Sentința civilă nr. 1262/2012. Cerere in anulare. OUG 119/2007
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1262/2012
Ședința publică din data de 25 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: N. K. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind soluționarea cererii în anulare formulate de debitoarea S.C T.
G. SA împotriva ordonanței civile nr.4556/10 decembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._, privind și pe creditoarea SC REMAR_ RUARIE SA.
La apelul nominal se constată lipsa părților, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 26 martie 2013 a fost înregistrată la dosar o cerere de repunere a cauzei, formulată de către creditoarea- pârâtă, iar în data de 9 aprilie 2013 creditoarea-pârâtă a înaintat la dosar dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, aferente cererii de repunere pe rol a cauzei.
Instanța constată că creditoarea-pârâtă a făcut dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente cererii de repunere a cauzei pe rol, că aceasta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri prin înscrisul de la fila 22 și reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor de la dosar.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că, prin ordonanța civilă nr.4556/2012, pronunțată la data de 10 decembrie 2012, Tribunalul Specializat C. a admis în parte cererea formulată de creditoarea S.C. REMAR_ RUARIE S.A. în contradictoriu cu debitoarea S.C. T.
G. S.A., a obligat debitoarea la plata în favoarea creditoarei a sumei de 9.000.044,27 de lei cu titlu de debit principal, în termen de 20 de zile de la comunicarea hotărârii, a respins pretențiile creditoarei cu privire la penalitățile de întârziere și a obligat debitoarea la plata sumei de 44 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea creditoarei.
În considerentele hotărârii astfel pronunțate, instanța a reținut că potrivit art. 2 alin. 1 din O.U.G. 119/2007 prezenta ordonanță se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani ce rezultă din contracte comerciale, iar conform art. 1 pct. 1 din O.U.G. 119/2007 prin contract comercial în înțelesul prezentei ordonanțe se înțelege exclusiv acel contract încheiat între comercianți sau între un comerciant și o autoritate contractantă având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea unor servicii contra unui preț constând într-o sumă de bani.
S-a reținut că între creditoarea S.C. REMAR_ RUARIE S.A. și debitoarea
S.C. T. G. S.A. s-au încheiat mai multe contracte de prestări servicii și de vânzare, respectiv: contractul nr. 8/2009 privind efectuarea reviziilor de locomotive, contract de reparații locomotiva LDH 1250 CP nr. 30/2011, contract de prestării de
1
servicii nr. 03/2012 privind reparații automotoare tip DH2, contract de reparații locomotive LE 3400 Kw nr. 16/2011, contract de prestări servicii nr. 16/2012 reparații automotor tip VT 614, contract de prestări servicii nr. 28/2011 reparații automotoare tip VT 624, contract de reparații locomotive LDH 1250 CP nr. 5/2011, contract de închiriere nr. 126/921/_, contract de închiriere nr. 3479/_, contract de închiriere nr. 106/_, contract de închiriere a materialului rulant nr. 25/2010, contract de vânzare-cumpărare nr. 22/2011 automotor tip VT 624 ( filele 19-22, 23-26, 27-30, 31-34, 35-38, 39-42, 43-46, 47-51, 52-56, 57-58, 59-63, 64-66
). Conform acestor contracte comerciale în accepțiunea art. 1 pct. 1 din OUG 119/2007 creditoarea a emis facturile fiscale aferente intervalului_ -_, anexate cererii principale( filele 70-171, dosarul Judecătoriei).
Potrivit art. 9 alin. 1 din OUG 119/2007 debitorul poate contesta creanța prin întâmpinare.
Având în vedere ca înscrisurile aferente cererii de obligare a debitoarei la plata sumei de 9.000.044,27 de lei debit principal, precum și a penalităților de întârziere, au fost comunicate debitoarei și până la momentul pronunțării tribunalului nu s-a înregistrat nici o poziție procesuală, instanța a reținut că debitoarea nu a înțeles să conteste debitul principal în cuantum de 9.000.044,27 de lei, creanță ce are caracter cert, lichid și exigibil, potrivit art. 379 alin. 3 C.p.c., facturile fiscale fiind emise în executare obligațiilor asumate de părți prin contractele de mai sus, caracterul lichid și exigibil, fiind emise în intervalul_ -_, izvorând din dispozițiile contractuale care prevăd scadența în termen de 15 zile sau de 30 de zile de la emiterea facturilor.
Astfel, în ceea ce privește debitul principal, întrucât debitoarea nu a contestat în mod concret caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, apărările formulate anterior prin întâmpinare fiind vagi și generale, în temeiul art. 10 alin. 1 din OUG 119/2007 instanța a emis ordonanța de plată pentru debitul principal, urmând a dispune obligarea debitoarei la plata în favoarea creditoarei a sumei de 9.000.044,27 de lei cu titlu de debit principal în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei.
Cât privește debitul pretins cu titlu de penalități de întârziere, tribunalul a reținut că, raportat la numărul mare de contracte de prestări servicii încheiate între părți care reglementează scadențe diferite și, în mod corelativ, la numărul mare de facturi emise în executarea acestor contracte, nu se poate stabili pe calea ordonanței de plată cuantumul penalităților de întârziere, fiind nevoie de calcule specializate, motiv pentru care aceste pretenții vor fi respinse ca neîntemeiate, creditoarea având deschisă calea dreptului comun pentru a proba caracterul lichid al creanței pretinse cu titlu de penalități de întârziere.
În temeiul art. 274 C.p.c. tribunalul a obligat debitoarea la plata sumei de 44 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în favoarea creditoarei. Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere în anulare debitoarea SC T.
G. SA, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de ordonanță de plată.
În motivarea cereri, debitoarea a arătat că între cele două societăți există o strânsă relație, astfel încât datorită caracterului urgent al unora dintre reparații, nu se transmit întotdeauna reclamanții scrise cu privire la lucrările efectuate, ci acestea se fac în urma discuțiilor tehnice dintre societăți. Astfel, unele dintre facturile emise înainte de recepția finală nu erau stornate, cum era firesc, iar unele dintre reparații s-au finalizat după data facturării.
Debitoarea a mai arătat că cererea a fost introdusă de către creditoare și pentru sume aferente unor servicii care, în practică, nu erau executate sau erau executate necorespunzător, ordonanța fiind pronunțată astfel pentru o sumă mult mai mare decât cea reală.
În final, debitoarea arătata că sumele în cauză nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art.2 alin.1 din OUG nr.119/2007, respectiv nu au caracter cert, lichid și exigibil.
Creditoarea SC REMAR_ RUARIE SA a solicitat respingerea cererii în anulare.
2
Analizând cererea debitoarei, tribunalul reține că potrivit art. 2 din OUG nr. 119/2007, cu modificările aduse prin Legea nr. 118/2008, procedura ordonanței de plată guvernate de acest act normativ se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale. În conformitate cu dispozițiile art. 379 alin. 3-4 C.proc.civ., creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul, respectiv creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.
Aplicând aceste dispoziții în prezenta cauză, tribunalul reține că înscrisurile depuse în fața instanței de fond, respectiv contractele încheiate între părți și facturile emise de pârâta creditoare, fac dovada asupra existenței obligației de plată a debitoarei și a întinderii exacte a acestei obligații, prin indicarea serviciilor prestate, precum și a prețului.
Sub acest aspect, susținerile debitoarei vizând relațiile strânse dintre cele două societăți, precum și lipsa facturilor de stornare a unor lucrări facturate înainte de finalizare, nu sunt de natură să conducă la admiterea cererii întrucât, pe de o parte, sunt lipsite de dovezi, iar pe de altă parte, au fost invocate doar la modul general, fără elemente concrete.
Ca atare, sub aspectul debitului, în mod corect instanța care a pronunțat ordonanța atacată, a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii, din înscrisurile depuse la dosar rezultând cu certitudine că debitoarea datorează o creanță în cuantum de 9.000.044,27 lei, înlăturând, în mod întemeiat, apărările vizând inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Așadar, din perspectiva considerentelor expuse, toate apărările invocate prin cererea în anulare formulată, urmează a fi înlăturate întrucât nu se circumscriu vreunor motive de nelegalitate și netemeinicie, apte să conducă la anularea ordonanței atacate, astfel încât în temeiul dispozițiilor art. 13 din OUG nr. 119/2007, completată și modificată prin Legea nr. 118/2008, tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, cererea în anulare formulată de debitoarea SC T.
G. SA împotriva ordonanței civile nr.4556/2012, pronunțată la data de 10 decembrie 2012, de către Tribunalul Specializat C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea în anulare formulată de debitoarea SC T.
G. SA în contradictoriu cu creditoarea SC REMAR_ RUARIE SA, împotriva ordonanței civile nr.4556/2012, pronunțată la data de 10 decembrie 2012, de către Tribunalul Specializat C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. K. C. P.
Thred. NK 2 ex./_
3
| ← Sentința civilă nr. 606/2013. Cerere in anulare. OUG 119/2007 | Sentința civilă nr. 1341/2013. Cerere in anulare. OUG 119/2007 → |
|---|
