Decizia civilă nr. 648/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 648/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: E. B. JUDECĂTOR: I. P. JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: A. E. A.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurentul M. C. -N., prin P., împotriva sentinței civile nr. 7035/2013 pronunțată la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 38._ privind și pe intimata SC O. V.
I. G. SA, având ca obiect, în primă instanță, acțiune în regres. La ambele apeluri nominale se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs, prin raportare la dispozițiile art.1591alin.4 coroborat cu art. 2 pct.3 Cod.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de solicitarea recurentei, de judecare a cauzei în lipsă, T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 7035/2013 pronunțată la data de
17 aprilie 2013, Judecătoria C. N. a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta reclamanta S.C. O. V. I. G. S.A. împotriva paratului C. LOCALA AL M. C. -N., ca fiind promovata in contradictoriu cu o persoana fara capacitate procesuala. De asemenea, a admis în parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. O. V. I. G. S.A. in contradictoriu cu paratul M. C. -N., fiind obligat paratul la plata către reclamanta a sumei de 786,93 lei, cu titlu de despăgubiri, împreuna cu dobânda legala calculata de la data introducerii actiunii -_ si pana la data plații.
Prin aceeași hotărâre s-au respins ca neîntemeiate pretențiile reclamantei in suma de 786,93 lei reprezentand despăgubiri si dobânda legala aferenta, fiind obligat pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 1018 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că la data de _
, in jurul orei 18, numita Maja I. a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_, proprietatea SC RCI Leasing R. ia IFN SA si având ca utilizator pe Maja D. Dorin, in municipiul C. -N., pe str. Bizusa si in drum spre parcarea din spatele blocului cu nr. 2, pe aleea cu sens unic de deplasare, cu o latime de 3,2 m, mărginita de spatii verzi prevăzute cu garduri metalice cu inaltimea de aprox. 1 m, a intrat cu roata stânga fata intr-o groapa ce exista in asfalt si ca urmare a contactului autoturismului cu marginile relativ abrupte ale acesteia, mașina a suferit un soc care a afectat sistemul de direcție, astfel incat acesta a fost avariat si a indus pierderea controlului volanului si a modificat traiectoria mașinii spre stânga, unde a intrat in contact cu gardul metalic, producând si avarierea barei si aripii stânga fata a mașinii.
Starea de fapt mai înainte mentionata rezulta din coroborarea declarației numitei Maja I. Codruța din data de_ de la fila 11, autorizația de reparații
eliberata de IPJ C. la data de_, concluziile raportului de expertiza tehnica judiciara administrat in cauza, întocmit de expert tehnic judiciar Micle Lorel Ion f. 68- 74 dos. si depoziția martorului Maja I. Codruța - f. 86 dos.
In acelasi timp, expertul tehnic judiciar concluzioneze ca pe langa starea deteriorata a carosabilului, dinamica accidentului a fost data si de viteza relativ mare fata de condițiile de drum si neglijenta referitoare la stăpânirea volanului de către conducătorul auto, care s-a manifestat prin pierderea controlului volanului si neglijarea posibilitatii ocolirii gropii prin stânga, fapt ce se coroborează cu depoziția martorului, care a arătat ca circula cu o viteza de 20-30 km/h si nu isi amintește daca a încercat sa evite groapa, deși din fotografiile existente la dosar rezulta ca aleea era îngusta si existenta gropii, chiar nesemnalizata, putea sa fie observata si, ca atare, nu trebuia neglijata.
De asemenea, din raportul de expertiza se desprinde concluzia ca intre timp aleea respectiva a fost modernizata, respectiv asfaltata integral, ceea ce denota ca la data producerii evenimentului rutier in cauza starea sa era cea descrisa de numita Maja I. Codruta si fotografiile realizate anterior refacerii aleii.
Prin urmare, apararile paratului relative la incertitudinea privind circumstanțele producerii accidentului si a pagubei, precum si a legăturii de cauzalitate intre acestea se impune a fi inlaturate.
Reclamanta, in calitate de asigurator, a incheiat cu proprietarul si utilizatorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, in calitate de asigurați, polița de asigurare facultativa a autovehiculelor seria C nr. 562812/_, in vigoare din_ si pana la_ - f. 14 dos.
In baza cererii de plata a despăgubirii formulata in numele si pentru proprietarul autovehiculului sus identificat, avariat in urma evenimentului produs la data de_, reclamanta a constituit dosarul de daune corespunzator si pe baza constatarilor si a actelor doveditoare, respectiv factura nr. 1061429/_ emisa de SC Dacia Service C. Feleac SA (f. 16 dos.) a stabilit costul reparatiilor efectuate autovehiculului ca fiind in suma de 1573,86 lei, pe care a achitat-o unitatii service cu ordinul de plata nr. 7376/_, conform extrasului de cont de la fila f. 10 dos.
Așadar certitudinea si întinderea prejudiciului nu se întemeiază pe simpla declaratie a conducătorului auto, ci pe dovezi certe care se coroborează cu toate celelalte mijloace de proba administrate, iar pretenția paratului conform căreia doar o nota de constatare a IPJ poate face dovada existentei si întinderii prejudiciului a fost apreciata de instanța ca neîntemeiata, drept care nu a fost primita.
Pe cale de consecința, instanța a retinut ca avarierea autoturismului in cauza s- a produs in locul si in modalitatea descrisa de reclamanta, din pricina stării proaste si nesemnalizate a drumului public si, concurent, culpa conducătorului auto, care a circulat cu o viteza prea mare in raport cu condițiile de drum si fara a manifesta o conduita preventiva.
Ca urmare, in temeiul dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile in R. ia, conform carora asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului contra celor raspunzatori de producerea pagubei, in limitele indemnizatiei plătite, in mod temeinic a convocat reclamanta pe parat la conciliere directa si i-a pretins plata despăgubirilor acordate asiguratului sau, insa limita in care paratul este ținut sa răspundă trebuie sa fie proporționala cu culpa sa.
In acest sens, instanța a retinut ca in speța de fata răspunderea pentru prejudiciul cauzat autoturismului cu nr. de înmatriculare_ revine atât persoanei care avea calitatea de paznic juridic al "lucrului";, respectiv al drumului public neîntreținut si nesemnalizat corespunzător, respectiv paratul M. C. -N., in calitatea sa de proprietar al domeniului public al municipiului, potrivit pct. III din anexa A din Legea nr. 213/1998, perspectiva din care nu are nici o relevanta ca administratorul acestuia este, potrivit OG nr. 43/2007, C. local al municipiului C.
-N., care este lipsit de capacitate procesuala, cat si conducătorului auto Maja I. Codruța.
Pentru a statua astfel in ce il privește pe parat, instanța a mai retinut ca la art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 se prevede ca unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii, situație in care, raportul juridic dintre proprietar si cel care are in administrare bunul din domeniul public al municipiului, in speța de fata C. local al municipiului C. -N., este inopozabil reclamantei si nu il exonerează pe parat de răspundere pentru culpa administratorului sau privind proasta întreținere a drumului public in discuție si nesemnalizarea lui corespunzatoare.
Astfel, răspunderea civilă delictuală, potrivit art. 1000 alin. 1 C. civ. incident in speța de fata, intervine pentru prejudiciile cauzate de orice lucruri si este in sarcina persoanei ținuta de calitatea pe care o are, in speța de fata aceea de proprietar, potrivit legii.
Fata de cele ce preced, reținând ca in cauza sunt indeplinite cele patru conditii ale raspunderii civile delictuale: prejudiciul cert, lichid si exigibil, fapta ilicita, raportul de cauzalitate si culpa partiala a paratului M. C. -N., împrejurare in care acesta este tinut la repararea in aceeași măsura a prejudiciului cauzat, având in vedere ca prejudiciul a fost reparat de reclamanta, in temeiul dispozitiilor art. 1000 alin. 1 C. civ., aplicabile raportului juridic născut din culpa partiala a paratului, instanța a constatat ca cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta este in parte întemeiata, respectiv mai puțin in ce privește pretențiile împotriva C. local al municipiului C. -N., in privinta caruia a fost admisa excepția lipsei capacitații procesuale si partii din prejudiciu de care este responsabil conducătorul auto al autoturismului avariat, apreciata de instanța ca fiind egala cu cea a paratului.
Pe cale de consecința, instanța a obligat paratul la plata debitului in suma de 786,93 lei, cu titlu de despăgubiri si a dobânzii legale in materie civila, calculata de la data introducerii actiunii -_ si pana la data plații, datorata in temeiul prevederilor OG nr. 13/2011, prejudiciul in cuantum de 786.93 lei ramanand a fi suportat de reclamnata, in calitate de asigurator. Cu privire la apărarea paratului referitoare la data de la care se justifica acordarea dobânzii legale, instanța de fond a retinut ca susținerea acestuia nu este întemeiata in condițiile in care toate condițiile răspunderii civile delictuale au fost îndeplinite inca de la promovarea actiunii, hotărârea judecătoreasca confirmând doar existenta lor si limita in care paratul este ținut sa răspundă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul M. C. -N., reprezentat prin primar, E. Boc solicitând admiterea recursului si modificarea hotărârii, in sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanta, ca fiind nefondata, arătând în motivare că în motivarea soluției date se arata ca, din probele administrate in dosar reiese faptul ca paratul M. C. -N. este culpabil de producerea avariei auto in cauza, intrucat aceasta s-a produs in locul si in modalitatea descrisa de către reclamanta, din pricina stării proaste si nesemnalizate a drumului public si, concurent, din culpa conducătorului auto, care a circulat cu o viteza prea mare in raport cu condițiile de drum si fara a manifesta o conduita preventiva.
A fost criticată soluția instanței de fond raportat la reținerea indeplinirii cumulative in cauza, a tuturor condițiilor necesare antrenării răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 si următoarele Cod civil. A susținut recurentul că probele din dosar nu fac decât dovada existentei accidentului, fara a fi certe data si circumstanțele producerii acestuia si fara a putea conduce, in mod neechivoc, la o legătura de cauzalitate intre prejudiciul arătat si paratul din prezentul dosar, cu atât mai mult la vinovăția acestuia.Astfel, sub aspectul identificării persoanei vinovate de producerea presupusului accident in persoana paratului consideram ca, simpla trimitere la prevederile Legii 213/1998 nu sunt suficiente pentru a face "legătura de cauzaliate", imperativ ceruta de lege.
Așadar, contrar susținerilor instanței de fond, recurentul a apreciat ca in cauza nu sunt intrunite condițiile prevăzute in mod imperativ in vederea angajării răspunderii civile delictuale. Din prevederile 998 și 999 cod civil rezulta ca pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi intrunite cumulativ patru condiții, si anume: existenta unui prejudiciu; existenta unei fapte ilicite; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constind in intenția, neglijenta sau imprudenta cu care a acționat.
In ceea ce privește prejudiciul, recurentul a arătat că, in opinia sa, contrar susținerilor instanței de fond, in principiu, doar o nota de constatare a IPJ C., efectuata la fata locului, ar fi putut face dovada, in mod cert, a intinderii prejudiciului in cauza, fara a fi insa nici acesta suficient in stabilirea persoanei culpabile de producerea respectivului prejudiciu. Sub acest aspect, nu este de acord cu motivele din cuprinsul hotărârii, potrivit cărora, certitudinea si intinderea prejudiciului se bazează pe dovezi certe, care se coroborează cu toate celelalte mijloace de proba administrate.In ceea ce privește locul si modalitatea in care s-a produs avarierea autoturismului recurentul arată că sub nicio forma, in opinia sa nu se putea ajunge la concluzia certa ca acestea sunt conforme cu descrierea făcuta de către reclamanta.
Recurentul a mai arătat că un aspect important este acela ca in cuprinsul raportului de expertiza s-a reținut "probabilitatea" ca dinamica evenimentului rutier sa fi fost cea descrisa, ceea ce nu poate da naștere la certitudinea ca evenimentul s-a derulat intocmai conform celor susținute de către reclamanta, iar, pe de alta parte, nu a fost audiat niciun martor care sa fi putut confirma cele susținute, singurul martor audiat in proces fiind conducătorul auto.
De asemenea, recurentul a mai arătat faptul ca actele depuse in legătura cu evenimentul rutier au fost eliberate exclusiv in baza simplei declarații a conducătorului autovehiculului avariat, proba audierii cu martori neaducand nicio dovada in plus fata de cele existente deja. Considera ca nu este posibila antrenarea răspunderii civile delictuale ca urmare a declarației conducătorului autovehiculului avariat, fara a face dovada tuturor cerințelor legale necesare a fi intrunite, in vederea determinării concrete a răspunderii obiective.
Referitor la fapta ilicita, condiție a angajării răspunderii civile delictuale, recurentul arată ca nu este suficient a se afla doar in fata unei conduite umane, ci se mai cere ca aceasta conduita sa aibă caracter ilicit, adică nepermis, nelegitim, oprit, ori, in speța, din probele administrate la dosar nu s-a făcut in niciun fel dovada existentei acesteia si cu atât mai mult, raportat si la cele mai sus expuse, dovada existentei unei legaturi de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
Cu alte cuvinte, pentru ca obligația de dezdaunare sa ia fiinta, trebuie sa se stabilească existenta unei legaturi de la cauza la efect intre fapta comisa de o persoana si prejudiciul suferit de cealaltă, condiție care in speța, in opinia recurentului, nu a fost dovedita.
D. le depuse in probatiune, respectiv PV de constatare a avariilor, care are la baza declarația pe proprie răspundere a reclamantului privind avariile suferite de către autovehiculul proprietate personala, ca urmare a intrării cu acesta intr-o groapa, nu este suficienta pentru a dovedi legătura de cauzalitate intre avarii si accident. Apoi, fotografiile depuse in probatiune au doar caracter extrajudiciar. Nu poate fi stabilit in concret momentul producerii avariei astfel menționate in cuprinsul cererii de chemare in judecata, nici fotografiile anexate nefiind datate. Prin urmare, defecțiunile produse autovehiculului puteau fi produse mult după, ori anterior datei menționate in cuprinsul acțiunii introductive, având in acest sens tot simpla declarație a conducătorului auto.
Apoi, dreptul la reparație poate fi recunoscut numai pentru daunele care sunt, neîndoielnic o consecința directa a faptei ilicite. Din concluziile raportului de expertiza, de care instanța de fond nu a ținut seama, reiese faptul ca deformatia jantelor si a anvelopelor au fost generate de "lovirea acestora de o zona dura, asfalt expus-cel mai probabil un perete interior al unei gropi". Tocmai concluzia expertului
desemnat in cauza, "cel mai probabil", arata ca nu se poate stabili cu certitudine nici măcar faptul ca avarierea autoturismului a fost cauzata de intrarea roților autovehiculului intr-o groapa, aceasta fiind doar o ipoteza, astfel ca daunele invocate in speța nu pot fi catalogate ca fiind "o consecința neindoielnica" a faptei ilicite.
De asemenea, instanța de fond in mod eronat a retinut faptul ca dinamica accidentului invocat in speța a fost "confirmata cu ocazia intocmirii autorizației de preparații a IPJ C. . Prin aceasta autorizație de reparații s-au constatat doar avariile autovehicului, nu si dinamica accidentului, care a fost consemnata in baza declarației conducătorului auto. Nu poate fi demonstrat faptul ca drumul denivelat sau nesemnalizat (potrivit fotografiilor realizate, fara a fi datate), ar fi determinat direct si nemijlocit producerea accidentului. Mai mult decât atât, declarația conducătorului auto privind evenimentul rutier a fost consemnata a doua zi după producerea accidentului invocat in cauza, motiv in plus in susținerea celor menționate.
Totodată, producerea prejudiciului poate fi precedată sau insotita de mai multe acțiuni sau inacțiuni, fiind implicate in acest sens o serie de imprejurari, cauze si condiții, prin urmare ar fi dificil de identificat in mod concret care dintre acestea ar fi direct determinante ale antrenării răspunderii civile delictuale pentru paguba astfel pricinuita. Este posibil ca nu numai drumul denivelat si nesemnalizat sa fi produs avaria, ci si conduita conducătorului, in sensul neadaptării vitezei la condițiile de trafic sau existenta unor probleme anterioare ale autoturismului in cauza, acesta fiind in situația de a-l avaria intenționat.Din cuprinsul raportului de expertiza reies tocmai aceste aspecte. Expertul arata in cuprinsul lucrarii sale faptul ca :"viteza relativ mare fata de condițiile de drum" putea conduce la producerea accidentului invocat, de asemenea si o "conducere neglijenta, referitoare atât la viteza, cat si la stăpânirea volanului de către conducătorul auto, conducere care s-a manifestat nu doar prin pierderea controlului volanului, ci si prin neglijarea posibilității ocolirii gropii", puteau avea același deznodământ. Expertul in cauza mai arata si faptul ca "este puțin probabil, chiar in condițiile in care groapa nu era semnalizata, ca numita Maja I. Codruta sa fi fost surprinsa de apariția acestei gropi, in condițiile in care domicilia in imobilul din vecinătate si probabil drumul către parcare era parcurs zilnic si este improbabil ca groapa sa fi apărut de la o zi la alta. Din concluziile expertului cu privire la dinamica evenimentului rutier invocat in speța, contrar celor susținute de către instanța de fond, nu se poate desprinde existenta vinovăției instituției, a faptei ilicite si, cu atât mai puțin, legătura de cauzalitate intre prejudiciu si fapta, elemente imperativ necesar a fi intrunite cumulativ pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
In ceea ce privește fotografia din anexa la raport, recurentul a aratat că din aceasta nu se poate identifica adâncimea gropii existente la data menționata de către conducătorul auto, fiind vizibila doar o degradare a stratului de asfalt.La acea data aleea era modernizata, deci expertiza a fost intocmita doar pe baza declarațiilor conducătorului auto si a fotografiilor anexate.
Nu poate fi demonstrat faptul ca drumul denivelat sau nesemnalizat (potrivit fotografiilor realizate, fara a fi datate), ar fi determinat direct si nemijlocit producerea accidentului. In opinia sa, contrar celor reținute de către instanța de fond prin hotărârea pronunțata, nu se afla in cauza in prezenta unor fapte ilicite si împrejurări dovedite si, de asemenea, ca acestea ar fi contribuit direct sau indirect, mediat sau nemijlocit, la producerea prejudiciului. Lipsește deci, cu desăvârșire, si legătura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, condiție ceruta in mod imperativ de lege, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
Raportat la culpa, ca si condiție esențiala, in acest caz, recurentul a arătat ca art. 998 Cod civ. prevede ca obligația de reparare a prejudiciului revine celui din a cărui greșeala s-a ocazionat, cu alte cuvinte, pentru a fi angajata răspunderea civila delictuala, este necesar ca fapta ilicita cauzatoare a prejudiciului sa fie imputabila autorului acesteia, si anume, in speța, M. C. -N. .
Potrivit dispozițiilor art. 48 din OUG nr. 195/2002, conducătorul vehiculului trebuia sa respecte reglementările legale imperative privind respectarea limitelor de
viteza in funcție de imprejurarile existente sau a condițiilor de drum, ori, din concluziile raportului reiese exact acest aspect, pe care l-a adus deja in discuție si asupra căruia insistam. Apoi, si conducătorul auto putea avea o culpa concurenta sau exclusiva pentru prejudiciul produs. Culpa concurenta a fost reținuta de insasi instanța de fond, in motivarea hotărârii pronunțate in cauza.,
Astfel, instanța de fond arata ca avarierea autoturismului s-a produs "concurent, din culpa conducătorului auto, care a circulat cu o viteza prea mare in raport cu condițiile de drum si fara a manifesta o conduita preventiva". De asemenea, in lipsa unor martori (alții decât conducătorul auto audiat ca martor) sau a unei constatări la fata locului, in opinia nu se poate stabili daca acesta putea evita avarierea mașinii printr-o conduita preventiva sau daca, de exemplu, mașina mai avea unele probleme anterioare producerii accidentului.
In privința obligării paratului la plata dobânzii legale in materie civila, de la data introducerii acțiunii, pana la data plații efective a debitului principal, recurentul a arătat ca atâta vreme cat nu sunt intrunite condițiile răspunderii civile delictuale, paratul nu poate fi obligat la plata despăgubirilor, si, pe cale de consecința, nici la plata dobânzii legale aferente acestui debit. Solicitarea dobânzii legale din momentul arătat nu este justificata nici in situația in care condițiile răspunderii civile sunt intrunite. Dreptul la reparație, contrar celor susținute de către instanța de fond, se naște in momentul intrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale, rămânând nedesavarsit pana la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, când despăgubirile astfel solicitate devin o creanța certa lichida si exigibila.
In subsidiar, in situația in care vor fi inlaturate apărările de mai sus, recurentul a solicitat sa se tina seama de concluziile raportului de expertiza intocmit in speța. În mod nelegal instanța de fond a dispus in sarcina sa achitarea in totalitate a despăgubirilor in cauza dat fiind faptul că in considerentele hotărârii recurate in cauza s-a reținut fara echivoc faptul ca persoana care a condus autovehiculul avariat a avut o culpa concurenta cu cea a instituției, in sensul ca a participat in mod direct si nemijlocit la realizarea dinamicii evenimentului rutier, astfel cum acesta a fost descrisa, astfel incat instanța ar fi trebuit sa îl oblige, cel mult, la plata parțiala a acestor despăgubiri, proporțional cu culpa instituției, in atare situație si plata dobânzilor urmând a se achita tot parțial. Dat fiind faptul că nu sunt întrunite condițiile elementele răspunderii civile delictuale, nu cad în sarcina recurentului nici cheltuielile de judecată.
Legal citată, intimata nu a d epus întâmpinare.
Analizand recursul formulat prin prisma motivelor invocate, precum si a dispozitiilor art. 304, 3041si 312 Cod procedura civila, tribunalul retine urmatoarele:
Principalul motiv de recurs invocat de către recurent vizează neîndeplinirea cumulativă a condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, respectiv greșita aplicare a prevederilor art.998 - 999 Cod civil, apreciindu-se ca nu ar fi fost indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale fata de recurent, sustinere care se circumscrie motivului de casare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila. M. ivul de recurs, este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Sunt vădit nefondate susținerile recurentului în sensul că nu există dovezi certe cu privire la existența accidentului, inscrisurile aflate la filele 11 și 12 din dosarul de fond certificând susținerile intimatei, aceste acte nefiind anulate sau declarate false, astfel că nu pot fi primite criticile recurentei.
În ceea ce privește critica referitoare la calitatea procesuală a recurentului, respectvi la faptul că nu recurentul este cel vinovat de săvârșirea faptei ilite, tribunalul reține că raționamentul recurentului potrivit căruia nu ar avea nici un fel de obligații legale in ceea ce priveste administrarea drumurilor se întemeiază pe o interpretare greșită a dispozițiilor legale. Astfel, conform punctului III din anexa la Legea nr. 213/2012 ,, Domeniul public local al comunelor, oraselor si municipiilor este alcatuit din urmatoarele bunuri*):
drumurile comunale, vicinale si strazile;
pietele publice, comerciale, targurile, oboarele si parcurile publice, precum si zonele de agrement;
lacurile si plajele care nu sunt declarate de interes public national sau judetean;
retelele de alimentare cu apa, canalizare, termoficare, statiile de tratare si epurare a apelor uzate, cu instalatiile, constructiile si terenurile aferente;
terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea consiliul local si primaria, precum si institutiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile si altele asemenea;(…)";
Este fără putință de tagadă faptul că porțiunea de drum pe care a avut loc incidental (str. Buzușa din C. -N. ) este proprietatea recurentului, precum și faptul că pârâtul inițial, C. Local al M. C. -N., asa cum a retinut si instanța de fond, potrivit art. 41 Cod pr. civ., nu are folosinta drepturilor civile și nu poate sta in judecata in nume propriu. Mai mult, chiar C. Local al M. C. -N. este autoritate deliberativă, nu are fonduri proprii și nu poate să facă nici un fel de plăți, acestea putând fi puse doar în sarcina unității administrativ-teritoriale, respectiv în sarcina recurentului.
În ceea ce privește fapta ilicită, tribunalul reține că probele administrate în cauză, respectiv planșele fotografice, declarația dată de Maja I. Codruța, autorizația de reparații eliberată de IPJ C. și raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul Micle Lorel au probat faptul că, pe zona de drum corespunzătoare producerii accidentului existau gropi și că starea carosabilului, existența gropilor a fost factorul generator care a cauzat socul mecanic care, la randul său, a determinat pierderea controlului asupra volanului și avarierea autoturismului în urma impactului cu gardul viu aflat de-a lungul strazii.
Nu pot fi primite criticile recurentului în sensul exonerării răspunderii sale în condițiile în care, prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul a concluzionat că persoana care conducea autoturismul, Maja I. Codruța, ar fi circulat cu o viteză mai redusă. În acest sens, tribunalul reține că pot constitui cauze de exonerare de răspundere civilă cazul fortuit, forța majoră, fapta victimei și fapta teței persoane.
T. ul reține că expertul M. Lorel, în concluziile preliminare, a arătat că persoana care a condus autoturismul cu nr. de inmatriculare_ era obligată să intre cu roțile în groapa care se afla pe partea stângă a strazii și că groapa nu se putea ocoli prin partea dreaptă, însă s-ar fi putut, eventual, ocoli dacă autoturismul ar fi rulat cu o viteză mult mai mică, aproape de marginea din stânga a aleii. Așadar, raportul de expertiză nu a exclus culpa recurentului, ci a evidențiat o culpă concurentă a acestuia, constând în întreținerea necorespunzătoare a stării drumului și viteza mare de rulare, respectiv neadaptarea vizeiei la condițiile concrete de drum.
Prin urmare, contrar susținerilor recurentului, tribunalul observă că prima instanță a dat eficientă probelor administrate și a reținut culpa concurentă a persoanei care a condus autoturismul cu nr. de inmatriculare_, astfel că a obligat recurentul doar la ½ parte din cuantumul sumei pretinse de către reclamantă.
Nu pot fi reținute nici susținerile referitoare la existența prejudiciului, respectiv faptul că nu ar fi fost dovedit. Expertul tehnic a arătat că toate avariile autoturismului sunt consecința producerii incidentului rutier din data de_, contravaloarea reparațiilor se ridica la suma de 1.573,86, iar extrasele de cont, facturile și devizele depuse de către intimata reclamantă în fața primei instanțe fac dovada deplină a faptului că aceasta din urmă a achitat asiguratei sale contravaloarea reparațiilor.
Sunt, de asemenea, lipsite de suport probator, aprecierile recurentului în sensul că autovehiculul ar fi putut avea defecțiuni la data producerii incidentului, respectiv că acestea s-ar fi produs ulterior. T. ul reține că recurentul nu a propus nici un fel de probe în sensul susținerii acestor afirmații, astfel ca aceste sustineri raman simple afirmații nedovedite, neavând vreo relevanță juridică.
Nu se poate reține afirmația recurentului in sensul ca actele depuse la dosar in legătură cu evenimentul rutier ar fi fost eliberate exclusiv in baza simplei declarații
a conducătorului autovehiculului avariat, in realitate avariile autoturismului fiind certificate de către un agent constatator din cadrul IPJ C. .
Pentru toate cele expuse mai sus, tribunalul retine ca s-a facut proba indeplinirii cumulative a tuturor conditiilor raspunderii civile delictuale, actiunea fiind asadar intemeiata, in raport de dispozitiile art. art. 21 alin. 1 si art. 22 din Legea nr. 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile in R. ia,precum și art. 1000 alin. 1 C. civ..
Cât privește dobânda legală, se constata că, devreme ce s-a reținut că pretenția principală a intimatei este întemeiată și că recurentul datorează suma pretinsă cu titlu de despăgubiri, intimata este îndreptățită să solicite repararea integrală a prejudiciului, respectiv dobânda legala la această sumă de la data la care a fost investită instanța cu soluționarea cererii, nu de la data la care va rămâne irevocabilă hotărârea instanței de fond.
In sfarsit, in ceea ce priveste cheltuielile de judecata, prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., acordând aceste cheltuieli doar în limita cuantumul pretențiilor admise intimatei reclamante.
Pentru toate considerentele expuse, retinand ca nu pot fi primite criticile recurentului, tribunalul constata ca nu este întemeiat recursul, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedura civila, acesta va fi respins cu consecința menținerii în întregime a sentinței civile nr. 7035/2013 pronunțată la data de_, în dosarul nr. 38._ al Judecătoriei C. -N., sentință pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca fiind nefondat, recursul declarat de recurentul M. C. -N. prin P. în contradictoriu cu intimata SC O. V. I. G. S.A. împotriva sentinței civile nr. 7035/2013 pronunțată la data de_, în dosarul nr. 38._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
E. B. | I. | P. | S. | I. |
GREFIER
E. A.
Red./E.B./2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 220/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 660/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
