Decizia civilă nr. 75/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 75/2013
Ședința publică din 06 Februarie 2013 Tribunalul format din: PREȘEDINTE: C. V.
JUDECĂTOR: P. I. JUDECĂTOR: U. I.
GREFIER: P. R. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de intimata-recurentă M. A. ȘI D. R.
- A. DS împotriva sentinței civile nr. 2850 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, în contradictoriu cu petenta-intimată SC. G. S. C. S., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 23 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 30 ianuarie 2013, respectiv 6 februarie 2013, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Deliberând constată că :
Prin sentința civilă nr. 9850 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. _
, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC G. S. C. S., împotriva pârâtului M. A. și D. - A. DS și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 20.000 lei reprezentând plată nedatorată și suma de 3416 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut următoarele:
La data de_ între reclamantă și pârât a fost încheiat contractul de concesiune nr. 16/_ prin care pârâtul, în calitate de concedent, a transmis reclamantului, în calitate de concesionar, dreptul de a exploata terenul cu destinație agricolă în suprafață totală de 433,65 ha, situat în perimetrul localităților B. și Livezile, jud. B. -Năsăud, în schimbul unei redevențe, și dreptul de a exploata suprafața de 37,22 ha teren neagricol, pentru care nu se datorează redevență. Pe lângă obligația de plată a redevenței, părțile contractante au prevăzut în contractul de concesiune menționat și obligația concesionarului de a realiza anumite investiții, investiții a căror valoare minimă a fost prevăzută de părți ca fiind 191.856,3 Euro - art. 7.1.16. din contract, iar în cazul nerealizării investițiilor concesionarul datorează, pentru fiecare zi de întârziere, penalități calculate conform legislației în vigoare, raportat la valoarea investițiilor neefectuate, până la realizarea integrală a investițiilor sau până la rezilierea contractului, după caz.
La data de_ pârâtul a comunicat reclamantei notificarea nr. 23561/_ prin care a solicitat reclamantei achitarea sumei de 55.080,55 lei reprezentând penalități de întârziere datorate pentru nerealizarea investițiilor, iar ulterior pârâtul a demarat împotriva reclamantei procedura executării silite atât pentru recuperarea sumei pretinse cu titlu de penalități pentru nerealizarea investițiilor cât și pentru suma pretinsă cu titlu de redevență.
La datele de_ ,_ și_ reclamanta a achitat pârâtului, prin ordine de plată, sumele de 10.000 lei, 5000 lei și 5000 lei, reprezentând penalități pentru nerealizarea investițiilor.
Raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul evaluator funciar Tabără V. în dos. nr._, acvirat la prezentul dosar, concluzionează faptul că reclamanta a efectuat, în cursul anului 2007, investiții în valoare de 68.896 euro în anul 2007, în cursul anului 2008 investiții în valoare de
40.081 euro, în cursul anului 2009 investiții în valoare de 28.474 euro, toate aceste investiții fiind
suportate din fondurile proprii ale reclamantei. De asemenea, expertul concluzionează că reclamanta a atras de la bugetul de stat fonduri în valoare de 123.314 euro, în anii 2005-2006, pentru realizarea de investiții. Situația investițiilor în conformitate cu anexa 1 la contractul de concesiune nr. 16/_ întocmită de expert relevă faptul că reclamanta a realizat investiții mai mari decât cele prevăzute în anexa la contract, în fiecare an, investițiile totale efectuate în plus ridicându-se la valoarea de 154,941,45 Euro, motiv pentru care instanța constată că penalitățile de întârziere în efectuarea investițiilor nu erau datorate de reclamantă.
Potrivit art. 992 din Codul civil de la 1864, aplicabil raportat la data plății sumei de 20.000 lei de către reclamantă, cel care, din eroare sau cu știință, primește aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit, iar potrivit art. 993 din același act normativ, acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetițiune în contra creditorului.
Astfel, textele legale menționate reglementează condițiile și efectele plății nedatorate, condițiile prevăzute de lege pentru a fi în prezența plății nedatorate fiind existența unei plăți, datoria a cărei stingere s-a urmărit să nu fi existat și plata să fie făcută din eroare, iar efectul plății nedatorate constând în nașterea în sarcina creditorului care a primit plata a obligației de restituire și nașterea în favoarea debitorului a dreptului de a solicita restituirea plății.
Având în vedere starea de fapt reținută și dispozițiile legale menționate, instanța reține că plata sumei de 20.000. lei cu titlu de penalități pentru întârzierea în efectuarea investițiilor efectuată de reclamantă reprezintă o plată nedatorată, efectuată din eroare de către reclamantă, fără a exista datoria a cărei stingere a fost urmărită, motiv pentru care a admis cererea de chemare în judecată și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 20.000 lei.
În temeiul art. 274 Cod pr.civ. pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 3416 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal M. A. ȘI D. R.
- A. DS, care a solicitat admiterea recursului, în principal casarea sentinței menționate și trimiterea cauzei spre rejudecate primei instanțe, întrucât aceasta nu a judecat fondul, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fondul cauzei să se respingă cererea reclamantei ca neîntemeiată.
In motivarea recursului s-a arătat că în ce privește petitul privind casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, se impune deoarece instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului. Susținere recurenta că nu sunt îndeplinite condițiile plății nedatorate așa cum sunt prevăzute în disp.art.992 C.civ, arătând că o primă condiție ce trebuie îndeplinită pentru ca suma solicitată să fie returnată este aceea ca plata să fie făcută din eroare or, așa cum rezultă din evoluția relațiilor contractuale dintre cele două părți semnatare ale contractului nr.l6/2004 ,reclamanta nu a achitat din eroare suma de 20.000 lei, ea fiind somată să procedeze la achitarea debitului total de 49.959,59 lei, reprezentând penalități datorate nerealizării investițiilor la care s-a obligat prin contract.
Neachitarea sumei de 20.000 lei dintr-o simplă eroare arată recurenta este dovedită de adresa petentului de ll8 din l2.l2.2007, prin care acesta a solicitat deblocarea conturilor bancare ce au fost poprite prin ordinul nr. 36l52/2008, solicitarea reclamantului fiind admisă prin hotărârea Consiliului de administrație ADS nr.75/2008, prin care s-a acordat acestuia un nou termen de plată a penalităților la investiții.
O altă dovadă a netemeiniciei hotărârii instanței de fond este conținutul procesului verbal nr. ll2/2008 a sechestrului asigurator asupra bunurilor deținute de SC G. S. C. S., prin care administratorul societății arată că este de acord cu instituirea sechestrului și și-a luat obligația de a achita. Acest înscris dovedește inexistența celei de a două condiții prev.de art.992 C.civ, respectiv existența datoriei a cărei stingere s-a urmărit să nu fie existat, în condițiile în care concesionarul nu a negat existența penalităților de întârziere datorate ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale. In aceste circumstanțe, apreciază recurenta, nu sunt îndeplinite condițiile art.992 C.civ,
privind plata nedatorată, instanța nearătând raționamentul format în urma căruia a apreciat că reclamantul s-a aflat în eroare la momentul plății de 20.000 lei. In ce privește subsidiarul recursului formulat, recurenta apreciază că instanța de fond a interpretat eronat clauzele contractului de concesiune nr.l6/2004, atunci când a reținut, în baza raportului de expertiză judiciară, întocmit de
exp.Tabără V., că reclamantul a îndeplinit programul de investiții la care s-a obligat și prin urmare,sumele achitate de către acesta ar fi nedatorate. Chiar dacă în situația în care, concluziile acestui raport sunt conforme cu realitatea iar concedentul și-a îndeplinit obligațiile asumate, acesta era obligat să aducă la cunoștință acest lucru concedentului până la termenul scadent aferent fiecărui an investițional. Prin urmare, potrivit art.7 .l9 și art.7.2l penalitățile se datorează pentru fiecare zi de întârziere până când concesionarul dovedește efectuarea investițiilor prin depunerea documentelor justificative, aceasta fiind logica prevăzută de dispozițiile contractuale arătate.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Reclamantul intimat prin apărător a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de către instanța de fond.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Așa cum corect a reținut instanța din probatoriul ce s-a administrat, la data de_ între reclamantă și pârât a fost încheiat contractul de concesiune nr. 16/_ prin care pârâtul, în calitate de concedent, a transmis reclamantului, în calitate de concesionar, dreptul de a exploata terenul cu destinație agricolă în suprafață totală de 433,65 ha, situat în perimetrul localităților B. și Livezile, jud. B. -Năsăud, în schimbul unei redevențe, și dreptul de a exploata suprafața de 37,22 ha teren neagricol, pentru care nu se datorează redevență. Pe lângă obligația de plată a redevenței, părțile contractante au prevăzut în contractul de concesiune menționat și obligația concesionarului de a realiza anumite investiții, investiții a căror valoare minimă a fost prevăzută de părți ca fiind 191.856,3 Euro - art. 7.1.16. din contract, iar în cazul nerealizării investițiilor concesionarul datorează, pentru fiecare zi de întârziere, penalități calculate conform legislației în vigoare, raportat la valoarea investițiilor neefectuate, până la realizarea integrală a investițiilor sau până la rezilierea contractului, după caz.
Se mai reține că la_ pârâta recurentă a comunicat notificarea nr.2356l/2008, prin care a solicitat reclamantei plata sumei de 55.080,55 lei penalități de întârziere datorate pentru nerealizarea investițiilor iar, ulterior, a procedat la demararea executării silite pentru încasarea acestor sume.
In fața executării silite, reclamantul a achitat recurentei cu ordine de plată sumele de l0.000 lei, 5.000 lei și 5.000 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru nerealizarea investițiilor.
In dosarul nr.204/l90/2009, acvirat prezentei cauze, a fost admisă contestația la titlu cât și la executare, formulate de reclamanta contestatoare, și s-a dispus anularea tuturor formelor de executare silită dispuse prin ordinele de înființare a popririi nr. 36l52/2008 și nr.59054/20l0 precum și a titlului executoriu emis de ADS.
S-a dispus suspendarea executării silite începută în temeiul acestor ordine, până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare. In cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică de către expertul evaluator funciar Tabără V., necontestat de părți, care a concluzionat faptul că reclamata a efectuat, în cursul anului 2007, investiții în valoare de 68.896 euro în anul 2007, în cursul anului 2008 investiții în valoare de 40.081 euro, în cursul anului 2009 investiții în valoare de 28.474 euro, toate aceste investiții fiind suportate din fondurile proprii ale reclamantei. De asemenea, expertul concluzionează că reclamanta a atras de la bugetul de stat fonduri în valoare de 123.314 euro, în anii 2005-2006, pentru realizarea de investiții. Situația investițiilor în conformitate cu anexa 1 la contractul de concesiune nr. 16/_ întocmită de expert relevă faptul că reclamanta a realizat investiții mai mari decât cele prevăzute în anexa la contract, în fiecare an, investițiile totale efectuate în plus ridicându-se la valoarea de 154,941,45 Euro, motiv pentru care instanța a constatat că penalitățile de întârziere în efectuarea investițiilor nu erau datorate de reclamantă.
In aceste circumstanțe, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea prev.art.992 C.civ, potrivit cărora, cel care sau cu știință primește ceea ce nu este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit, iar potrivit art.9993 din același cod, acela care din eroare crezându-se debitor a plătit o datorie are drept de repetițiune în contra creditorului, motiv pentru care a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 20.000 lei achitată de către acesta cu titlu de penalități de întârziere pentru neefectuarea investițiilor, ca fiind o plată nedatorată.
Nu pot fi reținute susținerile din recurs, în sensul că pentru a exista instituția plății nedatorate, este necesar ca suma ce se solicită a fi returnată să fi fost achitată de petent din eroare în condițiile în care, plătitorul ar fi întocmit adresa nr.ll8/2007, prin care solicita deblocarea conturilor sale bancare și a semnat procesul verbal nr.ll2/2008 prin care s-a declarat de acord cu sechestrul asigurator aplicat asupra bunurilor sale, obligându-se să achite integral debitul datorat.
Recurenta nu spune că plata acestor sume de către reclamantul intimat a fost determinată de faptul că a calculat în mod eronat penalități în sumă de 49.959,59 lei, că a blocat conturile bancare ale reclamantului și a început executarea silită împotriva acestuia, obligându-l prin aceasta pe reclamanta să achite parte din sumele pretinse, dar pe care nu le datora în fapt, astfel că soluția instanței de fond este una legală și echitabilă.
Nici cel de a-l doilea motiv de recurs invocat de către pârâtă, în care apreciază că instanța de fond a interpretat eronat clauzelor contractului de concesiune, atunci când a reținut că reclamantul concesionar a îndeplinit programul de investiții și sumele achitate de către acesta ar fi nedatorate, îndeplinindu-și obligațiile contractuale asumate, deoarece, nu ar fi fost suficient să efectueze în fiecare an investițiile pentru dezvoltarea exploatării agricole ci trebuia să prezinte documente economice justificative, așa cum prevăd prevederile art.7.l.l9 din contractul de concesiune.
Este real că potrivit textului contractual invocat de către recurentă, concesionarul trebuie să prezinte următoarele acte cu privire la investițiile la care s-a obligat prevăzute în anexă: obiectivele de investiții și valoarea totală a acestora; valoarea individuală a obiectivelor, totală și defalcată pe an; termenele de realizare a obiectivelor de investiții; sursele de finanțare, dar neprezentarea acestor documente nu conduce la constatarea faptului că nu s-a realizat programul de investiții și la calcularea penalităților de întârziere. Dispozițiile art.7.2l statuează imperios faptul că în temeiul contractului, concesionarul datorează penalități la valoarea investițiilor neefectuate, până la realizarea integrală a investițiilor sau până la rezilierea contractului, după caz, în situația în care, nu se realizează programul de investiții, ori așa cum s-a arătat și rezultă din lucrarea de expertiză tehnică efectuată în cauză, reclamantul intimat a realizat investiții mai mari decât cele prevăzute în anexă la contract, în fiecare an, investițiile totale efectuate în plus ridicându-se la l54.04l,45 euro.
Sunt considerente pentru care, instanța de control judiciar apreciază hotărârea pronunțată de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală și în temeiul art. 3l2 C.pr.civ, va respinge ca nefundat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de M. A. ȘI D. R. - A. D.
S., cu sediul în B., str.Ș. V. nr. 43, sector l, împotriva sentinței civile nr.2850 din 09.ll.20ll pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr.9008/l90/201l.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.02.20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
V. C. | I. P. | I. U. | A. | R. P. |
Red/dact PI/CR 2 ex/ 07.03.20l3
Jud.fond: A. J.
| ← Decizia civilă nr. 643/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 327/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
