Încheierea civilă nr. 854/2013. Retragere asociat
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA a II-a CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ * 4204
ÎNCHEIEREA CIVILĂ nr. 854
Ședința publică din_ Completul constituit din :
PREȘEDINTE: M. H. - Judecător
G. ier: C. S.
Pe rol fiind soluționarea, după casare cu trimitere spre rejudecare, a acțiunii formulată de reclamantul B. T. R. M., domiciliat în B. M., str.
T. nr. 13, în contradictoriu cu pârâții SC P. G. S., cu sediul în B. M.
, Bd. B. nr. 55A, S. V. D. și SA R., ambii domiciliați în B.
M., str. M. nr. 22/27 și ONRC prin O. registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, cu sediul în B. M., str. V. L. nr. 82, având ca obiect retragere asociat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul B. T.
R. M., pârâtul S. V. D., lipsă fiind pârâții SA R., SC P.
G. S. și ORC M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură al instanței de către reclamantul B. T. R. M., la data de_, cerere de renunțare la judecarea cererii.
Reclamantul B. T. R. M., care se legitimează cu C.I. seria MM nr.
4., susține cererea de renunțare la judecată și solicită a se lua act de aceasta. Pârâtul S. V. D., care se legitimează cu C.I. seria MM nr. 5. ,
arată că este de acord cu cererea de renunțare la judecată și depune la dosar notă privind justificarea cheltuielilor de judecată pe care le solicită, în cuantum de 30.300 lei.
Reclamantul B. T. R. M. susține că a avut o înțelegere cu pârâtul
S. V. D., ocazie cu care nu s-a discutat asupra aspectului legat de cheltuieli, motiv pentru care avocatul său nu a venit deoarece părțile au ajuns la o înțelegere. Raportat la cererea formulată de pârât cu privire la cheltuielile de judecată solicită instanței a încuviința să ia legătura întâi cu avocatul și apoi să se pronunțe asupra celor invocate de pârât.
Pârâtul nu se opune lăsării cauzei la a doua strigare, pentru ca reclamantul să poată lua legătura cu avocatul său.
Instanța, având în vedere cererea formulată de către reclamant și poziția exprimată de către pârât lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei se prezintă reclamantul B. T. R. M., pârâtul S.
V. D. .
Reclamantul B. T. R. M. învederează instanței că între părți s-a încheiat o înțelegere onestă, iar cu privire la cheltuielile de judecată părțile au convenit că și le asumă fiecare, de altfel și el a cheltuit cel puțin atât cât a solicitat pârâtul, dacă nu mai mult. În consecință solicită respingerea cererii pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar solicită diminuarea cuantumului cheltuielilor.
Pârâtul S. V. D. susține cererea de obligarea a pârâtului la cheltuieli de judecată în cuantumul menționat anterior și justificat prin înscrisurile depuse la dosar.
Instanța reține cauza în pronunțare cu privire la cererea de renunțare la judecată în temeiul art. 246 C.pr.civilă.
T. ,
Deliberând asupra cauzei constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de_ pe rolul T. ui M., reclamantul B. T. R. M. a chemat în judecată pârâții SC P. G. S., S. V. D., SA R. și ORC de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună retragerea reclamantului din calitatea de asociat al pârâtei de rând 1, în baza prevederilor art. 226 alin. 1 lit. c din LSC, să se dispună asupra structurii participării la capitalul social a asociaților rămași, iar în baza art. 226 alin. 3 din LSC, să se stabilească drepturile asociatului retras la suma de 314.911 lei și să se dispună obligarea pârâților de rând 1-3 la plata acesteia.
În motivare s-a relevat că reclamanții și pârâții persoane fizice sunt asociați ai SC P. G. S., iar datorită divergențelor legate de managementul acesteia, este exclusă orice posibilitate de colaborare voluntară, dispărând astfel "affectatio societatis";, element esențial al contractului de societate.S-a mai relevat că reclamantul și-a manifestat intenția de retragere, asociații stabilind de comun acord valoarea drepturilor cuvenite lui la nivelul sumei de 314.911 lei, fără a se reuși obținerea unui consens referitor la termenul și modalitatea de plată a sumei stabilite. Aceste aspecte au fost discutate și în cadrul AGA din_, pârâții menținându-și propunerea referitoare la plata lor, parțial prin preluarea unei părți din patrimoniu și parțial prin plata unei sume de bani, poziție cu care reclamantul nu a fost de acord, în lipsa unui suport legal și statutar în acest sens.În final se apreciază că aceste aspecte constituie motive temeinice pentru a fundamenta cererea de retragere, în sensul art. 226 alin. 1 lit. c din LSC.
Prin sentința civilă nr. 5314 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul B. T. R. M. în contradictoriu cu pârâții: SC Pedonios
G. S., S. V. D. și SA R. și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș ,s-a constatat că la data de_ a intervenit acordul asociaților SC P. G. S. cu privire la retragerea din societate, cu începere din_ a asociatului B. T. R. M., s-a constatat că la data de_ a intervenit acordul asociaților SC P. G. S. privitor la drepturile asociatului retras, în cuantum de 314.911 lei (brut), respectiv 267.015 lei (net), ca echivalent al celor 1870 părți sociale și dispune obligarea pârâtei SC P.
G. S. la plata acestei sume către reclamant, s -a constatat că părțile nu au convenit asupra structurii participării la capitalul social a asociaților rămași și au fost obligați pârâții de rândul 2 - 3 să achite reclamantului suma de 7.253,19 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții SC P. G. S., Ș.
V. D. și Ș. A. R., admis de către Curtea de Apel C. prin decizia nr.6082/_ pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a casat în întregime sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Curtea reține în considerente că :"; Determinarea cauzei cererii de chemare în judecată trebuie să fie clară, completă, cât mai exactă cu putință întrucât aceste reper are multiple semnificații și implicații. Raportat la obiect și cauză se verifică respectarea normelor privitoare la competența instanței, legalitatea aptitudinii judecătorului de a soluționa litigiul, taxa de timbru. Indicarea exactă a obiectului și cauzei pune părțile dintr-un început, pe poziții de egalitate, determinarea acestor elemente fiind o expresie și o garanție a principiului disponibilității.
Conform prevederilor art. 129 alin. 6 C.pr.civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedus judecății. Judecătorul este în drept să ceară părții explicații și să pună în dezbatere orice împrejurare de fapt și de drept menită să conducă la aflarea adevărului în cauză.
În doctrină, s-a relevat că reclamantul nu este obligat să indice chiar textul de lege pe care se întemeiază, încadrarea urmând a fi făcută de către judecător, care poate proceda la schimbarea temeiului juridic al cererii, însă numai după ce a pus în discuție noua cauză.
Potrivit disp.art. 112 pct. 3 și 4 C.pr.civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul și valoarea cererii, precum și arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază acțiunea.
T. a statuat că în speță suntem în prezența unui acord de voință al asociaților, în sensul retragerii reclamantului din societate, constatând, prin dispozitiv, existența acestuia, cu finalitatea obligării societății la plata în echivalent bănesc a sumei brute de 314.911 lei, cu privire la care, de asemenea, s-a apreciat că există un acord al asociaților.
Curtea apreciază că această modalitate de rezolvare a conflictului dintre părți este criticabil nu numai din perspectiva prev. art. 226 din LSC, ci și a celor ale art. 111 C.pr.civ., din analiza comparativă a petitelor acțiunii și a dispozitivului sentinței recurate rezultând că, deși tribunalul a fost sesizat cu o acțiune în realizare, s-a pronunțat asupra uneia în constatare, ceea ce este incompatibil cu normele procedurale mai sus arătate.
Pe de altă parte, pornindu-se de la analiza prevederilor art. 226 alin.1 lit. c din LSC, în doctrină și practică a fost consacrat caracterul subsidiar al retragerii judiciare față de cea voluntară, relevându-se că o acțiune prin care se solicită ca instanța să dispună în sensul
retragerii unui asociat, atunci când există un acord de voință în acest sens, este inadmisibilă din perspectiva faptului că este lipsită atât de interes, cât și de obiect.
În plus, nu trebuie neglijate efectele pe care o eventuală incidență a prev. art. 226 alin. 1 lit. c din LSC le-ar avea cu privire la calea de atac ce poate fi promovată împotriva sentinței fondului, în condițiile în care excepția prevăzută în teza finală a acestui text legal este de strictă interpretare și aplicare, ea neputând fi extinsă, în opinia instanței și în cazul prev. de art. 226 alin. 3 teza finală din LSC.
Drept consecință, întrucât tribunalul nu a stăruit, în virtutea rolului activ, pentru clarificarea obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată, care nu face nicio referire la faptul că în speță este vorba despre o retragere amiabilă, ci invocă neînțelegeri grave între asociați și lipsa "affectatio societatis";, prima instanță a încălcat atât principiul disponibilității, din perspectiva reclamantului, cât și pe cel al dreptului la apărare, în ceea ce îi privește pe pârâți.
Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a luat în considerare împrejurarea că, deși probatoriul administrat și, parțial, cele relevate în acțiunea introductivă, converg spre ideea conform căreia pretenția concretă a reclamantului nu este legată, în sine, de retragerea sa din societate, ci de modalitatea în care urmează să fie despăgubit, cu luarea în considerare a sumei brute cu privire la care, de asemenea, există un acord al asociaților, nu a pus aceste aspecte în discuția contradictorie a părților și nu a solicitat reclamantului să clarifice cadrul procesual, din perspectiva obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată, ajungând în final să încalce dreptul la apărare al pârâților, prin modalitatea "de compromis"; în care s-a pronunțat asupra cererii, cu implicații deloc de neglijat inclusiv în privința corectei calificări a căii de atac ce poate fi declarată împotriva hotărârii prin care o astfel de pretenție este rezolvată de către instanța de fond.
În opinia Curții, deși este evident că primele două petite ale acțiunii sunt inadmisibile, o astfel de sancțiune nu s-ar putea extinde și asupra celui referitor la plata în echivalent bănesc a drepturilor cuvenite asociatului retras, din motivarea cererii rezultând clar un conflict între tezele legale invocate, fiind exclus să existe un acord al asociaților asupra cuantumului acestora, în lipsa unuia cu privire la retragerea în sine.
Ca atare, nu poate, în mod efectiv, să existe un raport de subsidiaritate între o pretenție referitoare la dispunerea retragerii judiciare și una prin care se solicită validarea acordului referitor la drepturile cuvenite asociatului retras, impunându-se fie o intervenție din partea reclamantului, în sensul indicării pretenției concrete invocate, fie una din partea instanței, în sensul rezolvării acestei situații, într-o modalitate care să nu lezeze nici drepturile procesuale ale reclamantului și nici pe cele ale pârâților.
Pentru toate aceste considerente, întemeiat pe prevederile art.312 alin. 5 teza I C.pr.civ., Curtea va admite recursul exercitat de pârâți, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare T. ui M., întrucât modul în care a procedat prima instanță echivalează, prin prisma celor mai sus redate, cu o necercetare a fondului cauzei.
Ca atare, sunt neavenite referirile intimatului la împrejurarea că societatea comercială nu ar putea exprima o poziție în ceea ce privește libertatea de a contracta a unuia dintre asociații săi și nici în ceea ce privește drepturile ce i se cuvin acestuia, din moment ce ea este debitorul obligației stabilite prin hotărârea atacată. În ipoteza în care o astfel de rezolvare a raportului litigios dintre părți este apreciată ca fiind contrară normelor care reglementează activitatea societăților comerciale, intimatul-reclamant va avea posibilitatea ca în rejudecare să clarifice această situație.
Cu prilejul rejudecării, T. va lămuri aceste aspecte și numai după realizarea acestor demersuri va proceda la analiza acțiunii, ținând cont de toate argumentele părților de la fond și din recurs.
Din această perspectivă, se constată că fondul cauzei nu a fost antamat, în mod concret și efectiv, nici în ceea ce privește modalitatea de plată a sumei de 314.911 lei, cele relevate în motivarea sentinței nereprezentând argumente convingătoare în sensul plății în echivalent bănesc, cu atât mai mult cu cât nu au fost analizate deloc apărările pârâților legate de condițiile în care s-a ajuns la cooptarea reclamantului în societate și nici contraargumentele intimatului, pe marginea acestei chestiuni.Cu alte cuvinte rămâne de stabilit dacă primează interesele societare sau cele ale reclamantului, respectiv dacă trebuie să se dea prevalență poziției acestuia din urmă, astfel cum a fost ea exprimată prin răspunsul la întrebarea nr. 23 din interogatoriul luat la fond petentului (fila 64 dosar fond).
În egală măsură, nu s-a stabilit ce impact ar avea asupra situației pârâtei de rând 1 validarea solicitărilor reclamantului, în opoziție cu situația în care s-ar agrea varianta atribuirii unor bunuri, în acord cu cele consemnate în procesul-verbal din data de_, nefiind clarificată nici poziția reclamantului în sensul în care ar fi de acord cu atribuirea autoturismului marca Chevrolet, evaluat, conform aceluiași proces-verbal la suma de 45.585 lei";.
În rejudecare cauza a fost înregistrată în dosarul nr._ *.
La data de_, în îndeplinirea cerințelor stabilite prin îndrumarul instanței de recurs, reclamantul a depus precizare de cerere și note ședință (filele 31-36), cărora pârâții le-au răspuns amplu prin întâmpinarea depusă la filele 39-44.
La termenul de judecată de azi_ reclamantul B. T. R. M. a formulat cerere de renunțare la judecată, depusă la dosar în data de_, prin serviciul registratură și aconfirmat personal în instanță renunțarea la judecată.
În conformitate cu art. 246 Cod pr. civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință publică, fie prin cerere scrisă.
Pârâții nu s-au opus a se lua act de renunțarea la judecată, condiții în care în temeiul art. 246 Cod procedură civilă instanța va lua act de renunțarea reclamantului la judecată, fără a o mai analiza .
În ceea ce privește cererea pârâtei SC P. G. S. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în recurs și rejudecare, suportate cu titlu de onorariu avocațial în cuantum total de 30.300 lei, instanța constată că a ceastă cerere este întemeiată conform art.264 alin.3 Cod pr. civilă întrucât renunțarea la judecată s-a făcut cu mult după consumarea termenului din primul ciclu procesual la care s-a discutat probațiunea și s-au invocat excepții în cauză. Instanța va admite însă numai în parte această cerere în temeiul art.274 alin.3 Cod pr. civilă chiar dacă ordinele de plată depuse la ultimul termen confirmă achitarea întregii sume cu titlu de onorariu avocațial în recurs și în rejudecare.
Fără ca instanța să intervină în raporturile contractuale stabilite între pârâtă și avocatul ales, se apreciază că aceste cheltuieli sunt disproporționate și de natură a-l prejudicia pe reclamant. Chiar dacă valoarea litigiului este consistentă, fiind estimată în rejudecare la nivelul sumei de 314.911 lei iar litigiul unul complex, raportat la soluția pronunțată în rejudecare prin care
numai s-a luat act se renunțarea la judecată și nu s-au administrat alte probe decât înscrisuri.
Este just și echitabil ca partea care cade în pretenții să poată fi obligată doar la plata acelor cheltuieli de judecată care se află într-un raport strâns și necesar cu judecarea pricinii, această interpretare fiind singura în măsură să răspundă exigențelor răspunderii civile delictuale pe care se fundamentează acest tip de răspundere procesuală.
Instanța apreciază că suma de 8.000 lei reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului procesual ce i s-a cauzat pârâtei prin faptul că a fost chemată în judecată deși procesul s-a stins urmarea a renunțării reclamantului care avut ca fundament înțelegerea intervenită între părți, demersuri confirmate și de către pârâți la termenele de judecată din_ și_ .. Onorariul avocațial pretins este nepotrivit de mare față de rolul apărărilor evocate de avocat și soluția dată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea reclamantului B. T. R. M. cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă de Avocați "Nistorescu, Șomlea și Asociații"; în C. Napoca, str. Janos Bolyai, nr. 1, ap. 3-4 la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâții SC P. G. S., cu sediul în B. M., Bd. B. nr. 55A, S. V. D. și SA R., ambii cu domiciliul în B. M., str. M. nr. 22/27 și O. registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, cu sediul în B. M., str. V. L. nr. 82.
Obligă pe reclamant să plătească pârâtei SC P. G. S. suma totală de
8.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs și rejudecare. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte G. ier
M. H. C. S.
Red.M.H./_
Tred. C.S. /_ - 7 ex
| ← Decizia civilă nr. 8032/2013. Retragere asociat | Decizia civilă nr. 11070/2013. Retragere asociat → |
|---|
