Decizia civilă nr. 636/2013. Contestație la executare silită

Dosar nr. _

ROMÂNIA

T. UL SPECIALIZAT C.

Cod operator date cu caracter personal 11553

DECIZIA CIVILĂ nr. 636/2013

Ședința publică din data de 02 decembrie 2013 Completul este constituit din:

PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: N. N.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul B. G. M. împotriva sentinței civile nr. 7618/_, pronunțate de către Judecătoria Cluj- Napoca, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata S. C. I. S., cauza având ca obiect în primă instanță, contestație la executare.

La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă în apărarea intereselor contestatorului, d-l avocat G. T., cu împuternicire avocațială depusă la dosar la acest termen de judecată, f. 15, lipsind reprezentantul intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatând-se că a fost înregistrată la dosar, în data de

29 noiembrie 2013, prin fax, din partea intimatei, întâmpinare, într-un singur exemplar, în cuprinsul căreia se invocă inadmisibilitatea recursului și se solicită respingerea recursului.

T. ul pune în discuția reprezentantului contestatorului competența instanței specializate de soluționare a prezentului recurs.

Reprezentantul contestatorului apreciază că T. ul Specializat C. este competent să soluționeze prezenta cauză.

T. ul, în temeiul art. 1591C.proc.civ. raportat la art. 2 pct. 3 C.proc.civ., verificându-și, din oficiu, competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Reprezentantul contestatorului depune la dosar originalul dovezii de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 4 lei ( chitanța seria MCJCH nr. 51673871, f.14 ) și timbre judiciare de 0,3 lei.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, T. ul acordă reprezentantului contestatorului cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul contestatorului solicită admiterea recursului, respingerea excepției inadmisibilității, invocate de către intimată, iar, în eventualitatea în care instanța o va aprecia ca o apărare de fond, să respingă această apărare de fond. În susținerea poziției sale, reprezentantul contestatorului arată că instanța de fond, pronunțându-se asupra excepției tardivității declarării recursului, nu a analizat corect probele de la dosar, în special prevederile legale referitoare la comunicarea actelor de procedură. În concret, reprezentantul contestatorului arată că somația comunicată contestatorului, la domiciliul acestuia, lăsată în cutia poștală, nu face dovada comunicării somației de executare silită, sens în care, apreciază că actul respectiv este lovit de nulitate, cu luarea în considerare a prevederilor art. 50 alin. 2 din Legea nr. 188/2000, conform cărora toate procesele - verbale încheiate de către executorul judecătoresc trebuie depuse la dosarul execuțional. Cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

T. ul reține cauza în pronunțare.

T. UL,

Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 7618/2013 pronunțată la data de 30 aprilie 2013 Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția tardivității introducerii contestației la executare, invocată de instanță din oficiu și în consecință a respins ca tardiv introdusă contestația la executare formulată de contestatorul B. G. - M.

în contradictoriu cu intimata S. C. I. S.A împotriva procesului-verbal de începere a executării silite, a somației execuționale și procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor și a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestator împotriva adresei de înființare a popririi și a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune în acest sens prima instanță a reținut faptul că în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum nr. 1. din_ aflat la dosarul cauzei la filele 29-30, în data de_, la solicitarea creditoarei SC C. I. SA a fost constituit dosarul execuțional nr. 276/2012 al BEJ M. P. Florin. Intimatul a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu contractul de credit de consum nr. 1. din_ în vederea recuperării sumei de 6.176, 41 lei.

Prin încheierea civilă nr. 8800/CC/2012 (fila 16) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu contract de credit de consum nr. 1. din_ .

Prin Somația emisă la data de_ și comunicată contestatorului - f.20, acesta a fost somat sa achite suma de 6912 lei, menționându-se că în cazul neachitării acestei sume se va trece la executarea silită.

Din actele de la dosar instanța de fond a reținut că somația și procesul-verbal de cheltuieli au fost comunicate contestatorului la data de_ (fila 20). De asemenea, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra sumei datorate de către S. SAMI VALY COMSERV S.R.L. C. (f. 21), debitorul fiind înștiințat cu privire la înființarea popririi la data de_ (fila 24).

Analizând cu prioritate excepția tardivității, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 401 din codul de procedură civilă "(1) Contestatia se poate face in termen de 15 zile de la data cand: a) contestatorul a luat cunostinta de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de a indeplini un act de executare; b) cel interesat a primit, dupa caz, comunicarea ori instiintarea privind infiintarea popririi. Daca poprirea este infiintata asupra unor venituri periodice, termenul de contestatie pentru debitor incepe cel mai tarziu la data efectuarii primei retineri din aceste venituri de catre tertul poprit; c) debitorul care contesta executarea insasi a primit somația ori de la data cand a luat cunoștința de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somatia sau executarea se face fara somatie. (1^1) Contestatia privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu se poate face oricand inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita. (2) Contestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa in termen de 15 zile de la efectuarea vanzarii ori de la data predarii silite a bunului."; În prezenta cauză contestatorul a menționat că actele de executare contestate sunt somația de executare silită, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor, poprirea înființată de către executorul judecătoresc, somația de înființare a popririi și comunicarea somației de înființare a popririi (f. 119)

Instanța de fond a mai reținut că în cauză sunt incidente disp. art. 401 alin. 1 lit. a din Codul de procedură civilă astfel că termenul de introducere a contestației la executare curge de la data la care contestatorul a primit somația și procesul-verbal de cheltuieli.

În cauza dedusă judecății, somația și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor emise de BEJ M. P. Florin la data de_ în dosarul execuțional nr. 276/2012 i-au fost comunicate contestatorului in data de_, iar contestația a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de_ .

Conform art. 101 și urm. C.pr.civ., termenele se calculează pe zile libere, fără a intra în calcul ziua in care începe si ziua in care se termina termenul, curgerea acestora începând de la data comunicării, daca nu exista dispoziție contrara. In cazul in care termenul in care termenul se sfârșește intr-o zi de sărbătoare legala, sau când serviciul este suspendat, acesta se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare:

Făcând aplicarea acestor dispoziții legale, instanța a constatat că prezenta contestație a fost înregistrată după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de lege. Astfel cele 15 zile s-au împlinit în data de_, aceasta fiind ultima zi în care contestatorul putea introduce contestația la executare în termen, iar așa cum rezulta din cererea de chemare în judecată, aceasta a fost depusă la instanță la data de _

.

În raport cu această dată, momentul promovării contestației la executare pe rolul instanței de judecată, respectiv_, apare ca fiind în afara termenului de 15 zile edictat de art. 401 alin.1 C.p.c. în ceea ce privește contestarea somației și a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor.

Raportat la susținerea contestatorului conform căreia dovada de comunicare a somației de executare silită este lovită de nulitate absolută instanța a reținut că este neîntemeiată. Astfel, conform dovezii de comunicare de la fila 20 din dosar, somația și procesul-verbal de cheltuieli au fost comunicate contestatorului prin afișare la data de_ la adresa din C. -N., str. Primăverii nr. 2, ap. 117, jud. C. . Instanța a constatat că adresa la care s-au comunicat actele este corectă, aceasta fiind indicată de către contestator în cererea de chemare în judecată și totodată adresa cu care acesta figurează în baza de date a direcției pentru evidența persoanelor, actele fiind afișate pe ușa principală a locuinței contestatorului conform art. 92 alin. 4 Cod procedură civilă.

În ceea ce privește contestarea adresei de înființare a popririi, instanța a reținut că prezenta contestație la executare este formulată în termenul de 15 zile prev. de art. 401 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă întrucât adresa de înființare a poprii i-a fost comunicată contestatorului la data de_ .

Examinând în acest context motivele de nelegalitate a adresei de înființare a popririi din dosarul execuțional nr. 276/2012 al B.E.J. M. P. Florin, instanța de fond a reținut mai întâi că pentru a se da eficiență termenului imperativ de 15 zile instituit de disp. art.401 C. proc. civ. aceste dispoziții legale se impun a fi interpretate în sensul că după împlinirea termenului de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de un act de executare acesta nu mai poate să conteste actul de executare respectiv și nici să invoce motivele de nelegalitate izvorâte din acel act de executare pe calea unei contestații la executare formulată împotriva unui act de executare subsecvent, chiar dacă respectivele cauze de nelegalitate afectează și acest din urmă act de executare. Aceasta deoarece în caz contrar s-ar ajunge la o lipsire de efecte practice a termenului de 15 zile prevăzut de art.401 C. proc. civ. pentru introducerea contestației la executare, întrucât i s-ar acorda debitorului sau, după caz, altei persoane interesate posibilitatea de a valorifica motivele de nelegalitate ce afectează un anumit act de executare silită, de care a avut cunoștință și pe care nu l-a contestat în termen de 15 zile, prin introducerea unei contestații la executare împotriva unui act de executare ulterior, întocmit în baza actului de executare anterior, lovit de nulitate, dar neatacat în termenul de 15 zile.

Ca atare, pentru aceste considerente, instanța a apreciat că nu mai poate fi analizată prescripția dreptului la executare silită a intimatei sau afirmația contestatorului cum că a achitat debitul. Aceasta deoarece în ceea ce privește aceste motive de nelegalitate s-a împlinit anterior introducerii contestației la executare înregistrată termenul de 15 zile în care contestatorul avea posibilitatea să le invoce în fața instanței de executare, pe calea unei contestații la executare.

Raportat la adresa de înființare a popririi instanța de fond a arătat că nu s-au invocat de către contestator motive de nelegalitate a acestui act de executare silită, iar instanța reține că poprirea s-a efectuat de către executorul judecătoresc cu respectarea prev. art. 452 - 454 din Codul de procedură civilă.

În considerarea motivelor de fapt și de drept enunțate, având în vedere dispozițiile art. 401 C.pr.civ. raportat la art. 101 C.pr.civ și art. 103 C.pr.civ., instanța a admis excepția tardivității invocată din oficiu și în consecință a respins contestația la executare ca tardiv formulată de către contestatorul B. G. - M. în contradictoriu cu intimata S. C. I. S. împotriva procesului-verbal de începere a executării silite, a somației execuționale și procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor

și a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestator împotriva adresei de înființare a popririi

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul B. G. M., solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.

În motivare recurentul a arătat că în anul 2005 a achiziționat un televizor cu ajutorul unui împrumut contractat de la creditoare și a achitat acest împrumut în rate conform prevederilor contractuale. În anul 2012 a aflat pe căi ocolitoare că împotriva sa a început o executare silită pentru creanța pe care a achitat-o de mult și a formulat în termen legal contestație la executare.

În cadrul judecării pe fond a cauzei s-a invocat tardivitatea depunerii contestației la executare, iar recurentul a solicitat să se constate nulitatea somației de începere a executării silite.

Recurentul mai arată că instanța nu a analizat în totalitate apărările invocate de el și prevederile legale incidente în cauză și a admis excepția tardivității contestației fără să cerceteze unele prevederi legale imperative.

Astfel, în conformitate cu prevederile Art. 86 C.pr.civ. actele de procedură se comunică prin agenți procedurali ai instanței potrivit alin. 1, iar în caz că nu se poate face prin această metodă, comunicarea se face prin poștă cu scrisoare recomandată, potrivit alin. 3 din același articol. În conformitate cu prevederile art. 89 coroborat cu art. 92 C. Pr. Civ, actul procedural se va înmâna părții sub sancțiunea nulității, care va certifica cu semnătură primirea actului procedural. În conformitate cu prevederile Art. 95 C. Pr. civ, dacă actul procedural nu se poate comunica, acesta se va depune la grefa instanței, pentru ca procedura să se facă prin publicitate.

Având în vedere că în Codul de Procedură Civilă nu sunt stabilite reguli speciale în ceea ce privește comunicarea actelor de procedură în cadrul executării silite, recurentul apreciază că prevederile legale mai sus enunțate se aplică și actelor de procedură care trebuie efectuate și de executorul judecătoresc.

Aceste prevederi legale trebuiau interpretate și prin prisma prevederilor art. 50 alin. 2 din Legea nr. 188/2000, coroborat cu art. 388 C. Pr. Civ. în care se arată că actele întocmite de executorul judecătoresc trebuie întocmite într-un anumit mod sub sancțiunea nulității absolute a tuturor actelor întocmite de Biroul Executorului Judecătoresc.

În conformitate cu prevederile art. 371 l alin. 2 și 3 C.pr.civ, executarea silită nu poate începe decât după încuviințarea executării de către instanța de executare și comunicarea somației de executare care trebuie emisă doar după întocmirea procesului-verbal de începere a executării silite.

Din textul de lege ( art. 388 C. Pr. Civ.) rezultă foarte clar că orice act de executare silită trebuie să fie precedat de un proces-verbal întocmit de executorul judecătoresc, iar pentru ca procesul-verbal să-și producă efectele juridice acesta trebuie comunicat părților interesate și trimis pentru înregistrare instanței de executare ( art. 50 alin. 2 din Legea nr. 188/2000).

Din actele depuse în copie certificată la dosarul cauzei a dosarului de executare rezultă că executorul judecătoresc nu a respectat prevederile legale imperative ale textelor de lege mai sus enunțate, iar în aceste condiții, sancțiunea este nulitatea absolută a actelor întocmite de executor cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare.

Față de aceste aspecte, recurentul arată că se impune anularea tuturor proceselor-verbale întocmite de executor judecătoresc în cadrul dosarului execuțional pe motivul că acestea nu au fost depuse la instanța de executare pentru a fi înregistrate, iar ca urmare a anulării proceselor-verbale întocmite de executor se impune anularea și a celorlalte acte întocmite de executor în cadrul dosarului, și se referă la actele de executare constând în somațiile emise de executor în cadrul dosarului execuțional, având în vedere că aceste acte nu au fost precedate de întocmirea unui proces-verbal valabil întocmit în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Luând în considerare faptul că, dovada depusă la dosar din partea executorului judecătoresc în ceea ce privește comunicarea somației de executare silită nu îndeplinește condițiile mai sus enunțate, această dovadă este lovită de nulitate și solicită instanței să constate nulitatea dovezii de comunicare a somației de executare silită, în conformitate cu prevederile art. 105 alin. 2 C. Pr. Civ., iar în aceste condiții se impune și respingerea excepției tardivității introducerii contestației la executare.

Intimata C. I. S. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil si neîntemeiat, menținerea sentinței civile nr. 7618/_, pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca si, pe cale de consecința, continuarea procedurii de executare silita inceputa in vederea recuperării debitului datorat de către contestator ca urmare a utilizării cardului de credit emis de Societate.

Intimata arată că prima instanța nu a judecat în fond cauza dedusă judecății de către contestator, așa cum susține acesta din urma, ci s-a pronunțat pe excepția tardivității introducerii contestației la executare, pe care a ridicat-o din oficiu si pe care a si admis-o cu consecința respingerii ca tardiva a cererii formulate de dl. B., prin avocat G. T. .

In ce privește susținerea recurentului contestator, in sensul ca instanța de fond nu a analizat nulitatea actelor întocmite de executor, intimata arată că asa cum susține instanța de fond, având in vedere ca cererea contestatorului a fost introdusa tardiv, cu încălcarea termenului de 15 zile instituit de art. 401 din C.proc.civ. "acesta nu mai poate sa conteste actul de executare respectiv si nici sa invoce motivele de nelegalitate izvorate din acel act de executare pe calea unei contestații la executare.

Intimata mai arată că asa cum rezulta din inscrisurile depuse de executorul judecătoresc, contestatorul a lăsat sa treacă termenul de 15 zile in care avea posibilitatea sa introducă

contestația la executare, sa invoce orice motive de nelegalitate si sa beneficieze de o judecata in fond a cererii sale.

Or, in măsura in care acesta nu a respectat termenul imperativ prevăzut de lege, in mod corect a retinut instanța de fond ca se impune respingerea contestației formulate de contestator, fata de împrejurarea ca, in caz contrar s-ar ajunge la o lipsire de efecte practice a termenului de 15 zile prevăzut de art. 401 C.proc.civ. pentru introducerea contestației la executare, intrucat i s-ar acorda debitorului sau, după caz, altei persoane interesate posibilitatea de a valorifica motivele de nelegalitate ce afectează un anumit act de executare silita, de care a avut cunoștința si pe care nu l-a contestat in termen de 15 zile, prin introducerea unei contestații la executare impotriva unui act de executare ulterior, intocmit in baza actului de executare anterior, lovit de nulitate, dar neatacat in termenul de 15 zile.

Fata de cele de mai sus, intimata solicită să se constate ca este inadmisibila solicitarea de a analiza fondul cauzei, respectiv nulitatea actelor întocmite de executorul judecătoresc, fata de imprejurarea ca, pentru a fi analizat fondul cauzei, in primul rând instanța de judecata trebuie sa fie investita in mod corespunzător, cu respectarea termenului, a cerințelor de timbraj si altor condiții prevăzute de lege.

Pe de alta parte, intimata arată că este neîntemeiata cererea recurentului contestator de a constata ca excepția de tardivitate a fost in mod greșit admisa de instanța, având in vedere aspecte ce tin de fondul cauzei. Este esențial de reținut ca somația si procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare i-au fost comunicate contestatorului, potrivit dispozițiilor legale, in data de_, iar acesta a depus contestația la executare cu incalcarea termenului de 15 zile prevăzut de lege, in data de_ .

Astfel, in măsura in care acesta considera ca acestea au fost întocmite cu incalcarea dispozițiilor legale sau comunicarea lor nu s-a făcut in mod corespunzător, avea la îndemâna calea contestației la executare introdusa in termenul legal prevăzut de lege, or acesta a incălcat acest termen.

In plus, intimata solicită să se respingă orice apărare referitoare la fondul cauzei si sa observe ca acesta încearcă sa inducă in eroare instanța de judecata prin invocare unor obligații ale executorului judecătoresc care nu sunt prevăzute de lege, respectiv

obligația acestuia de a depune procesele verbal la instanța de executare sau de a depune actele de executare la grefa instanței pentru ca procedura de comunicare sa se facă prin publicitate.

Recurentul contestator, prin avocat, face o grava confuzie intre dispozițiile aplicabile comunicării actelor de procedura din procedura executării silite si cele din procedura de judecata de drept comun.

La momentul executării silite, instanța de executare nu are nici o implicare in procedura de executare silita, prin urmare este absurd ca aceasta sa facă comunicarea prin publicitate a actelor de executare.

Art. 388 C.proc.civ. invocat de recurentul contestator prevede ca "(l)Pentru toate actele de executare pe care le efectuează, executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale care vor cuprinde următoarele mențiuni: denumirea și sediul organului de executare; numele și calitatea celui care încheie procesul-verbal; data întocmirii procesului-verbal și numărul dosarului de executare; titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează actul de executare; numele și domiciliul ori, după caz, denumirea și sediul debitorului și creditorului urmăritor; locul, data și ora efectuării actului de executare; măsurile luate de executor sau constatările acestuia; consemnarea explicațiilor și obiecțiunilor participanților la executare; alte mențiuni cerute de lege sau considerate necesare de executor; menționarea, când este cazul, a lipsei creditorului sau debitorului ori despre refuzul sau împiedicarea de a semna procesul-verbal; menționarea numărului de exemplare în care s-a întocmit procesul- verbal, precum și a persoanelor cărora li s-a înmânat acesta; semnătura executorului, precum și, când este cazul, a altor persoane interesate în executare sau care asistă la efectuarea actului de executare; ștampila executorului judecătoresc. (2)Mențiunile de la pct. 2, 3, 4, 5, 7,12 și 13 sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Prin urmare, acesta nu stabilește in sarcina executorului judecătoresc obligația de a transmite procesele verbale încheiate in timpul procedurii de executare silita către instanța de executare.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele

:

În fapt, prin contestația la executare ce formează obiectul dosarului nr._ contestatorul B. G. M. a solicitat Judecătoriei C. -N. anularea încheierii de executare silită și anularea executării silite începută de creditoarea SC C. I. S. în dosarul execuțional nr. 276/2012 aflat pe rolul BEJ M. P. Sorin.

În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației la executare, prima instanță a reținut în mod corect faptul că termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 1 C.p.c. a început să curgă pentru contestatorul de la data la care acesta a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă. În speță, actul de executare comunicat debitorului contestator a fost somația și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de judecată întocmite de BEJ M. P. Florin la data de_ și comunicate debitorului la data de_, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 20 verso a dosarului de fond. Adresa menționată în cuprinsul dovezii de comunicare este cea indicată de contestator în cadrul contestației la executare, modalitatea de comunicare a citației fiind prin afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului. Or, față de termenul de 15 zile pentru formularea contestației la executare, 28 noiembrie 2012 a fost ultima zi de declarare a contestației, termen care a fost încălcat de contestator, cum în mod corect a statuat prima instanță.

Prin motivele de recurs formulate recurentul invocă nulitatea comunicării realizate de executorul judecătoresc la data de_ întrucât nu au fost precedate de un proces-verbal de începere a executării silite; de asemenea, a invocat art. 86, 89 și 92, 95 C.p.c., fără a menționa în fapt care sunt neregularitățile actului de procedură întocmit de executorul judecătoresc din perspectiva acestor texte de lege.

T. ul reține că s-a procedat la comunicarea somației de executare și a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare în conformitate cu dispozițiile de procedură de drept comun prevăzute de art. 85-100 C.p.c., actele de procedură fiind comunicate prin modalitatea prevăzută de dispozițiile art. 92 alin. 4

C.p.c. prin afișare pe ușa locuinței întrucât nici o persoană arătată la pct. 1 nu a fost găsită.

Analiza odinii în care trebuie întocmite actele de executare silită reprezintă critici care privesc fondul contestației la executare și nu legalitatea procedurii de comunicare a celor două acte de executare silită și, deci, nu pot fi luate în considerare de T. care este învestit cu analiza legalității soluției de admitere a excepției tardivității formulării contestației la executare întrucât, în eventualitatea constatării nelegalității hotărârii astfel pronunțate, analiza pe fond a contestației la executare ar urma a fi efectuată de prima instanță, în urma casării cu trimitere spre rejudecare.

În consecință, T. ul constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, faptul că motivele de recurs formulate de contestatorul B. G. M. sunt nefondate, considerente pentru care în temeiul art. 304, 3041raportat la art. 312

C.p.c. urmează a respinge recursul declarat de recurentul B. G. M. împotriva sentinței civile nr. 7618/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ pe care o va menține în întregime.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul B. G. M. împotriva sentinței civile nr. 7618/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ pe care o menține în întregime.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02 decembrie 2013.

PREȘEDINTE,

pt. JUDECĂTOR,

JUDECĂTOR,

GREFIER,

D. H. M.

C.

B. C. C.

N.

N.

În Ccc, Preș. Trib. Sp. C.

Red. DH/tehnored. LU 2 ex/_

Jud. fond M. C. FIntoc

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 636/2013. Contestație la executare silită