pe de altă parte s-a reținut existența faptei terței persoane care o exonerează de răspundere.
Codul civil de la 1864 consacră, cu valoare de principiu, răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în art.1000 alin.1: "Suntem asemenea responsabili_ de lucrurile ce sunt sub paza noastră". Textul amintit reglementează răspunderea pentru lucruri, în general, fără a deosebi după cum lucrurile sunt periculoase ori nepericuloase, mobile sau imobile, etc. Cu privire la vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, doctrina și jurisprudența a avut în vedere faptul că în materie de răspundere civilă delictuală, autorul prejudiciului este obligat să răspundă și pentru culpa cea mai ușoară, fără a se face distincție între formele vinovăției.
Așadar, pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciul produs și culpa în producerea acestui prejudiciu cu precizarea că vina în producerea prejudiciului poate îmbrăca atât forma intenției cât și cea a imprudenței sau neglijenței.
Instanța de fond, în mod corect a reținut că sunt îndeplinite trei condiții, respectiv fapta lucrului - prăbușirea asupra autovehiculului, prejudiciul adus patrimoniului subscrisei constând în deteriorarea autovehiculului proprietatea recurentei și legătura de cauzalitate între fapta lucrului de-a se prăbuși și prejudiciul cauzat.
Criticile privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii judecătorești privesc încadrarea de instanța de fond a faptei (parcarea in zona indicatorului "Staționarea interzisă") numitului Dardai V. e L. ca exoneratoare de vinovăție a pârâtelor.
Așadar, instanța de fond a dat o greșită interpretare a textelor legale aplicabile litigiului pentru următoarele considerente:
Potrivit jurisprudenței și doctrinei nu exista răspundere atunci când prejudiciul este cauzat exclusiv de fapta victimei înseși ori a unui terț sau este urmarea unui caz de forța majora. Dacă la originea prejudiciului stă atât fapta terțului cât și aceea a pârâtului și răspunderea este delictuală ei vor răspunde solidar.
Deși nu există la dosarul cauzei probe din care sa rezulte o acțiune intempestiva a terțului (numitul Dardai V. e L. ) sub forma exercitării, directe sau indirecte, a unei activități care să provoace prăbușirea copacului aflat in paza pârâtelor, activități care să excludă in mod total vinovăția păzitorului juridic, instanța a reținut incidența "faptei terțului" pentru exonerarea de răspundere.
Recurenta considera greșita interpretarea dată dispozițiilor legale, probelor administrate și situației de fapt. O atare interpretare (data de instanța fondului) presupune încălcarea principiului constituțional de garantare a dreptului de proprietate. Este inacceptabil și nelegal ca instanța sa recunoască pârâtelor posibilitatea de încălcarea dreptului de proprietate, atribut pe care-l are doar proprietarul, ca sancțiune pentru nerespectarea unei conduite, prevăzute in Codul rutier, chiar daca aceasta este sancționată contravențional. Nu exista o legătura directa intre staționarea autovehiculului și prăbușirea copacului. Din probatoriul administrat nu rezulta ca existau atenționări cu privire la posibilitatea prăbușirii copacului, din contră copacul se prezenta, la prima vedere, într-o stare bună. După prăbușire s-a putut vedea ca acesta prezenta, in trunchiul copacului, o scorbura de dimensiune importanta care a provocat prăbușirea acestuia. Din depoziția martorului se poate reține ca persoanele domiciliate in vecinătatea copacului aveau cunoștința despre pericolul pe care-l exercita respectivul copac precum și faptul ca pârâtele au fost încunoștințate cu privire la necesitatea intervenirii pentru prevenirea producerii unui accident.
Așadar instanța de fond in mod greșit a considerat ca nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv lipsește vinovăția pârâtelor. Fața de desfășurarea situației de fapt rezulta indubitabil că pârâtele au dat dovada de neglijenta in întreținerea copacului care a căzut. Din punct de vedere legal angajarea răspunderii civile a pârâtelor are loc și în cazul formei celei mai ușoare a culpei, respectiv pentru neglijență, iar căderea copacului este urmarea a neluării masurilor de întreținere, conservare și supraveghere aflate în sarcina pârâtelor.
Indiferent dacă autovehiculul era parcat sau nu regulamentar acesta nu a provocat prăbușirea copacului; fapta terțului, exoneratoare de răspundere, nu poate fi reținută întrucât vinovăția conducătorul auto de-a parca autovehiculul în apropierea copacului nu exclude vinovăția pârâtelor pentru neluarea măsurilor de întreținere a copacului. Conducătorul auto nu a parcat autovehiculul intr-o zona in care era atenționat asupra existenței pericolului căderii copacului. Nu există o legătura de cauzalitate intre fapta terțului și fapta cauzatoare a prejudiciului (prăbușirea copacului asupra autovehiculului).
Indicatoarele rutiere fac parte din categoria mijloacelor de reglementare a circulației. Prin aceste mijloace se urmărește buna desfășurare a circulației rutiere, asigurând totodată fluența acesteia în condiții de siguranță, fără producerea de ambuteiaje si evenimente rutiere nedorite.
Producerea prejudiciului cauzat prin prăbușirea copacului a avut loc fără nici o legătura cu parcarea autovehiculului in zona incidentală a indicatorului rutier.
Parcarea in raza de acțiune a indicatorului rutier nu influențează producerea faptei (prăbușirea copacului), raportul de cauzalitate sau vinovăția pârâtelor.
Pentru motivele invocate se solicita sa se constate ca nelegala și netemeinica hotărârea instanței de fond deoarece nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru înlăturarea răspunderii civile a pârâtelor.
Considerentele instanței de fond in ceea ce privește lipsa calității de paznic juridic al pârâtei SC R. S. sunt nelegale și netemeinice. Între pârâtele M. C. -N. și SC R. S. a existat un contract de concesiune nr.40907/_ prin care concesionarul de servicii publice pârâta SC R. S. s-a angajat sa execute "lucrări de amenajare și întreținere a zonelor verzi_ in M. C. -N. ".
Concesiunea este unul din modurile indirecte de exercitare a dreptului de proprietate publică, dreptul pe care-l dobândește concesionarul asupra bunurilor concesionate fiind un drept real principal. Argumentele pentru care dreptul de concesiune este caracterizat ca fiind un drept real principal sunt următoarele: concesionarul își poate exercita în mod direct, fără concursul altei persoane, dreptul asupra bunului concesionat; el acționează pe riscul și răspunderea sa, preia toate sarcinile și riscul exploatării bunurilor concesionate, acestea nefîind partajate, cum este cazul chiriașilor; concesionarul beneficiază de dreptul de urmărire, având posibilitatea să-și apere, în condițiile legii, dreptul față de orice persoană.
Stabilirea persoanei care urmează sa răspundă pentru "fapta" lucrului, se subscrie dispozițiilor art. 1000 alin. 1 din cod civil din 1864, care prevede doar ca suntem responsabili de paguba produsa de "lucrurile ce sunt sub paza noastră". Codul civil se refera doar la noțiunea de paza. Jurisprudența a considerat că răspunderea va aparține aceluia care are "paza juridică" a lucrului cu toate consecințele ce decurg din aceasta. Dar, potrivit jurisprudenței, paza juridică nu este legată exclusiv de calitatea de proprietar al lucrului, ci și de aceea de posesor caz în care prezumția de păzitor juridic trece asupra titularului dezmembrământului dreptului de proprietate.
Paza juridica aparține proprietarului lucrului, in cazul de față pârâtului M.
C. -N., persoana juridica aspra căruia se instituie legal o adevărată prezumție de responsabilitate. Pe de altă parte, conform contractului de concesiune in mod cert paza materiala a trecut asupra pârâtei SC R. S., care prin obligațiile asumate contractual răspunde pentru prejudiciile civile cauzate in temeiul art.998 - 999 din Codul civil din 1864.
Întrucât din contractul de concesiune nu rezulta in mod indubitabil un transfer al răspunderii civile de la proprietarul bunului M. C. -N. asupra concesionarului - pârâta SC R. S., așadar nu se poate determina cu precizie persoana responsabilă, se apreciază de recurentă că ambele pârâte, in solidar, trebuie obligate la repararea prejudiciului cauzat SC D. C. S. .
Intimații M. C. N. prin P. și C. LOCAL AL M. C. N. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, invocând pe cale de excepție lipsa calității procesuale a paratului M. C. -N., întrucât calitatea procesuala pasiva intr-un proces presupune o identitate intre paratul chemat in judecata si persoana obligata in raportul obligational dedus judecații de reclamant; persoana care neaga dreptul reclamantului; persoana fata de care reclamantul dorește sa-si stabilească existenta unui drept real; persoana in patrimoniul căreia reclamantul dorește sa dovedească inexistenta unui drept real. In ceea ce privește parata - Unitatea Administrativ Teritoriala- M. C. -N. arătam ca aceasta nu are stabilite in sarcina sa atribuții privind protecția, refacerea parcurilor, toaletare arbori, toaletare pomi, amenajare spatii verzi etc. Prin urmare, considera întemeiata expeptia invocata, arătând ca nu exista identitate intre persoana paratei si cel care este titular al obligațiilor in raportul juridic dedus judecații.
Mai mult, prin adresa nr. 123566/444/_ S. Spatii Verzi din cadrul Direcției Tehnice, Primăria M. C. -N. a solicitat firmei S.C. R. I. S. titulara obligațiilor enumerate mai sus, să dispună acoperirea daunelor provocate de căderea arborelui peste autoturismul_ .
Intimații au mai arătat că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei capacității de folosința a pârâtului C. Local al M. C. -N., având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public având capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, iar în conformitate cu alin. 2 al aceluiași articol, în justiție unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. În temeiul acestor prevederi normative, personalitate juridica au unitățile administrativ teritoriale indicate in cuprinsul art. 1 alin 2 lit. I Legea 215/2001.
In temeiul art. 35 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, potrivit cărora numai persoana juridica are capacitate procesuala, respectiv exercițiul drepturilor procedurale, considera ca paratul C. Local al M.
C. -N. nu are capacitate juridica si, pe cale de consecința, nu poate sta in judecata in calitate de parte.
In conformitate cu art. 21 alin. 1 teza I din Legea nr. 215 /2001 a administrației publice locale, "unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu". De asemenea, potrivit art. 20 alin. 1 din actul normativ indicat anterior "comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ - teritoriale in care se exercita autonomia locala si in care se organizează si funcționează autorități ale administrației publice locale". Din coroborarea celor două texte exprese, citate mai sus și în lipsa unor prevederi legale în sens contrar, unitățile administrativ-teritoriale sunt comunele, orașele, municipiile si județele si, pe cale de consecința, numai acestea sunt persoane juridice de drept public, au capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. In privința paratului C. Local al M. C.
-N., intimatul arată că in conformitate cu art. 23 alin. 1 Legea 215/2001, acesta reprezintă o autoritate a administrației publice locale prin care se realizează autonomia locala in comune, orașe, municipii, astfel ca fiind doar organ deliberativ in conformitate cu art. 1, alin 2 lit d din Legea 215/2001. De asemenea, se apreciază ca in temeiul art. 41 alin. 1 si 2 C. pr. civ., "orice persoana care are folosința drepturilor civile poate sa fie parte in judecata", iar "asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate, daca au organe proprii de conducere". Prin urmare, pentru a fi parte in procesul civil, atât paratul - cat si reclamantul - trebuie sa indeplineasca, alături de alte cerințe specifice si condiția existentei capacității procesuale, lipsa acesteia implicând respingerea acțiunii.
Fata de argumentele mai sus arătate, in temeiul art. 41 alin. 1 v. C. Proc. civ. intimații solicita respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind introdusa împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosința.
Pe fondul cauzei, intimații solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că atât vechiul C.Civ prin art 1000 alin. 1, cat si noua reglementare art. 1349 alin. 3 prevăd obligația unei persoane de a repara prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum si de ruina edificiului. Astfel paza juridica si anume, puterea de direcție, de control și supraveghere exercitată în mod independent asupra lucrului, precum și paza materială a acestuia exercitată de o persoană asupra lucrului sub autoritatea păzitorului juridic nu vor putea fi pretinse în contradictoriu cu pârâții indicați anterior.
Potrivit art. 1000 alin. 1 vechiul Cod civil: "suntem de asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde sau de lucrurile ce sunt paza noastră". Potrivit art. 1376 din noul Cod civil răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri(l) Oricine este obligat sa repare, independent de orice culpa, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa. [...] are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, in temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract ori chiar numai in fapt. exercită in mod independent controlul si supravegherea asupra animalului sau a lucrului si se servește de acesta in interes propriu.
Intimații mai arată că referitor la transmiterea pazei juridice a lucrului, prin contractul nr. 40907/_ serviciul public de amenajare si întreținere a zonelor verzi si de agrement a zonelor verzi aferente platformelor de joaca pentru copii, de toaletare a
arborilor si de efectuare de tratamente fitosanitare in municipiul C. -N. a fost concesionat paratului de rândul III, S.C. Raismo I. S., prin acest contract, titularul dreptului de proprietate asupra parcului Fraternității (M. C. -N. ) in administrarea C. ui Local al M. C. -N. a transmis paza juridica a lucrului societății comerciale Raismo I. S., aceasta din urma având obligația de a exercita în mod independent direcția, controlul și supravegherea lucrului, prin atribuțiile clar stabilite in sarcina sa.
In acest sens, aflându-se în situația unei răspunderi civile delictuale obiective vor trebui verificate cele trei condiții a căror eventuală îndeplinire ar crea într-adevăr premisele nașterii unei obligații pe acest temei.
Astfel, prejudiciul a fost definit ca fiind un efect negativ patrimonial pe care îl încearcă o persoana ca urmare a comportamentului lucrului, astfel ca el este reprezentat in acest caz de avarierea automobilului_ (la data de_ ), precum și de diminuarea patrimoniului S.C. D. C. S.R.L.
Cât privește legătura de cauzalitate, intimații arată că exigența acestei condiții impune ca intre prejudiciul produs și așa-zisul comportament al lucrului să existe o legătură de la cauză la efect, astfel încât, din multitudinea împrejurărilor cauzale si a condițiilor care au contribuit într-o anumită măsură, să fie generatoare în producerea prejudiciului. Revenind la cele expuse anterior, în paragraful dedicat pazei lucrului, o legătură de cauzalitate (in ceea ce privește parații de rândul I si II) ar fi imposibil de stabilit având în vedere că obligația toaletării, amenajării, asigurării controlului ori supravegherea lucrului în cauză nu cade în sarcina pârâților.
Intimații mai arată că pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală obiectivă pentru prejudiciile cauzate de lucruri este necesar ca fapta ilicita cauzatoare a prejudiciului sa fie fundamentata pe ideea de culpa a păzitorului juridic.
Fata de argumentele prezentate mai sus se apreciază ca nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul cauzat de lucruri in ceea ce privește parații: M. C. -N. si C. Local al M. C. -N. .
Intimații au mai susținut că in intenția ocrotirii interesului victimelor unor incidente tot mai numeroase cauzate de lucruri, practica judiciara a statuat ca răspunderea pentru lucruri se întemeiază pe o prezumție de culpa care nu poate fi înlăturata decât prin dovada forței majore, faptei unui terț sau faptei victimei.
Una dintre cauzele de exonerare de răspundere- este fapta victimei insasi pentru, paznicul juridic al lucrului trebuind sa facă dovada in acest sens. Considera, de asemenea, ca potrivit dispozițiilor art. 142 din OUG nr. 195/2002, conducătorul vehiculului trebuia să respecte reglementările legale imperative privind oprirea, staționarea și parcarea. HG 85 din 23 ianuarie2003 Art. 174. - Se interzice oprirea voluntara a vehiculelor a) în zona de acțiune a indicatorului "Oprirea interzisa" si a marcajului cu semnificația de interzicere a opririi; art. 142 OUG 195/2002 CAPITOLUL V Reguli de circulație SECȚIUNEA a 3-a Reguli pentru circulația vehiculelor: Se interzice oprirea voluntara a vehiculelor; a) in zona de acțiune a indicatorului Oprirea interzisa. Considera ca exista o posibilitate ridicată ca accidentul să nu se fi produs în situația în care conducătorul ar fi îndeplinit cerința expusă mai sus.
Prin urmare, intimații arată că în această situație autoturismul avariat era parcat într-o zonă în care indicatorul rutier interzicea oprirea, intelegand așadar ca exista o culpa exclusiva a conducatorului auto autoturismul avariat era parcat pe toata lățimea trotuarului fără a respecta reglementările imperative prevăzute in actele normative indicate mai sus.
Potrivit fotografiilor realizate la locul producerii incidentului rutier- depuse in probatiune la fond, culpa exclusiva a conducătorului autoturismului cu nr. de înmatriculare_ având în vedere că autoturismul avariat era parcat într-o zonă în care indicatorul rutier interzicea oprirea.
Față de cele anterior arătate, intimații consideră că nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii delictuale, astfel că pretențiile expuse în contradictoriu cu pârâții
M. C. -N. si C. Local al M. C. -N. nu sunt susținute de îndeplinirea cumulativa a exigențelor răspunderii civile obiective.
In ceea ce privește solicitarea cheltuielilor de judecata, intimații apreciază ca nu sunt incidente dispozițiile art. 274 C. Proc civ., declanșarea activității judiciare nefiind consecința unei culpe procesuale a paraților, M. C. -N., respectiv C. Local al M. C. -N. .
Intimata SC A. G. E. S. fostă SC R. I. S. prin întâmpinare a solicitat în principal admiterea excepției tardivității recursului formulat de către S.C. D. C. S.R.L. si in consecința respingerea recursului ca fiind tardiv formulat, iar în subsidiar, respingerea recursului formulat de către S.C. D. C. S.R.L. impotriva Sentinței Civile nr.5072/2013 pronunțata in dosarul nr._ ca fiind netemeinic si nelegal si menținerea integrala a Sentinței Civile susmenționata asa cum a fost pronunțata.
În motivare intimata a arătat că întrucât sentința civila nr.5072/2013 pronunțata in dosarul nr._ a fost comunicata S.C. D. C. S.R.L. la data de_, coroborat cu prevederile art. 301 din Codul de Procedura Civila potrivit căruia termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, solicita instanței sa constate faptul ca, din data de_ si pana la data de_ - data înregistrării cererii de recurs formulată de către S.C. D. C. S.R.L.- au trecut mai bine de 15 zile, și în consecință solicită admiterea excepției tardivității recursului formulat de către S.C. D.
C. S.R.L. împotriva sentinței Civile nr.5072/2013 pronunțata in dosarul nr. _
.
Așa cum a menționat și dovedit prin înscrisurile depuse în probațiune la dosarul de fond, intre S.C. R. I. S.R.L., in prezent S.C. A. G. E. S.R.L. si M. C. -
N. a fost încheiat contractul nr.40907/_ de delegare a gestiunii serviciului public de amenajare si întreținere a zonelor verzi și de agrement, a luciurilor de apa, a zonelor verzi aferente platformelor de joaca pentru copii și cimitirelor și efectuarea de tratamente fitosanitare în M. C. -N. pentru o perioadă de valabilitate de 5 ani, având ca obiect: Amenajare și întreținere a zonelor verzi și de agrement, a luciurilor de apă, a zonelor verzi aferente platformelor de joaca pentru copii si cimitirelor si efectuarea de tratamente fitosanitare in M. C. -N. (filele 22-54), intimata având calitatea de prestator al lucrărilor mai sus menționate.
Instanța de fond in mod corect si legal a reținut faptul ca, conform cap.7 lit.A punctul 1 din contractul susmenționat, concedentul (M. C. -N. ) s-a obligat sa pună la dispoziția operatorului de servicii public SC R. I. S.R.L. strategia si programele de masuri si acțiuni privind administrarea serviciului de amenajare si intretinere a zonelor verzi si ca, potrivit alin 1 a art.B. Oligatiile concesionarului din Capitolul 7 al Contractului nr. 40907/_ intimata, in calitate de concesionar/prestator având obligația "sa execute integral operațiunile stabilite in caietul de sarcini si in graficele de execuție a lucrărilor in timp.
Conform prevederilor art.4 din Caietul de Sarcini: alin (1) "Prestatorul poarta răspunderea pe toata durata de derulare a contractului pentru executarea lucrărilor conform tehnologiei si a programelor aprobate pe sectoarele de zone verzi alocate, lucrări care trebuie realizate in termenele si modalitățile stabilite prin contract programe de lucru si a prevederilor din prezentul Caiet de sarcini, rămânând direct răspunzător pentru eventualele daune si pagube provocate ca urmare a nerespectarii acestor prevederi; alin (2) Execuția lucrărilor va fi comandata de către beneficiar prin programe lunare ce vor fi transmise prestatorului pana la începutul fiecărei luni"
Conform prevederilor art. 12 din Capitolul III al Caietului de Sarcini "Programele de lucru lunare privind întreținerea si amenajarea zonelor verzi vor fi supuse aprobării organelor autorității publice locale pana la sfârșitul fiecărei luni pentru luna următoare si se vor pune in aplicare sub directa coordonare prin S. Spatii Verzi. Programul va cuprinde algoritmul lucrărilor specifice privind întreținerea si amenajarea zonelor verzi si va trebui respectat cu strictețe."
Potrivit programelor de lucru/execuție - "Plan operativ de lucrări întreținere zone verzi S.C. R. I. S.R.L. întocmit conform prevederilor contractului nr. 40907/_ aferent lunii mai 2009 si cel aferent lunii iunie 2009" pentru zona Parcului Fraternității, au fost comandate si aprobate in lunile mai-iunie 2009 de către M. Clui-N. iar intimata in calitate de prestator a executat următoarele lucrări: degajat teren de corpuri
străine, cosit iarba, buruieni, tundere gazon, toaletarea arbuștilor la inaltimi mai mici de 7 m si plivit buruieni, astfel cum reiese din " Planul operativ de lucrări intretinere zone verzi luna mai 2009(paginile 13, 18, 23) si luna iunie 2009( paginile 11,16, 21).
Din coroborarea prevederilor contractului nr.40907/_ cu prevederile caietului de sarcini ce face parte integranta din contract, instanța de fond in mod corect si legal a reținut faptul ca, M. C. -N. a păstrat in mod independent puterea, folosința, controlul si supravegherea asupra zonei verzi din Parcul Fraternității, Clui-N.
, intimata exercitând in mod periodic paza materiala asupra lucrărilor comandate insa in condițiile si termenele aprobate prin programele lunare de către M. C. -N. .
De asemenea instanța de fond in mod corect si legal a reținut faptul ca, dispozițiile contractului nr.40907/_ nu sunt de natura a schimba calificarea pazei materiale in paza juridica, având in vedere faptul ca, toate lucrările au fost executate de către intimată in baza unor programe/planuri operative lunare comandate si impuse de către M. C. -N., lucrări executate sub directiva beneficiarului, fara ca sa le poată controla in vreun fel.
Având in vederea faptul ca, nu au fost comandate si nici stabilite in programul de lucru/executie aferent lunii mai 2009 si nici in cel aferent lunii iunie 2009 (accidentul având loc in data de_ ) lucrări de toaletare sau de doborâre a arborilor uscați de către M. Clui-N., acestea nu puteau fi executate de către intimată fara acordul beneficiarului- M. C. .
Mai mult, este binecunoscut faptul ca, păzitorul material al lucrului nu răspunde niciodată baza art.1000 alin 1 C.civ, el răspunde in temeiul art.998-999 C.civ1- răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta proprie, răspundere care nu este incidența in prezenta cauza.
Obligația de reparare a prejudiciului cauzat de lucru incumba, in baza art.1000 alin.l C.civ., numai păzitorului juridic al acestuia, instanța de fond apreciind in mod corect si legal faptul ca, in sarcina intimatei nu pot fi reținute condițiile prevăzute de art.1000 alin.l Cod Civ.de la 1864, intimata neavand calitatea de păzitor juridic.
In concluzie, pentru angajarea acestei răspunderi este suficient ca păzitorul juridic, M. C. -N., sa păstreze lucrul in serviciul sau si sa aibă doar o direcție intelectuala asupra lui; el nu trebuie să se găsească într-un contact material, direct și nemijlocit cu lucrul. Un asemenea contact este caracteristic pazei materiale.
Referitor la afirmația S.C. D. C. S.R.L. potrivit căreia "din depoziția martorului se poate retine că persoanele domiciliate în vecinătatea copacului aveau cunoștință despre pericolul pe care-l exercita respectivul copac precum și faptul că pârâtele au fost înștiințate cu privire la necesitatea intervenirii pentru prevenirea producerii unui accident, intimata solicită în mod respectuos instanței de recurs să constate faptul că, martorul a declarat că persoanele domiciliate în vecinătatea copacului au înștiințat PRIMĂRIA M. C. -N., și nu intimata, Parcul Fraternității făcând parte din domeniul public, respectiv fiind în proprietatea M.
C. -N. .
În ceea ce privește afirmația S.C. D. C. S.R.L. potrivit căreia "concesionarul exercita in mod direct, fără concursul altei persoane, dreptul asupra bunului concesionat; el acționează pe riscul și răspunderea sa; preia toate sarcinile și riscul exploatării bunurilor concesionate, acestea nefiind partajate, cum este cazul chiriașilor; concesionarul beneficiază de dreptul de urmărire, având posibilitatea să-și apere, în condițiile legii, dreptul față de orice persoană", astfel că solicita instanței sa constate faptul ca aceasta este total neintemeiata si nelegala raportat la prevederile din contractul nr. 40907/_ de delegare a gestiunii serviciului public de amenajare si intretinere spatii verzi si de agrement, a luciurilor de apa, a zonelor verzi aferente platformelor de joaca pentru copii, cimitirelor si efectuarea de tratamente fitosanitare in municipiul C. -N. prin concesiune, intimata având exclusiv calitatea de prestator de servicii de intretinere spatii verzi, sub directa coordonare, supraveghere si in limitat comenzilor/ programelor/planurilor operative lunare comunicate lunar de către M.
C. -N. .
Prin încheierea civilă nr. 623/R/2013 Tribunalul Cluj a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Pentru a dispune în acest sens, instanța în baza art. 228 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, a apreciat că prezenta cauză este de competența T. ului Specializat, vizând răspunderea civilă delictuală a unui profesionist, așa cum este definit în art.3 alin.2 din Noul Cod civil, cauzele de o asemenea natură căzând în competența acestei instanțe, așa cum de altfel s-a statuat în literatura de specialitate anterior, pornindu-se de la aplicarea art.4 din vechiul Cod comercial care instituia prezumția de comercialitate
Altfel spus, în raport de prezumția de comercialitate instituită de art. 4 susmenționat, vor constitui fapte de comerț nu numai obligațiile contractuale, ci și obligațiile derivând din fapte licite sau din săvârșirea unor fapte ilicite în legătură cu activitatea comercială a comerciantului, cum este cazul în speță, unde, răspunderea pe care recurentele o atribuie societății intimate are un caracter vădit comercial.
Aceasta, întrucât este știut faptul că printre faptele juridice stricto sensu, ca izvor de posibile obligații, alături de gestiunea intereselor altuia, plata lucrului nedatorat și îmbogățirea fără justă cauză, se regăsește și fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că ea nu este cuprinsă de art. 3 din Codul comercial.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. T. ele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. ești și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. T. ele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea T. ului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
S-a reținut în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv
"fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, C. ui Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
T. ele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea C. nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor invocate, precum și prin raportare la dispozițiile art. 304, 3041. 312 C.p.c. T. ul reține următoarele
:
Cu titlu preliminar, se impune a se lămuri cadrul procesual dedus judecății. În fapt, prin acțiunea înregistrată la data de 15 iunie 2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei C. -N. reclamanta SC D. C. S. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâții M. C. -N., C. Local al municipiului C. -N. și SC R. I. S. să dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 11.740,37 de lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantei prin avarierea autoturismului Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_ . Ulterior, prin precizarea de acțiune depusă în ședința publică din data de 14 septembrie 2012, reclamanta a înțeles a solicita ca petit accesoriu obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 11.740,37 de lei reprezentând prejudiciul cauzat prin avarierea autoturismului reclamantei, sumă ce se cere a fi actualizată cu indicele inflației și cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la plata integrală a despăgubirilor.
Pârâții M. C. -N. și C. Local al municipiului C. -N. au formulat la data de 11 septembrie 2012 au formulat întâmpinare, prin care au invocat, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a pârâtului M. C. -N. și a pârâtului C. Local al municipiului C. -N. .
La termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2013 Judecătoria Cluj-Napoca, din oficiu a pus în discuție excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului C. Local al municipiului C. -N. și a admis această excepție, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanta SC R. IMPEC S. față de pârâtul C. Local al municipiului C. -N. ca fiind introduse împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuale de folosință.
De asemenea, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C. -N., prin sentința civilă nr. 5072/_ Judecătoria Cluj- Napoca a respins această excepție.
Astfel fiind soluționate apărările și pretențiile părților din dosarul nr._, singura care a înțeles a declara recurs a fost reclamanta SC D. C. S., care a criticat soluția primei instanțe doar în ceea ce privește dezlegarea dată acțiunii principale, nu și în privința soluțiilor pronunțate cu privire la excepțiile invocate și soluționate de prima instanță. De altfel, singura soluția față de care reclamanta ar fi
justificat un interes să o critice este admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului C. Local al municipiului C. -N. .
Însă, întrucât recurenta nu a criticat această soluție în mod eronat C. Local al municipiului C. -N. a fost introdus în citativ, acesta nefiind parte în recurs, cum s-a menționat în practicaua prezentei hotărâri, cu consecința că, în ceea ce privește această parte, apărările invocate cu referire la C. Local al municipiului C. -N. se vor aprecia ca nefiind formulate și nu vor fi analizate.
Pe de altă parte, deși față de municipiul C. -N. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive de către prima instanță, M. C. -N. tinde la modificarea sentinței primei instanțe prin invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului M. C. -N., excepție care a fost reiterată prin întâmpinare fără a formula pentru aceasta recurs.
Or, din această perspectivă, T. ul urmează a respinge ca inadmisibilă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului M. C. -N., invocată prin întâmpinare.
În ceea ce privește dezlegarea dată de prima instanță acțiunii în răspundere civilă delictuală întemeiată pe fapta lucrului potrivit art. 1000 alin. 1 Cod civil, T. ul reține că este incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
S-a reținut că, în fapt, la data de 14 iunie 2009 un copac din C. -N., Piața Fraternității a căzut peste autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_ proprietatea recurentei și parcat la intrarea în parc în zona de acțiune al indicatorului staționarea interzisă.
În mod corect a reținut prima instanță incidența în cauză și probarea celor trei elemente ale răspunderii civile pentru fapta lucrului prevăzut de art. 1000 alin. 1 din vechiul Cod civil respectiv fapta lucrului, prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre fapta lucrului și prejudiciu.
Însă, cu totul eronat instanța de fond a reținut incidența unei fapte exoneratoare de răspundere. Astfel, fapta terțului care e de natură a exonera răspunderea trebuie să fi intervenit în lanțul cauzal care a determinat fapta lucrului, respectiv prăbușirea copacului. Or, terțul, în speță, conducătorul auto nu a generat căderea copacului, nu a contribuit la imprimarea unei anumite direcții de prăbușire a acestui copac și, în consecință, nu este de natură a înlătura răspunderea paznicului juridic al copacului, în speță al M. C. -N. .
Faptul că autoturismul proprietatea reclamantei a fost parcat în zona de acțiune al indicatorului ˝staționarea interzisă˝ nu are relevanță pe tărâm civil delictual, ci doar sub aspectul răspunderii contravenționale.
În aceste condiții soluția legală este aceea de a constata întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta lucrului a pârâtului M. C. -N.
.
T. ul va respinge ca nefondat motivul de recurs invocat de reclamanta D. C.
S. privind întrunirea condițiilor legale de antrenare a răspunderii concesionarului R.
I. S., actualmente A. G. E. S. . Astfel în mod corect a statuat prima instanță că execuția lucrărilor va fi comandată de către beneficiar prin programe lunare ce vor fi transmise prestatorului până la sfârșitul fiecărei luni, conform art. 14 din caietul de sarcini. Or, astfel cum reiese din programul lunar aprobat de M. C. -N., în calitate de concedent, pentru luna iunie 2009, acest program nu a cuprins lucrări de doborâre a arborilor uscați de pe zonele verzi în zona Parcului Fraternității unde s-a produs incidentul.
Astfel, la data producerii incidentului, concesionarul nu a avut nici o obligație contractuală de îndeplinit în legătura cu toaletarea arborilor din Piața Fraternității, în consecință paza juridică a asupra copacului prăbușit a aparținut în integralitate M.
C. -N., fiind legală și temeinică soluția primei instanțe de respingere a acțiunii față de această pârâtă.
Pentru argumentele de mai sus, în temeiul art. 304 pct.9 raportat la art. 312 alin. 3 C.p.c. tribunalul va admite recursul declarat de recurenta SC D. C. S.
împotriva sentinței civile nr. 5072/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ pe care o va modifica în parte, în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate, completate și precizate de reclamanta SC D. C. S. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N., în sensul obligării pârâtului M. C. -
N. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 11.740,37 de lei cu titlu de despăgubiri, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală.
Astfel prejudiciul a fost dovedit de reclamantă cu facturile fiscale nr. 1081678 din_ în valoare de 9949,97 de lei și, respectiv, de factura fiscală nr. 1081919 din_ în valoare de 1.790,4 lei, achitate de reclamantă prin ordinul de plată nr. 1 din_ ( filele 10-12, dosarul de fond) în cuantum de 11.740,37 de lei.
În ceea ce privește precizarea de acțiune a reclamantei, T. ul urmează a acorda dobânda legală solicitată de recurentă începând cu data introducerii acțiunii,_ și până la plata integrală a debitului. Astfel, în materie civilă delictuală se acoperă integral prejudiciul suferit, atât dauna efectivă cât și beneficiul nerealizat. Fiind vorba despre o datorie bănească certă, lichidă și exigibilă aceasta produce de drept dobândă legală potrivit art. 43 C.com. aplicabil la data de 14 iunie 2009. Cuantumul dobânzii legale urmează a fi calculat potrivit OG 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, respectiv potrivit art. 3 alin. 3 raportat la alin. 2 din acest act normativ. conform căruia ˝în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, rata dobânzii legale se stabilește potrivit prevederilor alin. (2), diminuat cu 20%˝.
Acoperirea integrală a prejudiciului presupune atât restituirea beneficiului nerealizat, care este dobânda legală, cât și acoperirea devalorizării bunului, în speță a sumei de bani care este supusă deprecierii prin nefolosire. Astfel, nu se poate spune că este o dublă reparație acordarea atât a dobânzii legale, care reprezintă acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a nepunerii în valoare, în circuitul economic de către reclamantă a sumei de care a fost privată, iar indicele de inflație reprezintă acoperirea prejudiciului suferit de reclamantă pentru executarea cu întârziere a obligației de restituire a sumei de bani.
Având în vedere că acțiunea reclamantei a fost admisă la fond, în temeiul art.
274 C.p.c. urmează a dispune obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei a sumei de 820,42 de lei taxă judiciară de timbru aferentă fondului.
Va menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
În temeiul art. 274 C.p.c., urmează a dispune obligarea intimatului M. C. -
N. la plata în favoarea recurentei a sumei de 411,7 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
:
Respinge ca inadmisibilă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului M.
C. -N., invocată prin întâmpinare.
Admite recursul declarat de recurenta SC D. C. S. împotriva sentinței civile nr. 5072/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ pe care o modifică în parte, după cum urmează:
Admite în parte acțiunea formulată, completată și precizată de reclamanta SC D.
C. S. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N., și, în consecință:
Obligă pârâtul M. C. -N. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 11.740,37 de lei cu titlu de despăgubiri, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 820,42 de lei taxă judiciară de timbru aferentă fondului.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Obligă intimatul M. C. -N. la plata în favoarea recurentei a sumei de 411,7 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | pt. JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
D. H. M. | C. | B. C. C. | N. | N. |
În Ccc, Preș. Trib. Sp. C.
Red. DH/tehnored. LU 2 ex/_
Jud. fond R. M. P. a
| ← Decizia civilă nr. 62/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 643/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
