Încheierea civilă nr. 29/2013. Rezoluțiune contract
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
ÎNCHEIERE din data de 29 mai 2013
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: C. G. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind cererea de recuzare împotriva expertului LS N. și a expertului asisitent M. SS, cerere formulată de reclamanții M. A. D. și M. L. M.
, în nume propriu și în calitate de reprezentanți legali ai minorilor M. D. A. și M.
A. împotriva pârâților M. I. și M. A., cauza având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se prezintă în reprezentarea intereselor pârâților, d-na avocat P. G. și d-ul expert asistent M. SS, lisind d-ul expert LS N. .
Proceduara de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-a înregistrat de către pârâți la data de 14 mai 2013, un script intitulat "note de ședință "; iar de către d-ul expert LS N. o cerere de amânare în vederea comunicării la dosar a răspunsului la obiecțiuni.
Reprezentanta pârâților solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea d-ului expert LS care se află în incinta instituției, să se prezinte la acest termen de judecată.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare a cauzei.
Reluând cauza, la apelul nominal se prezintă în reprezentarea intereselor pârâților, d-na avocat P. G., d-ul expert LS N. și d-ul expert asistent M. SS .
Instanța, din oficiu, raportat la prevederile art.204 alin.3 C.pr.civ, pune în discuția părților prezente necesitatea transpunerii soluționării cererii de recuzare pe ședința publică.
Reprezentanta pârâților solicită transpunerea cauzei pe ședința publică.
Instanța, raportat la prevederile art.204 alin.3 C.pr.civ transpunerea soluționării cererii de recuzare pe ședința publică.
Instanța aduce la cunoștință d-lor experți că s-a formulat împotriva lor o cerere de recuzare,în temeiul dispoziților art.27 pct.7 C.pr.civ. coroborat cu dispozițiile 104 alin.1 C.pr.civ, raportat la faptul că aceștia s-ar fi antepronunțat prin lucrarea de specialitate întocmită.
D-ul expert LS N. arată că în timpul efectării expertizei nu a făcut nici o afirmație și nici o antepronunțare legate de obiectul litigiului sau de obiectivele expertizei.
D-ul expert asistent M. SS achiesează concluziilor formulate de d-ul expert principal; arată că tot ceea ce s-a descoperit pe teren la momentul efectării expertizei este menționat în raportul de expertiză întocmit.
Reprezentanta pârâților solicită respingerea ca inadmisibiă a cererii de recuzare prin raportare la dispozițiile art.204 alin.1 C.pr.civ prin raportare la dispozițiile art.27 pct.1 teza 1 C.pr.civ. arătând că nici una din argumentele și motivele detalialte în cererea de recuzare nu pot fi reținute în prezenta cauză. În ceea ce privește expertul asistent, arată că acesta a fost ales și plătit de pârâți iar din categoria experților care pot fi recuzați prin
raportare la dispozițiile art.204 alin.1 C.pr.civ coroborate cu dispozițiile art.27 pct.1 teza 1 C.pr.civ. nu apare posibilitatea reclamantului să recuze expertul asistent.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 29 aprilie 2013, petenții M.
-M. și M. A. -D. au solicitat recuzarea domnului expert ing. LS -N. lae și a domnului expert asistent ing. M. SS numiți pentru efectuarea expertizei tehnice judiciare dispusă în cauza ce face obiectul prezentului dosar.
În motivarea cererii de recuzare petenții au arătat că înțeleg să-și întemeieze susținerile pe prevederile art. 27 pct. 7 coroborat cu art. 204 al (1) din CPC din 1865 interpretate în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului raportat la art. 6 din CEDO, care prevede dreptul la un proces echitabil. În acest sens s-a evidențiat faptul că domnii experți și-au exprimat o părere anticipată cu privire la obiectul cauzei chiar în cuprinsul raportului de expertiză întocmit.
Astfel, s-a arătat că scopul expertizei îl constituie lămurirea unor împrejurări de fapt care necesită cunoștințe de specialitate, cunoștințe ce pot fi relevate prin intermediul unor procedee tehnico-științifice având scopul de a garanta obiectivitatea acestui mijloc de probă. Așa cum și în doctrină se susține, expertul nu este însărcinat cu soluționarea procesului, ci cu oferirea unor lămuriri asupra unor stări de fapt, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față, având în vedere că în cuprinsul raportului se face mențiune cu privire la
"inexistența viciilor de execuție";, care de fapt apar în acțiunea reclamanților sub denumirea de "vicii ascunse";, fără a preciza vreo operațiune tehnică concretă în baza căreia s-a ajuns la această concluzie, domnii experți rezumându-se la a constata acest fapt datorită "lipsei fenomenului de igrasie";.
Din analiza raportului de expertiză ce face obiectul prezentei cereri se poate observa cu ușurință părerea domnilor experți încă din răspunsul la primul obiectiv stabilit de către instanță: "întrucât în apartament nu s-a constatat igrasie, sau vreo altă sursă de umezeală s-a apreciat că s-au executat lucrări de calitate";. Această afirmație lacunară și lipsită de orice fel de obiectivism, poate duce cu gândul spre o părere deja formată a domnilor experți la momentul cercetării la fața locului. Analizând în continuare această afirmație se poate observa faptul că aceasta anticipează răspunsul la un alt obiectiv impus de către instanță și anume lipsa igrasiei în imobilul cercetat. Astfel, trebuie evidențiat și că la o asemenea concluzie se poate ajunge doar prin intermediul unor procedee tehnico- științifice, ceea ce în cuprinsul prezentului raport lipsește cu desăvârșire. Raportat la această idee în practica judiciară a statuat faptul că "o expertiză nu poate fi luată în considerare atunci când concluziile la care ajunge expertul nu sunt rezultatul unor raționamente precise și verificabile, ci ale unei simple aprecieri ale expertului.";
De asemenea în susținerea ideii că a existat o părere preconcepută a domnilor experți în cauză este relevant faptul că se pune accentul pe contextul meteorologic nefavorabil în care a avut loc expertiza efectuată, fiind subliniat în mai multe rânduri că pe terenul care face obiectul analizei, exista baltă de apă prin formulările: "terenul băltea de apă";, "locuri cu băltire a apei de teren";. Această evidențiere exagerată a stării de fapt menționate este irelevantă raportat la obiectivele impuse de instanță și are rolul de a induce instanța în eroare. Această inducere în eroare se materializează în fapt prin evitarea asumării unei concluzii concrete raportat la punctele esențiale cuprinse în obiective.
În aceeași ordine de idei se poate constata formularea impersonală: ,,s-a apreciat";,
"s-au constatat";, "se poate aprecia"; din cuprinsul raportului indică faptul că expertul nu este dispus să-și asume răspunderea pentru cele constatate, fapt care dă dovadă de echivoc
raportat la totalitatea concluziilor desprinse din raport. Astfel pentru a evita caracterul obiectiv al celor constatate și ajungerea la concluziile cerute, experții au recurs la unele formulări lacunare și departe de a da un răspuns obiectivelor desemnate de instanță. Este elocvent în acest sens răspunsul la primul și cel de al doilea obiectiv, prin care se cere stabilirea existenței hidroizolațiilor orizontale și verticale, respectiv momentul edificării acestora. La aceste obiective răspunsul oferit este cât se poate de irelevant și anume că lipsa igrasiei justifică afirmația conform căreia s-ar fi executat lucrări de calitate și rolul hidroizolațiilor ca etapă de execuție în procesul tehnologic. Așadar, obiectivul inițial rămânând fără răspuns, cu precizarea că este ușor de identificat părerea experților care consideră că lucrările efectuate sunt de calitate, chiar fără vreun argument tehnic și fără a ști dacă există sau nu hidroizolații edificate.
Un alt aspect asupra căruia s-a insistat în cuprinsul raportului este lipsa igrasiei, fapt care fundamentează în opinia domnilor experți și lipsa umidității, chiar dacă între cele două fenomene nu se poate pune semnul egalității și pentru o asemenea constatare nu era nevoie recurgerea la cunoștințele de specialitate ale unui expert dat fiind ca în cuprinsul expertizei nu se pot identifica nici un fel de măsurători de specialitate efectuate care ar fi putut susține răspunsurile oferite.
Este de subliniat faptul că deși e foarte greu de delimitat părerea anticipată a expertului la care face referire art. 27 pct. 7 din CPC din 1865 față de părerea cerută în cadrul raportului de expertiză pentru care acesta este desemnat de către instanță, acest lucru este posibil prin prisma analizării părerii subiective exprimată cu privire la cauza dedusă judecății și cea obiectivă solicitată cu ocazia raportului de expertiză.
În cazul de față, interpretând art. 27 din CPC, în spiritul acestuia și nu în litera sa, se poate afirma faptul că deși în cazul de față nu se poate vorbi de coexistența unei păreri obiective deduse în baza cercetărilor științifice derulate cu una pur apreciativă, ci de însăși lipsa părerii pur neutre, care ar trebui să facă obiectul prezentei expertize, prevederile art. 27 pct. 7 din CPC din 1865 sunt incidente și în cazul de față, coroborat cu prev. art. 204 al. (1) care prevede că "Experții se pot recuza pentru aceleași motive ca și judecătorii";.
Astfel cum și doctrina a reliefat, expertiza este un "instrument probatoriu particular, iar specificitatea se rezidă esențialmente în caracterul tehnic al constatărilor făcute de expert";. Este inacceptabil ca un act cu caracter esențialmente științific să cuprindă constatări determinate integral de subiectivismul experților, fără o argumentație tehnică susținătoare.
Astfel prin lipsirea acestui mijloc de probă de esența acestuia, și anume obiectivitatea, se încalcă în mod vădit dreptul la un proces echitabil consacrat în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. C. ea Europeană consideră parte a acestui drept și dreptul la o instanță imparțială, noțiune care se răsfrânge în aceeași măsură și asupra experților. Astfel, C. ea distinge între noțiunea de imparțialitate subiectivă și cea obiectivă.
În cazul de față, petenții au învederat instanței existența parțialității subiective, care în lumina jurisprudentei Curții reprezintă cazul de incompatibilitate bazat pe o convingere subiectivă, apreciată conform opiniei exprimate a magistratului, în speță a celor doi experți. Deși textul art. 27 pct. 7 din CPC din 1865 este destul de restrictiv în acest sens, considerăm că acesta trebuie interpretat prin prisma jurisprudentei CEDO referitor la dreptul la un proces echitabil. Enumerarea exhaustivă a textului articolului 27 limitează în exces posibilitatea părților unei proceduri de a se prevala și de a invoca imparțialitatea unei instanțe, pe alte motive decât cele obiective de incompatibilitate. Petenții consideră că pentru o aplicare corectă a textelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, articolul din legislația internă trebuie interpretat extensiv, în spiritul acesteia, în scopul garantării efective a dreptului la un proces echitabil.
Așadar, prin răspunsurile la obiectivele fixate de către instanța de judecată, se poate deduce lipsa de imparțialitate a celor doi experți, aceasta izvorând din constatările neavizate favorabile pârâtei și lipsite de orice temei științific sau tehnic. Răspunsurile la obiectivele stabilite de instanță sunt de o importanță semnificativă în cauza care reprezintă obiectul prezentului dosar, în prisma pretențiilor invocate. În lipsa determinării precise a operațiunilor tehnice care au stat la baza concluziilor formulate de domnii experți vizați, este răsturnată prezumția de imparțialitate ce funcționează în favoarea dumnealor.
Prin notele de ședință depuse la dosar, intimații pârâți M. I. si M. A. au solicitat respingerea cererii de recuzare, in principal ca inadmisibila, iar in subsidiar, ca netemeinica, nelagala si nefondata.
În susținerea poziției procesuale intimații au arătat că expertul poate fi recuzat numai pentru motive intemeiate care creează prezumția lipsei de obiectivitate si anume existenta legaturilor de rudenie intre expert si una din parti; implicarea expertului sau rudelor sale intr-o cauza asemănătoare; exprimarea de către expert, inainte de a fi numit, a unor păreri referitoare la cauza; primirea de daruri sau promisiuni din partea uneia din părțile implicate. Recuzarea expertului poate fi solicitata in baza art. 204 alin. 1 Cpc (Experții se pot recuza pentru aceleași motive ca și judecătorii) prin raportare la art. 27 pct. 1 teza I Cod procedura civila, iar cererea trebuie făcuta in 5 zile de la numire conform alin 2 al art. 204 Cpc (Recuzarea trebuie sa fie ceruta in termen de 5 zile de la numirea expertului, daca motivul ei exista la aceasta data; in celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare).
In aceasta faza când expertiza a fost efectuata si raportul se afla depus la dosarul instanței, intimații apreciază ca nu este posibila recuzarea expertului desemnat, recuzarea putandu-se face, daca erau motive întemeiate, la data desemnării acestuia.
In ceea ce privește recuzarea expertului judiciar LS - N. lae intimații au arătat că cererea nu poate fi admisa in condițiile in care nu sunt intrunite nici unul din motivele amintite (nu exista grade de rudenie, nu este implicat expertul intr-o cauza asemănătoare, nu si-a exprimat expertul nici o părere inainte de a fi numit la acest dosar, nu a primit daruri sau "fagadulieli"). Expertul este compatibil ca specialitate, legitimația este vizata si expertiza este una reala, corecta, nepărtinitoare si obiectiva. Exista posibilitatea ca partea adversa sa nu fie mulțumită de concluzia expertizei, motiv pentru care sa solicite refacerea acesteia, iar instanța in funcție de motivație sa dispună masurile legale. Partea adversa poate formula obiectiuni la expertiza efectuata (obiectiuni pe care le-a si formulat la termenul din data de_ ) si, chiar, sa ceara efectuarea unei noi expertize.
Analizând cererea de recuzare formulată, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 204 alin. 1 Cod procedură civilă, experții se pot recuza pentru aceleași motive ca și judecătorii, iar potrivit art. 27 pct. 7 Cod procedură civilă, judecătorul poate fi recuzat dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă.
În ceea ce privește expertul asistent, dl. M. SS, instanța reține că potrivit dispozițiile O.G. nr.2/2000, acesta asistă partea care l-a propus, existând raporturi contractuale doar între acesta și parte, acesta nefiind numit de către instanță ci doar încuviințat la solicitarea uneia dintre părți, astfel încât acesta neavând calitatea de expert principal, nu se găsește sub inidența dispozițiilor art. 204 Cod procedură civilă, recuzarea acestuia fiind inadmisibilă.
Mai mult, opinia expertului asistent poate avea cel mult valoarea unor obiecțiuni la raportul de expertiză în situația în care acestea sunt însușite de către partea pe care o asistă, astfel că și din acest punct de vedere recuzarea expertului asistent este inadmisibilă. În mod corect au reținut petenții că scopul expertizei îl constituie lămurirea unor împrejurări de fapt care necesită cunoștințe de specialitate, cunoștințe ce pot fi relevate
prin intermediul unor procedee tehnico-științifice având scopul de a garanta obiectivitatea acestui mijloc de probă. Așa cum și în doctrină se susține, expertul nu este însărcinat cu soluționarea procesului, ci cu oferirea unor lămuriri asupra unor stări de fapt, ori oferirea unor lămuriri sub acest aspect impune expertului emiterea unei opinii cu privire la aspectele tehnice pe care a fost chemat să le dezlege în vederea soluționării juridice a cauzei deduse judecății.
Faptul că după numirea sa, în raportul de expertiză tehnică judiciară depus la dosarul cauzei la data de 2 aprilie 2013 expertul și-a exprimat opinia cu privire la solicitările adresate de către instanță nu constituie o antepronunțare ci chiar scopul pentru care acesta a fost desemnat și proba expertizei tehnice judiciare administrată în cauză, iar faptul că expetul a ajuns la concluzii care nu convin reclamanților nu constituie un motiv de recuzare ci eventual motive pentru care aceștia pot formula obiecțiuni la expertiză sau pot solicita în condiții procedurale efectuarea unei contraexpertize tehnice judiciare în aceiași specialitate. De asemenea, nu se poate reține faptul că accentuarea condițiilor meteorologice în care a avut loc cercetarea la fața locului este în strânsă legătură cu problema supusă dezlegării de către expertul desemnat, dl. LS N. LAE, astfel că nici aceste aspecte nu pot constitui un motiv pentru recuzarea expertului.
În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 6 din Conevenția Europeană a drepturilor omului, instanța reține că aceasta se referă în principal la completul de judecată și nu la auxiliarii lato sensu ai instanței. Chiar în ipoteza în care s-ar admite că această dispoziție ar fi aplicabilă și experților, petenții reclamanți nu au făcut dovada existenței unei lipse de imparțialitate, obiectivă sau subiectivă, deși potrivit dispozițiilor art. 1169 acestora le revenea obligația de a face dovada faptelor alegate drept temei al cererii de recuzare formulate.
Astfel, față de cele de mai sus, raportat la dispozițiile art. 204 raportat la art.27 alin. 7 și art. 31 și urm. Cod procedură civilă, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de recuzare formulată de petenții reclamanți M. A. D. și M. L. M., cu privire la dl. expert LS N. LAE.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMLE LEGII
D I S P U N E :
Respinge ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de petenții M. A. D. și M. L. M., cu privire la dl. expert asistent M. SS .
Respinge ca neîntemeiată cererea de recuzare formulată de petenții M. A. D. și M. L. M., cu privire la dl. expert LS N. LAE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. G. A. B.
Red.CG/MM 2 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 539/2013. Rezoluțiune contract | Sentința civilă nr. 756/2013. Rezoluțiune contract → |
|---|
