Decizia civilă nr. 9168/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9168/2013
Ședința publică din data de 30 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. RUS JUDECĂTORI: V. G.
A. A. M. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă SC T. I.
-E. S. împotriva sentinței civile nr.900 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimata- pârâtă
C. B., având ca obiect Litigii cu profesioniștii.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei reclamante SC T. I. -E. S., avocat M. T. din Baroul Sibiu, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata- pârâtă C. B. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.
Reprezentantul recurentei reclamante SC T. I. -E. S., avocat M. T. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3455,5 lei și timbru judiciar de 4,5 lei pentru recurs.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, C. ea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Reprezentantul recurentei reclamante SC T. I. -E. S., avocat M. T. susține pe larg motivele expuse în cererea de recurs și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Apreciază că pârâta a acceptat tacit modificarea proiectului. Dirigintele de șantier a luat decizia și a semnat documentele pentru beneficiar și situațiile de șantier, urmând ca beneficiarul să achite lucrările.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 900 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C.
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. I. -E. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta C. B., reprezentată legal prin primar Cărhaț Aurel Emil.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în fapt, la data de_ a fost încheiat contractul de lucrări nr. 4871/2007 în temeiul OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică prin care Primăria comunei B.
, în calitate de achizitor, pe de o parte și S.C. T. I. E. S., în calitate de executant, pe de altă parte au convenit executarea și întreținerea lucrării intitulată ˝pasarelă pietonală peste râul Someș, localitatea Răscruci, comuna B.
, jud. C. pentru prețul de 2.194.776 de lei fără TVA.
Potrivit art. 10.1 din acest contract executantul are obligația de a executa și finaliza lucrările, precum și de a remedia viciile ascunse, cu atenția și promptitudinea cuvenită, în concordanță cu obligațiile asumate prin contract, inclusiv de a proiecta în limitele prevăzute de prezentul contract.
Reclamanta a susținut faptul că a finalizat de executat lucrarea și a emis facturile fiscale nr. 3113789 din_ în valoare totală de 96.918,36 lei din care s-a achitat parțial suma de 64.689,7 lei, factura fiscală nr. 3113823 din_ în valoare totală de 138.651,66 lei și factura fiscală nr. 3113833 din_ în valoare de 13.111,42 lei, toate aceste facturi fiind acceptate la plată de către pârâtă, însă a rămas un rest de plată neachitat în valoare de 183.991,74 lei pe care pârâta refuză a-l achita.
În mod cert la acest moment nu s-a realizat recepția finală a lucrării de către comisia de recepție. Astfel, potrivit procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 6970 din data de_, la rubrica nr.5 - în urma vizitei pe teren la fața locului, comisia constată - sunt menționate următoarele observații: 1. rampele de acces pe pasarelă sunt necompactate; 2. o parte din contravântuiri sunt făcute din cornier adăugat și sudat nevopsit; 3. calea pe pod prezintă urme de rugină la punctele de sudură și este executată din tablă striată de 5mm conform dispoziției de șantier nr. 4 din_, neacceptată de beneficiar; proiectul prevedea dale din beton de 10 cm grosime;4. parapeții de protecție nu au montate la capete elemente de închidere.
Ulterior, la data de_ a fost întocmit un alt proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor( filele 122-124), în care s-a menționat la rubrica nr. 5 același aspect: calea de pod nu a fost executată conform proiectului, iar dispoziția de șantier nu a fost acceptată de beneficiar, prezentând urme de deformare.
Potrivit art. 18.5 din același contract nr. 4871/2007 plata facturii finale se va face imediat după verificarea și acceptarea situației de plată definitivă de către achizitor. Dacă verificarea se prelungește din diferite motive, dar, în special, datorită unor eventuale litigii, contravaloarea lucrărilor care nu sunt în litigiu va fi plătită imediat. Însă, contractul nu va fi considerat terminat până când procesul-verbal de recepție finală nu va fi semnat de comisia de recepție, care confirmă că lucrările au fost executate conform contractului.
Este lipsit de orice dubiu faptul că pe de o parte lucrarea nu a fost recepționată, prin avizarea comisiei de recepție finală și, pe de altă parte, că proiectul nu a fost respectat în totalitate și nu este finalizat. Astfel, calea de acces pe pasarelă a fost modificată față de proiectul inițial care face obiectul contractului din dale din beton în tablă striată, conform dispoziției de șantier nr. 4/2009, neacceptată de beneficiarul C. B. .
Potrivit art. 23 alin. 1 lit. f din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții printre obligațiile executantului lucrărilor de construcții se numără și utilizarea în execuția lucrărilor numai a produselor și a procedeelor prevăzute în proiect, certificate sau pentru care exista agremente tehnice, care conduc la realizarea cerințelor esențiale, precum și gestionarea probelor-martor; înlocuirea produselor și a procedeelor prevăzute în proiect cu altele care îndeplinesc condițiile precizate și numai pe baza soluțiilor stabilite de proiectanți cu acordul investitorului.
Astfel, legea nu lasă loc de nici o interpretare: orice modificare a proiectului î cursul executării lucrării este condiționată de acordul investitorului, în speța de față de acordul pârâtei C. B. .
Indiferent de momentul intrării în vigoare a Normelor tehnice de punere în aplicare a Legii privind calitatea în construcții, înainte sau după modificarea soluției tehnice de către executant privind calea de acces, a fost cert faptul că orice modificare a procedeelor inițial prezentate are loc doar cu acordul investitorului, respectiv cu acordul pârâtei C. B., beneficiara acestei lucrări. Reclamanta a susținut faptul că acceptul dirigintelui de șantier a fost suficient pentru a aprecia că investitorul beneficiar a acceptat această modificare
prin semnarea dispoziției de șantier nr. 4 din_ .
Instanța a observat că raportat la atribuțiile prevăzute de lege pentru dirigintele de șantier, respectiv art. 44 pct. B subpct. 14 din Ordinul nr. 1496/2011 privind procedura autorizării diriginților de șantier, în cazul schimbării soluției tehnice în cursul executării lucrării dirigintele de șantier are exclusiv atribuția de a verifica, în calitate de reprezentant al beneficiarului, respectarea prevederilor legale în cazul schimbării soluțiilor tehnice pe parcursul execuției lucrărilor.
Din perspectiva normei legale mai sus amintite, instanța a constatat că reclamanta nu a avut acordul investitorului pentru schimbarea soluției tehnice privind schimbarea căii de rulare întrucât se poate observa că dirigintele de șantier, prin semnarea acelei dispoziții de șantier nr. 4/2009 nu a complinit acordul investitorului, neavând o asemenea atribuție legală.
Nu a avut relevanță faptul că investitorul a cunoscut sau nu această modificare a proiectului, nu a avut importanță că acesta a lăsat impresia sau nu că acceptă această modificare, cât timp reclamanta a solicitat intervenția instanței de judecată pentru a-i fi protejate drepturile patrimoniale izvorâte din acest contract a fost necesar a face dovada îndeplinirii de către aceasta a tuturor obligațiilor sale atât contractuale, cât și legale.
Totodată, din cuprinsul depoziției martorului Revnic Emil, dirigintele de șantier al pârâtei, a rezultat că, deși în proiectul inițial era prevăzută, lucrarea de apărare de mal nu a fost finalizată nici până la această dată. Astfel, dincolo de modalitatea de executare a lucrării contractate din perspectiva respectării proiectului inițial, reclamanta a dovedit prin propriul său martor că lucrarea nu a fost finalizată în integralitate.
Față de aceste considerente, în mod just s-a invocat excepția de neexecutare a contractului în acest stadiu, de recepție finală a lucrării și de achitare a diferenței de preț. Codul civil sub imperiul căruia s-au derulat raporturile contractuale dintre părți este vechiul cod civil din 1864. Deși nu a fost reglementată în mod distinct, excepția de neexecutare a contractului își găsește aplicații în diferite materii reglementate de vechiul Cod civil, doctrina și jurisprudența fiind unanim de acord cu privire la condițiile pentru invocarea acestei excepții, condiții care în cazul dedus judecății au fost îndeplinite: 1. obligațiile reciproce astfel invocate izvorăsc din același contract nr. 4871 din _
; 2. s-a probat faptul că a fost vorba despre o neexecutare parțială a contractului, dar suficient de importantă; astfel, pe de o parte, lucrarea nu a fost finalizată, iar pe de altă parte, pentru modificările aduse proiectului inițial în continuare nu a fost obținut acceptul investitorului, considerente pentru care nu s-a putut realiza recepția finală și nu s-a putut finaliza executarea contractului; imposibilitatea realizării recepției finale s-a datorat faptei reclamantei care nu a realizat lucrările de apărare de mal, lucrări care conferă rezistență lucrării, deci având o relevanță deosebită în ansamblul proiectului executat; pe de altă parte, refuzul pârâtei de a-și da acordul pentru modificările aduse proiectului nu îi pot fi imputate
acesteia din urmă întrucât acest acord a fost condiționat, cu prilejul încercărilor de soluționare amiabilă a litigiului, de întocmirea pe cheltuiala reclamantei a unei expertize tehnice de specialitate care să certifice rezistența și durabilitatea în timp a acestei modificări. Cu toate acestea, reclamanta nu a făcut dovada că a întocmit această lucrare, așadar, din nou, nu i se poate imputa pârâtei neacordarea respectivului accept pentru modificarea proiectului; totodată, părțile nu au convenit un termen expres pentru executarea acestor obligații. Toate aceste condiții fiind îndeplinite, s-a reținut că în mod temeinic a fost invocată excepția de neexecutare a contractului.
Reclamanta a mai invocat și faptul că facturile fiscale a căror plată s-a cerut, pe de o parte, au fost acceptate la plată, iar pe de altă parte, au fost achitate parțial.
Nu există nici un text de lege care să instituie o prezumție legală absolută de acceptare a creanței prin aplicarea ștampilei și a semnăturii pe factura fiscală, respectiv prin efectuarea unei plăți parțiale în baza unei facturi fiscale. Este adevărat că practica este unanimă în a conferi caracter de prezumție simplă în ipoteza anterior menționată, însă, orice prezumție simplă poate fi răsturnată prin proba contrară în funcție de contextul concret. Astfel, nu s-a contestat executarea unor lucrări în temeiul contractului 4871/2007, dar s-a contestat și în mod temeinic respectarea contractului prin efectuarea lucrărilor pretins a fi remunerate. Tribunalul a avut în vedere întregul cadru al relațiilor contractuale expus mai sus și chiar dispozițiile art. 18.5 teza finală din contract, anterior citate, potrivit cărora în situația în care recepția finală a lucrărilor se prelungește, inclusiv din cauza unor litigii, contravaloarea lucrărilor care nu sunt în litigiu va fi plătită imediat, aspect care conferă posibilitatea efectuării unor plăți parțiale, fără a reține acceptarea expresă a întregului debit pretins debitoarei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC T. I. -
S. solicitând
admiterea recursului și în consecință modificarea sentinței atacate, respectiv admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă de timbru și timbru judiciar.
În motivarea recursului, recurenta instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Instanța își motivează soluția pe faptul că orice modificare a proiectului în cursul executării lucrării este condiționată de acordul investitorului, astfel cum rezultă din art. 23 alin. 1 din Legea 10/1995 privind calitatea în construcții, articol referitor la obligațiile executantului, ce prevede la lit. f: "utilizarea în execuția lucrărilor numai a produselor și a procedeelor prevăzute în proiect, certificate sau pentru care există agremente tehnice, care conduc la realizarea cerințelor esențiale, precum și gestionarea probelor-martor; înlocuirea produselor și a procedeelor prevăzute în proiect cu altele care îndeplinesc condițiile precizate și numai pe baza soluțiilor stabilite de proiectanți cu acordul investitorului."
Prin Dispoziția de șantier nr. 4/_ s-a propus modificarea căii de rulare din dale de beton cu tablă striată, fără a schimba însă valoarea contractului. Dispoziția de șantier a fost semnată de proiectant, de verificatorul de proiecte și de dirigintele de șantier în numele beneficiarului. La momentul în care s-a făcut modificarea căii de rulare s-au emis situații de lucrări și centralizatoare de renunțare la anumite materiale dar și de materiale suplimentare, ce au fost semnate de către dirigintele de șantier, din care se poate constata că valoarea
lucrării a rămas neschimbată.
Încă de la început precizează că această modificare nu a fost făcută la inițiativa recurentei, ci luarea acestei decizii a avut la bază Nota justificativă nr. 426/_ emisă de Proiectantul S.C. 4 I INVEST S.R.L., care a motivat
schimbarea soluției tehnice din beton armat într-o soluție mult mai suplă și mai ușoară a tablierului metalic pe următoarele aspecte: implicațiile în timp din încărcări permanente, degradări ale betonului în infrastructură, afuieri la fundația pasarelei, defecțiuni a betonului la sistemul de blocaj a cablurilor portante.
Textul de lege pe care instanța de fond își argumentează decizia se referă la
"acordul investitorului", însă textul de lege nu face referire la acordul "scris" al investitorului.
Consideră că pârâta C. B. a acceptat în mod tacit această schimbare de soluție, având în vedere următoarele aspecte: pârâta a fost reprezentată de dirigintele de șantier.
Pe tot parcursul efectuării construcției, pârâta a fost reprezentată de dirigintele de șantier, care a supravegheat lucrările și a acceptat situațiile de lucrări executate, neavând nici o obiecțiune. Mai mult chiar, facturile fiscale a căror plată se solicită au fost emise în baza unui centralizator acceptat la plată de către dirigintele de șantier, iar ulterior facturile fiscale au fost semnate de către un reprezentant din cadrul Primăriei.
Deoarece beneficiarul nu are instruirea necesară și nici cunoștințe tehnice în domeniul construcțiilor, singurul care putea verifica și cel care era în măsură să aducă la cunoștința beneficiarului despre mersul lucrărilor pe șantier este dirigintele de șantier care a fost numit chiar de pârâta și care a confirmat ulterior prin declarația dată că lucrarea este corect realizată.
Conform prevederilor legale, în calitate de reprezentant al beneficiarului, dirigintele de șantier are obligația de a verificarea executarea corectă a lucrărilor de construcții, de a urmări ca execuția lucrărilor să se facă în concordanță cu autorizația emisă, cu respectarea proiectului tehnic și a normelor în vigoare.
Mai mult decât atât, dirigintele de șantier are în mod clar stabilite obligațiile sale care coincid cu cele de mai sus în Ordinul nr. 595/2007 privind Aprobarea Procedurii de autorizare a diriginților de șantier la capitolul IX art. 35. Dintre toate atribuțiile dirigintelui de șantier, consideră că următoarele sunt incidente prezentei cauze:16. participarea la verificarea în faze determinante;17.efectuarea verificărilor prevăzute în reglementările tehnice și semnarea documentelor întocmite ca urmare a verificărilor (procese-verbale în faze determinante, procese verbale de lucrări ce devin ascunse etc);18.interzicerea utilizării de tehnologii noi neagrementate tehnic;20. urmărirea realizării lucrărilor din punct de vedere tehnic, pe tot parcursul execuției acestora, și admiterea la plată numai a lucrărilor corespunzătoare din punct de vedere cantitativ și calitativ;21.transmiterea către proiectant (prin intermediul investitorului) a sesizărilor proprii sau ale participanților la realizarea construcției privind neconformitățile constatate pe parcursul execuției;22. dispunerea
opririi execuției, demolării sau, după caz, a refacerii lucrărilor executate necorespunzător de către executant, în baza soluțiilor elaborate de proiectant și vizate de verificatorul de proiecte atestat;23. verificarea respectării prevederilor legale cu privire la cerințele stabilite prin Legea nr. 10/1995, cu modificările ulterioare, în cazul efectuării de modificări ale documentației sau adoptării de noi soluții care schimbă condițiile inițiale;
Astfel cum rezultă din textul legal, dirigintele de șantier era un reprezentant al beneficiarului, care verifica executarea corectă a lucrărilor, și putea chiar să dispună oprirea execuției sau refacerea lucrărilor executate necorespunzător.
Dirigintele de șantier a declarat în calitate de martor că la momentul modificării căii de rulare "s-au purtat discuții cu primarul B., dl Baciu V., care între timp a decedat, acesta fiind la acel moment de acord cu soluția
propusă, cu condiția ca constructorul să acorde o garanție de 8 ani pentru această lucrare. "
De asemenea acesta a mai declarat că "din punct de vedere tehnic, soluția de modificare a căii de rulare, realizată de către reclamantă este mai viabilă. "
Astfel cum rezultă din declarația dirigintelui de șantier, reprezentantul primăriei de la acea vreme a avut cunoștință de modificarea tehnică, cu care a și fost de acord. În situația în care nu era de acord, avea posibilitatea ca prin reprezentant, respectiv prin dirigintele de șantier să transmită către proiectant sesizărilor privind neconformitățile constatate pe parcursul execuției (atribuție pct. 21) și să dispună oprirea execuției, demolarea sau, după caz, refacerea lucrărilor executate necorespunzător de către executant (atribuție pct. 22).
Dirigintele de șantier a declarat că "primăria B. nu mi-a cerut niciodată să solicit reclamantei stoparea lucrărilor", lucru ce le confirmă încă o dată că la momentul modificării căii de rulare pârâta a fost de acord cu acest lucru.
Același lucru reiese și din declarația martorei Varga M. care declară că
"pârâta nu ne-a solicitat niciodată întreruperea executării lucrărilor pentru nerespectarea proiectului."
Ulterior datei de_, data emiterii Dispoziției de șantier nr. 4, pârâta a solicitat recurentei prezentarea unui proiect tehnic de montaj al suprastructurii metalice (Adresa nr. 3887/_ ). Prin adresa nr. 782/_ a răspuns pârâtei, în sensul de a comunica planul de montaj "Pasarelă metalică B. ". Având în vedere că pârâta le-a cerut explicații referitoare la dispoziția de șantier, dar și faptul că ulterior comunicării planului de montaj, aceasta nu a avut nici o obiecțiune, i-a dus la concluzia că este de acord cu modificarea soluției tehnice, sens în care au continuat executarea lucrărilor conform dispoziției de șantier.
După emiterea dispoziției de șantier, executarea lucrării a continuat.
Art. 21 din Legea 10/1995 privind calitatea în construcții, prevede că
"Investitorii sunt persoane fizice sau juridice care finanțează și realizează investiții sau intervenții la construcțiile existente în sensul legii și au următoarele obligații principale referitoare la calitatea construcțiilor:
asigurarea verificării execuției corecte a lucrărilor de construcții prin diriginți de specialitate sau agenți economici de consultanța specializați, pe tot parcursul lucrărilor; e) acționarea în vederea soluționării neconformitătilor, a defectelor apărute pe parcursul execuției lucrărilor, precum și a deficiențelor proiectelor "
Astfel cum a precizat mai sus, în situația în care nu era de acord cu soluția propusă de proiectant și ulterior executată de recurentă avea obligația de a acționa în vederea soluționării defectelor apărute pe parcursul execuției lucrărilor, chiar dirigintele de șantier avea posibilitatea de a opri lucrările.
Art. 30 din Legea 10/1995 privind calitatea în construcții, prevede că
"Inspecția de stat în construcții .... răspund de exercitarea controlului statului cu privire la aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul calității construcțiilor, în toate etapele și componentele sistemului calității în construcții, precum și de constatarea contravențiilor, aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege și, după caz, de oprirea lucrărilor realizate necorespunzător."
Fiecare finalizare de situație de lucrări ce a fost efectuată de recurentă a avut acordul Inspectoratului de Stat în Construcții, fapt ce reiese din adresa nr. 2948/_ emisă de Inspectoratului de Stat în Construcții la cererea recurentei prin care se confirmă faptul că lucrările executate respectă normativele în vigoare ce se află la dosarul cauzei. În situația în care lucrarea nu corespundea prevederilor legale, lucrările puteau fi oprite și de Inspectoratul de Stat în Construcții.
Pârâta a acceptat la plată facturile fiscale a căror contravaloare este solicită prin cererea de chemare în judecată.
După modificarea căii de rulare, prin Dispoziția de șantier din data de _
, pe baza situațiilor de lucrări semnate de către dirigintele de șantier, au fost emise facturile fiscale: -ff 3113789/_ în valoare totala de 96.918,36 lei, din care s-a achitat parțial suma de 64.689,7 lei rămânând un rest de 32.228,66 leiff 3113823/_ în valoare totala de 138.651,66 leiff 3113833/_ în valoare totala de 13.111,42 lei, facturi acceptate spre plată de către pârâtă.
Dirigintele de șantier, Revnic Emil a declarat în calitate de martor că a semnat situațiile de lucrări în baza cărora reclamanta emitea facturile. Doar dirigintele de șantier avea cunoștință despre lucrările executate, cantitățile de materiale folosite, prețurile acestora, toate aceste informații fiind cuprinse în centralizatoare și situații de lucrări. Toate situațiile de lucrări au fost semnate doar de dirigintele de șantier, ulterior se emiteau facturile în baza acestor situații de lucrări.
Nici prin întâmpinarea formulată și nici prin declarația P. ului comunei
B. audiat de instanță, pârâta nu a avut obiecțiuni asupra sumelor facturate, nu le-a restituit facturile fiscale, motiv pentru care acestea sunt înregistrate în contabilitatea pârâtei, dar cu toate acestea pârâta le-a refuzat la plată. În situația în care pârâta nu ar fi acceptat spre plată aceste facturi, nu le-ar fi înregistrat în contabilitate și le-ar fi restituit recurentei, mai mult una din facturi obiect al prezentei cauza a fost achitată parțial.
Martorul Cârhaț Aurel Emil, în prezent primarul com. B., arată că " motivul pentru care refuzăm achitarea diferenței de cost se datorează modificării proiectului inițiat ai acestei pasarele în ceea ce privește calea de rulare, fiind înlocuite dalele de beton cu tablă, iar aceste modificări nu au avut aprobarea la acel moment a beneficiarului lucrărilor, eu nefiind primar la acel moment"
Având în vedere că la momentul modificării căii de rulare, 02 aprilie 2009, actualul reprezentat al primăriei nu era primar, nu avea de unde să știe că modificarea de proiect a fost adusă la cunoștința reprezentantului primăriei de la acea vreme, dl. Baciu V., care a și fost de acord cu modificarea proiectului, astfel cum rezultă din declarația dirigintelui de șantier.
În cazul în care dl, Cârhaț Aurel Emil, în calitate de primar al pârâtei nu ar fi fost de acord cu această modificare ar fi putut executa scrisoarea de garanție bancară care a expirat în data de_, însă dispoziția prin care s-a modificat calea de rulare a fost emisă în_, pârâta având la dispoziție o perioadă de un an jumătate pentru a executa scrisoarea de garanție bancară.
Deși instanța de fond arată că nu există nici un text de lege care să instituie o prezumție legală absolută de acceptare a creanței prin aplicarea ștampilei și a semnăturii pe factura fiscală, însă există o practică unitară în acest sens, consideră că acceptarea facturilor după momentul schimbării soluției, și mai mult, efectuarea unei plăți parțiale reprezintă acordul pârâtei.
Pârâta nu a executat scrisoarea de garanție bancară.
Conform art. 13.1 din Contract, garanția se constituie prin rețineri succesive din situațiile de lucrări acceptate la plată, respectiv în momentul în care pârâta plătea o factură emisă de către recurentă, din valoarea totală a facturii reținea 5%, cuantumul garanției. Părțile au stabilit ulterior că garanția de bună execuție să se constituie prin scrisoare de garanție bancară, și nu prin rețineri succesive.
Conform art. 13.3 din contract, achizitorul are dreptul de a emite pretenții asupra garanției de bună execuție, în limita prejudiciului creat, dacă executantul nu își execută, execută cu întârziere sau execută necorespunzător obligațiile asumate prin prezentul contract. Anterior emiterii unei pretenții asupra garanției
de bună execuție, achizitorul are obligația de a notifica acest lucru executantului, precizând totodată obligările care nu au fost respectate.
Scrisoarea de garanție bancară a expirat în data de_, însă dispoziția prin care s-a modificat calea de rulare a fost emisă în_, astfel încât de la momentul în care beneficiarul a luat cunoștință despre modificarea căii de rulare (aprilie 2009) până la expirarea scrisorii de garanție bancară (septembrie 2010) este o perioadă de un an jumătate când pârâta avea posibilitatea de a executa scrisoarea, în situația în care nu era de acord cu modificarea soluției și considera că executarea lucrării este necorespunzătoare.
În motivarea sentinței, instanța arată că nu are relevanță faptul că investitorul a cunoscut sau nu această modificare a proiectului nu are importanță că acesta a lăsat impresia sau nu că acceptă această modificare, cât timp reclamanta solicită intervenția instanței de judecată pentru a-i proteja drepturile patrimoniale.
Consideră că tocmai aceste aspecte au o mare importanță, deoarece este fără dubiu că pârâta a cunoscut modificarea de soluție, însă în cazul în care nu era de acord cu această modificare avea posibilitatea de a opri lucrarea, fără a mai lăsa ca recurenta sa conține executarea unei lucrări cu care investitorul nu este de acord și pe care, în final nu dorește să o recepționeze. Era și în avantajul investitorului ca lucrarea să fie finalizată conform cerințelor sale, astfel încât nu exista nici un interes să se continue executarea unei lucrări cu care nu este de acord.
Instanța face referire și la martorul Revnic Emil care a declarat că deși în proiectul inițial era prevăzută lucrarea de apărare la mal, aceasta nu a fost finalizată.
Declarația martorului nu corespunde realității, având în vedere următoarele aspecte, reținute și de instanță:potrivit procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 6970 din data de_, la rubrica 5- în urma vizitei pe teren la fața locului, comisia constată - sunt menționate următoarele observații: 1. Rampele de acces pe pasarelă sunt necompactate, 2. o parte din contravânturi sunt făcute din cornier adăugat și sudat nevopsit, 3. calea de pod prezintă urme de rugină la punctele de sudură și este executată din tablă striată de 5 mm conform dispoziției de șantier nr. 4 din_, neacceptată de beneficiar, proiectul prevedea dale de beton de 10 cm grosime, 4. parapeții de protecție nu au montate la capete elemente de închidere.ulterior, la data de_ a fost întocmit un alt proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor, în care se menționează la rubrica nr. 5 - calea de pod nu a fost executată conform proiectului, iar dispoziția de șantier nu a fost acceptată de beneficiar.
La data de_, prima convocare a recepției la terminarea lucrării, lucrarea era finalizată în totalitate. În situația în care lucrările de apărare la mal, la care face referire dirigintele de șantier în declarația de martor, nu ar fi fost executate, s-ar fi menționat și acest lucru în procesul verbal, la rubrica observații.
După încheierea acestui proces verbal, a remediat deficiențele constatate, iar la momentul celei de-a doua convocări la recepție, singura obiecțiune a fost referitoare la lipsa acordului beneficiarului pe dispoziția de șantier.
Instanța de fond a reținut ca temeinică invocată excepția de neexecutare a contractului având în vedere că s-a probat faptul că este vorba de o neexecutare parțială a contractului, dar suficient de importantă. Astfel, instanța reține că lucrarea nu este finalizată, iar pe de altă parte, pentru modificările aduse proiectului inițial nu a fost obținut acceptul investitorului. Imposibilitatea realizării recepției finale se datorează faptei reclamantei care nu a realizat
lucrările de apărare la mal, lucrări care conferă rezistență lucrării, deci având o relevanță deosebită în ansamblul proiectului executat.
În mod greșit a reținut instanța de fond că recepția la terminarea lucrărilor nu s-a putut realiza deoarece nu au fost efectuate lucrările de apărare la mal. Astfel cum rezultă din ultimul proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor, din data de_, lucrarea nu s-a realizat deoarece calea de pod nu a fost executată conform proiectului, iar dispoziția de șantier nu a fost acceptată de beneficiar.
Singurul care a declarat că nu s-ar fi realizat lucrările de apărare la mal a fost dirigintele de șantier, iar dacă acest fapt ar fi fost real trebuia consemnat într-unul dintre cele două procese verbale de recepție. Instanța a reținut acest aspect doar din declarația martorului, însă ar fi putut proba dacă este adevărat sau nu în situația în care le-ar fi admis proba cu expertiza în construcții, dar această probă a fost respinsă de instanță.
De asemenea instanța a mai reținut că, refuzul pârâtei de a-și da acordul pentru modificările aduse proiectului nu îi pot fi imputate acesteia din urmă
întrucât acest acord a fost condiționat, cu prilejul încercărilor de soluționare amiabilă a litigiului, de întocmirea pe cheltuiala reclamantei a unei expertize tehnice de specialitate care să certifice rezistența și durabilitatea în timp a acestei modificări. Cu toate acestea, reclamanta nu a făcut dovada că a întocmit această lucrare, așadar, din nou nu i se poate imputa pârâtei neacordarea respectivului accept pentru modificarea proiectului.
La începutul concilierii directe, înțelegerea părților a fost rezolvarea diferendului pe cale amiabilă și în acest sens urma să se contacteze un expert sau chiar și un expert asistent din partea pârâtei. În procesul verbal de conciliere din data de_ se prevede: expertiza se va efectua conform obiectivelor stabilite de comun acord de către părțile litigante. Reprezentanții comunei B. convin să comunice în scris obiectivul pe care doresc să îl lămurească cu privire la calea de rulare, înscris pe care îl vor trimite către recurentă în termen de 4 zile de la data semnării prezentei. Părțile de comun acord convin soluționarea pe cale amiabilă a diferendului urmând a se pune de acord cu obiectivele la expertiză ce urmează a se efectua.
La sfârșitul concilierii directe, reprezentantul pârâtei, primarul Cârbaț Aurel Emil s-a enervat deoarece a solicitat și plata dobânzii legale, s-a ridicat și a plecat, motiv pentru care procesul verbal a rămas nesemnat. La întâlnire au mai rămas consilierul juridic și secretarul care le-au comunicat să le trimită procesul verbal prin email, urmând a-1 da primarului să-1 semneze și apoi să-1 comunice. Având în vedere că pârâta nu le-a mai comunicat procesul verbal de conciliere semnat, și nici nu a comunicat obiectivele la expertiză, nu s-a mai contactat niciun expert pentru efectuarea unei expertize a cărei concluzii în mod
sigur nu erau acceptate de pârâtă având în vedere că nu a propus obiective.
Mai mult, la data de 26 septembrie 2011 au fost convocați de pârâtă la conciliere directă, moment în care primarul comunei B. nu a mai recunoscut că a fost de acord cu efectuarea unei expertize în construcții.
Acesta este motivul pentru care expertiza nu a fost efectuată, recurenta fiind interesată în a soluționa conflictul pe cale amiabilă.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate C. ea apreciază ca acesta este nefondat pentru următoarele considerente
:
Pretențiile reclamantei recurente decurg dintr-un contract de achiziție publica incheiat sub imperiul OUG 34/2006.
Conform prevederilor contractuale (f. 8-22 dosar fond )obiectul contractului consta în realizarea si întretinerea unei pasarele pietonale peste râul Someș
,localitatea Răscruci ,comuna B. ,jud. C. în conformitate cu obligațiile
asumate prin contract .Pretul acestei lucrări a fost stabilit la suma de 2.194.766 lei fara TVA.
Conform art. 8.1 din contract documentele contractului sunt documentele depuse în cadrul licitatiei deschise adjudecate .
Conform prevederilor cuprinse in OUG 34/2006 o procedura de achizitie publica presupune parcurgerea unei asemenea proceduri pentru o lucrare care este descrisă în detaliu în documentele întocmite de autoritatea contractantă respectiv fisa de date a achiziției ,caietul de sarcini.
Ofertele depuse de participantii la respectiva procedură de achiziție publica trebuie sa respecte cerințele din fisa de date si caietul de sarcini ,oferta tehnică si financiară trebuind sa corespundă cerințelor sus menționate .Totodată declararea unui ofertant ca fiind câstigător obligă acest ofertant la respectarea întocmai în executarea contractului ce se incheie a ofertei sale tehnice si financiare,a fisei de date si a caietului de sarcini si a celorlalte documente ale achiziției respective asa cum rezulta in speta si din art. 8 din contract.
Este necontestat în speță ca lucrarea licitată de autoritatea contractantă prevedea că podina pasarelei urmează a fi alcătuita din dale de beton armat așezate pe un tablier rigid alcătuit din profile U22 rigidizate si contravântuite(f.52dosar fond ).
In procedura de achizitie publică reclamanta recurenta a formulat oferta sa finanaciară si tehnică respectând aceasta cerintă (f. 53-58 dosar fond ).
Din cele mai sus expuse rezultă că obiectul contractului de achiziție publica era clar determinat încă din faza de adjudecare a respectivei achiziții în sensul că acest obiect consta în realizarea unui pasarele care trebuie sa respecte întocmai specificațiile tehnice din fișa de date, caietul de sarcini a achiziției ,cerințe indicate si in oferta tehnică a recurentei reclamante.Aceste specificații tehnice au fost determinante si la stabilirea contravalorii lucrării licitate, oferta financiara trebuind sa respecte si ea aceleași prescripții tehnice a căror existență concură in mod direct si determinant la formarea acestei oferte financiare ,la stabilirea ofertantului câstigător si la stabilirea prețului contractului .
Rezultă așadar că obiectul contractului așa cum este el descris în art. 4 din contract are în vedere realizarea lucrării cu respectarea strictă a tuturor specificațiilor tehnice sus menționate ,prețul contractului fiind si el direct influențat de existența acestor specificații .
În aceste condiții modificarea acestor specificații tehnice reprezintă în mod neechivoc o modificare a obiectului contractului atât din perspectiva lucrării ce trebuie realizată cât și a prețului ce trebuie achitat .
Ca urmare a acestui caracter determinant a cerințelor cuprinse in dosarul achiziției publice în art. 14.4 din contract se arată în mod expres ca materialele ce se folosesc trebuie sa fie de calitatea prevăzută în documentația de executie
.Totodata în art. 21.1 din același contract se arată că părțile au dreptul pe durata
îndeplinirii contractului să convină modificarea clauzelor contractului printr-un act adițional numai in cazul apariției unor circumstanțe care lezează interesele comerciale legitime ale acestora si care nu puteau fi prevăzute la data încheierii contractului .
Din cele mai sus expuse rezultă așadar că în speță schimbarea materialelor din care se realizează podina pasarelei în discuție reprezintă nu numai o modificare a soluției constructive in procesul de realizare a unei construcții ci si o modificare a obiectului contractului care nu este permisă decât în condițiile art.
21 din contract respectiv prin act aditional semnat de partile contractante si justificat de circumstanțele expres indicate.
In speta este necontestată împrejurarea ca podina nu a fost realizată din dale de beton armat cu grosimea de 10 cm asezate pe un tablier rigid alcătuit din
profile U 22 rigidizate si contravântuite asa cum se prevedea in caietul de sarcini si în oferta tehnica si financiară a reclamantei recurente aceasta fiind realizată din tablă striată cu grosimea de 5 mm cu micsorarea distanței dintre reazeme prin introducerea suplimentară a unui profil I22 si dispunerea reazemelor conform planului anexat .
Părțile contractante care sunt părțile din prezentul litigiu nu au convenit însă aceasta modificare a obiectului contractului în conformitate cu prevederile art. 21.1 din contract respectiv prin încheierea unui act aditional si prin justificarea acestei modificari de împrejurări ce lezează interesele comerciale legitime ale acestora si care nu puteau fi prevăzute la data încheierii contractului
.Nota justificativă nr. 426/2009 invocată de catre recurenta reclamantă în motivele de recurs nu indeplinește cerințele acestei prevederi contractuale această soluție tehnica putând fi prevăzuta si la data încheierii contractului si oricum aceasta nota justificativă chiar dacă ar cuprinde o soluție ce nu se putea prevede la încheierea contractului nu a fost insușita de ambele parti prin semnarea unui act aditional .
În lipsa unui asemenea act adițional recurenta reclamanta are obligația de a realiza lucrarea conform contractului, iar neexecutarea contractului conform prevederilor contractuale dă posibilitatea pârâtei intimate să refuze plata sumelor rămase de executat în temeiul art. 18.5 din contract si a dispozitiilor de drept comun privind excepția de neexecutare a contractului.
În speță nici până în prezent pasarela nu a fost realizată conform specificațiilor tehnice prevăzute în contract astfel ca în speță reclamanta recurentă nu a realizat lucrarea conform contractului si documentelor achiziției publice .
In aceste condiții pârâta intimată nu poate fi obligată la plata diferentei de preț ramase de achitat.
Astfel conform art. 18.5 din contract plata facturii finale se face imediat dupa verificarea si acceptarea situatiei de plata definitive de catre achizitor .Daca verificarea se prelungeste din diferite motive dar in special datorita eventualelor litigii, contravaloarea lucrarilor care nu sunt în litigiu va fi platită imediat.
Situatia de plata definitivă nu a fost acceptată de catre achizitor .Astfel semnarea facturilor emise de catre reclamanta recurenta ,plata partială a acestora (permisa de art. 18.5)si neexecutarea scrisorilor de garantie bancara nu înseamnă acceptarea la plată a acestor sume întrucât conform prevederilor contractuale pentru o asemenea acceptare este necesar a fi acceptată și situtația de plata definitiva .Ori o asemenea situatie nu a fost acceptată până în prezent de catre pârâta intimata .
Reclamanta recurenta a depus situația de plată respectiv centralizatorul financiar al categoriilor de lucrari si listele cuprinzând cantitățile de lucrări semnate de catre dirigintele de șantier desemnat de catre parata intimata (f.27-39 dosar fond )dar acest diriginte de șantier nu avea abilitarea legala si contractuala de a accepta situatii de plată în numele paratei intimate ,situații care rămân astfel neacceptate.
Astfel atribuțiile dirigintelui de șantier sunt descrise in mod neechivoc în art.
14.3 din contract în sensul că acesta are dreptul de a supraveghea desfășurarea execuției lucrărilor si a stabili conformitatea lor cu specificațiile din anexele la contract .Ca atare el nu este îndreptatit a accepta situații de plata nici provizorii dar nici definitive ,atribuțiile sale fiind doar pe linie tehnica nu și juridică .
În plus asa cum a reținut și prima instanta în mod cert la acest moment nu s-a realizat recepția finală a lucrării de către comisia de recepție. Astfel, potrivit ultimului proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor( filele 122-124 dosar
fond )calea de pod nu a fost executată conform proiectului ,solutia constructivă fiind modificată fara acordul beneficiarului.
Restul lucrarilor indicate de către martori ca fiind neexecutate nu pot fi retinute ca atare în cauză așa cum a procedat prima instantă câtâ vreme ele nu se regăsesc în procesul verbal de recepție .Chiar dacă în privința lor motivele de recurs sunt întemeiate, doar aceste motive nu justifică admiterea recursului raportat la ansamblul prezentelor considerente .
În conditiile sus prezentate simpla semnare a facturilor si plata partială permisa de art. 18.5 si în situația neacceptării situației definitive în conditiile în care procesul verbal de receptie finala nu a fost semnat, iar contractul nu este astfel considerat a fi terminat conform art. 18.6 din contract, iar situațiile de plată nu au fost acceptate sunt irelevante în cauză si nu duc la concluzia acceptarii de catre pârâta recurenta a plății sumelor înscrise în aceste facturi .
Pe lânga incidenta art. 18.5 din contract care îndrituieste pârâta intimata sa refuze plata facturii finale pâna la acceptarea situației de plată definitive în speță sunt intrunite si cerintele invocarii exceptiei de neexecutare a contractului așa cum a retinut și prima instanță .
Astfel in cauză obligațiile reciproce izvorăsc din același contract respectiv contractul nr. 4871 din_ ; în speță s-a dovedit existența unei neexecutari parțiale a contractului, dar suficient de importantă lucrarea fiind realizată cu modificări semnificative fara încheierea unui act aditional, motiv pentru care nu se poate realiza recepția finală și nu se poate finaliza executarea contractului; imposibilitatea realizării recepției finale se datorează faptei reclamantei care a modificat in mod nelegal obiectul contractului . Aceste condiții fiind îndeplinite, se poate reține că în mod temeinic a fost invocată excepția de neexecutare a contractului.
La modificarea acestui obiect al contractului de achizitie publica reclamanta recurentă nu a respectat nici prevederile legale din materia autorizarii construcțiilor .
Astfel art. 23 alin (1), lit. f) din Legea nr. 10 din 1995 privind calitatea în construcții, prevede că investitorul trebuie să iși dea acordul pentru schimbarea soluției tehnice, iar executantul este ținut la neexecutarea oricăror lucrări neaprobate de acesta ,acest text de lege obligand executantul la utilizarea in execuția lucrărilor numai a produselor si a procedeelor prevăzute in proiect, certificate sau pentru care exista agremente tehnice, care conduc la realizarea cerințelor esențiale, precum si gestionarea probelor-martor; înlocuirea produselor si a procedeelor prevăzute in proiect cu altele care îndeplinesc condițiile precizate si numai pe baza soluțiilor stabilite de proiectanți cu acordul investitorului".
Prevederile art. 67 din Norma metodologica de aplicare a Legii nr. 50 /1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevăd obligativitatea ca acordul modificării soluției tehnice să fie exprimat de către beneficiar in formă scrisă acest text de lege aratând în mod expres ca prin excepție de la prevederile alin. (1), pe baza de dispoziție de șantier data de proiectantul lucrărilor si verificata de către un verificator de proiecte atestat in condițiile legii, precum si cu acordul scris al beneficiarului/investitorului/administratorului/managerului de proiect după caz, se pot admite modificări locale ale soluțiilor tehnice din documentația tehnica - D. T. autorizata fara emiterea unei noi autorizații de construire"
Art. 23 din Legea 10/1995 nu reglementează procedura de autorizare a lucrărilor de construire si conditiile de fond si formă ce trebuie îndeplinite în ipoteza realizării unor modificări la această lucrare în timpul executării ei
,stabiliind doar drepturile si obligațiile executantului acestei lucrări .
Procedura ce trebuie urmată si condițiile de îndeplinit sunt prevăzute în actul normativ special ce reglementeaza aceasta procedura respectiv Legea 50/1991 si normele sale de aplicare care prevăd ca o condiție pentru o modificare legala a soluției tehnice acordul beneficiarului în formă scrisă .
În speta acest acord nu există .Dispozitia de santier ce propune această modificare a soluției tehnice nu a fost semnată de catre parata intimată prin reprezentanții sai legali prevăzuți de Legea 215/2001, fiind semnata doar de dirigintele sau de santier .Atribuțiile acestui dirigente de santier în executarea contractului sunt însa limitate la atribuțiile prevăzute de art. 14.3 mai sus expuse el neputand exprima un acord valabil pentru modificarea soluției tehnice,putând doar stabili conformitatea cu prescripțiile tehnice ale acestei propuneri dar finalmente acordul la această modificare trebuia sa fie a achizitorului si nu a dirigintelui de șantier .În plus si atribuțiile sale legale astfel cum ele sunt prevăzute în art. 35 din Ordinul 595/2007 si indicate expres în cererea de recurs sunt doar atribuții pe linie tehnica fară ca dirigintele de santier sa poată indeplini atribuții care au consecinte juridice cum ar fi exprimarea consimtămantului la modificarea solutiei constructive .
În aceste conditii se poate retine că modificarea obiectului contractului s-a realizat si prin încalcarea prevederilor legale specifice în aceasta materie ceea ce va împiedica recepționarea finala a acesteia ,lucrarea nefiind realizata cu respectarea cerintelor autorizatiei de construire, proiectul fiind modificat fara a fi respectate cerintele legale pentru realizarea unei asemenea modificări .
Raportat la prevederile neechivoce cuprinse in art. 67 din Nomele metodologice de aplicare ale Legii 50/1991 existența unui acord tacit nu este suficienta pentru ca modificarea soluției constructive sa fie realizată în mod legal
.Ca atare motivele de recurs prin care se invocă împrejurări de fapt din care ar rezulta existența acordului tacit sunt irelevante în cauză chiar dacă ar fi reale întrucit legea prevede un acord scris pentru realizarea unei asemenea modificari .
În plus toate aceste împrejurari releva doar pasivitatea paratei intimate fata de modificarile realizate de catre reclamanta recurentă prin încalcarea legii si a contractului ,aceasta pasivitate fara ca parata să întreprindă vreun demers activ in acelasi sens neputând duce la concluzie existenței unui acord tacit .Acordul primarului la care martorul audiat face referire este un acord verbal si nu unul scris asa cum solicita prescriptiile legale si a fost exprimat conditionat de o anumita garantie la care recurenta reclamanta nu face referire în sensul ca ar fi indeplinită .
Neexecutarea scrisorilor de garantie bancara este irelevanta in speta asa cum s-a aratat mai sus .Astfel chiar daca nu a executat scrisoarea de garanație bancară situația de plata definitiva nu a fost acceptată de către pârâta intimată iar in aceste condiții până la acceptarea ei ea poate refuza plata facturii finale .Practic prevederile contractuale permit achizitorului fie sa execute garantia de buna executie ( destinata de regulă a acoperi eventuale deficiente ce apar dupa finalizarea lucrarii )fie a refuza situatia definitiva de plata prezentată de catre achizitor(de regulă daca neexecutarea se constată pe parcursul desfăsurării contractului ).
Din toate considerentele mai sus expuse rezultă asadar ca reclamanta recurenta a modificat unilateral obiectul contractului de achizitie publica ceea ce contravine atat prevederilor legale cuprinse in OUG 34/2006 cat si prevederilor art. 21 din contract .Totodata aceasta modificare a obiectului contractului s-a realizat prin încalcarea dispozitiilor legale in materia autorizarii lucrarilor de construcții .În aceste conditii prin aplicarea prevederilor art. 18.5 din contract si prin aplicarea execeptiei de neexecutare pârâta intimata nu poate fi obligata la
plata sumelor pretinse de catre reclamanta cu titlu de pret contractual si dobanda aferenta.
Imposibilitatea remedierii amiabile a acestei situații în procedura prealabila fie prin încheierea unui alt acord intre parti ,fie prin reglarea raporturilor juridice tot amiabil dar pe temei extracontractual în ambele situații dupa efectuarea unei expertize este irelevanta pentru soluția din speta,ea neputând modifica cele sus indicate si care indică în mod neechivoc ca în condițiile contractuale existente refuzul pârâtei de a achita intreg prețul contractului este unul legal si justificat .
Având în vedere toate considerentele mai sus expuse C. ea in temeiul prevederilor legale mai sus mentionate si a art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va respinge recursul ca nefondat si va mentine sentinta recurata ca fiind legală si temeinică .
Intimata pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecata în recurs .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T. I. -E. S. împotriva sentinței civile nr. 900 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
S. | L. RUS | V. | G. | A. | A. M. |
GREFIER,
M. V. -G.
Red. A.A.M./dact. V.R.
2 ex./_
Jud. fond: D. H.
| ← Decizia civilă nr. 610/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 341/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
