Decizia civilă nr. 8156/2013. Acțiune în anulare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8156/2013
Ședința publică din data de 04 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR A. M. C. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta D. M. împotriva sentinței civile nr. 442 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J.
C., având ca obiect - acțiune în anulare decizia de impunere nr. 368186/1/_ emisă de CAS C. .
Pentru acest termen de judecată întregirea completului de recurs se face prin participarea d-nei judecător A. M. C., aflată pe prima poziția în programarea de permanență în materia litigiilor între profesioniști și contencios administrativ din data de_, ca urmare a împrejurării recalificării căii de atac din apel în recurs.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, conform chitanței aflată la fila 9 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, într-un singur exemplar, transmis prin fax.
Se constată că intimata-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, dispozițiile Legii nr. 95/2006 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.442 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului C. a fost respinsă cererea formulată de reclamanta Dime M. în contradictoriu cu C. de A. de S. C. .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit art.205 din OG nr.92/2003,
1
(1) Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac.
În sensul art. 218 alin.2 din OG 92/2003, (2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Prin urmare în raport de textele legale menționate obiect al acțiunii în contencios administrativ îl reprezintă decizia de soluționare a contestației administrative.
În cauză reclamanta nu a atacat decizia de soluționare a contestației deși a parcurs procedura administrativă prealabilă, în cauză fiind pronunțată Decizia nr. E513/_ .
Față de nerespectarea dispozițiilor art. 218 alin. 2 din OG 92/2003, instanța apreciază că atacarea în mod direct a deciziilor de impunere este inadmisibilă.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta arătând că hotărârea
este nelegală deoarece încalcă dreptul de a contesta decizia emisă de C. de A. de S. .
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea în considerarea că în condițiile normelor în materie actul poate fi atacat pe calea contestației la autoritate iar decizia dată în soluționare se atacă în instanță.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport cu actele dosarului normele juridice incidente și art.304 C.pr.civ., Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
Astfel se reține că prin demersul introductiv recurenta a solicitat instanței a dispune anularea deciziei de impunere nr.368186/1 din_ și a bazei de impunere stabilite de intimată.
În susținerea celor solicitate a arătat că în mod nelegal față de dispozițiile art.213 lit.h și art.257 din Legea nr.95/2006 a fost obligată să achite sumele stabilite prin decizie respectiv are calitatea de asigurat și nu mai este obligată la plata contribuției.
Din cele expuse se observă că în cauză se contestă obligații de natură a fi verificate în condițiile instituite de codul de procedură fiscală art.205 și urmt. art.218 . Potrivit acestor norme instanța de contencios administrativ nu poate fi investită cu soluționarea directă și nemijlocită a contestației administrative așa cum solicită recurenta întrucât în această materie instanța este investită cu verificarea legalității deciziei emise de organul administrativ în condițiile prevăzute de art.209 C.pr.fiscală, în soluționarea contestației raportul neputând fi analizat în lipsa urmării procedurii administrative în integralitatea sa. Nefiind urmată procedura în lipsa deciziei de soluționare a contestației actele emise nu pot fi analizate pe calea directă în instanță.
De altfel sub acest aspect nu trebuie neobservată practica Înaltei Curți de
și Justiție prin care în mod constant a statuat că în măsura în care se contestă un act administrativ fiscal devin incidente dispozițiile din C.pr.fiscală fiind astfel obligatorie de urmat procedura contestației pe calea administrativă reglementată de Titlul IX din OG nr.92/2003 republicată întrucât poate fi contestată pe calea acțiunii în contencios administrativ și fiscal numai decizia emisă de organul competent în soluționarea contestației împotriva actului fiscal (spre exemplificare decizia nr.1363/_, decizia nr.1653/_ ).
Recurenta nu a înțeles să introducă contestație pe calea administrativă context în care dat fiind dispozițiile art.205, art.218 C.pr.fiscală și jurisprudența
2
constantă a Înaltei Curți de C. și Justiție în mod corect a reținut prima instanță că demersul este inadmisibil.
Susține recurenta că îi este încălcat dreptul de a contestat actul. Susținerea nu poate fi primită câtă vreme normele îi conferă posibilitatea de a contesta actul în procedura reglementată de art.205-218 C.pr.fiscală, procedură ce se finalizează în fața instanței prin atacarea deciziei date în soluționarea demersului jurisdicțional.
În plus în condițiile în care ar fi formulat contestație la organul administrativ și acesta nu ar fi soluționat contestația, ar fi existat calea procedurală de a cere sancționarea refuzului autorității în instanța de contencios potrivit Legii nr.554/2004.
Recurenta nu a înțeles să formuleze contestație și să introducă acțiune în caz de refuz de soluționare sau să introducă acțiune doar după soluționarea și emiterea de către organul investit a unei decizii pe cale administrativă iar în aceste condiții nu se poate reține o încălcare în sensul evocat.
Așadar față de cele arătate constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta D. M. împotriva sentinței civile nr. 442 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
F. T.
M.
H.
A.
M. C.
GREFIER
C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
J. fond.M. T.
3
| ← Sentința civilă nr. 5605/2013. Acțiune în anulare | Decizia civilă nr. 172/2013. Acțiune în anulare → |
|---|
