Decizia civilă nr. 667/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA C. NR. 667 /2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: I. P. JUDECĂTOR: E. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: A. E. A.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de către recurentul B. M.
, în contradictoriu cu intimații G. A. T., C. B. SA, S. C. -
, H. E. și SC E. S., împotriva sentinței civile nr. 11039/2013, pronunțată în data de_ de către Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr._, având ca obiect, în primă instanță, contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă, în reprezentarea intereselor recurentului B.E.J. M. M., avocatul P. M. na, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, în reprezentarea intereselor intimatei G. A. T., avocatul P. a P., în substituirea avocatului O. Podaru, cu delegație de substiuire depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ca urmare a respingerii cererii de recuzare formulată împotriva judecătorului C. C., compunerea completului de judecată va rămâne neschimbată, instanța trecând la examinarea recursului.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs, prin raportare la dispozițiile art. 1591al. 4 coroborat cu art. 2, pct. 3 C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la dosar, reprezentanta recurentului a depus, în scris, cererea de recuzare însoțită de taxa judiciară de timbru aferentă acesteia. De asemenea, se constată faptul că H. Horea I., fiul intimatei H. E., a depus la dosar o cerere de amânare a judecății, pe motiv că mama sa este grav bolnavă, având vârsta de 87 de ani.
Cu privire la cererea de amânare formulată de către H. Horea I., reprezentanta intimatei solicită respingerea acesteia, întrucât este formulată de către o persoană care nu are nicio calitate procesuală în prezentul litigiu, nefiind parte. Pe de o parte, H. Horea I., în calitate de fiu al intimatei, trebuia să aibe o procură din partea mamei sale, H. E., iar pe de altă parte, la termenul trecut, intimata a fost prezentă, neavând nicio problemă de sănătate, putând să depună până acum înscrisurile din care să rezulte starea sa de sănătate, sau să-și fi angajat un avocat. În acest scop, instanța a încuviințat, la termenul trecut, amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
Instanța respinge cerera de amânare, întrucât a fost formulată de către o persoană ce nu are vreo calitate procesuală în acest litigiu.
Reprezentanta intimatei depune la dosar chitanța reprezentând onorariul avocațial în ceea ce privește recursul promovat de către intimata
G. A. T. . Totodată invocă excepția lipsei calității procesuale active a
recurentului B.E.J. M. M., acesta, potrivit Legii nr. 188/2000, neputând introduce recurs în prezenta cauză.
Reprezentanta recurentului B.E.J. M. M. arată că acesta are calitate procesuală activă, raportat atât la norma specială, respectiv Legea nr. 188/2000 și raportat la Legea nr. 146/1997 art. 8^2, cu privire la taxa de timbru achitată de către recurent în dosarul instanței de fond având ca obiect contestație la executare (plângere împotriva refuzului executorului).
T. ul respinge excepția invocată, întrucât în recurs, executorul judecătoresc M. M. are calitatea procesuală activă necesară pentru a formula calea de atac, întrucât în hotărârea dată de către instanța de fond, acesta apare ca fiind trecut pârât, prin urmare fiind parte în acel litigiu, împotriva sa fiind pronunțată sentința.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat sau alte probe de solicitat.
Nemaifind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra fondului recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele judiciare de timbru ocazionate cu prezentul recurs, precum și cu fondul. Sentința civilă atacată este nelegală, conform motivelor de recurs. Instanța de fond nu a motivat în fapt și în drept excepțiile invocate.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului formulat de către recurentul B.E.J. M. M., precum și admiterea recursului
formulat de către recurenta G. A. T., în sensul modificării, în parte, a hotărârii de fond, în sensul acordării cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea fondului cauzei. Cu privire la recursul formulat de către recurentul B.E.J. M. M., reprezentanta intimatei arată că excepțiile
invocate de către recurent în fața instanței de fond au fost puse în discuția părților și mai mult, instanța de fond le-a și motivat, aspect care rezultă din încheierea de ședință din data de_ . Referitor la recalificarea cererii introductive, aspect invocat de către recurent atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de recurs, reprezentanta intimatei arată că dintr-o eroare materială, cererea introductivă a fost intitulată "plângere";, în loc de
"contestație la executare";. Au fost oferite clarificări instanței de fond, în sensul indicării obiectului dosarului ca fiind contestație la executare, în baza dispozițiilor cuprinse în codul de procedură civilă și nu plângere, în temeiul Legii nr. 188/2000. Toate susținerile cu privire la necesitate casării sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare, sunt neîntemeiate, aspecte expuse pe larg în întâmpinare. Cu privire la recursul promovat de către clienta sa, reprezentanta intimatei a învederat că instanța de fond nu a acordat cheltuieli de judecată, constând în taxele judiciare de timbru și onorariu avocațial. Faptul că între părți se poartă mai multe litigii și că s-a încheiat un singur contract de asistență judiciară, nu înseamnă că recurentei nu i se pot acorda cheltuielile de jduecată dovedite ca fiind făcute.
Față de recursul formulat de către recurenta G. A. T., reprezentanta recurentului executorul judecătoresc, la aprecierea instanței, modul de soluționare a lui.
T. ul, în baza înscrisurilor aflate la dosar, reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 11039/2013, pronunțată în data de 16 iulie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulata de către intimatul B. Manchievici M., a fost admisă, în parte, contestația la executare formulată de către contestatoarea G. A. T., în contradictoriu cu intimații B. M. M.
, SC C. B. S.A., H. E. și S.C. E. S. și anulat procesul-verbal încheiat în data de_ în dosarul execuțional nr. 1006/2012 instrumentat de către B. M. M. și obligat acesta să încheie procesul- verbal de licitație în care să fie declarată adjudecatar asupra imobilului
apartament nr. 79 situat din punct de vedere administrativ în mun.icipiul C.
-N., str. Fantanele, nr. 5 ap. 79, înscris în CF nr. 2. -C1-U18 C. -N. nr. top. 21366/S/LXXIX cu cote părți comune de 1,05/100 parte și cote de teren de 25/2400 parte, contestatoarea G. A. T. . Prin aceeași hotărâre, a fost respinsă cererea de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal încheiat în data de_, în dosarul execuțional nr. 113/2010, nr. nou 1006/2012 de către executorul judecatoresc M. M. s-a refuzat emiterea procesului-verbal de adjudecare cu consecința restituirii sumei de 80.000 lei contestatoarei G. A. T. . Conform dispozițiilor art. 399, al. 1 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare. În temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, contestatoarea G. A. T. a solicitat instanței anularea procesului-verbal încheiat de către executorul judecătoresc M. M. în data de_ în dosarul execuțional nr. 113/2010, nr. nou 1006/2012 și obligarea acestuia să întocmească un nou proces-verbal cu privire la licitația desfășurată în data de_, prin care să fie declarată adjudecatar. Prin decizia civilă nr. 432/2012 pronunțată de către T. ul Specializat C., în dosarul nr._ a fost admis recursul promovat de către recurenta G.
A. T. împotriva sentinței civile nr. 7060/2012 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca și s-a dispus anularea procesului-verbal de licitație întocmit în data de_ de către executorul bancar P. Alexandru I. în dosarul execuțional nr. 113/2010 și întocmirea unui nou proces-verbal de licitație în care să fie înscrisă contestatoarea ca adjudecatar al imobilului. Astfel, în temeiul deciziei civile menționate anterior, executorul bancar avea obligația de a întocmi un nou proces-verbal de licitație în care să fie declarată adjudecatar al imobilului apartament situat în C. -N., str. Fântânele, nr. 5, ap. 79, înscris în CF 2. -C1-U18, identificat cu nr. top. 21366/S/LXXIX, contestatoarea G. A. T. . Din această perspectivă, refuzul executorului judecătoresc M. M. de a emite procesul-verbal de adjudecare este nu numai nejustificat, dar și în contradicție cu dispozitivul deciziei civile nr. 432/2012 pronunțată de către T. ul Specializat C. . Susținerile acestuia în sensul că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 506, al. 1 și art. 512, al. 1 din Codul de procedură civilă, astfel că solicitarea acesteia de a fi declarată ca adjudecatar, precum și depunerea din data de_ în valoare de 80.000 lei, prin chitanța nr. 585891/1 sunt tardive, nu pot fi reținute. Prin decizia civilă nr. 432/2012 s-a dispus în mod clar și neechivoc întocmirea unui nou proces-verbal de licitație prin care să fie declarată adjudecatar contestatoarea. T. ul nu a condiționat îndeplinirea acestui act de executare de îndeplinirea altor condiții din partea contestatoarei. Prin
urmare, executorul judecătoresc nu are nici competența nici căderea de a analiza îndeplinirea sau neîndeplinirea altor condiții de formă pentru emiterea procesului-verbal de adjudecare, cu atât mai mult cu cât contestatoarea a achitat integral prețul imobilului, în sumă de 80.000 lei. Este adevărat că acesta nu a fost achitat în termen de 30 de zile de la data emiterii procesului-verbal de licitație din data de_ și că s-a retras cauțiunea achitată pentru participarea la licitație, dar aceste aspecte nu sunt imputabile contestatoarei, în condițiile în care prin procesul-verbal de licitație nu a fost declarată adjudecatar. Astfel, odată cu anularea acestui proces-verbal și recunoașterea contestatoarei G. A. T. ca adjudecatar al imobilului apartament nr. 79 situat din punct de vedere administrativ în
C. -N., str. Fântânele, nr. 5, în mod irevocabil, prin decizia civilă nr. 432/2012, s-a născut de altfel, în sarcina acesteia obligația de a achita integral prețul apartamentului. În altă ordine de idei, instanța a arătat că nici argumentul relativ la neopozabilitatea deciziei civile nr. 432/2012, motivat de faptul că prin aceasta executorul bancar P. Alexandru a fost obligat la emiterea procesului-verbal de adjudecare nu poate fi reținut. Decizia civilă nr. 432/2012 a fost pronunțată de către T. ul Specializat C. în contradictoriu cu garantul ipotecar H. E., cu debitorul S.C. E.
S. și cu creditorul C. B. . Prin urmare, aceștia sunt obligați să recunoască calitatea de adjudecatar și implicit de proprietar asupra imobilului apartament. În altă ordine de idei, susținerea executorului judecătoresc M.
M. în sensul că executorul judecătoresc nu are competența de a reface actul de executare ci doar să continue executarea silită nu poate fi reținută, aceasta fiind o interpretare total eronată a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 287/2011, care prevăd că executările silite privind titluri executorii aparținând instituțiilor de credit, altor entități care aparțin grupului acestora și care desfășoară activități financiare, instituțiilor financiare nebancare sau cooperativelor de credit, aflate în curs la data intrării în vigoare a dispozițiilor legii, pot fi continuate de executorul care a început urmărirea silită. Cu toate acestea, creditorul, instituție bancară sau instituție financiară nebancară, poate solicita continuarea executării acestor titluri executorii de către executorul judecătoresc competent potrivit legii. De la data intrării în vigoare a legii, până la data numirii în funcția de executor judecătoresc, executorii prevăzuți la art. 1, la cererea creditorului, instituție de credit sau instituție financiară nebancară, pot începe noi executări silite în temeiul titlurilor executorii aparținând acestor instituții. În cazurile prevăzute la al. 1 și 2, dosarele de executare aflate în curs de soluționare se predau de către instituțiile de credit și de instituțiile financiare nebancare executorilor judecătorești competenți, potrivit legii, să continue executarea silită. Actele de executare îndeplinite de către executorii prevăzuți la art. 1 până la data numirii acestora în funcția de executor judecătoresc, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data efectuării lor, rămân
valabile. În contextul și în condițiile în care legea prevede posibilitatea continuării executării silite de către executorul judecătoresc, este lesne de înțeles că în sarcina acestuia cade și obligația refacerii actelor de executare anterioare care au fost anulate de instanța de judecată. A da o altă interpretare acestor dispoziții legale ar însemna să se accepte că legiuitorul a golit de conținut dispozițiile instanței de judecată relative la nelegalitatea actelor de executare și intrarea lor în sfera legalității, ceea ce nu este permis. În condițiile în care atât creditoarea C. B. SA, cât și debitoarea SC E.
S. și garantul ipotecar H. E. au fost parte în cadrul contestației la executare în care s-a pronunțat decizia civila nr. 432/2012, aceasta este
opozabilă oricărui executor judecătoresc, la care ar apela creditoarea pentru satisfacerea creanței sale.
Pentru considerentele reținute, instanța de fond a admis contestația la executare. Potrivit dispozițiilor art. 274, al. 1 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuieli de judecată. Contestatoarea a formulat cerere în acest sens, dar din cuprinsul chitanței seria PBAC13 nr. 44/_, instanța nu a concluzionat cu certitudine în sensul că onorariul avocațial în cuantum de 1.240 lei a fost achitat în considerarea prezentului demers judiciar, în condițiile în care între părți, se desfășoară mai multe litigii, astfel că cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC M. M., el solicitând admiterea acestuia și modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare în fond și declinării competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei Bistrița, potrivit art. 53 din Legea nr. 188/2000.
În motivarea recursului, intimatul a arătat că procedura plângerii împotriva refuzului executorului de a efectua executarea este o formă specială a contestației la executare, reglementată de art. 53 din Legea nr. 188/2000, iar instanța competentă să soluționeze plângerea este instanța în raza căreia executorul judecătoresc își desfășoară activitatea în biroul său, respectiv, Judecătoria Bistrița. În conformitate cu prevederile art. 53, al. 1 și
2 din Legea nr. 188/2000, acest refuz al executorului poate fi atacat cu plângere în termen de cinci zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroului executorului judecătoresc, în speță, Judecătoria Bistrița. Excepția litispendenței a fost invocată la fond, în ambele dosare, fără ca judecătorul din acestea să se pronunțe asupra excepției, intimata anticipând excepția de autoritate de lucru judecat și împiedicând pronunțarea a două hotărâri. Judecătorul de fond a încălcat principiul contradictorialității care primează față de principiul rolului activ, instanța neputându-se pronunța fără a asculta poziția părților. Instanța de fond a fost investită cu procedura plângerii împotriva refuzului executorului de a efectua executarea, aceasta fiind o formă specială a contestației la
executare, reglementată de art. 53 din Legea nr. 188/2000, achitându-se taxa judiciară de timbră de opt lei potrivit art. 8, ind. 2 din Legea nr. 146/1997. În lipsa părților, contestatoarea și-a modificat oral acțiunea, din
"plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc";, timbrată cu suma de opt lei, potrivit art. 8, ind. 1 și art. 20 din Legea nr. 146/ 1997 în contestație la executare, cu nerespectarea dispozițiilor art. 132, al. 1 C.pr.civ. În această situație, instanța trebuia să-i pună în vedere reclamantei să comunice cererea modificată tuturor părților din proces. În speță, nu s-a asigurat respectarea principiului contradictorialității, dat fiind faptul că lui i s-a înlăturat exercitarea dreptului la apărare. De vreme ce judecătorul de fond a admis modificarea orală a acțiunii, o asemenea situație vine, în mod inevitabil, în coliziune cu principiul contradictorialității, intimatul fiind vădit lipsit de posibilitatea de a-și exprima în scris, punctul de vedere fata de modificarea acțiunii. Procedând în acest fel, instanța a încălcat principiul contradictorialității, dar și principiul la apărare, intimata fiind lipsită de un proces echitabil, principiu consacrat de art. 6 din Convenție. Acest principiu este consacrat și în art. 6, 7 și 8 din N.C.pr.civ. Referitor la nerespectarea principiului disponibilității, intimatul a arătat că potrivit art. 129 C.pr.civ.,
instanța este ținută de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează
obiectul cererii deduse judecații. În speță, prin acțiunea reclamantei, potrivit art. 399, al. 1 C.pr.civ, s-a formulat o plângere împotriva intimatului pentru refuzul executorului de a emite un proces-verbal de adjudecare, arătându-se temeiul de drept al refuzului, art. 56, al. 1 din Legea nr. 188/2000, cererea reclamantei se va judeca potrivit acestei legii speciale. Acesta este cadrul legal pentru care instanța a fost legal investită, aspect ce rezultă și din
"Codul de procedură civilă adnotat"; comentat de către G. Boroi. Instanța a fost sesizată să dispună anularea procesului-verbal încheiat în_ de către B. M., respectiv, refuzul justificat al executorului judecătoresc de a emite un proces-verbal de adjudecare, situație în care se justifică calitatea procesuală pasivă a B. M. M. . Excede cadrului procesual reținerea instanței că raportat la decizia civilă nr. 432/2012 pronunțată de către T. ul Specializat C., având ca obiect contestația la executare și obligarea executorului (bancar) la refacerea procesului-verbal de adjudecare în favoarea contestatoarei, contestație la executare formulată în temeiul art. 399 și urm. C.pr.civ., în mod legal s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a executorului, iar în acest dosar având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc întemeiată pe dispozițiile art. 53 din Legea nr. 188/2000, nu se contestă nici de către judecătorul de fond, în baza rolului activ și nici de către contestatoare, calitatea procesuală pasivă a executorului judecătoresc, situație în care este mai mult decât evident care
este procedura de soluționare a cauzei, competența teritorială și tardivitatea plângerii. Instanța de fond nu a soluționat excepțiile ridicate de către intimat, respectiv necompetența teritorială și tardivitatea acțiunii așa cum a fost înregistrată, fără ca instanța să motiveze în fapt și în drept, în ședința publică din data de_, iar pe de altă parte, nici în cuprinsul motivării sentinței civile nu se lămuresc excepțiile peremptorii.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs și contestatoarea G. A. T., solicitând admiterea acestuia și modificarea, în parte, a sentinței atacate, în sensul acordării cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea fondului cauzei, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului, contestatoarea a arătat că a solicitat odată cu introducerea cererii introductive și acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea contestației la executare. Aceste cheltuieli au constat în taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial. Taxa judiciară de timbru a fost de 194 lei, timbrul judiciar de cinci lei și onorariul avocațial de
1.240 lei. Toate înscrisurile doveditoare au fost depuse la dosarul judecătoriei, înainte de dezbaterile pe fond a cauzei. Apoi, în cuprinsul concluziilor scrise contestatoarea a reiterat solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată. Instanța de fond a admis contestația la executare, în sensul că a anulat procesul-verbal din data de_ din dosarul execuțional nr. 1006/2012 instrumentat de către B. M. M. și l-a obligat pe organul de executare să întocmească un nou proces-verbal de licitație prin care contestatoarea să fie declarată adjudecatar al imobilului apartament nr. 79 din C. -N., str. Fântânele, nr. 5. Potrivit art. 274, al. 1 C.pr.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Prin urmare, contestatoarea este îndreptățită să primească de la intimați toate cheltuielile de judecată ocazionate cu soluționarea litigiului, deoarece au fost admise ambele petite din cuprinsul cererii introductive. De asemenea, nu sunt aplicabile nici dispozițiile din art.
275 C.pr.civ. deoarece pârâții din cauză nu au recunoscut pretențiile contestatoarei până la prima zi de înfățișare, ci s-au opus admiterii
contestației. M. ivarea oferită de către instanța de fond, în sensul că nu rezultă cu certitudine că onorariul a fost achitat în considerarea prezentului demers judiciar, este cât se poate de eronată și nu poate fi menținută. În primul rând, instanța nu a oferit nicio justificare cu privire la faptul că nu a acordat nici cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru de
194 lei și timbrul judiciar de cinci lei. Dovada acestora a fost depusă în original la dosarul cauzei, ele fiind utilizate, exclusiv, pentru soluționarea acestui litigiu. În privința acestor sume este cât se poate de evident că nu au fost folosite în alte dosare pe care contestatoarea le-ar fi avut cu pârâții. În al doilea rând, în măsura în care instanța avea dubii cu privire la justificarea plății onorariului de 1.240 lei, avea obligația să pună în discuția părților acest aspect. A fost depusă la dosar chitanța cu seria PBAC13 nr. 44/_ eliberată de către SCPA Podaru, Buciuman & A., în original, menționându-se că reprezintă onorariul avocațial aferent acestui demers judiciar (introducerea contestației la executare la Judecătoria Cluj-Napoca). Dacă instanța era nelămurită putea să solicite să fie depusă o copie a contractului de asistență juridică în baza căruia a fost emisă chitanța nr. 44/_ . În al treilea rând, chiar dacă contestatoarea are mai multe litigii cu pârâții din prezenta cauză referitor la apartamentul nr. 79 de pe str. Fântânele din municipiul C. -N. și este reprezentată de SCPA Podaru, Buciuman & A. nu înseamnă că nu este îndreptățită să-și recupereze cheltuielile de judecată. Astfel, contestatoarea a încheiat contractul de asistență juridică nr. CJ/0. /B/2012 cu SCPA Podaru, Buciuman & A. iar în art. 5 din contractul de asistență juridică s-a convenit că în măsura în care clienta nu obține predarea apartamentul ca urmare a soluționării recursului ce face obiectul prezentului contract și vor fi necesare alte litigii, se va percepe un onorariu separat pentru fiecare stadiu procesual. Acest onorariu este de 1.000 lei plus TVA, pentru litigiile ce sunt în competența
instanțelor clujene. Existând acest contract prin care s-a convenit că reprezentantul contestatoarei o va reprezenta până la punerea în posesie a apartamentului și în plus s-a convenit și onorariul pentru orice alte litigii referitoare la imobilul apartament de pe str. Fântânele, nu era necesară încheierea unui nou contract de asistență juridică. În baza contractului nr. CJ/0. /B/2012 contestatoarea a achitat onorariile suplimentare pentru litigiile apărute ulterior soluționării dosarului nr._ . Astfel, pentru redactarea înscrisurilor și reprezentarea în dosarul nr._ contestatoarea a achitat onorariul de 1.240 lei (1000 lei plus TVA), emițându-se chitanța nr. 44/_ . De asemenea, raportat la serviciile juridice prestate în prezentul dosar s-a apreciat că onorariul perceput este cât se poate de justificat. Astfel, au fost redactate contestația introductivă, note de ședință și concluzii scrise și s-a asigurat reprezentarea contestatoarei la trei termene de judecată.
Prin întâmpinarea formulată la recursul declarat de către intimatul B.
M. M., contestatoarea G. A. T. a solicitat respingerea acestuia, ca fiind neîntemeiat, arătând, în susținerea poziției procesuale, că s-a înregistrat cererea introductivă având ca obiect contestație la executare în temeiul dispozițiilor din Codul de procedură civilă, respectiv art. 399 și urm. Acesta a fost obiectul cu care a fost înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca cât și temeiul juridic indicat în cererea introductivă. Într-adevăr, dintr-o eroare materială contestatoarea a intitulat cererea "plângere";, motiv pentru care la termenul din data de_ instanța a întrebat-o care este obiectul cauzei, dacă nu cumva raportat la titlul de "plângere"; nu a dorit să o formuleze în baza dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 188/2000. Tot la acel
termen, contestatoarea a oferit clarificări instanței, în sensul că obiectul dosarului este contestație la executare în baza dispozițiilor cuprinse în Codul de procedură civilă și nu plângere în temeiul Legii nr. 188/2000. Această clarificare oferită instanței, raportat la eroarea materială din titlul acțiunii, nu echivalează cu o modificare a cererii care să necesite acordarea unui termen pentru ca pârâții sa-și precizeze poziția procesuală. Pe de altă parte, recurentul B. M. M. a depus întâmpinare abia la termenul din data de_ (al treilea termen de judecată acordat în cauză), deci după ce s-a făcut "precizarea"; referitoare la obiectul dosarului. Astfel, a avut posibilitatea să-și formuleze apărările, chiar dacă a fost indus în eroare cu privire la temeiul juridic al cererii, raportat la intitularea dată și anume aceea de
"plângere";.
Referitor la excepția litispendenței, contestatoarea a arătat că această excepție nu a fost invocată de către B. M. M. în fața Judecătoriei C.
-N. . Excepția litispendenței a fost invocată doar de către intimata H. E.
. În privința soluției dată de către instanța de fond, referitor la excepția litispendenței, lucrurile au decurs în felul următor: la termenul din data de_ instanța a fost nevoită să asculte din nou toate argumentele reprezentantei B. Mncheivic M. referitoare la calificarea cererii, în sensul
că ar fi o plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc în temeiul Legii nr. 188/2000; să stabilească încă o dată că e investită cu o contestație la executare și că este competentă să o soluționeze în temeiul art. 399 și urm. C.pr.civ. În urma acestor clarificări, (oferite pentru a doua oară reprezentantelor B. M. M. și a lui H. E. ) a fost întrebată reprezentanta intimatei H. E. dacă își mai susține în aceste condiții excepția de litispendență. Răspunsul acesteia a fost în sensul că nu o mai susține. Astfel, instanța nu mai avea cum să se pronunțe cu privire la o excepție a litispendenței, din moment ce nu a mai fost susținută. Mai mult, recurentul B. M. M. nu și-a însușit excepția litispendenței, nesusținând-o oral în fața instanței. În aceste condiții, nu poate fi criticată soluția instanței de fond, sub aspectul că nu s-ar fi pronunțat pe excepția litispendenței.
Pe de altă parte, în speță nu există un caz de litispendență. Așa cum s- a menționat, obiectul prezentului dosar este o contestație la executare, în temeiul art. 399, art. 400, art. 402, art. 404 C.pr.civ. Dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Bistrița-Năsăud are ca obiect soluționarea cererii contestatoarei de cenzurare a refuzului executorului judecătoresc M. M. în temeiul legislației speciale cuprinsă în Legea nr. 188/2000. Astfel, deși în dosarele nr._ și nr._ sunt aceleași părți, obiectul celor două cauze este diferit, fiind introduse în baza unor acte normative diferite: Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și Codul de procedură civilă.
Contrar celor susținute în cuprinsul recursului, instanța de fond a respectat cu rigurozitate principiul contradictorialității și respectarea dreptului de apărare. Așa cum s-a arătat, la termenul din data de_ a fost clarificat temeiul juridic (contestație la executare în baza art. 399, art. 400, art. 402, art. 404 C.pr.civ.) și eroarea materială din titlul contestației. La acest termen, reprezentantele intimatei și-au spus punctul de vedere cu privire la calificarea cererii. Apoi, la termenul din data de_ s-au reiterat toate discuțiile cu privire la calificarea cererii și actul normativ în baza căruia instanța este investită să soluționeze acțiunea și anume Codul de procedură civilă. Și la acest termen, reprezentanta B. M. M. a fost ascultată de către instanță cu privire la acest aspect (fapt ce se poate verifica prin ascultarea înregistrării ședinței de judecată din data de_ ). În
aceste condiții, nu se poate susține întemeiat faptul că nu au fost respectate cele două principii al contradictorialității și al respectării dreptului la apărare. Contrar celor susținute de către recurent, au fost respectate dispozițiile art. 132, al. 1 C.pr.civ. deoarece contestatoarea nu și-a modificat și nici nu și-a precizat cererea introductivă. Clarificarea adusă cu privire la eroarea materială a "plângerii"; nu echivalează cu o modificare a cererii. În plus, această mențiune a fost făcută la termenul din data de_, dată la care s-a amânat cauza și s-a acordat un nou termen în_ . Astfel, intimata a avut posibilitatea să depună întâmpinare și să-și formuleze apărările (de altfel doar pentru termenul din iulie 2013, B. M. M. a depus întâmpinare).
În privința timbrajului cererii introductive, recurentul încearcă să inducă în eroare instanța de recurs. La dosarul de fond, contestatoarea a depus taxă de timbru de 194 lei și timbru judiciar de cinci lei, dovezi în acest sens fiind în dosarul judecătoriei.
Principiul disponibilității desemnează dreptul părții de a dispune de obiectul procesului. Contestatoarea este reclamantă în prezentul dosar și a introdus contestația în temeiul dispozițiilor art. 399, art. 400, art. 402, art. 404 C.pr.civ. În consecință, instanța de fond era obligată ca în baza acestor norme legale să soluționeze cererea. Contrar susținerii recurentului, Judecătoria Cluj-Napoca nu a fost investită cu o plângere în temeiul art. 56, al. 1 din Legea nr. 188/2000. Deși există norma specială cuprinsă în Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, nu există niciun impediment în a exercita contestație la executare în temeiul art. 399 C.pr.civ. raportat la actele și măsurile de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 113/2010 (continuat prin dosarul nr. 1006/2012). Potrivit art. 399, al. 1, teza finală, contestația la executare se poate introduce și în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege, iar al. 2, al aceluiași articol, dispune că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal. În prezenta speță, organul de executare, B. M. M., refuză să întocmească procesul-verbal cu privire la licitația desfășurată în data de_ prin care contestatoarea să fie declarată adjudecatar, așa cum a dispus T. ul Specializat C. prin decizia nr. 432/2012. Actul de executare ce se impune a fi anulat este procesul-verbal efectuat în data de_ de către
M. M., acesta fiind un act nelegal, contrar dispozițiilor legale cât și dispozițiilor instanței din decizia nr. 432/2012. Faptul că în prezentul dosar nu s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a B. M. M. (excepție ce nu a fost invocată de către intimat nici în fondul cauzei și nici prin recurs), nu duce la o altă calificare a cererii introductive decât cea dată de reclamant.
Instanța de fond s-a pronunțat la termenul din_ asupra excepțiilor necompetenței teritoriale și a tardivității acțiunii, ambele fiind respinse. Excepția necompetenței teritoriale a fost respinsă raportat la dispozițiile cuprinse în art. 400, al. 1 coroborat cu art. 373, al. 2 C.pr.civ. potrivit cărora contestația se introduce la instanța de executare, iar executarea se face în C. -N., apartamentul supus executării silite fiind situat în acest oraș. De asemenea, a fost respinsă și excepția tardivității acțiunii raportat la dispozițiile art. 401, al. 1, lit. a) C.pr.civ. potrivit cărora contestația la executare se introduce în termen de 15 zile de când contestatorul a luat la cunoștință de actul pe care îl contestă sau de refuzul de a întocmi un act. Procesul-verbal atacat a fost comunicat contestatoarei
în data de_, iar cererea a fost introdusă în data de_, prin urmare în interiorul termenului de 15 zile.
Prin notele de ședință depuse la dosar, recurentul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC M. M. a arătat că motivele de nelegalitate la care a făcut referire in memoriul care cuprinde motivele de recurs, se referă, în primul rând, la nemotivarea în fapt și în drept a excepțiilor invocate, iar ulterior la recalificarea cererii introductive, deci cu care a fost legal învestită și anume din plângere împotriva refuzului B. M.
M. de a emite un act de executare în contestație la executarea propriu- zisă. Referitor la excepțiile ridicate, intimatul a arătat că a invocat excepția tardivității introducerii plângerii, excepția necompetenței teritoriale, precum și excepția litispendenței și a dedus că toate excepțiile au fost respinse, fără a fi motivate în fapt și drept. În ceea ce privește excepția litispendenței, s-a arătat că aceeași plângere, cu același obiect și părți, a fost promovată și la Judecătoria Bistrița, unde face obiectul dosarului nr._, înregistrată la o zi după data înregistrării prezentei acțiuni la C. -N. . Este mai mult decât evidentă litispendența și nu întâmplător legiuitorul, pentru a evita soluții contradictorii, a dispus conexarea dosarelor pentru o hotărâre unitară. În ceea ce privește excepțiile competenței teritoriale și a tardivității cererii introductive, nemotivate, ar fi obligat-o pe instanța de fond să justifice, în primul rând, calificarea acțiunii. Astfel, deși a fost promovată și timbrată potrivit prevederilor art. 8, ind. 2, lit. b) din Legea nr. 146/1997, cu suma de opt lei, o plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare, instanța a luat cauza, în lipsa celorlalte părți, a dispus modificarea acțiunii introductive și a solicitat plata diferenței taxei de timbru, ignorând normele procedurale în vigoare, în speță fiind inadmisibil modul în care s-a realizat modificarea cererii și anume numai verbal, instanța preluând și pronunțându-se asupra unei contestații la executare. Această recalificare a cererii introductive, când obiectul cererii a rămas același, a permis continuarea judecării, nemaifiind incidentă în cauză, excepția tardivității invocată de către intimat și nici excepția necompetenței teritoriale. Există o diferență evidentă între cele două tipuri de acțiune, atât în ceea ce privește competența teritorială, termenul de declarare, cât și calea de atac. Astfel, plângerea formulată în conformitate cu prevederile art. 56, al. 1 si 2 din Legea nr. 188/2000, lege specială aplicabilă, stabilește imperativ competența teritorială, respectiv a Judecătoriei Bistrița, termenul de introducere de cinci zile și calea de atac, care este apelul și pe urmă recursul. Contestația la executare prevăzută de Codul de procedură civilă, art. 399 și 401, prevede pentru această acțiune, ca și competență teritorială locul unde se află imobilul, respectiv, Judecătoria Cluj-Napoca, termenul de 15 zile și calea de atac, recursul. Cu alte cuvinte, pentru a se evita respingerea plângerii ca tardiv formulată,
instanța a recalificat oral, în ședință publică, natura juridică a acțiunii introductive, cu toate că nu este aplicabilă, raportat la petitele formulate, respectiv plângere împotriva procesului-verbal prin care se refuză emiterea unui proces-verbal de adjudecare din data de_, în dosarul execuțional nr. 1006/ex/2012 efectuat de către B. M. M., fiind evident că e vorba de o plângere și nu de o contestație la executare. Potrivit art. 56, al. 1 si 2 din Legea nr. 188/2000 refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită se motivează, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a actului în termen de cel mult cinci zile de la data refuzului. În cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act, partea interesată poate introduce plângere în termen de cinci zile de la data la care
a luat cunoștință de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc. Astfel, procedura judiciară de contestare a refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea silită este cea prevăzută de norma specială, respectiv art. 56 din Legea nr. 188/2000, inclusiv sub aspectul termenului de contestare și nu cea a contestației la executare reglementată de art. 399 și urm. C.pr.civ. Ca atare, plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc se poate formula în termen de cinci zile de la data luării la cunoștința a refuzului spre deosebire de contestația la executare care poate fi formulată în termenul prevăzut de art. 401 C.pr.civ., respectiv, 15 zile. Or, în cauză, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, contestatoarei i-a fost comunicat procesul-verbal la data de_, în timp ce plângerea modificată în contestație la executare a fost
înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca, în data de_, deci cu depășirea termenului prevăzut de art. 56 din Legea nr. l88/2000. În rest, instanța a intrat pe fondul cauzei, considerând că executorului judecătoresc M. M. îi este opozabilă decizia civilă nr. 432/_, cu toate că nu a fost parte împrocesuată, deși hotărârea arătată nu îi este opozabilă. Referitor la reținerile instanței de fond că în condițiile în care legea prevede (nu se știe care lege), posibilitatea continuării silite de către executorul judecătoresc este lesne de înțeles că în sarcina acestuia cade și obligația refacerii actelor de executare anterioare care au fost anulate de instanța de judecată. Această afirmație excede cu ceea ce a fost învestită instanța, dând mai mult decât s-a cerut.
Prin întâmpinarea depusă, intimata C. B. S.A. a solicitat respingerea recursului formulat de către G. A. T. ca netemeinic si nelegal, arătând că în dosarul nr._, având același obiect și părți, Judecătoria Cluj-Napoca a respins contestația la executare formulată de către G. A. T., iar contractul de asistență juridică nr. 0. din_ (depus de către recurentă în prezenta cauză) a fost încheiat în considerarea acestui demers judiciar. Prin urmare, pe bună dreptate instanța de fond a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, conform dispozițiilor art. 274, al. 1 C.pr.civ.
Referitor la recursul formulat de către B. M. M., intimata a arătat că într-adevăr, prezenta cauză are același obiect și aceleași părți ca cele din dosarul nr._ înregistrat în data de_, având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc întemeiată pe dispozițiile art. 53 din Legea nr. 188/2000 și art. 8, ind. 2 din Legea nr. 146/1997. Intimata a apreciat că instanța competentă să soluționeze plângerea este instanța în raza căreia executorul judecătoresc își desfășoară activitatea, respectiv Judecătoria Bistrița. Intimata a susținut totodată, motivarea din recursul formulat de către B. M. M., conform căreia, instanța de fond, în darea hotărârii atacate, a încălcat principiul contradictorialității, neputându-se pronunța fără a asculta poziția părților,
atâta timp cât instanța trebuia să pună în vedere reclamantei să comunice cererea modificată tuturor părților din proces. Pe de altă parte, a fost încălcat principiul disponibilității (art. 129 C.pr.civ.), conform căruia, instanța este ținută în limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată și ținând seama de faptul că prin acțiunea reclamantei s-a formulat o plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a emite un proce- verbal de adjudecare. Față de obligarea B. M. M. să încheie procesul-verbal de licitație în care se declară adjudecatar asupra imobilului apartament nr. 79 situat în C. -N., str. Fântânele, nr. 5, contestatoarea G. A. T., intimata a apreciat că hotărârea instanței de
fond nu îi este opozabilă B. Manchievici M., întrucât Legea nr. 287/2011 reglementează doar aspectul continuării executării silite începute de către executorul bancar de către un executor judecătoresc și nicidecum refacerea unor acte procedurale. Din procesul-verbal de licitație contestat rezultă că cel mai mare preț pentru imobilul supus vânzării a fost oferit de către contestatoare, în sumă de 80.000 lei Totodată, creditorul C. B. SA a declarat că nu acceptă și nu este de acord cu vânzarea imobilului la prețul de 80.000 lei, apreciind că este un preț derizoriu. Prețul este obiectul prestației cumpărătorului și corespunde valorii lucrului vândut, în cazul vânzării la licitație publică valoarea acestuia putând fi inferioară valorii reale a bunului. Printre condițiile pe care trebuie să o îndeplinească prețul este și acela de a fi serios, adică să nu fie derizoriu, atât de disproporționat în raport de valoarea lucrului vândut încât să nu existe. Dispozițiile Codului civil referitoare la preț sunt aplicabile și în materia vânzării la licitație publică, întrucât seriozitatea prețului ține de esența contractului de vânzare- cumpărare. Prin raportul de evaluare din data de_ s-a stabilit valoarea de piață a bunului ce a făcut obiectul executării silite la suma de 320,815 lei (76.890 euro). Comparând valoarea bunului din evaluare cu suma de 80.000 lei oferită ca preț de contestatoare rezulta că aceasta reprezintă aproximativ
24 % din valoarea de circulație a imobilului. În cazul în care banca ar accepta valorificarea bunului la acest preț, suma cu care creditorul s-ar îndestula ar fi una derizorie. Mai mult, executorul bancar a procedat în mod corect dând eficiență solicitării creditorului, având în vedere principiul disponibilității care guvernează și faza de executare silită și impune obligația executorului judecătoresc, investit prin cererea creditorului, de a opri executarea când constată din poziția creditorului că acesta nu dorește continuarea executării silite. Drept urmare, executorul nu poate depăși limitele mandatului său și nu poate trece peste voința părții în interesul căreia acționează.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinărilor, cu luarea în considerare a prevederilor art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul va respinge ambele recursuri, ca neîntemeiate.
În ceea ce privește recursul executorului judecătoresc M. M., acesta este netemeinic deoarece este idiscutabil faptul că odată ce o instanță judecătorească s-a pronunțat în cadrul unui dosar execuțional cu privire la o chestiune, obligându-l pe executorul judecătoresc să întocmească un act sau desființând un act întocmit de către acesta, hotărârea aceleiinstanțe este obligatorie în acel dosar execuțional, indiferent cine este sau cum îl cheamă pe acel executor judecătoresc. În principiu, executorul judecătoresc nu este parte într-o acțiune având ca obiect contestația la executare, el fiind un organ investit cu anumite puteri în ceea ce privește executarea silită a hotărârilor pronunțate de către instanțele judecătorești. Ceea ce trebuie să urmărească executoprul judecătoresc este să respecte legea și să procedeze în așa fel încât să concretizeze, în fapt, dispozitivul unei hotărâri judecătorești executorii. Prin urmare, el nu are niciun interes să suțină pretențiile uneia sau alteia dintre părți (în speță ale creditoarei), doar acestea având posibilitatea să se plângă sau să conteste actele sau faptele executate de către executorul judecătoresc ce instrumentează acel dosar execuțional. În mod particular, în acest dosar, întrucât executorul judecătoresc neinvocând și nici instanța nefăcând-o, excepția lipsei calității procesuale pasive, ba mai mult el depunând întâmpinare, formulând acte de apărare activă, introducând, în cele din urmă și recurs împotriva hotărârii instanței
de fond, executorul judecătoresc s-a situat pe poziția uneia dintre părți. Astfel, el a susținut că decizia civilă nr. 432/2012, pronunțată în dosarul nr._, de către T. ul Specializat C., prin care a fost admisă contestația la executare formulată de către contestatoarea G. A. T., în contradictoriu cu intimatele H. E. și SC E. S. și anulat procesu-verbal de licitație întocmit de către executorul bancar P. Alexandru
I. în dosarul execuțional nr. 113/2010, urmând să fie întocmit un nou proces-verbal de licitație în care să fie înscrisă contestatoarea ca adjudecatar al imobilului, nu i-ar fi opozabilă (filele 12-16, vol. I). O hotărâre dată într-un dosar execuțional trebuie să fie respectată chiar și de către executorul judecătoresc, așa cum s-a menționat, neavând nicio importanță că pe parcursul derulării unei proceduri de executare silită, acest executor judecătoresc s-a schimbat, indiferent din ce motive (în speță, dosarul de executare silită început de către un executor judecătoresc bancar fiind preluat, în urma apariției Legii nr. 287/2011, de către un executor judecătoresc obișnuit). Din moment ce o instanță judecătorească a cstabilit că un act de executare este nelegal, ba mai mult, dând dispoziție executorului judecătresc să întocmească un altul, acest fapt trebuie să fie dus la îndeplinire.
În ceea ce privește critica hotărârii instanței de fond în ceea ce privește calificarea naturii juridice a cererii inițiale, nici aceasta nu este întemeiată. Încă de la bun început acțiunea a fost pornită ca o contestație la executare, chiar dacă ea a fost intitulată plângere. Mptivarea în drept a cererii s-a bazat pe articolele 399 și următoarele din Codul de procedură civilă. Obiectul cererii a copnstat în anularea unui act al executorului judecătresc și obligarea lui să întocmească un altul. Faptul că cererea a fost intitulată plângere, sau că în cuprinsul ei se face referire și la dispozițiile art. 56, al. 2 din Legea nr. 188/2000, nu înseamnă că ea ar fi într-adevăr o plângere întemeiată pe prevederile acestui act normativ, din modul cum a fost
formulată și cum a fost întemeiată în drept, așa cum s-a arătat, fiind evident vorba de o contestație la executare. Contestatoarea nu s-a plâns doar de faptul că executorul judecătoresc nu a întocmit, în mod corespunzător vreun act de executare, solicitând doar anularea acestuia, ci și ca acesta să întocmească un altul, favorabil ei. La termenul din data de 18 iunie 2013,
judecătoria a lămurit acest lucru, întrebând-o pe contestatoare ce a dorit de fapt să introducă, răspunsul fiind acela că obiectul cererii îl reprezintă contestația la executare. Întâmpinarea executorului judecătoresc a fost înregistrată la dosar în data de 9 iulie 2013 când el știa sau trebuia să cunoască ceea ce s-a întâmplat la termenul anterior. Prin urmare, în speță nu a fost vorba de vreo modificare a obiectului cererii, ce ar fi trebuit să fi fost comunicată părților, ci de o lămurire, o dată în plus, a ceea ce a dorit contestatoarea să introducă. În fine, la termenul din data de 9 iulie 2013, executorul judecătoresc a fost reprezentat în instanță, reiterându-i-se care este obiectul cererii introductive.
Cu privire la excepțiile invocate în fața instanței de fond, aceasta s-a pronunțat asupra lor, la termenul din data de 9 iulie 2013, respingându- le,motivat, mai puțin excepția litispendenței ce nu a mai fost susținută de către intimata H. E. . Odată ce instanța s-a pronunțat asupra unor excepții printr-o încheiere interlocutorie, realuarea hotărârii luate în sentința finală nu-și mai avea rostul.
În ceea ce privește recursul formulat de către recurenta G. A. T.
, nici acesta nu este întemeiat. Între părțile din prezentul dosar există mai multe litigi, fapt recunoscut de către acestea, recurenta încheind cu avocatul
său un singur contract de asistență juridică. Trecând peste faptul că pentru fiecare acțiune ar fi trebuit să fie încheiat un contract de asistență juridică separat, la momentul întocmirii convenției de reprezentare părțile neavând cum să cunoască numărul și obiectul litigiilor ce ar putea apărea în viitor, pentru a putea fi considerat și acordat, cu titlu cheltuieli de judecată, onorariul plătit avocatului, trebuie să existe o dovadă a faptului că acesta a fost plătit în acest dosar. Or, deși recurenta a făcut dovada plății sumei de
1.240 lei, avocatului său, nu a dovedit că banii au fost dați pentru reprezentarea făcută în acest dosar, existând posibilitatea ca aceeași chitanță doveditoare a achitării onorariului avocațial să fie invocată și în alte dosare ce se poartă între părți.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge, ca neîntemeiate, recursurile declarate de către recurenții BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC M. M. BISTRIȚA, având
sediul procesual ales în C. -N., Strada B. Ortodoxe, nr. 26 A și G.
A. T., domiciliată în C. -N., Strada A., nr. 3, în contradictoriu cu intimații SC C. B. SA, S. C. -N., având sediul în C. -N., B-dul 21
D. 1989, nr. 23-35, H. E., domiciliată în C. -N., str. C. I.
H., nr. 18 A, ap. 9 și SC E. S., având sediul în C. -N., str. T., nr. 25, bl. P 10, ap. 18, împotriva sentinței civile nr. 11039/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, în data de 16 iulie 2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
I. P. E. | B. | C. C. A. E. | A. |
Red.IP/MM 2 ex./_
Judecător fond: S. C., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 748/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 70/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
